1ra-804/20 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-804/20 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-804/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și de către

avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului Vrabii Serghei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 aprilie

2019 și a sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia) din 26 decembrie 2018,

în cauza penală în privința inculpatului

Vrabii Serghei XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 11.10.2018 - 26.12.2018

instanța de apel: 18.02.2019 - 22.04.2019

instanța de recurs: 20.01.2020 – 03.11.2020

A C O N S T A T A T :

2018, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Vrabii Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 487,5 unități

convenționale, echivalentul a 24 375 (douăzeci și patru mii trei sute șaptezeci

și cinci) lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

Cererea procurorului privind încasarea din contul lui Vrabii Serghei în

beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 1 280 lei, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Vrabii Serghei, la 27 mai 2018, aproximativ ora 21:45, conducând

mijlocul de transport de model „XXXXX” cu n/î XXXXX, deplasându-se pe traseul

M-3, în direcția satului XXXXX, r-XXXXX, încălcând prevederile art. 45 alin. (1)

lit. a), b) al Regulamentului Circulației Rutiere, nu a luat în considerație situația

rutieră, starea psihofiziologică proprie care influențează asupra atenției și

reacției cât și experiența de a conduce care permite prognozarea situațiilor

1

periculoase, nefiind atent și-a distras atenția de la conducerea automobilului,

ceea ce a dus la răsturnarea într-un șanț a mijlocului de transport de model

„XXXXX” cu n/î XXXXX, în rezultatul căruia mijlocul de transport a suportat

defecțiuni tehnice, conducătorului mijlocului de transport, potrivit raportului

de expertiză judiciară nr. 201811D0188 din 11 iulie 2018 i s-au cauzat

vătămări corporale medii în formă de factură a osului radial în loc tipic, multiple

excoriații, contuzii a trunchiului și membrelor, iar pasagerului Calceva

Anastasia, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201811D0170 din 19

iunie 2018, i s-a cauzat vătămări corporale medii sub formă de factură

compresivă a vertebrei lombare 1, comoție cerebrală, plagă contuză ruptă a

capului, hematom frontal, multiple excoriații membrelor superioare și

inferioare.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale.

3.1. Procurorul, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea

stabilirii pedepsei și respingerii cererii privind încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 1 280 lei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să se încaseze din contul inculpatului Vrabii Serghei în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în sumă de 1 280 lei.

În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată eronat a

interpretat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, și nu a luat în

considerație cerințele stabilite la art. 64 alin. (3) Cod penal, or, pedeapsa sub

formă de amendă, nu putea fi mai puțin de 500 unități convenționale;

- instanța de fond neîntemeiat a respins cerința privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului Vrabii Serghei în beneficiul

statului în sumă de 1 280 lei;

- în cadrul examinării cauzei, nu s-a stabilit faptul că încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului poate influența substanțial

situația materială a acestuia și a persoanelor care se află la întreținerea sa;

- inculpatul nu se încadrează în condițiile stabilite la art. 229 alin. (3) Cod

de procedură penală, pentru a fi eliberat de plata cheltuielilor judiciare, or,

acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate;

3.2. Avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului, prin care a solicitat

încetarea procesului penal din motivul împăcării părților și anume partea

vătămată Calceva Anastasia și cu inculpatul Vrabii Serghei, în temeiul art. 109

Cod penal.

În motivarea apelului avocatul a menționat că la faza urmăririi penale,

partea vătămată Calceva Anastasia a depus cerere privind împăcarea părților,

2

indicând că nu dorește să fie recunoscută în calitate de parte vătămată și nu are

pretenții materiale sau morale către inculpatul Vrabii Serghei.

3.3. Inculpatul Vrabii Serghei, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte prin care să fie liberat de răspundere penală și tras

la răspundere contravențională, în temeiul art. 55 Cod penal, cu aplicarea

sancțiunii contravenționale sub formă de amendă.

