1ra-481/2020 — art.287 al. 3 CP

1ra-481/2020 — art.287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-481/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Spînu Oleg în numele inculpatului Țîgîră Andrei prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 15 aprilie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Țîgîră Andrei xxxxx, născut la xxxxx

originar și domiciliat în mun. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin.(3) Cod penal și în baza acestei norme i s-a stabilit pedeapsă sub formă de

închisoare pe termen de 4 (patru) ani în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, s-a adăugat lui

Țîgîră Andrei 1 (unu) an din pedeapsa neexecutată, de care a fost eliberat conform

încheierii judecătoriei Chișinău sed. Rîșcani din 18.07.2017, astfel definitiv lui

Țîgîră Andrei i s-a stabilit pedeapsa în formă de închisoare pe un termen de 5 ( cinci)

ani în penitenciar de tip semiînchis.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Țîgîră Andrei, la

data de 21.06.2018, aproximativ la ora 20:00 min, aflându-se în loc public, în

apropierea blocului locativ situat pe xxxxx, intenționat fără motiv plauzibil,

manifestând superioritate și desconsiderare față de cei din jur, exprimând o vădită

lipsă de respect față de societate și normele de conduită general acceptate, a încălcat

grosolan ordinea publică, iscând un conflict cu Rotam Nicolae, în cadrul căruia,

având un comportament batjocoritor față de acesta, înjosindu-i onoarea și demnitatea

personală, l-a numit cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu capul în

regiunea feței, 1-a doborât la pământ, iar după, cu ajutorul unui cuțit de bucătărie,

amenințându-1 cu moartea, i-a aplicat o lovitură în regiunea bărbiei, cauzându-i

1

astfel conform raportului de constatare medico-legală nr. 201822P0304 din

22.06.2018, leziuni sub formă de vătămare corporală neînsemnată.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Țîgîră Andrei a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor: huliganismul, adică

acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale și sănătății.

r-lui Hîncești, Sturzu Veaceslav, de către apărătorul Aftenii Marin în interesele

inculpatului Țîgîră Andrei și de către apărătorul Spînu Oleg în interesele inculpatului

Țîgîră Andrei .

2.1 Acuzatorul de stat a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

să fie menținută condamnarea lui Țîgîră Andrei Gheorghe în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, aplicându-i o pedeapsă în temeiul sancțiunii acestei legi, sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, în baza art. 85 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani în penitenciar de

tip semiînchis, iar cheltuielile de judecată în mărime de 448 lei pentru acte de

expertiză și constatare, a le încasa din contul inculpatului Țîgîră Andrei.

În motivarea apelului acuzatorul de stat a indicat că deși, instanța de fond a

constatat cu certitudine vinovăția lui Țîgîră Andrei, acuzarea consideră că sentința

este criticabilă din motivul blândeții pedepsei stabilite și din motivul respingerii

cerinței procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat.

Astfel, la stabilirea mărimii pedepsei cu închisoarea, instanța de judecată nu a

da o apreciere juridică corespunzătoare circumstanțelor în care a fost comisă crima

(aplicarea cuțitului în calitate de armă; starea de recidivă) și în special - persoana

făptuitorului (existența antecedentelor penale nestinse).

Instanța de judecată nu a dat apreciere obiectivă circumstanțelor menționate

mai sus, nu a luat în considerație persoana celui vinovat, modalitatea de comitere a

infracțiunii, comportamentul inculpatului. Toate aceste momente determină

necesitatea emiterii unei decizii de condamnare a inculpatului, cu aplicarea unei

pedepse cu închisoarea mai aspră, ceea ce ar restabili echitatea socială și în special

prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni din partea inculpatului.

Acuzarea este de părerea că, în această speță, blândețea pedepsei influențează

în mod negativ asupra felului în care societatea percepe gradul de restabilire a

echității sociale prin actul de justiție, iar reacția coercitivă a statului ca fiind una

defectuoasă și ineficientă.

