1ra-1232/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1232/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1232/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

15 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui

Ordin Dmitri xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.04.2019 – 02.08.2019;

Instanța de apel: 10.09.2019 – 15.01.2020;

Instanța de recurs: 23.03.2020 – 28.10.2020.

A C O N S T A T A T

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ordin Dmitri a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei stabilită lui Ordin Dmitri, pentru un termen de probațiune de

4 (patru) ani.

A fost admisă cerința lui Sîrbu Marina privind încasarea prejudiciului

moral, cu dispunerea încasării din contul lui Ordin Dmitri în beneficiul lui

Sîrbu Marina perjudiciul moral în sumă de 50 000 (cincizeci mii) lei.

Ordin Dmitri, la data de 15 martie 2019, aproximativ ora 17:45, având o

vechime în conducerea vehiculului până la un an, conducând automobilul de

1

model „Dacia Logan”, cu n/î xxxxx, pe traseul R-41 „Lupăria Glodeni”, în timp ce

se apropia de intersecția cu drumurile de acces cu satele Danu și Nicolaevca,

r-nul Glodeni, fiind în zona de activitate a indicatorului rutier 1.7.1 ,,intersecția

cu un drum fără prioritate”, observând că se apropie de o intersecție și de

vehiculul de pe ruta „Danu-Glodeni”, de model „Mercedes Benz”, cu n/î xxxxx,

oprit lângă stația de autobuse din care în acel moment au coborât pietonii

Sîrbu Vasile și Liuleaeva Ivan, văzând că ultimii au început a traversa traseul,

nu a acționat corespunzător situației și condiției rutiere date și nu a întreprins

careva măsuri pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, prin reducerea

vitezei sau frânării, dar și-a continuat deplasarea cu aceiași viteză, ieșind pe

contrasens, unde la tamponat pe pietonul Sîrbu Vasile.

Ca rezultat, părții vătămate Sîrbu Vasile, i-au fost cauzate, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 201927C0048 din 28 martie 2019,

vătămări corporale ce au dus la decesul acestuia la fața locului și anume:

traumatism asociat; trauma cranio-cerebrală deschisă; plăgi contuze pe cap;

Hemoragii în țesuturile moi pericraniene; fracturi așchiate ale oaselor bolții

craniene cu lezarea duamater pe stânga; fracturi liniare a bazei craniului;

fracturi a vertebrelor cervicale 2, 3 cu lezarea măduvei spinării; excoriații

pergamentoase pe partea dreaptă a capului, gâtului, pavilionului urechii drepte,

mai jos de nivelul pielii; fractură închisă de os humeral pe dreapta 1/3

superioară și a osului femoral pe dreapta 1/3 superioară; fractură bilaterală a

mandibulei de jos și oaselor zigomatice liniare; Fracturi de coaste pe stânga:

claviculei – 1, 2, 3, 4, 5 pe linia medioclaviculară, și 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 pe linia

axilară posterioară cu hemoragii în țesuturile adiacente, pe unele locuri cu

lezarea pleurei parietale; fracturi de coaste pe dreapta: clavicular – 1, 2, 3, 4, 5,

6 pe linia medioclaviculară, și 2,3,4,5,6,7,8,9,10 pe linia axilară posterioară cu

hemoragii în țesuturile adiacente; hematorax bilateral. Leziunile corpoarle au

apărut în urma acțiunii unor corpuri dure-contodente, fiind strivit între ele,

adică în urma unui accident rutier, fiind traversat de o roată a autovehicolului,

în timpul și circumstanțele indicate și după caracterul lor corespund categoriei

vătămărilor corporale grave, periculoase pentru viață. Inițial pătimitul se afla

în poziție orizontală. Moartea cet. Sîrbu Vasile, a.n. xxxxx, a survenit în urma

șocului postraumatic, posthemoragic, ca rezultat al traumatismului suportat în

urma accidentului rutier.

Astfel, șoferul Ordin Dmitri a încălcat prevederile pct. 2, 26.1, 43.2 lit. a),

45, 46 lit. c), 48.1 al Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărîrea

de Guvern nr. 357 din 13 mai 2009, și anume: în Republica Moldova vehiculele

se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers; indicatoarele de

avertizare atenționează participanții la trafic asupra existenței unui pericol pe

drum, indicându-le și natura acestuia. Deplasarea pe acest sector de drum

necesită luarea măsurilor corespunzătoare situației rutiere; în afara

localităților, conducătorul trebuie să conducă vehiculul cât mai aproape de

marginea dreaptă a carosabilului; conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

2

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră. În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului; conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în

caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă

vehicule de rută oprite în stații; conducătorilor care au vechimea în conducerea

autovehiculului de categoria (subcategoria) respectivă mai mică de un an,

precum și celor care efectuează instruirea în conducerea autovehiculelor li se

interzice să depășească limita vitezei de 70 km/h.