În motivarea apelului a menționat că:

- sentința este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei;

- în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, apărarea a solicitat în

temeiul art. 55 Cod penal, liberarea de răspundere penală și tragerea la

răspundere contravențională a inculpatului, în contextul în care Vrabii Serghei

a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, a înaintat instanței de

judecată cerere privind examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, s-a căit sincer de cele comise și se caracterizează

pozitiv de la locul de muncă și locul de trai, iar instanța de fond nu a argumentat

respingerea solicitării cu privire la aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal;

- partea vătămată nu are careva pretenții, aceasta este concubina sa, iar

stabilirea pedepsei sub formă de amendă îi influențează situația materială.

22 aprilie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror

și inculpatul Vrabii Serghei, iar apelul suplimentar declarat de avocatul

Cotea Svetlana în numele inculpatului, a fost respins ca fiind depus tardiv, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că sentința

este întemeiată și motivată, la emiterea căreia instanța a respectat prevederile

procesuale relevante și corect a aplicat pedeapsa inculpatului Vrabii Serghei,

luând în considerație circumstanțele atenuante și agravante.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță întemeiat a dispus

condamnarea lui Vrabii Serghei, aceasta fiind proporțională gradului de pericol

social al faptei comise și personalității acestuia.

Instanța de apel a subliniat, că legislatorul impune patru condiții care

necesită a fi întrunite pentru liberarea de răspundere penală în baza art. 55 Cod

penal, iar faptul că inculpatul regretă de cele comise, că anterior nu a fost

judecat și are o reputație ireproșabilă, nu determină posibilitatea corectării

inculpatului fără a fi supus răspunderii penale.

Infracțiunea comisă de inculpat prezintă un pericol social sporit,

deoarece a fost diminuată securitatea traficului rutier, iar în rezultatul

producerii accidentului au fost cauzate leziuni corporale părții vătămate, astfel

că aplicarea pedepsei penale în privința inculpatului garantează eficacitatea

măsurilor de protecție a securității din partea statului.

Instanța de apel a conchis, că pedeapsa aplicată inculpatului

Vrabii Serghei, va avea un efect preventiv în privința acestuia, precum și asupra

3

altor persoane predispuse la comiterea infracțiunii, ceea ce va constitui o

garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituție și alte

legi sunt apărate, iar încălcarea lor este contracarată și pedepsită.

Cu referire la argumentele procurorului precum că la stabilirea

pedeapsei inculpatului, nu au fost respectate prevederile art. 64 alin. (3) Cod

penal, instanța de apel a menționat prevederile deciziei Curții Constituționale

nr. 85 din 09 iulie 2018 de inadmisibilitate a sesizării nr. 97g/2018 privind

excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 64 alin. (3) Cod

penal, în care potrivit pct. 25, Curtea a constatat că art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, este o normă care face parte din categoria normelor de drept

substanțial (material) și nu din categoria celor de procedură penală, iar la

pct. 27 din decizie, Curtea a menționat că prevederile art. 64 Cod penal, nu au

un caracter absolut.

Astfel, instanța de apel a precizat că instanța de fond corect a aplicat

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la stabilirea pedepsei

inculpatului Vrabii Serghei, stabilind amenda în limitele reduse în mărime de

487,5 unități convenționale, echivalentul a 24 375 lei.

Referitor la cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 1 280 lei, pentru efectuarea raporturilor de expertiză judiciară,

instanța de apel reținând prevederile art. 142 alin. (2), 227 Cod de procedură

penală, art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, a indicat că prima instanță corect și

întemeiat a respins-o, în contextul în care ordonatorul expertizelor judiciare a

fost organul de urmărire penală (f.d. 34, 38, 76), fără a exista o careva cerere

din partea apărării.

Instanța de apel a subliniat, că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

În privința cererii de apel suplimentare depusă de către avocatul

Cotea Svetlana în numele inculpatului, instanța de apel a indicat, că sentința

Judecătoriei Cahul (sediul Taraclia) din 26 decembrie 2018, a fost pronunțată

public în prezența inculpatului Vrabii Serghei, iar potrivit recipisei anexată la

materialele cauzei (f.d. 147), acesta a primit în aceiași zi copia sentinței, astfel

că la data de 22 aprilie 2019, avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului, a

depus cererea de apel suplimentară peste termenul de 15 zile prevăzut de

art. 402 Cod de procedură penală, iar repunerea în termen nu a fost solicitată,

precum și nu au fost indicate motivele pentru repunerea în termenul omis.

recursuri ordinare:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Cebotari Vitali, prin care indicând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

4

dispunerea rejudecării cauzei.