Un alt motiv de apel îl reprezintă respingerea de către instanța de fond a

solicitării acuzării ca cheltuielile de judecată să fie încasate din contul inculpatului

Țîgîră Andrei.

2

De fapt, acuzatorul de stat a orientat instanța de fond să dispună recuperarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului Țîgîră Andrei.

Cheltuielile de judecată din prezenta speță reprezentând 448 lei pentru acte de

expertiză și constatare, nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 229 alin. (2)

Cod de procedură penală, prin urmare, recuperarea lor urma a fi pusă în sarcina

condamnatului.

Mai mult ca atât, legea procesuală prevede că achitarea cheltuielilor judiciare

poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a

fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a

fost încetată pe temeiuri de nereabilitare, adică legiuitorul a prevăzut compensarea

cheltuielilor de judecată și în lipsa unei sentințe de condamnare, dar bazate pe

constatarea dincolo de orice îndoială rezonabilă a vinovăției persoanei diferite

justiției.

2.2 Apărătorului Aftenii Marin a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat pe motiv că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că, declarațiile părții vătămate și a

martorilor urmau a fi apreciate critic de către instanța de fond, la fel, s-a precizat că

suprafața unde a avut loc încăierarea era acoperită de pietriș, iar conform Raportului

de expertiză judiciară nr. 201822D0212 din 07.11.2018, care a fost efectuată în baza

documentelor medicale a cet. Rotam Nicolae la rubrica „concluzii” este indicat: - în

documentele prezentate au fost depistate leziuni corporale: plagă în regiunea barbei

pe dreapta - leziune care putea fi cauzată în urma acțiunii traumatice a unui (or)

obiect(e) dur-ascuțit, ori lovitură cu așa obiect, dacă obiectul ar fi fost fixat, ce se

afla la sol și vârful lui ascuțit era cu direcția spre poziție verticală, iar corpul victimei

avea cădere accelerată, ori alte acțiuni cu 14-16 ore înainte de examinare, se

încadrează în timpul și circumstanțele arătate, leziunile corporale nu generează

dereglări de sănătate mai mult de 6 zile și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămări corporale neînsemnate. Excoriații a brațului mâinii drepte, cutiei toracice,

regiunii iliace pe dreapta, regiunea genunchilor - leziuni care au fost produse în urma

acțiunii traumatice a unui(or) obiect(e) dur(e) contodent(e), sau lovitură cu așa

obiect(e), ori alte acțiuni, cu 14-16 ore înainte de examinare. Leziunile menționate

mai sus nu generează dereglări de sănătate mai mult de 6 zile și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămări corporale neînsemnate. Particularitățile morfologice

și localizarea leziunilor menționate, nu exclud producerea si în urma căderii din

poziție ortostatică pe suprafață plană regulată/neregulată, având corpul în mișcare

accelerată.

Astfel, s-a indicat că, declarațiile părții vătămate precum că, Țîgîră Andrei i-a

aplicat o lovitură de cuțit în regiune bărbiei sunt neveridice, or, la materialele

dosarului nu există nici un corp delict, nu au fost administrate probe care ar indica

direct că Țîgîră Andrei i-ar fi aplicat lovitura cu cuțitul.

Nu au fost efectuate percheziții, ridicări și prezentări spre recunoaștere, având

în vedere că partea vătămată declară că ar recunoaște cuțitul.

3

Mai mult ca atât, Raportul de expertiză medico-legală menționat supra, indică

că leziunile puteau fi provocate în urma căderii corpului pe o suprafață plană regulată

sau neregulată. Locul incidentului este unul cu multe pietre, sticle, nu este asfalt

curat.

Apelantul consideră că leziunile depistate la partea vătămată nu au fost cauzate

cu aplicarea loviturii de cuțit, ci în urma căderii corpului pe suprafața menționată,

fapt confirmat de raportul nominalizat.