Acțiunile lui Ordin Dmitri, au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijloc de transport

încălcare ce a provocat decesul unei persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Ordin Dmitri, să fie recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu respectarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, la 4 ani 8 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

3.1. În motivarea apelului a indicat, că prima instanță a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea blândă, și nu a ținut cont de faptul că în urma

acțiunilor lui Ordin Dmitri, a decedat o persoană și că inculpatul nu a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Totodată, consideră că prima instanță urma să țină cont și de faptul că

mijloacele de transport reprezintă un grad sporit de pericol, iar încălcarea de

către conducătorul auto Ordin Dmitri, a prevederilor

Regulamentului circulației rutiere, reprezintă un grad și mai avansat de pericol

pentru toți participanții la traficul rutier.

A invocat, că prima instanță nu a argumentat necesitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Ordin Dmitri, or, având

în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, în contextul circumstanțelor

reale de săvârșire a infracțiunii și a celor personale ale inculpatului

Ordin Dmitri, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 4 ani, este una prea blândă, și nu va contribui la reeducarea și

îndreptarea acestuia, nu va preîntâmpina săvârșirea de către Ordin Dmitri a

unor noi infracțiunii similare, nu va restabili echitatea socială, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de acest gen din partea altor persoane.

3

15 ianuarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută

sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță a judecat cauza pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, iar

sentința fiind contestată doar în latura pedepsei.

Instanța de apel a constatat, că la stabilirea pedepsei, prima instață a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, și corect a ținut cont

de prevederile art.75 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că inculpatul Ordin Dmitri a săvârșit

o infracțiune din categoria celor grave potrivit art. 16 Cod penal, pentru care

legea penală prevede pedeapsă maximă cu închisoare până la 7 ani, săvârșită

din imprudență, fără semne de participație, iar ca circumstanță atenuantă

prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, corect s-a reținut căința sinceră a

inculpatului de cele întâmplate, și anume că Ordin Dmitri a achitat 20 000 lei

soției victimei decedate, este de acord să achite prejudicial moral, circumstanțe

agravante potrivit art. 77 alin. (1) Cod penal, în acțiunile lui Ordin Dmitri nu

s-au constatat, totodată, la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psihiatru, și deși nu este angajat în câmpul

muncii, lucrează ocazițional, este celibatar, are loc permanent de trai pe

teritoriul Republicii Moldova, persoane la întreținere nu are, astfel, justificat

considerându-se că în privința lui Ordin Dmitri pentru atingerea scopului

pedepsei penale și întru evitarea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

acestuia, oportună este aplicarea pedepsei cu închisoarea.

Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată inculpatului

Ordin Dmitri este una corectă, or, art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală,

statuează că, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa

prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30

de ani.

La caz, sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevede

pedeapsa penală cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a stabilit, că reieșind din normele sus indicate, noile

limite ale pedepsei pentru infracțiunea incriminată în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, se încadrează între 2 ani și 4 ani 8 luni, deci pedeapsa stabilită

lui Ordin Dmitri sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani pentru

infracțiunea incriminată, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, este în limitele noi stabilite.

4

Prin urmare, instanța de apel a precizat, că aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea săvârșită de ea este un incident în viața acesteia, or,

instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj

acordat de lege infractorilor, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de

apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la

realitatea socială concretă. Instanța de apel a menționat, faptul că suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul săvârșirii

infracțiunilor deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei periculoase și deosebit de periculoase (alin. (4) al art. 90 Cod penal),

situație care la caz lipsește, în contextul în care potrivit art. 16 Cod penal,

infracțiunea săvârșită de către inculpatul Ordin Dmitri se califică ca infracțiune

gravă, din care motiv aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este posibilă.

Astfel, instanța de apel a conchis, că pedeapsa stabilită inculpatului de

către prima instanță este una echitabilă pentru infracțiunea săvârșită, deoarece

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța

corect a ajuns la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului cu stabilirea perioadei de probațiune.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ordin Dmitri să fie recunscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani 8 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport și excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1. În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu a

respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, or, în rezultatul

acțiunilor inculpatului, s-a produs accidentul rutier care s-a soldat cu decesul

unei victime, fapt care denotă neproporționalitatea și ineficiența pedepsei

stabilite lui Ordin Dmitri, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Menționează, că condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei potrivit art. 90 Cod penal, se referă nemijlocit la individualizarea

executării pedepsei, din care motiv consideră că concluzia istanței de apel

precum că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă și fără izolarea

acestuia de societate, este neîntemeiată, în contextul în care unul din scopurile

pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, iar aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii

incriminate, va duce la nerealizarea acestor scopuri ale pedepsei penale.

La aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel nu a ținut

5

cont de faptul că Ordin Dmitri a săvârșit o infracțiune din categoria celor grave

potrivit art. 16 Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsă maximă

cu închisoare până la 7 ani, și chiar dacă inculpatul s-a căit de cele întâmplate și

a achitat succesorului părții vătămate suma de 20 000 lei, precum și este de

acord să achite prejudiciul moral cauzat, acesta până la momentul examinării

cauzei nu și-a onorat obligațiunile în această latură.

Susține, că în rezultatul acțiunilor inculpatului, victimei Sîrbu Vasile i-au

fost cauzate leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, și astfel instanța

de apel urma să țină cont și de faptul că mijloacele de transport prezintă un

grad de pericol sporit, iar încălcarea de către conducătorul vehiculului

Ordin Dmitri, a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, reprezintă un

grad și mai avansat de pericol pentru toți participanții la traficul rutier.

În opinia acuzării, instanța de apel a aplicat inculpatului Ordin Dmitri o

pedeapsă prea blândă, în contextul în care practica judiciară stabilește că astfel

de soluții nu sunt suficiente pentru corectarea infractorului, pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și nici pentru satisfacția părților care au suferit și

au suportat prejudiciul moral și material.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că acuzatorul de stat invocă

dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei

penale stabilite inculpatului Ordin Dmitri, făcând referire în acest sens la

eroarea de drept prevăzută la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

6

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiului de casare invocat, Colegiul penal atestă că

procurorul consideră că inculpatului Ordin Dmitri i-a fost stabilită o pedeapsă

prea blândă, fiind aplicate și prevederile art. 90 Cod penal, însă analizând

argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs

le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

7

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Ordin Dmitri a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, și în baza art. 90

Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilită

inculpatului, pentru un termen de probațiune de 4 ani, soluție care a fost

menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că pedeapsa aplicată

inculpatului Ordin Dmitri de către prima instanță, prin prisma prevedrilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, este una corectă, aceasta fiind

stabilită în limitele noi a sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, în contextul în care noile limite ale infracțiunii incriminate se

încadrează între 2 ani și 4 ani 8 luni.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedeapsei cu

închisoare lui Ordin Dmitri, instanța de apel a ținut cont de personalitatea

inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de faptul că se căiește sincer

de cele săvârșite, că vinovăția a recunoscut-o pe deplin, la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează pozitiv, deși

nu este angajat în câmpul muncii, lucrează ocazițional, de faptul că acesta a

achitat succesorului victimei decedate suma de 20 000 lei și este de acord să

achite prejudiciul moral, iar circumstanțe agravante nefiind constatate.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul a

recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât

instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele

inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

Ordin Dmitri a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea

executării acesteia condiționat, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare,

Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă cu

executarea reală a închisorii, nu va asigura scopul pedepsei.

Colegiul penal amintește, că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază

8

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și anume: conduita

bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum

și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura

și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care

constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după săvârșirea

faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu poate fi

privită ca fiind o soluție de achitare, deoarece la o potențială încălcare a

legislației penale, se va lua în considerație în mod obligatoriu, inclusiv și

pedeapsa stabilită prin decizia contestată.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul statuează că pedeapsa

este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. Totodată,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Nu pot fi reținute în sensul admiterii recursului argumentele

acuzatorului de stat cu privire la faptul că nu sunt suficiente circumstanțele

atenuante reținute de către instanțele de fond, în privința inculpatului, în

special – achitarea de către acesta a sumei de 20 000 lei, succesorului părții

vătămate, precum și faptul că inculpatul este de acord să achite prejudiciul

moral cauzat, or, potrivit practicii judiciare constante, enumerarea

circumstanțelor atenuante nu este limitativă. Recunoașterea de către instanța

de judecată a altor circumstanțe stabilite în ședință de judecată drept atenuante

trebuie să fie indicată în partea descriptivă a sentinței.

Totodată, în conformitate cu art. 77 Cod penal, enumerarea

circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv. Pot fi recunoscute drept

circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de

9

lege, stabilite de organele de urmărire penală și incluse în conținutul

rechizitoriului.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Ordin Dmitri, pentru infracțiunea săvârșită, prima

instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, iar pedeapsa aplicată

inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate

exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la

examinarea recursului declarat de către procuror, nu au fost stabilite careva

erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se

soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2020, în cauza penală în

privința lui Ordin Dmitri xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

10