1ra-2225/20 — art. 186 al. 2 lit. d CP

1ra-2225/20 — art. 186 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2225/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către avocatul

Malai Tatiana în numele inculpatului Țîganciuc Dumitru prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Țîganciuc Dumitru xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

C O N S T A T Ă :

Țîganciuc Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2)

lit.d) Cod Penal la 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art.84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a fost

adăugată la pedeapsa stabilită în prezenta cauză durata pedepsei executată parțial,

stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01.12.2017 și,

definitiv i s-a stabilit inculpatului Țîganciuc Dumitru pedeapsa de 4 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

la data de 04.06.2017, în perioada de timp de la orele 03:00 până la orele 09:00,

având scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor ulterioare, prin acces

liber a sustras automobilul de model Mercedes Benz E-300 cu n/î xxxxx, ce aparține

cu drept de proprietate cet. Cotorobai Iurie, în valoare de 32000 lei, care era parcat în

curtea blocului de locuit de pe adresa mun. Chișinău str. Traian, 10, cauzând astfel

părții vătămate Cotorobai Iurie o daună materială considerabilă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Țîganciuc Dumitru a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2), lit.d) Cod penal, individualizată prin „furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

1

interesele inculpatului Țîganciuc Dumitru prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Țîganciuc Dumitru să fie achitat.

3.1 În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că, la materialele cauzei nu

sunt administrate probe care ar dovedi vinovăția lui Tiganciuc Dumitru.

A susținut apărarea că, partea vătămată atât în ședința de judecată, cât și la

urmărirea penală, nu a putut demonstra că a avut în proprietate mijlocul de transport,

or, la materialele cercetate în cadrul ședinței de judecată nu sunt anexate careva acte

care ar demonstra faptul că Cotorobai Iurie ar deține mijlocul de transport în cauză, la

fel organul de urmărire penală nu a probat în nici un fel mărimea prejudiciului.

A mai indicat avocatul că, fiind audiată în calitate de martor Casian Ludmila a

declarat că automobilul sus menționat a fost procurat de ea și soțul său la prețul de

16500 euro.

Declarațiile date de martorul Scripnicov Vladimir sunt contradictorii, în ședința

de judecată a declarat că nu cunoaște modelul a/m lui Cotorobai Iurie, la urmărirea

penală a oferit alte declarații.

Consideră avocatul că instanța de fond urma sa aprecieze critic atât declarațiile

părții vătămate cât și a martorilor, deoarece atât partea vătămată cât și martorii susțin

faptul că au aflat de la Odobescu Adrian că inculpatul a răpit automobilul, alte

circumstanțe referitor la furt nu cunosc.

A indicat apelantul că, atât instanța de judecată, cât și organul de urmărire

penală nu au audiat persoana în cauză declarațiile lui Odobescu Adrian cel puțin

lipsesc și din rechizitoriu.

A considerat apărătorul că, probe prezentate de către partea acuzării nu dovedesc

vinovăția inculpatului, nu au fost prezentate probe concludente care ar putea fi puse

la baza sentinței de condamnare.

fost respins apelul avocatului Bucatca Vadim în interesele inculpatului Țîganciuc

Dumitru, ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a

ajuns la concluzia că, inculpatul Țîganciuc Dumitru a săvârșit infracțiunea prevăzute

de art. 186 alin.(2) lit.d) Cod Penal, după indicii calificativi -furt, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului Țîganciuc Dumitru și că acesta urma a

fi achitat de sub învinuirea adusă în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod Penal, instanța de

apel a constatat că, prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune

casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.