Astfel, apărarea consideră că faptele invocate lui Țîgîră Andrei urmează a fi

recalificate în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, deoarece nu și-a găsit confirmare

prezența armei, de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

2.3. Avocatul Spînu Oleg a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Țîgîră Andrei să-i fie

recalificată fapta prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, în componența de

infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea sancțiunii sub

formă de amendă, în temeiul p. 11 art. 90 Cod penal.

În motivarea cererii de apel apărătorul a indicat că instanța de fond nu a apreciat

probele corespunzător.

La materiale dosarului nu se ateste nici un corp delict care ar demonstra

veridicitatea celor declarate de partea vătămată Rotarul Nicolae, prin urmare putem

concluziona faptul că condamnatul Țîgîră Andrei nu a deținut la el în momentul

conflictului un cuțit.

În concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 201822P0304 din

22.06.2018 și raportul de expertiză medico-legală nr. 201822D0212 din 07.11.2018

prin care la Rotam Nicolae au fost depistate leziuni sub formă de plagă în regiunea

bărbiei pe dreaptă, produsă în urma acțiunii unui obiect dur ascuțit, excoriații ale

brațului mâini, drepte, cutiei toracice pe dreaptă, în regiunea iliacă pe dreapta,

regiunea genunchilor, care nu generează dereglări de sănătate mai mult de 6 zile și

se califică ca vătămare corporală neînsemnată, nu este specificat expres faptul că

plagă in regiunea bărbiei pe dreaptă, produsă în urma acțiunii unui obiect dur-ascuțit,

este obținută în urma unei aplicări a cuțitului. Această plagă apărută pe corpul părții

vătămate, putea fi obținută în urma interacționării cu alte obiecte care se aflau pe jos

în urma altercațiilor.

Instanța de fond, eronat a reținut calificativul agravant al componenței de

infracțiune huliganismul prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, prin care

agravarea răspunderii penale este condiționată de calitatea agravantă a mijloacelor

de săvârșire a infracțiunii: 1) armă; 2) alte obiecte pentru vătămarea integrității

corporale, or la materiale cazului și nici din declarațiile martorilor nu rezultă

aplicarea sau folosirea unui cuțit.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Vinovăția trebuie să se întemeieze pe probele admisibile,

concludente și pertinente. Probele care stau la baza unei sentințe de condamnare

trebuie examinate în cadrul procesului judiciar. Părțile trebuie să aibă accesul la toate

piesele dosarului.

4

Analizând circumstanțele și probele administrate din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, instanța de fond eronat li-a

apreciat și greșit a ajuns la concluzia că în acțiunile lui Țîgîră Andrei se încadrează

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța a reținut că, declarațiile părții vătămate Rotam

Nicolae și declarațiile martorului Moroi Elena sunt veridice și le-a pus la baza

sentinței de condamnare, și anume nu le-a pus la îndoială, deoarece au fost

administrate în conformitate cu legislația procesual penală în vigoare, prin care a

adus direct atingere drepturilor și libertăților fundamente ale condamnatului Țîgîră

Andrei, indiferent de faptul că sunt depistate mai multe discrepanțe în declarațiile

părții vătămate și a martorului acuzării Lidovscaia Măria, ba chiar mai mult nu a fost

identificat corpul delict la care face referire partea vătămată și anume cuțitul.

Astfel, constatările și motivarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

din 15.04.2019, de condamnare cet. Țîgîră Andrei, urmează a fi apreciate critic.

În acest context, dat fiind faptul că Țîgîră Andrei anterior a fost condamnat la

momentul săvârșirii infracțiunii ce i se impută acum, era în termen de probă,

avocatul consideră oportun că față de acesta să fie aplicate prevederile art. 90 p. 11

Cod penal, cu stabilirea unei pedepse pentru fapta comisă sub formă de amendă.

2019, au fost respinse, ca nefondate, apelurile apărătorului Aftenii Marin și a

apărătorului Spînu Oleg în interesele inculpatului Țîgîră Andrei.