În motivarea solicitării din recurs, procurorul a menționat că:

- la stabilirea pedepsei instanța de apel a ignorat prevederile art. 64

alin. (3) Cod penal (în redacția din 29 iulie 2016), conform cărora limita minimă

generală a pedepsei sub formă de amendă constituie 500 unități convenționale,

care nu mai poate fi redusă, deoarece potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal,

persoana care a fost recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului

cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

- în decizia instanței de apel și sentință lipsește dispoziția privind

trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului, în contextul în care a fost

dispusă respingerea cererii procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului a sumei de 1 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, fapt ce atestă

lipsa unei dispoziții referitor la repartizarea cheltuielilor judiciare, în

conformitate cu prevederile art. 397 pct. 5) și 416 Cod de procedură penală;

- chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare urmează a fi

soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

potrivit cărora acestea sunt puse în sarcina inculpatului, care este responsabil

în legătură cu comiterea infracțiunii, or în cazul în care inculpatul este în

imposibilitate să le achite din diferite motive, precum invaliditatea sau

incapacitatea juridică, cheltuielile sunt trecute în contul statului;

5.2. Avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului, prin care indicând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

sentinței și a deciziei instanței de apel cu încetarea procesului penal în privința

inculpatului Vrabii Serghei, în baza art. 109 Cod penal.

În motivarea recursului, avocatul acționând în numele inculpatului a

menționat că:

- instanța de apel nu a apreciat corect cererea de apel suplimentară

depusă de apărare în numele inculpatului Vrabii Serghei, care reprezintă o

cerere de împăcare în conformitate cu prevederile art. 109 Cod penal, semnată

atât de către inculpatul Vrabii Serghei, precum și de către partea vătămată

Calceva Anastasia, cerere care a fost susținută de aceștia în cadrul ședinței de

jduecată a instanței de apel din 22 aprilie 2019;

- instanța de apel eronat a interpretat art. 402 Cod de procedură penală,

în privința termenului de declarare a apelului, deoarece urmau a fi aplicate

prevederile art. 109 Cod penal;

- pot fi aplicate prevederile art. 109 Cod penal, chiar dacă dosarul penal a

fost pornit în baza plângerii victimei, or, partea vătămată Calceva Anastasia

concubinează cu inculpatul și nu are careva pretenții în privința acestuia.

- partea vătămată Calceva Anastasia prin care a pledat pentru

respingerea recursului procurorului și dispunerea achitării inculpatului;

- inculpatul Vrabii Serghei prin care a pledat pentru respingerea

5

recursului procurorului, totodată menționând că are la întreținere doi copii

minori, iar partea vătămată este concubina sa și nu are careva pretenții față de

acesta.

și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul părții apărării

urmează a fi respins, iar recursul părții acuzării urmează a fi admis, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul

Cotea Svetlana în numele inculpatului Vrabii Serghei, Colegiul penal lărgit

notează că potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

La caz, instanța de recurs notează, că prin decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 22 aprilie 2019, apelul suplimentar depus de către

avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului a fost respins, ca fiind depus

peste termen.

Prin urmare, instanța de apel nu a examinat fondul apelului respectiv

prin prisma argumentelor invocate, fiind echivalent faptului neutilizării căii de

atac.

Declarând recurs ordinar împotriva acestei decizii a instanței de apel,

avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului invocă în calitate de temei

pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, criticând decizia instanței de apel doar prin prisma faptului

că această instanță nu s-a expus asupra cererii părții apărării privind încetarea

procesului penal în legătură cu împăcarea părților în condițiile prevăzute de

art. 109 Cod penal, însă fără a aduce careva argumente în dezacord cu soluția

instanței de apel pe marginea tardivității apelului suplimentar.