2

Instanța de apel a considerat că, aceste afirmații ale avocatului reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării, or, prima instanță în sentința corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d) Cod Penal, luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința

de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 al. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei

și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită în

afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Țîganciuc Dumitru și pe deplin prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum ar fi: - declarațiile părții vătămate Cotorobai Iurie; -

declarațiile martorului Casian Ludmila; - declarațiile martorului Scripnicov Vladimir;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 26.11.2018, în

cadrul căruia partea vătămată Cotorobai Iurii l-a recunoscut pe Țîganciuc Dumitru ca

fiind persoana căreia i-a permis să înnopteze în automobilul său; - recipisa de

vânzare-cumpărare a automobilului, prin care cet. Lupușor Anatoli, confirmă că la

data de 11.04.2016 i-a vândut lui Cotorobai Iurie, automobilul de model Mercedes

Benz E300, de culoare sură, la prețul de 1600 euro. La momentul vânzării-cumpărării

mașina se află în stare normală, actele fiind valabile.

Instanța de apel a reiterat că, la caz, obiectul juridic al acestei infracțiuni, l-a

constituit anume mijlocul de transport ce aparține cu drept de proprietate părții

vătămate Cotorobai Iurie, care era parcat pe str. Traian 10, mun. Chișinău, lăsându-l

pe inculpatul Țîganciuc Dumitru să înnopteze în mijlocul dat, la solicitarea ultimului

fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate Cotorobai Iurie și a martorului

Scripnicov Vladimir.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, atât din declarațiile părții vătămate

Cotorobai Iurie, cât și a martorului Scripnicov Vladimir, se confirmă integral că

inculpatului Țîganciuc Dumitru i s-a permis de către partea vătămată să înnopteze în

automobil, fiind înmânate acestuia cheile de la automobil, iar a două zi, inculpatul

împreună cu automobil a dispărut.

Prin urmare, s-a constatat în acțiunile inculpatului prezența laturii obiective a

infracțiunii de furt, or, acesta a comis o fapta prejudiciabilă prin luare ilegală și

gratuită a mijlocului de transport ce aparținea părții vătămate, în situația în care,

partea vătămată doar a permis ca inculpatul să înnopteze în automobil.

Mai mult ca atât, în urma luării ilegale și gratuite a mijlocului de transport, părții

vătămate i-a fost cauzat un prejudiciul patrimonial, pe care ultima l-a estimat la acel

moment, la o valoare de 32 000 lei, având în vedere că, conform recipisei de vânzare-

cumpărare, se confirmă că partea vătămată a procurat automobilul de model

Mercedes Benz E300, de la Lupușor Anatoli la prețul de 1600 euro.

3

În circumstanțele menționate, s-a constatat existența faptei prejudiciabile și

legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, or în

afară oricăror dubii rezonabile, rezultă că anume inculpatul Țîganciuc Dumitru a

sustras pe ascuns, Mercedes Benz E300, care aparținea părții vătămate Cotorobai

Iurie.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel a notat că, la caz a fost adeverită

pe deplin intenția inculpatului Țîganciuc Dumitru de sustragerea pe ascuns a bunului

părții vătămate, cu scop de cupiditate, or, în ședința de judecată, partea vătămată a

relatat că, după ce telefonându-l pe inculpat, telefonul acestuia era deconectat, a

apelat la Odobescu Andrei, care locuia împreună cu Țîganciuc Dumitru în Stăuceni,

căruia i-a comunicat ce s-a întâmplat și l-a rugat să-l găsească pe Țîganciuc.

Aproximativ peste o oră l-a apelat Odobescu Andrei și i-a comunicat că l-a găsit pe

Țîganciuc împreună cu automobilul, care era în câmp fără combustibil. Atunci el l-a

rugat pe Odobescu Andrei să ia actele, cheile și geanta prietenei sale Luzanova

Alexandra, la care Odobescu Andrei l-a apelat în decurs de o ora și i-a zis că actele si

cheile de la mașină Țîganciuc Dumitru nu i le-a transmis. Tot în acea seară,

Țîganciuc Dumitru l- a telefonat și i-a zis că o să-i aducă mașina undeva în centru, și

pe urmă nu l-a mai apelat, telefonul dat era deconectat.