A fost admis parțial apelul procurorului, în partea încasării cheltuielilor de

judecată și pronunțată în această parte o nouă hotărâre prin care a fost dispusă

încasarea de la Țîgîra Andrei în folosul statului suma de 448 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată. În rest prevederile sentinței au fost menținute fără modificări.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia că inculpatul Țîgîră Andrei a săvârșit infracțiunea pentru

care a fost condamnat și anume, art. 287 alin. (3) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și anume:-declarațiile părții vătămate Rotaru Nicolae (f.d.124-125); -

declarațiile martorului Lidovscaia Maria (f.d. 126-127);-declarațiile martorului

Moroi Elena (f.d. 128 verso);- raportul de constatare medico-legală nr.201822P0304

din 22 iunie 2018 și raportul de expertiză medico-legală nr.201822D0212 din 07

noiembrie 2018, prin care la Rotaru Nicolae au fost depistate leziuni care nu

generează dereglări de sănătate mai mult de 6 zile și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată (f.d. 13-14; 92-93); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din

28.06.2018 a drumului de acces spre baza de metal din mun. Hîncești fiind examinat

locul unde a fost săvârșită fapta (f.d. 15- 16).

În continuare, Colegiul a considerat că, acțiunile inculpatului Țîgîră Andrei

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod

penal.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii s-a manifestat prin acțiuni concrete din

partea lui Țîgîra Andrei și anume la data de 21.06.2018, aproximativ la ora 20:00

5

min, aflându-se în loc public, în apropierea blocului locativ situat pe xxxxx,

intenționat fără motiv plauzibil, manifestând superioritate și desconsiderare față de

cei din jur, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și normele de

conduită general acceptate, a încălcat grosolan ordinea publică, iscând un conflict

cu Rotaru Nicolae, în cadrul căruia, având un comportament batjocoritor față de

acesta, înjosindu-i onoarea și demnitatea personală, 1-a numit cu cuvinte

necenzurate, i-a aplicat o lovitură cu capul în regiunea feței, 1-a doborât la pământ,

iar după, cu ajutorul unui cuțit de bucătărie, amenințându-1 cu moartea, i-a aplicat o

lovitură în regiunea bărbiei.

Circumstanțele expuse supra se confirmă prin declarațiile depuse în cadrul

ședinței de judecată, sub jurământ de partea vătămată Rotaru Nicolae, martorul

Lidovscaia Măria, martorul Moroi Elena.

Relevant fiind că declarațiile inculpatului, dar și argumentele apărării în partea

în care s-a invocat că conflictul 1-a început Rotaru Nicolae și precum că el nu a avut

cuțit în cadrul conflictului, nu pot fi reținute, or sunt combătute prin materialele

cauzei, în acest sens, Colegiul reiterează că potrivit concluziilor raportului de

constatare medico-legală nr.201822P0304 din 22 iunie 2018 și raportul de expertiză

medico-legală nr.201822D0212 din 07 noiembrie 2018, la Rotaru Nicolae au fost

depistate leziuni sub formă de plagă în regiunea bărbiei pe dreaptă, produsă în urma

acțiunii unui obiect dur-ascuțit, excoriații ale brațului mâinii drepte, cutiei toracice

pe dreaptă, în regiunea iliacă pe dreapta, regiunea genunchilor, care nu generează

dereglări de sănătate mai mult de 6 zile și se califică ca vătămare corporală

neînsemnată (f.d. 13-14; 92-93).

În continuare, Colegiul a reținut că, la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, instanța de fond a ține cont de prevederile art. art.

7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, motiv din care cerințele

procurorului privind aplicarea unei pedepse mai aspre nu pot fi reținute.

La caz, Colegiul a reținut că, infracțiunea comisă de inculpat se atribuie

infracțiunilor grave, circumstanțe atenuante și agravante nu au fost reținute în sarcina

inculpatului,

De asemenea, Colegiul a stabilit că Țîgîră Andrei a fost anterior judecat prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2008, în baza art. 171 alin. (2) lit.

c) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 5 ani și

6 luni, în baza art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 5 ani, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani în penitenciar de

tip semiînchis, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 18 iulie

2017, Țîgîră Andrei a fost liberat condiționat de pedeapsa închisorii stabilite prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23.09.2008, conform art. 91

Cod penal, înainte de termenul rămas neexecutat de 1 an 6 luni 10 zile, cu obligarea

acestuia de a nu comite alte încălcări.

