1ra-12/2019 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-12/2019 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-12/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 mai 2018, în cauza penală în

privința lui

Manolachi Serghei xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.09.2015 – 14.10.2016;

Instanța de apel: 03.11.2016 – 30.05.2018;

Instanța de recurs: 26.07.2018 – 29.01.2019.

A C O N S T A T A T:

Manolachi Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal, la 6 (șase) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip

deschis.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de Vrabie Oleg privind

repararea prejudiciul material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să se expună instanța în ordine civilă.

A fost admisă parțial acțiunea civilă în latura prejudiciului moral, fiind

dispusă încasarea de la Manolachi Serghei în beneficiul lui Vrabie Oleg suma de

250000 (două sute cincizeci mii) lei.

inculpatul Manolachi Serghei, la 17 aprilie 2015, aproximativ la ora 03:30,

conducând automobilul model „Opel Astra” cu xxxxx, fiind în stare de ebrietate

produsă de alcool pe traseul republican M2, Chișinău-Soroca, în direcția or. Soroca,

km 81, în localitatea Negureni, r-nul Telenești, avândul în calitate de pasager pe

cet. Vrabie Nicolae, care se afla pe bancheta din față a automobilului, ignorând

prevederile cap. II pct. 10 alin. (1) lit. b), pct. 14 lit. a); pct. 34 alin. (2) lit. b), pct.

42 alin. (3); pct. 45 alin (1) al Regulamentului Circulației Rutiere, ca urmare brusc

1

a ieșit pe banda opusă carosabilului și creând o situație de accident s-a tamponat

în autocamionul model „VOLVO”, cu xxxxx, condus de cet. Fuior Victor, care se

deplasa regulamentar în direcția mun. Chișinău, în timp în care ultimul a încercat

să evite tamponarea cu automobilul în cauză.

În rezultat, pasagerul Vrabie Nicolae, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 58 din 04.05.15, s-a ales cu leziuni corporale grave, periculoase

pentru viață, sub formă de fractură a osului zigomatic stâng, fractura mandibulei,

fractura eschiloasă a oaselor nazale cu hemoragie internă, externă și aspirația

sângelui în căile respiratorii; traumă închisă a toracelui cu fractura sternului și

fracturi indirecte a coastelor 3-6 pe linia axilară anterioară stângă cu hemoragii în

țesuturile moi; traumă închisă a abdomenului cu rupturi a ficatului și

hemoperitoneum-500ml; fractura oaselor gambei drepte; plăgi pe față și gambă;

excoriații pe față, trunchi și membre, care la aceeași dată, a decedat la spitalul

raional Telenești.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,

„încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate”.

apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care ultimul să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor apelului a invocat, că potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 1225 din 03 august 2016 expertul a concluzionat, că dacă urma totală

de frânare de 52,20 m a fost lăsată de autocamionul model „Volvo”, atunci acestei

urme de frânare în condițiile accidentului rutier dat, îi corespunde viteza de

deplasare aproximativ de 93 km/h. În momentul observării automobilului model

„Opel Astra” cu n/î TL AE 359 ca obstacol pentru circulație, conducătorul

autocamionului model „Volvo” cu n/î CT AJ 085 trebuie să se ghideze de cerințele

art. 45 pct. 2 din Regulamentul Circulației Rutiere, și anume: în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

Totodată, un oarecare impact nu urma să se producă în cazul în care șoferul

autocamionului model „Volvo” cu xxxxx respecta exigențele regulamentului în ce

privește viteza de deplasare în localitate, fiind constatat de către expertiza sus-

numită viteza de deplasare a acestuia, care constituie aproximativ 93 km/h, cu 63

km/h mai mult decât viteza regulamentară prevăzută de semnul de circulație din

localitatea Negureni.

Consideră, că dacă se deplasa cu viteza regulamentară care era prevăzută de

30 km/h în localitatea Negureni r-nul Telenești, șoferul autocamionului model

„Volvo” cu xxxxx dispunea de toate posibilitățile de a stopa autovehiculul, de a

2

evita impactul oprindu-se pe partea dreaptă a carosabilului, și nu virând la stânga

pe contrasens contrar Regulamentului Circulației Rutiere.

Este de opinia că acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate în baza

art. 2641 Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod

penal.

3.1. În ședința instanței de apel avocatul Gligor Vadim în numele

inculpatului a înaintat cerere, prin care a solicitat procurorului renunțarea

integrală la învinuirea formulată lui Manolachi Serghei în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, deoarece probele cercetate nu confirmă

învinuirea adusă.

Apărătorul și-a motivat cerințele prin faptul, că potrivit raportului de

expertiză nr. 836 din 19 octombrie 2017, conducătorul automobilului cu remorcă

„Volvo” avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea cu automobilul „Opel

Astra” condus de inculpatul Manolachi Serghei, prin frânare.

