1ra-2225/20 — art. 186 al. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 8 CP
1ra-2225/20 — art. 186 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-2225/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către avocatul
Malai Tatiana în numele inculpatului Țîganciuc Dumitru prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza
penală privindu-l pe
Țîganciuc Dumitru xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 04.12.2018-12.12.2019;
Instanța de apel: 03.02.2020-10.06.2020;
Instanța de recurs: 23.10.2020-16.12.2020.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 decembrie 2019,
Țîganciuc Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2)
lit.d) Cod Penal la 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În temeiul art.84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a fost
adăugată la pedeapsa stabilită în prezenta cauză durata pedepsei executată parțial,
stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01.12.2017 și,
definitiv i s-a stabilit inculpatului Țîganciuc Dumitru pedeapsa de 4 ani închisoare în
penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Țîganciuc Dumitru,
la data de 04.06.2017, în perioada de timp de la orele 03:00 până la orele 09:00,
având scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor ulterioare, prin acces
liber a sustras automobilul de model Mercedes Benz E-300 cu n/î xxxxx, ce aparține
cu drept de proprietate cet. Cotorobai Iurie, în valoare de 32000 lei, care era parcat în
curtea blocului de locuit de pe adresa mun. Chișinău str. Traian, 10, cauzând astfel
părții vătămate Cotorobai Iurie o daună materială considerabilă.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate Țîganciuc Dumitru a comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin. (2), lit.d) Cod penal, individualizată prin „furt, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile”.
1
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Bucatca Vadim în
interesele inculpatului Țîganciuc Dumitru prin care a solicitat admiterea apelului,
casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Țîganciuc Dumitru să fie achitat.
3.1 În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că, la materialele cauzei nu
sunt administrate probe care ar dovedi vinovăția lui Tiganciuc Dumitru.
A susținut apărarea că, partea vătămată atât în ședința de judecată, cât și la
urmărirea penală, nu a putut demonstra că a avut în proprietate mijlocul de transport,
or, la materialele cercetate în cadrul ședinței de judecată nu sunt anexate careva acte
care ar demonstra faptul că Cotorobai Iurie ar deține mijlocul de transport în cauză, la
fel organul de urmărire penală nu a probat în nici un fel mărimea prejudiciului.
A mai indicat avocatul că, fiind audiată în calitate de martor Casian Ludmila a
declarat că automobilul sus menționat a fost procurat de ea și soțul său la prețul de
16500 euro.
Declarațiile date de martorul Scripnicov Vladimir sunt contradictorii, în ședința
de judecată a declarat că nu cunoaște modelul a/m lui Cotorobai Iurie, la urmărirea
penală a oferit alte declarații.
Consideră avocatul că instanța de fond urma sa aprecieze critic atât declarațiile
părții vătămate cât și a martorilor, deoarece atât partea vătămată cât și martorii susțin
faptul că au aflat de la Odobescu Adrian că inculpatul a răpit automobilul, alte
circumstanțe referitor la furt nu cunosc.
A indicat apelantul că, atât instanța de judecată, cât și organul de urmărire
penală nu au audiat persoana în cauză declarațiile lui Odobescu Adrian cel puțin
lipsesc și din rechizitoriu.
A considerat apărătorul că, probe prezentate de către partea acuzării nu dovedesc
vinovăția inculpatului, nu au fost prezentate probe concludente care ar putea fi puse
la baza sentinței de condamnare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2020 a
fost respins apelul avocatului Bucatca Vadim în interesele inculpatului Țîganciuc
Dumitru, ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.
4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că, la pronunțarea
sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a
ajuns la concluzia că, inculpatul Țîganciuc Dumitru a săvârșit infracțiunea prevăzute
de art. 186 alin.(2) lit.d) Cod Penal, după indicii calificativi -furt, adică sustragerea
pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima instanță a adoptat
soluția incorectă de condamnare a inculpatului Țîganciuc Dumitru și că acesta urma a
fi achitat de sub învinuirea adusă în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod Penal, instanța de
apel a constatat că, prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune
casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea
acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.