6

Țîgîră Andrei a demonstrat, că nu a pornit pe calea corectării sale și pe data de

21 iunie 2018 a comis o altă infracțiune din categoria celor grave, în stare de recidivă

periculoasă.

Reieșind din circumstanțele cazului, ținând, cont de scopul pedepsei penale,

anume, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a

altor persoane, Colegiul a considerat că, scopul pedepsei penale poate fi atins doar

prin aplicarea în privința lui Țîgîră Andrei a unei pedepse sub formă de închisoare

de 4 ani, cu aplicarea art. 85 Cod penal și stabilirea unei pedepse definitive de 5 ani

închisoare, care este proporțională faptelor comise.

Astfel, Colegiul raportând prevederile legale prevăzute la art. 227 și art. 229

Cod de procedură penală, cerință procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime totală de 448 lei în legătură cu efectuarea constatării medico-

legale și a expertizei medico-legale din contul inculpatului Țîgîră Andrei în contul

statului, Colegiul a decis a o admite ca întemeiată cu trecerea acestor cheltuieli în

contul inculpatului, or în speță încasarea cheltuielilor urmează a fi privită ca o

recuperare bănească a statului, care a suferit cheltuieli ca rezultat al comiterii faptei

prejudiciabile de către inculpat.

Spînul Oleg în numele inculpatului Țîgîră Andrei, indicând temeiurile prevăzute la

pct. 4,6,10 art. 427 alin.1 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și a sentinței cu trimiterea cauzei la rejudecare.

4.1 În motivarea cerințelor sale recurentul a indicat că, inculpatul Țîgîră Andrei

este vorbitor de limbă rusă și din cauza lipsei interpretului a manifestat presiuni

psihologice asupra sa, adică nu a fost asigurat cu interpret, prin ce i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Mai mult ca atât, Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău prin Decizia din

data de 17 septembrie 2019, a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale, cît și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău prin Decizia din 17.09.2019, la

individualizarea pedepsei inculpatului Țîgîră Andrei cît și la interpretarea aplicării

art. 90 Cod penal în privința acestuia, nu a luat în calcul persoana celui vinovat, nu

a indicat concret motivul infracțiunii și care a fost rolul lui la stabilirea pedepsei.

Aduce avocatul în atenția Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție faptul

că, instanța de fond cât și instanța de apel urma să aprecieze fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Remarcă apărarea că, pe parcursul judecării pricinii nici un martor audiat nu a

văzut cum inculpatul a scos cuțitul sau a deținut la el un cuțit, în cazul în care

condamnatul Țîgîră Andrei avea sa deține la el un cuțit sau un alt obiect ascuțit.

Mai mult ca atât, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din

28.06.2018 a drumului de acces spre baza de metal a fost examinat si cercetat locul

unde a fost săvârșită fapta, fără a fi depistat cuțitul.

Indică acuzarea că, parte vătămată a menționat că inculpatul doar l-a amenințat

cu un cuțit, însă martorul acuzări Lidovscaia Maria a declarat că partea vătămată

7

Rotarul Nicolae și condamnatul Țîgîră Andrei se băteau, ambii erau jos la pământ

tăvălindu-se. Prin urmare în declarațiile părții vătămate nu și-au găsit veridicitatea.

Mai mult ca atât, atenționează apărarea că, la materiale dosarului nu se ateste

nici un corp delict care ar demonstra veridicitatea celor declarate de partea vătămată

Rotarul Nicolae, prin urmare putem concluziona faptul că condamnatul Țîgîră

Andrei nu a deținut la el în momentul conflictului un cuțit.

În concluziile relatează recurentul că, potrivit raportului de constatare medico-

legală nr. 201822P0304 din 22.06.2018 și raportul de expertiză medico-legală nr.