Totodată, conform aceleiași concluzii, nerespectarea limitei de viteză pe

sectorul de drum dat de către conducătorul camionului „Volvo”, se află în legătură

cauzală cu accidentul rutier produs, iar din punct de vedere tehnic, cauza

accidentului rutier se exprimă prin selectarea necorectă a vitezei de deplasare și

neaplicarea la timp a frânei de către conducătorul camionului.

admis apelul, casată sentința cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Manolachi Serghei a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de Vrabie Oleg a fost respinsă.

4.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut că

concluzia primei instanțe, privind constatarea vinovăției lui Manolachi Serghei și

că acțiunile sale în calitate de șofer au dus la comiterea accidentului rutier, nu

rezultă din probele acumulate pe cauză, nu se racordă la probele cauzei, cercetate

de judecată.

În opinia instanței de apel, contrar prevederilor art. 8, 389 Cod de procedură

penală, sentința a fost bazată doar pe presupuneri, dar nu pe probe veridice, care

au fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei, instanța acceptând și

preluând abordările și concluziile organului de urmărire penală cu privire la

vinovăția inculpatului.

Instanța de apel a menționat, că acțiunile lui Manolachi Serghei au fost

calificate de către organul de urmărire penală și de către prima instanță, ca

„încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate, adică

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal.

3

Astfel, la baza sentinței de condamnare, prima instanță a reținut

următoarele probe, cercetate și în cadrul ședinței instanței de apel: declarațiile

martorului Fuior Victor (f.d. 27-29, vol.II); declarațiile specialistului-medic

narcolog Podobinschi Nicolae (f.d. 56, vol.II), declarațiile expertului

Mîrza Alexandru (f.d. 54-55, vol.II), declarațiile succesorului legal al părții

vătămate Vrabie Oleg (f.d. 30, vol.II).

În ședința instanței de apel au fost cercetate probele scrise prezente la

materialele cauzei: procesul-verbal de cercetare la fața locului al accidentului

rutier din 17 aprilie 2015, schema și planșa fotografică prin care s-a fixat locul

accidentului, amplasarea mijloacelor de transport după comiterea accidentului

(f.d. 14-30, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 58 din 04 mai 2015 (f.d.

60-62, vol.I); procesul-verbal nr. 160 din 17 martie 2015 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

potrivit căruia la Manolachi Serghei, a fost depistată o concentrație de alcool de

1,38 g/l, care corespunde stării de ebrietate alcoolică cu un grad avansat (f.d.

44-45, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 17 martie 2015, cu

planșa fotografică, potrivit căruia s-a examinat camionul model „VOLVO” cu n/î

xxxxx (f.d. 83-86, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 18 martie

2015, cu planșa fotografică, potrivit căruia s-a examinat automobilul de model

„Opel Astra”, cu xxxxx (f.d. 90-93, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului

din 20 mai 2015, și anume a video registratorului ridicat din autocamionul model

„VOLVO”, cu xxxxx, implicat în accidentul rutier (f.d. 98-99, vol.I).

În ședința instanței de apel, la demersul părții apărării a fost dispusă

reluarea cercetării judecătorești în vederea efectuării constatării

tehnico-științifice pe baza înregistrării video de pe registratorul din autocamionul

model „Volvo”, precum și expertizei auto-tehnice suplimentare (f.d. 189-195,

vol.II).

La demersul părții acuzării a fost dispusă citarea în ședința instanței de apel

a expertului Lența Gheorghe pentru audierea acestuia și înlăturarea divergențelor.

Fiind audiat în ședința instanței de apel, expertul Lența Gheorghe a declarat,

că în raportul de expertiză este indicat că a avut loc tamponarea a două

automobile, expresie care este corectă. În punctul 2 al raportului de expertiză nu a

prezentat timpul de deplasare a automobilului Volvo, nu era important timpul de

deplasare a acestuia. Metodica de expertiză tehnică auto care este aplicată la

soluționarea întrebării referitoare la posibilitatea sau imposibilitatea

conducătorului auto de a evita tamponarea prin frânare necesită unele date

inițiale, și anume: timpul de deplasare a obstacolului din momentul declanșării

obstacolului de circulație până la momentul tamponării În cazul dat automobilul

Opel a servit ca obstacol de circulație pentru automobilul Volvo. Timpul petrecut

de către automobilul Opel din momentul declanșării obstacolului până la

momentul tamponării este de 2,95 sec. În cazul dat nu era necesară indicarea

timpului de deplasare a automobilului Volvo. La întrebarea nr. 2, automobilul Opel

a creat obstacol pentru automobilul Volvo, în așa caz întrebările posibilității sau