Instanța de apel a respins afirmațiile avocatului precum că acuzatorul de stat nu

a prezentat probe ce ar confirma că inculpatul Țîganciuc Dumitru Igor a comis

infracțiune, or, din materialele cauzei penale se constată evident că inculpatul a

sustras mijlocul de transport pentru ca ulterior să-l înstrăineze în schimbul

mijloacelor bănești.

Ca neîntemeiată, instanța de apel, a respins și afirmația avocatului precum că, nu

sunt anexate careva acte care ar demonstra faptul că Cotorobai Iurie ar deține

mijlocul de transport în cauză, or, din conținutul recipisei de vânzare-cumpărare a

automobilului, rezultă evident că Lupușor Anatoli la data de 11.04.2016 i-a vândut lui

Cotorobai Iurie, automobilul de model Mercedes Benz E300, de culoare sură, la

prețul de 1600 euro. La momentul vânzării-cumpărării mașina se află în stare

normală, actele fiind valabile.

Totodată, la caz, instanța de apel a ținut cont și de declarațiile martorului Casian

Ludmila, care fiind mama părții vătămate, a relatat că, mașină de model „Mercedes-

Benz E300” cu numere de înmatriculare lituaniene, au procurat-o ea împreună cu

soțul pentru fiul lor, cu suma de 1600 euro.

Nu au fost apreciate critic atât declarațiile părții vătămate cât și a martorilor,

deoarece atât partea vătămată cât și martorii susțin faptul că au aflat de la Odobescu

Adrian că inculpatul a răpit automobilul, alte circumstanțe referitor la furt nu cunosc,

așa cum a pledat avocatul, or, din declarațiile părții vătămate Cotorobai Iurie și

martorului Scripnicov Vladimir rezultă evident că anume Țîganciuc Dumitru Igor a

rămas ultimul în automobil, fiind totodată, lăsate și cheile de la lacătul de pornite.

Astfel, instanța apel a considerat cert identificat și demonstrat fără echivoc faptul

că acțiunile inculpatului Țîganciuc Dumitru, sunt plasate anume sub aspect penal,

fapta fiind dovedită prin probe pertinente și concludente, care coroborează între ele,

4

iar în cele din urmă acțiunile acesteia just au fost încadrate în condițiile normei vizate

de art. 186 alin. (2), lit.d) Cod penal.

La individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Țîganciuc

Dumitru, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77,

78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunii mai puțin grave, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de

personalitatea inculpatului care anterior a fost condamnat, totodată, acesta nu este

încadrat în câmpul muncii, nu se află la medicul narcolog sau psihiatru, nu are

persoane la întreținere, constatând că, corijarea și reeducarea acesteia este posibilă cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.

Avînd în vedere că, inculpatul Țîganciuc Dumitru, anterior a fost condamnat,

instanța de apel a constatat că, cumularea parțială al pedepselor stabilite pentru

concurs de infracțiuni, corect și legal a fost stabilită de prima instanță, astfel, fiindu-i

numită o pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală, deși,

prin răspunsul administrației Penitenciarului nr.13 Chișinău, se confirmă că

Țîganciuc Dumitru s-a deținut în penitenciar în perioada de 30.06.2017 - 05.04.2018,

14.03.2019 - 30.01.2020 - data când a fost emis răspuns, la caz, nu poate fi admisă

solicitarea inculpatului, de vreme ce prin materialele cauzei, nu se confirmă că

inculpatul s-ar fi adresat cu o asemenea cerere în prima instanță, când era examinată

cauza penală în fond, or, instanța de apel verifică doar legalitatea și corectitudinea

actului judecătoresc contestat, totodată lipsesc probe care urmează a fi administrate la

stabilirea condițiilor de detenția a inculpatului, ultimul având posibilitatea să depună

separat o astfel de plângere în temeiul prevederilor art. 473/2-473/4 Cod de procedură

penală.