Totodată, din materialele cauzei se constată că apelul inculpatului nu

conține solicitări cu privire la aplicarea prevederilor art. 109 Cod penal, acestea

fiind invocate doar în apelul suplimentar al avocatului Cotea Svetlana, care a

fost respins ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 402 Cod de

procedură penală.

6

În conformitate cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi

atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401

nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale

de atac.

Astfel, având în vedere că respingerea apelului ca fiind depus peste

termen echivalează cu neutilizarea căii de atac, instanța de recurs conchide că

nu există temei legal de a se pronunța pe marginea argumentelor din recursul

avocatului Cotea Svetlana în numele inculpatului, acesta urmând a fi respins ca

inadmisibil.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul

penal lărgit notează că potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele

de grad inferior de jurisdicție trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept,

în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea

precum și de a constata motivele clare care au dus la emiterea unei soluției

contestate.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă

motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel.

Din textul recursului declarat de către procuror se atestă că recurentul

critică decizia instanței de apel prin prisma temeiurilor pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16) Cod de procedură penală, sub

aspectul că pct. 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția; pct. 10) sau

aplicat pedepse individualizate contrat prevederilor legale; pct. 16) norma de

7

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului

procurorului, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, comițând erori de drept care au

afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se incidența temeiurilor de casare

invocate de către partea acuzării.

Analizând decizia instanței de apel sub aspectul poziției și motivării

soluției de respingere a apelului procurorului, Colegiul penal lărgit atestă că

instanța de apel a interpretat eronat unele prevederi ale legii penale ce țin de

individualizarea pedepsei penale precum și a stabilirii subiectului compensării

cheltuielilor judiciare suportate în speță, în acest sens urmând a fi expuse

următoarele raționamente.

Conform prevederilor art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de

drept, printre care: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, ori civil au fost corect

aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale

referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea

cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată la caz, prin sentință Vrabii Serghei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de 487,5 unități convenționale, în

sumă de 24375 lei.

Din conținutul sentinței se atestă, că pedeapsa sub formă de amendă în

cuantumul stabilit de către prima instanță, este rezultatul calculării noilor

limite de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În argumentarea aplicării pedepsei respective, prima instanță a

menționat că deși pedeapsa sub formă de amendă stabilită depășește limita

8

minimă prevăzută de art. 64 alin. (3) Cod penal, instanța este îndreptățită de a

aplica o asemenea pedeapsă, deoarece reieșind din decizia Curții

Constituționale nr. 85 din 09 iulie 2018, de inadmisibilitate a sesizării

nr. 97g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

art. 64 alin. (3) Cod penal, aceste prevederi nu au un caracter absolut.

Deși în cererea de apel a procurorului a fost invocat dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite inculpatului de către prima

instanță, analizând decizia supusă recursului, Colegiul penal lărgit conchide că

instanța de apel nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor avansate de

partea acuzării, motivând superficial soluția emisă.

Potrivit practicii judiciare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința

căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare

atât prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile

speciale a Codului penal, care reglementează modalitatea individualizării

pedepselor persoanelor condamnate.

În acest sens, cu referire la caz, Colegiul penal lărgit a stabilit că deși

inculpatul a acceptat opțiunea judecării cauzei în procedură simplificată,

urmând a beneficia de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă cu

amendă, totuși instanțele de fond nu au ținut cont de faptul, că potrivit art. 64

alin. (3) Cod penal, limita minimă a pedepsei sub formă de amendă nu putea fi

mai mică decât limita generală de 500 unități convenționale de amendă.