4

imposibilității tehnice a conducătorului automobilului Opel își pierde sensul

tehnic. La întrebarea 7 susține poziția expusă în raportul de expertiză. Dacă

automobilul Volvo se deplasa cu viteza de 30 km/h, putea să evite coliziunea cu

automobilul Opel. Pe înregistrarea video este bine văzut că accidentul a avut loc

pe banda de deplasare a automobilului Opel Astra. Expertul se expune referitor la

existența legăturii cauzale dintre acțiunile participanților în accident doar în cazul

depășirii limitei de viteză. Dacă conducătorul autocamionului Volvo a văzut

obstacolul, conform pct. 45.2 a RCR acesta trebuia să frâneze. Din punct de vedere

tehnic, cauza accidentului este selectarea vitezei și nefrânarea automobilului

Volvo. Autocamionul Volvo și-a schimbat direcția de deplasare și a ieșit pe

contrasens. Pentru a răspunde la întrebarea, dacă automobilul Volvo nu schimba

direcția, putea avea loc accidentul rutier, este necesară efectuarea unei alte

expertize.

Analizând probele cercetate, instanța de apel a ajuns la concluzia, că există

dubii rezonabile în ceea ce privește, că infracțiunea a fost comisă de inculpatul

Manolachi Serghei, și că acțiunile acestuia au dus la producerea accidentului rutier.

Astfel, în opinia instanței de apel, prima instanță, contrar prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, nu a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu a dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

de asemenea prima instanță nu a ținut cont și de prevederile art. 8 alin. (3), 389

alin. (2) Cod de procedură penală.

În suportul deducerii vinovăției inculpatului, prima instanță a făcut referire

la: declarațiile martorului Fuior Victor, expertului Mîrza Alexandru și probelor

scrise, care cu certitudine ar fi dovedit vinovăția inculpatului Manolachi Serghei.

Totodată instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiat demersul avocatului

Bobeica Vasile privind numirea expertizei auto-tehnice pe baza înregistrărilor

video de pe registratorul ce se afla în autocamionul Volvo.

Prin urmare, instanța de apel a statuat, că concluzia instanței de fond privind

constatarea vinovăției lui Manolachi Serghei în săvârșirea infracțiunii imputate, nu

se racordă la probele anexate la dosarul penal în cauză, cărora nu le-a fost dată o

apreciere corectă.

Astfel, prima instanță a indicat în sentință ca probă ce confirmă vinovăția

inculpatului Manolachi Serghei declarațiile expertului Mîrza Alexandru, însă

declarațiile acestui expert nu confirmă în mod cert vinovăția inculpatului, după

cum a reținut instanța de fond. Expertul a declarat în cadrul ședinței de judecată,

că nu este posibil de constatat dacă prin acțiunile recomandate conducătorului

camionului model „Volvo”, a dispus sau nu de posibilitatea tehnică să evite

coliziunea cu automobilul „Opel Astra”. Pentru soluționarea întrebării cu privire la

posibilitatea tehnică a conducătorului camionului model „Volvo”, de a evita sau nu

accidentul rutier cu automobilul model „Opel Astra” sunt necesare date

suplimentare și anume: - timpul mărimii de ordinul zecimii de secundă de

deplasare a automobilului model „Opel Astra” din momentul ieșirii acestuia pe

5

contrasens spre banda de deplasare a camionului model „Volvo”, până la

momentul coleziunii; - profilul longitudinal a părții carosabilului (rampă, sau

orizontal) conform direcției de deplasare a camionului model „Volvo”, gradul de

încărcare a mijloacelor de transport, adică cantitatea de mărfuri sau pasageri a

fiecărui.

Potrivit acelorași declarații ale expertului, aceste date nu sunt prezente la

materialele cauzei penale, și nu au fost prezentate spre expertiză.

Totodată expertul a mai explicat, că datele privind viteza de deplasare a

automobilului model „Opel Astra” mai exact și obiectiv pot fi stabilite și fixate din

imaginile video, fixate pe registratorul amplasat pe camionul model „Volvo”.

În baza imaginilor video este posibilă stabilirea vitezei. Cu atât mai mult, că

instanța de fond, deducând vinovăția inculpatului Manolachi Serghei, nici nu a pus

la baza sentinței de condamnare concluziile raportului de expertiză judiciară

nr. 1225 din 03 august 2018 (f.d. 75-78, vol.I), or, concluziile făcute în raportul de

expertiză la fel nu confirmă vinovăția inculpatului și faptul că acțiunile sale au avut

legătură cauzală cu accidentul petrecut, expertul concluzionând, că nu este posibil

de constatat, dacă prin acțiunile recomandate conducătorul autocamionului model

„Volvo” cu xxxxx a dispus sau nu a dispus de posibilitatea tehnică să evite

coliziunea cu automobilul model „Opel Astra” cu xxxxx.