2
Instanța de apel a considerat că, aceste afirmații ale avocatului reprezintă opinia
subiectivă a părții apărării, or, prima instanță în sentința corect și justificat și-a
motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.d) Cod Penal, luând în considerație
probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința
de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 al. (4) Cod
de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și
ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei
și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.
Examinând probatorul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită în
afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Țîganciuc Dumitru și pe deplin prin
următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care
coroborează între ele, cum ar fi: - declarațiile părții vătămate Cotorobai Iurie; -
declarațiile martorului Casian Ludmila; - declarațiile martorului Scripnicov Vladimir;
- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 26.11.2018, în
cadrul căruia partea vătămată Cotorobai Iurii l-a recunoscut pe Țîganciuc Dumitru ca
fiind persoana căreia i-a permis să înnopteze în automobilul său; - recipisa de
vânzare-cumpărare a automobilului, prin care cet. Lupușor Anatoli, confirmă că la
data de 11.04.2016 i-a vândut lui Cotorobai Iurie, automobilul de model Mercedes
Benz E300, de culoare sură, la prețul de 1600 euro. La momentul vânzării-cumpărării
mașina se află în stare normală, actele fiind valabile.
Instanța de apel a reiterat că, la caz, obiectul juridic al acestei infracțiuni, l-a
constituit anume mijlocul de transport ce aparține cu drept de proprietate părții
vătămate Cotorobai Iurie, care era parcat pe str. Traian 10, mun. Chișinău, lăsându-l
pe inculpatul Țîganciuc Dumitru să înnopteze în mijlocul dat, la solicitarea ultimului
fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate Cotorobai Iurie și a martorului
Scripnicov Vladimir.
În acest sens, instanța de apel a reținut că, atât din declarațiile părții vătămate
Cotorobai Iurie, cât și a martorului Scripnicov Vladimir, se confirmă integral că
inculpatului Țîganciuc Dumitru i s-a permis de către partea vătămată să înnopteze în
automobil, fiind înmânate acestuia cheile de la automobil, iar a două zi, inculpatul
împreună cu automobil a dispărut.
Prin urmare, s-a constatat în acțiunile inculpatului prezența laturii obiective a
infracțiunii de furt, or, acesta a comis o fapta prejudiciabilă prin luare ilegală și
gratuită a mijlocului de transport ce aparținea părții vătămate, în situația în care,
partea vătămată doar a permis ca inculpatul să înnopteze în automobil.
Mai mult ca atât, în urma luării ilegale și gratuite a mijlocului de transport, părții
vătămate i-a fost cauzat un prejudiciul patrimonial, pe care ultima l-a estimat la acel
moment, la o valoare de 32 000 lei, având în vedere că, conform recipisei de vânzare-
cumpărare, se confirmă că partea vătămată a procurat automobilul de model
Mercedes Benz E300, de la Lupușor Anatoli la prețul de 1600 euro.
3
În circumstanțele menționate, s-a constatat existența faptei prejudiciabile și
legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, or în
afară oricăror dubii rezonabile, rezultă că anume inculpatul Țîganciuc Dumitru a
sustras pe ascuns, Mercedes Benz E300, care aparținea părții vătămate Cotorobai
Iurie.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel a notat că, la caz a fost adeverită
pe deplin intenția inculpatului Țîganciuc Dumitru de sustragerea pe ascuns a bunului
părții vătămate, cu scop de cupiditate, or, în ședința de judecată, partea vătămată a
relatat că, după ce telefonându-l pe inculpat, telefonul acestuia era deconectat, a
apelat la Odobescu Andrei, care locuia împreună cu Țîganciuc Dumitru în Stăuceni,
căruia i-a comunicat ce s-a întâmplat și l-a rugat să-l găsească pe Țîganciuc.
Aproximativ peste o oră l-a apelat Odobescu Andrei și i-a comunicat că l-a găsit pe
Țîganciuc împreună cu automobilul, care era în câmp fără combustibil. Atunci el l-a
rugat pe Odobescu Andrei să ia actele, cheile și geanta prietenei sale Luzanova
Alexandra, la care Odobescu Andrei l-a apelat în decurs de o ora și i-a zis că actele si
cheile de la mașină Țîganciuc Dumitru nu i le-a transmis. Tot în acea seară,
Țîganciuc Dumitru l- a telefonat și i-a zis că o să-i aducă mașina undeva în centru, și
pe urmă nu l-a mai apelat, telefonul dat era deconectat.