La data 27 mai 2018, ce reprezintă data comiterii faptei infracționale de

către Vrabii Serghei, prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, avea următorul

conținut: mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele

de la 500 la 3000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din

interes material – până la 20000 unități convenționale, luându-se ca bază

mărimea unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii. Mărimea

amenzii se stabilește în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de situația

materială a celui vinovat și a familiei sale. Luând în considerare circumstanțele

cauzei, instanța de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de până

la 5 ani.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond

au făcut concluzii pripite asupra temeiniciei de a reduce limita minimă a

pedepsei cu amendă, sub limita minimă ce poate fi aplicată persoanelor fizice

prevăzută de art. 64 alin. (3) Cod penal, făcând referire în acest sens la decizia

nr. 85 din data de 09 iulie 2018 a Curții Constituționale de inadmisibilitate a

sesizării privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul

64 alin. (3) din Codul penal, fapt prin care au comis o eroare de drept, ce poate

fi corectată doar la rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La acest aspect, Colegiul penal reține, că potrivit pct. 47 din hotărârea

Curții Constituționale nr. 33 din 10.10.2013 „privind interpretarea articolului

140 din Constituție (Sesizarea nr. 45b/2013)”, doar hotărârea prin care se

9

interpretează un text constituțional are putere de lege și este obligatorie, prin

considerentele pe care se sprijină, pentru toate organele constituționale ale

Republicii Moldova.

Tot aici instanța de recurs ține să amintească că în jurisprudența

națională s-a format o practică constantă referitor la cerințele de care trebuie

să țină cont instanțele judecătorești la individualizarea pedepselor penale,

inclusiv referitor la neadmiterea depășirii limitelor minime prevăzute de lege

la aplicarea pedepselor penale.

Or în caz contrar, prin aplicarea unor pedepse reduse sub limita minimă

prevăzută de legea penală, în privința unor fapte penale cu un grad sporit al

pericolului social, obținându-se astfel pedepse echivalente sancțiunilor

contravenționale, se poate aduce atingere însăși scopului educativ și coercitiv

al pedepsei penale.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-a găsit confirmare temeiul pentru recurs invocat de către procuror și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, ceea ce duce la

casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în această parte, în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

De asemenea, cu referire la solicitarea procurorului privind dispunerea

încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Vrabii Serghei, Colegiul

penal lărgit consideră că și în această latură, instanța de apel a interpretat și

aplicat eronat prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs conchide că instanța de apel nu a

motivat și nu a stabilit circumstanțe concrete ce ar justifica respingerea cererii

procurorului cu privire la compensarea costului cheltuielilor suportate pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legale din 19 iunie 2018 și din

11 iulie 2018, or, potrivit prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală, încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept

discreționar al instanței. Norma juridică respectivă urmând a fi interpretată

ținându-se cont de modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017, în vigoare la 09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin. (2) art. 143

Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) al normei respective, se face din

contul bugetului de stat.

Prin urmare, legiuitorului a oferit instanțelor de judecată posibilitatea

analizării și soluționării în fiecare caz concret a chestiunilor privind stabilirea

subiectului compensării cheltuielilor judiciare suportate la faza urmăririi

penale, timp în care persoana bănuită-învinuită beneficia de garanțiile

prezumției de nevinovăție, situație care se schimbă la emiterea sentinței de

condamnare.

Astfel, ținând cont de faptul că rapoartele de expertiză judiciară au fost

10

efectuate după modificările operate de legiuitor la prevederile art. 143 Cod de

procedură penală, instanțele de judecată pot oferi aplicabilitate motivată

prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care reglementează

posibilitatea de a obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Respectiv, concluzia instanței de apel de respingere a solicitării

procurorului privind încasarea sumei de 1280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

din contul inculpatului Vrabii Serghei și menținerea soluției primei instanțe în

acest sens, este pripită și nemotivată, prin ce au fost neglijate cerințele

prevăzute la art. 385 alin. (1) pct. 14) și art. 397 pct. 5) în coroborare cu art. 229

alin. (1), Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont

de toate circumstanțele și prevederile legale expuse supra, iar sub acest aspect

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

eroare ce nu poate fi corectată de instanța de recurs ordinar, și astfel recursul

declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată și în partea

soluției privind cheltuielile judiciare.

Având la bază raționamentele expuse supra, Colegiul penal lărgit notează,

că la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor invocate în apel,

și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe

o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Cotea Svetlana în numele inculpatului Vrabii Serghei.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, casează parțial decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 22 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Vrabii Serghei XXXXX, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului Vrabii Serghei și în latura civilă, în partea soluționării cerințelor

procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare,

și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

11

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12