În același context, prima instanță a reținut ca probă în confirmarea

vinovăției inculpatului Manolachi Serghei procesul-verbal de examinare a

obiectului din 20 mai 2015, și anume a video registratorului ridicat din

autocamionul model „VOLVO”, cu xxxxx, implicat în accidentul rutier. Însă, din

înregistrarea video de pe cardul de memorie introdus în videoregistrator la fel nu

se deduce în mod incontestabil vina inculpatului Manolachi Serghei în comiterea

accidentului rutier.

Reținând concluziile date și circumstanțele cauzei stabilite, instanța de apel

a conchis, că prima instanță, contrar prevederilor art. 8 Cod de procedură penală,

în cazul în care atât de către organul de urmărire penală, cât și în cadrul ședințelor

judiciare, a fost imposibilă stabilirea concretă a circumstanțelor esențiale ale

cauzei și a legăturii de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului Manolachi Serghei

și cauza accidentului rutier, neîntemeiat a respins demersul apărării privind

numirea expertizei auto-tehnice în baza înregistrărilor video a accidentului rutier

produs.

Reieșind din faptul că în cazurile infracțiunilor în domeniul transporturilor

rapoartele de expertiză auto tehnică pot elucida circumstanțele cauzei și legătura

cauzală între acțiunile participanților la trafic și accidentul survenit, din acest

motiv, în scopul aflării adevărului pe caz, la cererea pârții apărării, în instanța de

apel a fost dispusă efectuarea constatării tehnico-științifice a înregistrării video

anexate la materialele cauzei, pentru obținerea datelor obiective și necesare la

efectuarea expertizei auto-tehnice.

Potrivit concluziei actului de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2017,

s-a stabilit faptul, că viteza cadrelor este de 24 pe secundă. În imagini sunt

6

prezente 71 de cadre (din momentul ieșirii automobilului model „Opel Astra” pe

banda de deplasare a camionului „Volvo” până la momentul coliziunii). Timpul de

deplasare a automobilului model „Opel Astra” din momentul ieșirii acestuia pe

contrasens spre banda de deplasare a camionului „Volvo” până la momentul

coliziunii este de - 2,95833333333333 sec. Timpul de deplasare a autocamionului

model „Volvo” din momentul ieșirii pe contrasens, pe banda de deplasare a

automobilului model „Opel Astra” până la momentul coliziunii este de

2,166666666666667 sec.

În baza concluziilor actului de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2017

a fost dispusă efectuarea expertizei auto-tehnice suplimentare. Potrivit raportului

de expertiză judiciară nr. 836 din 19 octombrie 2017 s-a constatat următoarele:

deplasarea autocamionului cu remorcă „Volvo” xxxxx cu viteza admisibilă pe acest

sector de drum - 30 km/h, în momentul începerii deplasării automobilului „Opel

Astra” pe contrasens spre banda de deplasare a autocamionului cu remorcă

„Volvo” n/î xxxxx conducătorul ultimului avea posibilitate tehnică de a evita

tamponarea cu automobilul „Opel Astra” prin frânare.

sectorul de drum dat de către conducătorul camionului „Volvo” se află în legătură

cauzală cu accidentul rutier produs.

selectarea necorectă a vitezei de deplasare și neaplicarea la timp a frânei de către

conducătorul camionului cu remorcă „Volvo” xxxxx.

Prin urmare, concluziile raportului de expertiză menționat supra combate

învinuirea adusă lui Manolachi Serghei în comiterea infracțiunii imputate, precum

și concluzia primei instanțe privind condamnarea lui Manolachi Serghei în baza

art. 264 alin. (4) Cod penal.

Din cele expuse în raportul de expertiză nr. 836 din 19 octombrie 2017 cu

certitudine se deduce că, cauza accidentului rutier o constituie nerespectarea

limitei de viteză pe sectorul de drum dat și neaplicarea la timp a frânei de către

conducătorul camionului „Volvo”, care se află în legătură cauzală cu accidentul

rutier produs.

Această concluzie este principalul argument ce indică asupra faptului că nu

inculpatul a comis infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport, de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane,

săvârșită în stare de ebrietate, adică infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4)

Cod penal. Cauza accidentului rutier, precum și consecințele acestuia - cauzarea

din imprudență a decesului unei persoane, nu se află în legătură cauzală cu

acțiunile inculpatului. Nici faptul că inculpatul conducea automobilul în stare de

ebrietate și că a ieșit pe contrasens pe o perioadă de timp, de asemenea nu sunt în

legătură cauzală cu accidentul rutier produs, fapt confirmat prin raportul de

7

expertiză indicat supra, precum și prin declarațiile expertului auto-tehnic Lența

Gheorghe.