Instanța de apel a respins afirmațiile avocatului precum că acuzatorul de stat nu
a prezentat probe ce ar confirma că inculpatul Țîganciuc Dumitru Igor a comis
infracțiune, or, din materialele cauzei penale se constată evident că inculpatul a
sustras mijlocul de transport pentru ca ulterior să-l înstrăineze în schimbul
mijloacelor bănești.
Ca neîntemeiată, instanța de apel, a respins și afirmația avocatului precum că, nu
sunt anexate careva acte care ar demonstra faptul că Cotorobai Iurie ar deține
mijlocul de transport în cauză, or, din conținutul recipisei de vânzare-cumpărare a
automobilului, rezultă evident că Lupușor Anatoli la data de 11.04.2016 i-a vândut lui
Cotorobai Iurie, automobilul de model Mercedes Benz E300, de culoare sură, la
prețul de 1600 euro. La momentul vânzării-cumpărării mașina se află în stare
normală, actele fiind valabile.
Totodată, la caz, instanța de apel a ținut cont și de declarațiile martorului Casian
Ludmila, care fiind mama părții vătămate, a relatat că, mașină de model „Mercedes-
Benz E300” cu numere de înmatriculare lituaniene, au procurat-o ea împreună cu
soțul pentru fiul lor, cu suma de 1600 euro.
Nu au fost apreciate critic atât declarațiile părții vătămate cât și a martorilor,
deoarece atât partea vătămată cât și martorii susțin faptul că au aflat de la Odobescu
Adrian că inculpatul a răpit automobilul, alte circumstanțe referitor la furt nu cunosc,
așa cum a pledat avocatul, or, din declarațiile părții vătămate Cotorobai Iurie și
martorului Scripnicov Vladimir rezultă evident că anume Țîganciuc Dumitru Igor a
rămas ultimul în automobil, fiind totodată, lăsate și cheile de la lacătul de pornite.
Astfel, instanța apel a considerat cert identificat și demonstrat fără echivoc faptul
că acțiunile inculpatului Țîganciuc Dumitru, sunt plasate anume sub aspect penal,
fapta fiind dovedită prin probe pertinente și concludente, care coroborează între ele,
4
iar în cele din urmă acțiunile acesteia just au fost încadrate în condițiile normei vizate
de art. 186 alin. (2), lit.d) Cod penal.
La individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Țîganciuc
Dumitru, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77,
78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria
infracțiunii mai puțin grave, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de
personalitatea inculpatului care anterior a fost condamnat, totodată, acesta nu este
încadrat în câmpul muncii, nu se află la medicul narcolog sau psihiatru, nu are
persoane la întreținere, constatând că, corijarea și reeducarea acesteia este posibilă cu
aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.
Avînd în vedere că, inculpatul Țîganciuc Dumitru, anterior a fost condamnat,
instanța de apel a constatat că, cumularea parțială al pedepselor stabilite pentru
concurs de infracțiuni, corect și legal a fost stabilită de prima instanță, astfel, fiindu-i
numită o pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
În conformitate cu prevederile art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală, deși,
prin răspunsul administrației Penitenciarului nr.13 Chișinău, se confirmă că
Țîganciuc Dumitru s-a deținut în penitenciar în perioada de 30.06.2017 - 05.04.2018,
14.03.2019 - 30.01.2020 - data când a fost emis răspuns, la caz, nu poate fi admisă
solicitarea inculpatului, de vreme ce prin materialele cauzei, nu se confirmă că
inculpatul s-ar fi adresat cu o asemenea cerere în prima instanță, când era examinată
cauza penală în fond, or, instanța de apel verifică doar legalitatea și corectitudinea
actului judecătoresc contestat, totodată lipsesc probe care urmează a fi administrate la
stabilirea condițiilor de detenția a inculpatului, ultimul având posibilitatea să depună
separat o astfel de plângere în temeiul prevederilor art. 473/2-473/4 Cod de procedură
penală.