Malai Tatiana în numele inculpatului Țîganciuc Dumitru care indicând temeiurile

prevăzute la art. 427 alin.1) pct. 6) și 8) Cod procedură penală, a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei, prin care Țîganciuc

Dumitru să fie achitat sau dispunerea rejudecării cazului în instanța de apel, în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

4.1 În motivarea recursului a indicat că:

- materialele dosarului atestă fapte de neglijență din partea organului de urmărire

penală sau a instanței de fond prin care nu s-a probat prin nimic mărimea

prejudiciului material sau careva acte care ar demonstra faptul că Cotorobai Dumitru

deține mijlocul de transport;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul depus

și că nu s-a specificat care probe concludente au stat la baza condamnării lui

Țiganciuc Dumitru;

- instanța de fond cât și instanța de apel nu au făcut o analiză multilaterală și

coerentă a tuturor probelor,legătura între ele și nefiind motivată concluzia instanței în

ce privește acceptarea unor probe. Declarațiile date de martorul Scripnic Vladimir

5

sunt contradictorii, în ședința de fond el a declarat că nu cunoaște modelul

automobilului lui Cotorobai Iurie, iar la urmărirea penală a oferit alte declarații;

- instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat critic atât declarațiile părții

vătămate cât și al martorilor,deoarece atât partea vătămată cât și martorii susțin faptul

că au aflat de la Odobescu Adrian că inculpatul a răpit automobilul și că alte

informație referitor la furt nu cunosc. Organul de urmărire penală nu a audiat

persoana în cauză,dar urma s-o audieze;

- instanța de apel nu s-a expus referitor la cererea inculpatului privind aplicarea

art.385 alin.(5) Cod procedură penală, prin care a solicitat reducerea termenului de

pedeapsă pentru perioada care s-a aflat în Penitenciarul-13 cu includerea perioadelor

în care s-a deținut.

inculpatului Țîganciuc Dumitru în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11

Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru

inadmisibilitatea acestuia invocând că, argumentele aduse au fost obiect de judecare

în instanța de apel și prima instanță instanță, după cum s-a constatat, le-a examinat

detaliat și minuțios, apreciind toate probele din dosar conform art.414 alin.(3) Cod de

procedura penala, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor.

A indicat acuzarea că, toate probele administrate au primit o apreciere la justa

lor valoare, iar concluzia privind vinovăția inculpatului, Țîganciuc Dumitru, în

comiterea infracțiunii incriminate, rezulta din circumstanțele de fapt stabilite în

cauză.

La rândul său, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului în sensul declarat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat

Potrivit textului recursului se invocă, temei de casare a deciziei instanței de apel

prevederile art. 427 alin.1) pct. 6) Cod procedură penală, susținând, că decizia atacată

6

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și pct. 8) Cod de procedură penală

atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

7.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal

constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apelul apărării, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate,

dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost

analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele apărării expuse în apel.

De fapt, din textul recursului Colegiul penal atestă, că autorul critică decizia sub

aspectul aprecierii probelor administrate de ambele instanțe, considerând-o ca

necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât

și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Țîganciuc Dumitru

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod Penal, să fie

întemeiată și legală.

La concluzia enunțată instanța de apel a ajuns, în rezultatul cercetării probelor,

descrise în pct.4.1 al prezentei decizii, care au fost apreciate conform art.101 Cod

procedură penală, iar careva temei de a considera că concluzia instanței de apel este

eronată la caz lipsește.

Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat

soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate, Cotorobai Iurie, a martorilor

Casian Ludmila, Scripnicov Vladimir, a procesului-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 26.11.2018, a recipisei de vânzare-cumpărare a

automobilului, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii

încriminate, probe care sânt descrise amănunțit în punctul 10 a deciziei atacate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția acestuia, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform

7

practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, și statuează că art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Instanța de recurs conchide că toate probele materiale administrate în cauză

coroborează între ele și indică direct la Țîganciuc Dumitru, ca fiind persoana care a

comis infracțiunea prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Nu pot fi reținute argumentele apărării, precum că, nu s-a probat prin nimic

mărimea prejudiciului material sau careva acte care ar demonstra faptul că

Cotorobai Dumitru deține mijlocul de transport. Or, potrivit recipisei de vânzare-

cumpărare a automobilului, rezultă evident că Lupușor Anatoli la data de 11.04.2016

i-a vândut lui Cotorobai Iurie, automobilul de model Mercedes Benz E300, de

culoare sură, la prețul de 1600 euro. Mai mult, potrivit declarațiilor părinților părții

vătămate, se atestă că, aceștia au procurat automobilul pentru fiul lor la prețul de

1600 euro, prejudiciu cauzat părții vătămate în urma sustragerii de către inculpat a

automobilului menționat.

Argumentul apărării precum că martorul Scripnic Vladimir nu cunoaște modelul

automobilului nu poate fi reținut pentru a interveni în decizia contestată. Or,

declarațiile martorului au fost cercetate în coroborare cu celelalte probe administrate

în cauza penală, care fără echivoc demonstrează vinovăția inculpatului.

Totodată, se reține, că atât declarațiile părții vătămate cît și a martorilor sunt

concludente și pertinente, coroborează cu alte probe, fiind neschimbate pe tot

parcursul procesului penal, instanța de apel întemeiat le-a apreciat ca veridice, or, nu

se constată careva temei de a le pune la îndoială, și cele relatate corespund

circumstanțelor cauzei.

La fel, nu poate fi reținut argumentul apărării precum că, nu a fost audiat

martorul Odobescu Andrian de la care partea vătămată și martorii au aflat că

inculpatul a răpit automobilul. Or, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în

prima instanță, la finisarea cercetării judecătorești atât inculpatul cât și apărătorul

acestuia nu au avut careva cereri și demersuri, fiind de acord cu finalizarea cercetării

judecătorești. Ulterior, prin intermediul cancelariei a parvenit cererea inculpatului

privind audierea în calitate de martor a lui Odobescu Andrian, însă la ședința de

judecată inculpatul a refuzat a fi escortat, iar avocatul acestuia nu a cerut reluarea

cercetării judecătorești întru susținerea cererii înaintate de către inculpat.

Mai mult ca atât, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de

apel, atât inculpatul cât și apărătorul acestuia nu au înaintat o astfel de cerere. Or,

instanța de apel, verificînd probele cercetate în prima instanță, a analizat pertinența

acestora și a oferit motive suficiente în soluția de menținere a condamnării, astfel că,

în cazul dat nu se constată încălcarea art. 6 §§ 1și 3 (b) CEDO, după cum invocă

apărarea.

8

Ce referire la argumentul apărării precum că, instanța de apel nu s-a expus

asupra cererii inculpatului privind aplicarea art.385 alin.(5) Cod procedură penală,

prin care a solicitat reducerea termenului de pedeapsă pentru perioada care s-a aflat

în Penitenciarul-13 cu includerea perioadelor în care s-a deținut, Colegiul penal este

solidar cu concluzia instanței de apel prin care a fost respinsă solicitarea inculpatului,

or, potrivit materialelor cauzei, nu se confirmă că inculpatul s-ar fi adresat cu o

asemenea cerere în prima instanță, când era examinată cauza penală în fond, totodată

lipsind probe care ar dovedi condițiile de detenția a inculpatului, ultimul având

posibilitatea să depună separat o astfel de plângere în temeiul prevederilor art. 473/2-

473/4 Cod de procedură penală.

7.2 Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la

pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că

recursul nu a fost motivat sub acest aspect.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo eroare gravă

de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin

prisma temeiurilor de casare prevăzute de pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de

procedură penală și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Malai Tatiana în

numele inculpatului Țîganciuc Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Țîganciuc

Dumitru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 28 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

9