Depășirea limitei vitezei legal admisibile și legătura cauzală dintre factorul

dat și accidentul rutier produs se confirmă și prin declarațiile expertului

auto-tehnic Lența Gheorghe, audiat în instanța de apel la demersul acuzatorului de

stat, care și-a susținut concluziile date de el în raportul de expertiză auto-tehnică

suplimentară.

Expertul auto-tehnic Lența Gheorghe, a confirmat că susține poziția expusă

în raportul de expertiză. Dacă automobilul model „Volvo” se deplasa cu viteza de

30 km/h, putea să evite coliziunea cu automobilul model „Opel”. Pe înregistrarea

video este bine văzut că accidentul a avut loc pe banda de deplasare a

automobilului „Opel Astra”. Dacă conducătorul autocamionului „Volvo” a văzut

obstacolul, conform pct. 45.2 a RCR acesta trebuia să frâneze. Din punct de vedere

tehnic, cauza accidentului este selectarea vitezei și nefrânarea automobilului

„Volvo”. Autocamionul „Volvo” și-a schimbat direcția de deplasare și a ieșit pe

contrasens.

Cele indicate supra pun la îndoială rezonabilă că acțiunile inculpatului

Manolachi Serghei au fost în legătură cauzală cu producerea accidentului rutier.

Relevant situației date este art. 6 (2) CEDO, care obligă printre altele, că,

îndeplinindu-și funcțiile sale, instanța să nu pornească de la ideea preconcepută,

că persoana acuzată a comis acțiunea incriminată, obligația de a prezenta dovezi

revenind procurorului și orice dubii fiind în favoarea acuzatului (hot. Barbera,

Messegue și Jabardo v. Spania, hot 06.12.1988).

Instanța de apel a apreciat, că prima instanță prematur a respins demersul

părții apărării privind numirea expertizei auto-tehnice, or, concluziile acesteia au

elucidat în mod deplin circumstanțele relevante ale cauzei, excluzând în așa mod

toate dubiile și incertitudinile în probarea vinovăției inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că la caz nu au fost aduse probe

pertinente, veridice, utile, coroboratoare între ele, ce ar demonstra comiterea

infracțiunii de către Manolachi Serghei, că acțiunile lui au fost în legătură cauzală

cu survenirea coliziunii între autovehicule, adică cu accidentul rutier produs,

precum și urmările survenite în urma acestui accident, impunându-se soluția de

achitare a lui Manolachi Serghei de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat motivul invocat de

către partea apărării privind achitarea inculpatului, din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii, precum și referitor la reîncadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 2641 Cod penal, deoarece această infracțiune nu

i-a fost incriminată inculpatului de către partea acuzării, iar potrivit art. 325 Cod

de procedură penală, judecarea cauzei se face în limitele învinuirii formulate.

casarea acesteia cu menținerea în vigoare a sentinței.

8

În argumentarea recursului, invocând de drept prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, menționează că la adoptarea deciziei de achitare

în privința lui Manolachi Serghei instanța de apel nu a dat deplină eficiență acestor

prevederi, a făcut aprecieri a probelor care nu se acordă la valoarea acestora, a

reținut inutilitatea unor probe, care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate

fi pusă la baza unei sentințe de condamnare, a făcut concluzii care nu se racordă la

ansamblul probatoriu acumulat pe cauză astfel, eronat, a admis apelul apărării și

a dispus casarea sentinței.

Consideră, că la examinarea cauzei prima instanță a dat deplină eficiență

prevederilor art. art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, a cercetat cauza

multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței,

concludenții, coroborării lor, astfel, just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză

și corect a încadrat acțiunile inculpatului Manolachi Serghei în baza art. 264 alin.

(4) Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului prima instanță s-a condus de prevederile

art. 61 Cod penal, și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. art. 7, 75 Cod penal, inclusiv de circumstanțele cauzei.

În opinia acuzatorului de stat prima instanță corect a reținut în sarcina

inculpatului Manolachi Serghei fapta încriminată de către acuzare susținând

totodată, că cumulul de probe prezentate de către partea acuzării dovedesc pe

deplin vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4)

Cod penal, și anume: raportul de autosesizare a organului de urmărire penală pe

faptul comiterii accidentului rutier la 17 aprilie 2015, aproximativ ora 03:30 pe

traseul M2 Chișinău-Soroca, km 81 în localitatea Negureni, r-nul Telenești cu

implicarea automobilului model „Opel Astra” cu xxxxx și autocamionul model

„VOLVO”, cu xxxxx (f.d. 12, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului al

accidentului rutier din 17 aprilie 2015, schema și planșa fotografică prin care s-a

fixat locul accidentului, amplasarea mijloacelor de transport după comiterea

accidentului (f.d. 14-30, vol.I); explicația lui Manolachi Serghei, care a declarat, că

nu a reușit să frâneze, deoarece impactul a avut loc repede. Starea tehnică a

automobilului era bună și îl conducea cu 50 km/h (f.d. 33-34, vol.I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 58 din 04 mai 2015 (f.d. 60-62, vol.I); procesul-verbal

nr. 160 din 17 martie 2015, al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, potrivit căruia la Manolachi