Decizia instanței de apel a fost atacată, cu recurs ordinar de către avocatul
Malai Tatiana în numele inculpatului Țîganciuc Dumitru care indicând temeiurile
prevăzute la art. 427 alin.1) pct. 6) și 8) Cod procedură penală, a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei, prin care Țîganciuc
Dumitru să fie achitat sau dispunerea rejudecării cazului în instanța de apel, în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
4.1 În motivarea recursului a indicat că:
- materialele dosarului atestă fapte de neglijență din partea organului de urmărire
penală sau a instanței de fond prin care nu s-a probat prin nimic mărimea
prejudiciului material sau careva acte care ar demonstra faptul că Cotorobai Dumitru
deține mijlocul de transport;
- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul depus
și că nu s-a specificat care probe concludente au stat la baza condamnării lui
Țiganciuc Dumitru;
- instanța de fond cât și instanța de apel nu au făcut o analiză multilaterală și
coerentă a tuturor probelor,legătura între ele și nefiind motivată concluzia instanței în
ce privește acceptarea unor probe. Declarațiile date de martorul Scripnic Vladimir
5
sunt contradictorii, în ședința de fond el a declarat că nu cunoaște modelul
automobilului lui Cotorobai Iurie, iar la urmărirea penală a oferit alte declarații;
- instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat critic atât declarațiile părții
vătămate cât și al martorilor,deoarece atât partea vătămată cât și martorii susțin faptul
că au aflat de la Odobescu Adrian că inculpatul a răpit automobilul și că alte
informație referitor la furt nu cunosc. Organul de urmărire penală nu a audiat
persoana în cauză,dar urma s-o audieze;
- instanța de apel nu s-a expus referitor la cererea inculpatului privind aplicarea
art.385 alin.(5) Cod procedură penală, prin care a solicitat reducerea termenului de
pedeapsă pentru perioada care s-a aflat în Penitenciarul-13 cu includerea perioadelor
în care s-a deținut.
La recursurile ordinare declarate de către avocatul Malai Tatiana în numele
inculpatului Țîganciuc Dumitru în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11
Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru
inadmisibilitatea acestuia invocând că, argumentele aduse au fost obiect de judecare
în instanța de apel și prima instanță instanță, după cum s-a constatat, le-a examinat
detaliat și minuțios, apreciind toate probele din dosar conform art.414 alin.(3) Cod de
procedura penala, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor.
A indicat acuzarea că, toate probele administrate au primit o apreciere la justa
lor valoare, iar concluzia privind vinovăția inculpatului, Țîganciuc Dumitru, în
comiterea infracțiunii incriminate, rezulta din circumstanțele de fapt stabilite în
cauză.
La rândul său, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile
de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului în sensul declarat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului
expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recursul ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.
Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care se constată că este vădit neîntemeiat
Potrivit textului recursului se invocă, temei de casare a deciziei instanței de apel
prevederile art. 427 alin.1) pct. 6) Cod procedură penală, susținând, că decizia atacată
6
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și pct. 8) Cod de procedură penală
atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
7.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal
constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de
apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de
procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată.
Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în
apelul apărării, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate,
dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.
Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în
cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost
analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele apărării expuse în apel.
De fapt, din textul recursului Colegiul penal atestă, că autorul critică decizia sub
aspectul aprecierii probelor administrate de ambele instanțe, considerând-o ca
necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei.
În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile
art.101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate
la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute
în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât
și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Țîganciuc Dumitru
privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod Penal, să fie
întemeiată și legală.
La concluzia enunțată instanța de apel a ajuns, în rezultatul cercetării probelor,
descrise în pct.4.1 al prezentei decizii, care au fost apreciate conform art.101 Cod
procedură penală, iar careva temei de a considera că concluzia instanței de apel este
eronată la caz lipsește.
Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat
soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate, Cotorobai Iurie, a martorilor
Casian Ludmila, Scripnicov Vladimir, a procesului-verbal de recunoaștere a
persoanei după fotografie din 26.11.2018, a recipisei de vânzare-cumpărare a
automobilului, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii
încriminate, probe care sânt descrise amănunțit în punctul 10 a deciziei atacate.