201822D0212 din 07.11.2018 în privința lui Rotaru Nicolae, nu este specificat

expres faptul că plaga în regiunea bărbiei pe dreapta, este obținută în urma unei

aplicări a cuțitului. Această plagă apărută pe corpul părții vătămate, putea fi obținută

în urma interacționării cu alte obiecte care se aflau pe jos în urma altercațiilor.

Instanța de fond și instanța de apel, eronat a reținut calificativul agravant al

componenței de infracțiune huliganismul prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța a reținut că, declarațiile părții vătămate Rotaru

Nicolae a martorului Moroi Elena sunt veridice și le-a pus la baza sentinței de

condamnare, prin care a adus direct atingere drepturilor și libertăților fundamente

ale condamnatului Țîgîră Andrei, indiferent de faptul că sunt depistate mai multe

discrepanțe în declarațiile părții vătămate și a martorului acuzării Lidovscaia Măria,

ba chiar mai mult nu a fost identificat corpul delict la care face referire partea

vătămată și anume cuțitul.

În acest context, dat fiind faptul că, Țîgîră Andrei anterior a fost condamnat la

momentul săvârșirii infracțiunii ce i se impută acum, era în termen de probă,

consider oportun că față de acesta să fie aplicată prevederile art. 90 p. 11 Cod Penal,

cu stabilirea unei pedepse pentru fapta non comisă sub formă de amendă.

inculpatului Țîgîră Andrei, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, criticile formulate de recurent în

partea ce ține de aprecierea probelor nu conțin indicii erorilor de drept și, respectiv,

nu sunt motivate sub aspectul hotărârii contestate, ca fiind ilegală.

Cu referire la alegația recurentului privind pretinsa încălcare a dreptului la translator

a inculpatului Țîgîră Andrei pe parcursul examinării cauzei, nu poate fi reținută

altfel, decât o metodă de simulare, deoarece fiind asigurat cu apărător nu a înaintat

careva cereri despre necunoașterea limbii de stat, dimpotrivă toate actele le-a semnat

în grafia latină și ferm a susținut să facă declarații în limba de stat pe care o cunoaște

bine.

Cât privește pedeapsa stabilita inculpatului, Țîgîră Andrei, in baza art.287

alin.(3) Cod penal, a fost reținută în stricta conformitate cu prevederile

art.art.6,7,61,75,85 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplica o pedeapsa echitabila în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

8

Așadar, acuzarea consideră că, instanța de apel a examinat cauza penală de

învinuirea lui Țîgîră Andrei în conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură

penală, indicând în procesul-verbal al ședinței de judecată probele cercetate.

Astfel, acuzarea constată, că instanța de apel în strictă conformitate cu

prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală a dat apreciere întregului sistem

de probe, corespunzător întemeiat a ajuns la concluzia respingerii cererii de apel ale

avocaților Aftenii M. și Spînu Oleg, în interesele lui Țîgîră Andrei, ca fiind

nefondate, cu menținerea sentinței Judecătoriei Hâncești, sediul Central din

15.04.2019.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit textului recursurilor se invocă, ca temei de casare a deciziei instanței

de apel prevederile art.427 alin.(1) pct. 4), 6),10) Cod procedură penală care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă judecata a avut loc fără

participarea traducătorului; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6.1 Analizând materialele dosarului în raport cu temeiul de casare prevăzut la

art.427 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, invocat de către avocatul Spînu Oleg

în interesele inculpatului Țîgîra Andrei, precum că, de către instanța de apel,

inculpatul fiind vorbitor de limbă rusă, a fost încălcat dreptul acestuia la traducător,

Colegiul penal consideră că, argumentul recurentului cu referire la acest temei de

casare este neîntemeiat. Or, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată de

audiere a inculpatului acesta la întrebarea instanței acesta a declarat că, vorbește

româna, a învățat în școala moldovenească, iar potrivit înregistrărilor audio al

ședinței de judecată, care este parte componentă a procesului-verbal, se atestă

9

prezența interpretului la data examinării cauzei de 10 septembrie 2019 or, iar la

întrebările instanței acesta a răspuns în limba de stat pe care o cunoaște la perfecție

astfel se constată, că dreptul inculpatului a fost respectat.