Serghei, a fost depistată o concentrație de alcool de 1,38 g/l care corespunde stării

de ebrietate alcoolică cu un grad avansat (f.d. 44-45, vol.I); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 17 martie 2015 cu planșa fotografică, potrivit căruia

s-a examinat camionul model „VOLVO” cu xxxxx (f.d. 83-89, vol.I); procesul-verbal

de examinare a obiectului din 18 martie 2015, cu planșa fotografică, potrivit căruia

s-a examinat automobilul model „Opel Astra”, cu xxxxx (f.d. 90-95, vol. I);

procesul-verbal de examinare a obiectului, din 20 mai 2015 și anume a video

registratorului ridicat din autocamionul model „VOLVO”, cu xxxxx, implicat în

accidentul rutier (f.d. 14-30, vol.I).

9

De asemenea procurorul indică declarațiile martorului Fuior Victor (f.d.

27-29, vol.II); declarațiile expertului judiciar Mîrza Alexandr (f.d. 27-29, vol.II);

declarațiile expertului narcolog Podobinschi Nicolae (f.d. 56, vol.II) inclusiv, și prin

proba apărării - actul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2017 (f.d.

135-171, vol.II).

Partea acuzării consideră, că instanța de apel eronat a reținut ca fiind

pertinente și utile doar probele apărării, și anume, raportul de expertiză nr. 836

din 19 octombrie 2017 și declarațiile expertului auto-tehnic Lența Gheorghe, dar

nu și actul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2017 prin care cert, s-a

constatat, că timpul de deplasare a automobilului model „Opel Astra” din

momentul ieșirii acestuia pe contrasens spre banda de deplasare a camionului

„Volvo” până la momentul coliziunii era cu mult mai mare în comparație cu timpul

de deplasare a autocamionului model „Volvo” din momentul ieșirii pe contrasens,

pe banda de deplasare a automobilului model „Opel Astra”.

Susține procurorul, că instanța de apel a omis a se expune asupra temeiului

în baza căruia a admis probele apărării și a respins probele acuzării, or acuzatorul

de stat în cadrul dezbaterilor judiciare a solicitat, de a da o apreciere critică

raportului de expertiză menționat supra, deoarece potrivit alin. (2) art. 12 din

Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, expertiza judiciară nu soluționează probleme privind

legalitatea sau ilegalitatea faptelor săvârșite de persoanele fizice sau juridice, însă

instanța a omis a se expune asupra acestei invocări.

Astfel, partea acuzării relevă, că probele aduse în confirmarea învinuirii cu

certitudine dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (4) Cod penal, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea lui, aceasta fiind doar o metodă de a denatura stabilirea

adevărului și de a se eschiva de la răspunderea penală.

Instanța de apel nu a audiat inculpatul în raport cu faptele incriminate, dar

s-a limitat cu luarea de cuvânt.

În acest sens este relevantă jurisprudența CEDO conform căreia, în cazul în

care instanța de control reanalizează o cauză în fapt și în drept și studiază în

ansamblu problema vinovăției sau nevinovăției, procedura nu are un caracter

echitabil în lipsa aprecierii directe a declarației persoanei acuzate care susține că

nu a comis actele calificate ca infracțiuni.

Neargumentată în opinia acuzării este și poziția instanței de apel, privind

imposibilitatea acesteia de a recalifica acțiunile inculpatului de la prevederile

art. 264 alin. (4) Cod penal la art. 2641 Cod penal, deoarece judecarea cauzei se face

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Or, art. 325 alin. (2) Cod de

procedură penală, nu limitează în mod absolut dreptul instanței de a interveni în

situația de fapt și de drept și a o modifica în momentul în care pronunță sentința.

Reieșind din cele expuse, consideră procurorul, că instanța de apel nu a

clarificat obiectiv circumstanțele cazului și astfel, eronat a ajuns la concluzia

10

privind achitarea inculpatului Manolachi Serghei, de sub învinuirea adusă, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează

a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de către procuror,

acesta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În esență, argumentele părții acuzării se axează pe ideea, că instanța de apel

contrar materialului probator prezentat la dosar și sentinței de condamnare

pronunțate de prima instanță, a dispus achitarea lui Manolachi Serghei de sub

învinuirea înaintată, fără a desfășura pe larg concluzia adoptată, în raport de

fiecare probă prezentată în sprijinul învinuirii.

Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că

hotărârile pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi reprezintă motiv de

casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul penal lărgit concretizează că, instanța de apel fără a se expune

asupra tuturor probelor, nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date.

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este

de acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia achitării

inculpatului de sub învinuirea înaintată, ea urma să dezvăluie această concluzie

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, dar nu să înfăptuiască o apreciere formală a circumstanțelor cauzei

penale.

11

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

În acest sens, reieșind din conținutul deciziei atacate, instanța de recurs

remarcă că în vederea susținerii nevinovăției inculpatului, instanța de apel a

reținut ca fiind concludente și utile doar concluziile raportului de expertiză nr. 836

din 19 octombrie 2017 și declarațiile expertului auto-tehnic Lența Gheorghe, care

în opinia acesteia, combat învinuirea adusă lui Manolachi Serghei în săvârșirea

infracțiunii imputate, precum și concluzia primei instanțe privind condamnarea

inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal.

În contextul dat, instanța de apel a subliniat, că cauza accidentului rutier o

constituie nerespectarea limitei de viteză pe sectorul de drum dat și neaplicarea la

timp a frânei de către conducătorul camionului „Volvo”, care se află în legătură

cauzală cu accidentul rutier produs.

De asemenea instanța de apel a remarcat, că în speță cauza accidentului

rutier precum și consecințele acestuia – cauzarea din imprudență a decesului unei

persoane, nu se află în legătură cauzală cu acțiunile inculpatului. La fel, nici faptul

că inculpatul conducea automobilul în stare de ebrietate și că a ieșit pe contrasens

pe o perioadă de timp, de asemenea nu sunt în legătură cauzală cu accidentul rutier

produs.

Generalizând însă criteriile importante pentru soluționarea cauzei, Colegiul

penal lărgit deduce, că concluzia instanței de apel cu privire la achitarea

inculpatului Manolachi Serghei de sub învinuirea înaintată, este pripită și

contravine materialelor cauzei.

În acest context, instanța de recurs, menționând prevederile art. art. 100

12

alin. (4), 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea

probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub

aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

activitate depus de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești,

cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acesteia.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o

probează aceasta.

Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al

coroborării lor.

Analiza probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile

legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă,

fără prejudecăți față de o probă sau alta.

Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de

opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite

indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o

probă nu are o valoare dinainte stabilită. Legea stabilește că probele admisibile

sunt apreciate după pertinența, concludența și utilitatea acestora.

Contrar celor menționate, se atestă că instanța de apel nu a apreciat pe

deplin probele prezentate de către părți într-un proces contradictoriu din punct

de vedere al coroborării lor, în special nu a ținut cont de:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului al accidentului rutier din

17 aprilie 2015, schema și planșa fotografică prin care s-a fixat locul accidentului,

amplasarea mijloacelor de transport după comiterea accidentului (f.d. 14-30, vol.I)

din care se disting numai urme de frânare a autocamionului, precum și faptul că

automobilul inculpatului de asemenea se afla pe contrasens;

13

- explicația lui Manolachi Serghei, care a declarat, că nu a reușit să frâneze,

deoarece impactul a avut loc repede. Starea tehnică a automobilului era bună și îl

conducea cu 50 km/h (f.d. 33-34, vol.I);

- declarațiile expertului judiciar Mîrza Alexandr, potrivit cărora nu a fost

posibil de stabilit viteza de deplasare a automobilului model „Opel Astra”,

deoarece la fața locului nu au fost depistate și fixate urme de frânare sau de

derapare lăsate de acesta atât până la accident cât și după (f.d. 27-29, vol.II);

- procesul-verbal nr. 160 din 17 martie 2015, al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

potrivit căruia la Manolachi Serghei, a fost depistată o concentrație de alcool de 1,38

g/l care corespunde stării de ebrietate alcoolică cu un grad avansat (f.d. 44-45,

vol.I);

- declarațiile expertului narcolog Podobinschi Nicolae, potrivit cărora

cantitatea de alcool de 1,38 % în sânge, stabilită în sângele inculpatului, acționează

negativ asupra memoriei, văzului, poate duce la somnolență. Persoana aflându-se în

asemenea stare de ebrietate poate să vadă obiectele duble sau neclare (f.d. 56,

vol.II);

- procesul-verbal de examinare a obiectului, din 20 mai 2015 și anume a

video registratorului ridicat din autocamionul model „VOLVO”, cu xxxxx, implicat

în accidentul rutier. În urma examinării s-a stabilit că în interiorul

videoregistratorului se află un flash-kard, de culoare albastră, cu capacitatea de 32

GB. Pe flash kard se află informația video cu deplasarea autocamionului pe traseu,

inclusiv și momentul producerii accidentului rutier. Pe flash-kard se află o mapă

cu denumirea DCIM. În mapă, se află încă alte 7 mape cu nr. nr. 10041003;

10141004; 10241005; 10341006; 15941216; 20120102; 24320204. În mapa sub

nr. 24320204, se află mai multe înregistrări video ale deplasării autocamionului

de model Volvo pe traseu. Ultima înregistrare video, sub nr. 15200260, are o

înscriere de timp de 19 secunde. În înregistrarea video se observă deplasarea

autocamionului de model Volvo, pe partea dreaptă a carosabilului.