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,
referitor la nevinovăția acestuia, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,
asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra
tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
7
practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, și statuează că art. 6 §1
din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Instanța de recurs conchide că toate probele materiale administrate în cauză
coroborează între ele și indică direct la Țîganciuc Dumitru, ca fiind persoana care a
comis infracțiunea prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal.
Nu pot fi reținute argumentele apărării, precum că, nu s-a probat prin nimic
mărimea prejudiciului material sau careva acte care ar demonstra faptul că
Cotorobai Dumitru deține mijlocul de transport. Or, potrivit recipisei de vânzare-
cumpărare a automobilului, rezultă evident că Lupușor Anatoli la data de 11.04.2016
i-a vândut lui Cotorobai Iurie, automobilul de model Mercedes Benz E300, de
culoare sură, la prețul de 1600 euro. Mai mult, potrivit declarațiilor părinților părții
vătămate, se atestă că, aceștia au procurat automobilul pentru fiul lor la prețul de
1600 euro, prejudiciu cauzat părții vătămate în urma sustragerii de către inculpat a
automobilului menționat.
Argumentul apărării precum că martorul Scripnic Vladimir nu cunoaște modelul
automobilului nu poate fi reținut pentru a interveni în decizia contestată. Or,
declarațiile martorului au fost cercetate în coroborare cu celelalte probe administrate
în cauza penală, care fără echivoc demonstrează vinovăția inculpatului.
Totodată, se reține, că atât declarațiile părții vătămate cît și a martorilor sunt
concludente și pertinente, coroborează cu alte probe, fiind neschimbate pe tot
parcursul procesului penal, instanța de apel întemeiat le-a apreciat ca veridice, or, nu
se constată careva temei de a le pune la îndoială, și cele relatate corespund
circumstanțelor cauzei.
La fel, nu poate fi reținut argumentul apărării precum că, nu a fost audiat
martorul Odobescu Andrian de la care partea vătămată și martorii au aflat că
inculpatul a răpit automobilul. Or, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în
prima instanță, la finisarea cercetării judecătorești atât inculpatul cât și apărătorul
acestuia nu au avut careva cereri și demersuri, fiind de acord cu finalizarea cercetării
judecătorești. Ulterior, prin intermediul cancelariei a parvenit cererea inculpatului
privind audierea în calitate de martor a lui Odobescu Andrian, însă la ședința de
judecată inculpatul a refuzat a fi escortat, iar avocatul acestuia nu a cerut reluarea
cercetării judecătorești întru susținerea cererii înaintate de către inculpat.
Mai mult ca atât, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de
apel, atât inculpatul cât și apărătorul acestuia nu au înaintat o astfel de cerere. Or,
instanța de apel, verificînd probele cercetate în prima instanță, a analizat pertinența
acestora și a oferit motive suficiente în soluția de menținere a condamnării, astfel că,
în cazul dat nu se constată încălcarea art. 6 §§ 1și 3 (b) CEDO, după cum invocă
apărarea.
8
Ce referire la argumentul apărării precum că, instanța de apel nu s-a expus
asupra cererii inculpatului privind aplicarea art.385 alin.(5) Cod procedură penală,
prin care a solicitat reducerea termenului de pedeapsă pentru perioada care s-a aflat
în Penitenciarul-13 cu includerea perioadelor în care s-a deținut, Colegiul penal este
solidar cu concluzia instanței de apel prin care a fost respinsă solicitarea inculpatului,
or, potrivit materialelor cauzei, nu se confirmă că inculpatul s-ar fi adresat cu o
asemenea cerere în prima instanță, când era examinată cauza penală în fond, totodată
lipsind probe care ar dovedi condițiile de detenția a inculpatului, ultimul având
posibilitatea să depună separat o astfel de plângere în temeiul prevederilor art. 473/2-
473/4 Cod de procedură penală.
7.2 Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la
pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că
recursul nu a fost motivat sub acest aspect.
Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță
deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în
privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo eroare gravă
de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin
prisma temeiurilor de casare prevăzute de pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de
procedură penală și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Malai Tatiana în
numele inculpatului Țîganciuc Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Țîganciuc
Dumitru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 28 ianuarie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
9