6.2 Analizînd temeiul de casare a deciziei prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, invocat de către avocat, Colegiul penal l constată că, recursul

nu a fost motivat sub acest aspect și mai mult ca atât, temeiul menționat nu și-a găsit

confirmare, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414, 415, 417 alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost

analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele expuse în apelul declarat

de către procurorul în Procuratura r-lui Hîncești, Sturzu Veaceslav, de către

apărătorul Aftenii Marin în interesele inculpatului Țîgîră Andrei și de către

apărătorul Spînu Oleg în interesele inculpatului Țîgîră Andrei.

Nu poate fi reținut argumentul avocatului privind recalificarea acțiunilor

inculpatului de la alin. 3) la alin. 2) art. 287 Cod penal pe motiv că nu s-a confirmat

prezența cuțitului. Or, potrivit declarațiilor părții vătămate cât și a martorilor Moroi

Elena, Lidovscaia Maria se atestă prezența cuțitului în conflictul dintre Țîgîră Andrei

și partea vătămată Rotaru Nicolai, fapt confirmat și prin concluziile raportului de

constatare medico-legală nr.201822P0304 din 22 iunie 2018 și raportul de expertiză

medico-legală nr.201822D0212 din 07 noiembrie 2018, potrivit căruia la Rotaru

Nicolae au fost depistate leziuni sub formă de plagă în regiunea bărbiei pe dreaptă,

produsă în urma acțiunii unui obiect dur-ascuțit, excoriații ale brațului mâinii drepte,

cutiei toracice pe dreaptă, în regiunea iliacă pe dreapta, regiunea genunchilor, care

nu generează dereglări de sănătate mai mult de 6 zile și se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

6.3 Potrivit textului recursurilor se invocă, ca temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod procedură penală, care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative,

constată că o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârii contestate întrucât soluția instanței fond prin care inculpatului Țîgîră

Andrei în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea prevederilor articolelor 6, 7,

61 și 75-77, 85 Cod penal i s-a aplicat o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale,

soluție menținută de instanța de apel este una motivată în baza unei analize complexe

a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului care a fost anterior judecat și

demonstrând că nu a pornit pe calea corijării și a comis o infracțiune din categoria

celor grave fiind în stare de recidivă periculoasă, urmărind și comportamentul lui în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate,

considerând că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea unei

10

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu aplicarea art. 85 Cod

penal și stabilirea unei pedepse definitive de 5 ani închisoare, care este proporțională

faptelor comise.

Această concluzie este legală, argumentată, bazată pe cumulul de probe,

verificate și apreciate de instanța de apel, iar argumentele recurenților precum că,

instanța de apel la individualizarea pedepsei cât și la interpretarea aplicării art. 90

Cod penal în privința inculpatului, nu a luat în calcul personalitatea inculpatului

nu pot fi reținute, or, instanța de apel reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei stabilite la art. 75 Cod Penal, din caracterul infracțiunii,

care este una gravă și ținând cont de faptul că inculpatul fiind anterior condamnat și

liberat condiționat înainte de termen a comis o altă infracțiune din categoria celor

grave a constatat că, pedeapsa stabilită inculpatului Țîgîră Andrei este echitabilă.

Totodată, la caz se constată lipsa circumstanțelor care ar servi drept temei

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent precum că inculpatul ar putea fi corectat și reeducat fără izolarea de

societate, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea

pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Colegiul penal, în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative,

constată că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă este

lipsită de temei.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le

însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo

eroare gravă de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii

judecătorești atacate prin prisma temeiurilor de casare prevăzute de pct. 4),6),10)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

11

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Spînu Oleg în

numele inculpatului Țîgîră Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Țîgîră Andrei

xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

12