În întâmpinarea autocamionului, adică în sens opus deplasării acestuia, se

deplasează un alt mijloc de transport, farurile acestuia fiind conectate la fază lungă.

La secunda cu numărul 8 se observă cum mijlocul de transport de model Opel Astra

implicat în accidentul rutier, care se deplasează din sens opus autocamionului, brusc

intră pe banda de deplasare de sens opus, în direcția autocamionului de model Volvo.

La secunda 10 se observă cum autocamionul de model Volvo, a încercat să evite

tamponarea cu celălalt mijloc de transport, trecând pe banda opusă de deplasare.

Tot la secunda cu numărul 10, automobil Opel Astra, efectuează brusc manevra de

intrare pe banda lui regulamentară de deplasare, și în acel moment are loc

tamponarea dintre autocamionul de model Volvo și automobilul de model Opel

Astra. (f.d. 14-30, vol.I);

- actul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2017, prin care s-a

constatat, că timpul de deplasare a automobilului model „Opel Astra” din

momentul ieșirii acestuia pe contrasens spre banda de deplasare a camionului

14

Volvo până la momentul coliziunii este de – 2,95833333333333 sec, iar timpul de

deplasare a autocamionului model „Volvo” din momentul ieșirii pe contrasens, pe

banda de deplasare a automobilului model „Opel Astra” până la momentul

coliziunii este de 2,166666666666667 sec. (f.d. 135-171, vol.II).

Generalizând aspectele descrise, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu s-a expus asupra tuturor probelor administrate la dosar, unele din ele

rămânând fără analiză și apreciere, fapt ce nu poate fi acceptat de către instanța

de recurs, deoarece afectează situația faptică în speța dată.

De asemenea Colegiul penal lărgit constată, că a fost lăsat fără careva

apreciere acel fapt, că acțiunile întreprinse de către conducătorul autocamionului

au constituit o urmare a acțiunilor inculpatului, care conducea automobilul în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, stare, care presupune potrivit raportului de

expertiză lipsa unei viziuni optice clare asupra circumstanțelor de fapt, și,

respectiv, a unei reacții adecvate la aceste circumstanțe, creând astfel situația

periculoasă, care și a dus la producerea accidentului.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze, că instanța de apel,

achitându-l pe inculpat, nu l-a audiat, declarațiile acestuia nefiind consemnate

într-un proces-verbal separat și contrasemnat de către acesta.

Totodată, instanța de apel în ședința de judecată a admis demersul apărării

și a dispus înfăptuirea unei expertize auto-tehnice suplimentare, iar ulterior în

textul deciziei, achitându-l pe inculpat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către

acesta, constată, de fapt, vinovăția unui martor de producerea accidentului rutier,

indicând că acțiunile acestuia sunt în legătură cauzală directă cu producerea

accidentului.

Inadmisibilitatea unor asemenea concluzii ale instanței de apel este

condiționată de încălcarea în această situație a drepturilor conducătorului

autocamionului, care a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra.

Așadar, instanța de apel, rejudecând cauza urmează minuțios să examineze

aspectele evidențiate de instanța de recurs, să cerceteze aspectul probatoriu cu

privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului Manolachi Serghei prin prisma

probatoriului evidențiat cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,

95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și în recursul procurorului, iar în dependență de datele obținute,

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, precum să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să analizeze versiunea procurorului privind

prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate,

să dea răspuns la obiecțiile acestuia cu referire la faptul dacă expertiza judiciară

soluționează sau nu problemele privind legalitatea sau ilegalitatea faptelor

săvârșite de persoanele fizice, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii.

15

De asemenea instanța de apel, urmează să audieze inculpatul în raport cu

faptele incriminate, respectând jurisprudența CEDO conform căreia, în cazul în

care instanța de control reanalizează o cauză în fapt și în drept și studiază în

ansamblu problema vinovăției sau nevinovăției, procedura nu are un caracter

echitabil în lipsa aprecierii directe a declarației persoanei acuzate care susține că

nu a comis actele calificate ca infracțiuni.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit constată că în speța discutată

și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția” ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în

cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare

pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de

instanța de recurs.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 30 mai 2018, în cauza penală în privința lui Manolachi Serghei

xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 15 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

16