1ra-460/2020 — art. 27, 187 alin. 2 lit. f; art. 187 alin. 2 lit. f ; art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-460/2020 — art. 27, 187 alin. 2 lit. f; art. 187 alin. 2 lit. f ; art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-460/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 03 iulie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Belea Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Belea

Veaceslav Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă;

-art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă;

- art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, la 3 ani și 8 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Conform art.84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, s-a stabilit lui Belea Veaceslav, pedeapsa definitivă - 4 ani

închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

ora 07 și 30, Belea Veaceslav, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, în timp ce se deplasa pe str. Grenoble 157, mun. Chișinău, a aplicat forța

1

fizică față de Roibu Sabina și a încercat să sustragă în mod deschis geanta acesteia,

de culoare albă la preț de 1000 lei, în care se afla telefonul mobil de model Samsung

Galaxy S 7 la preț de 18000 lei, portmoneu de culoare neagră la preț de 700 lei, în

care se aflau bani în sumă de 2200 lei, acte personale, ceas de dama la preț de 2300

lei, dar din motive ce nu a depins de voința sa, nu și-a dus acțiunile criminale până

la capăt, deoarece victima a reușit sa opună rezistență, iar ultimul s-a deplasat într-

o direcție necunoscută, astfel cauzându-i victimei daună materială considerabilă în

suma de 24200 lei.

Tot el, la 29.10.2018, în jurul orele 18.00., în timp ce se afla pe poteca de pe bd.

Traian 21/3, care face legătură cu bd. Cuza Vodă, din mun. Chișinău, lîngă

stadionul din cadrul Liceului Teoretic „Traian”, urmărind scopul sustragerii în

mod deschis a bunurilor altei persoane, a sustras în mod deschis, din mînă, de la

partea vătămată Grecova Raisa, geanta în valoare de 700 lei, în care se aflau

următoarele bunuri: telefonul mobil de model „Samsung Galaxy J1” cu IMEI: xxxxx

și IMEI2:xxxxx, în care era activă cartela SIM cu nr. xxxxx, în valoare de 2500 lei,

bani în sumă de 400 lei, legitimația de pensionar și buletinul de identitate, cheile de

la serviciu și domiciliu, un card bancar, astfel, cauzîndu-i părții vătămate Grecova

Raisa, prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 3600 lei.

Tot el la 05.11.2018, în jurul orelor 20.20, urmărind scopul sustragerii deschise

a bunurilor altei persoane, în timp ce se aflau pe str. Sarmezegetusa 25, mun.

Chișinău, s-au apropiat de Ilcenco Marina și aplicînd violență nepericuloasă pentru

viața și sănătatea acesteia, a sustras de la ea în mod deschis geanta în care se aflau

acte pe numele Ilcenco Marina, un card bancar eliberat de MAIB pe care se aflau

bani în sumă de 400 lei, un notebook de model ,,Asus” la preț de 4000 lei, un telefon

mobil de model „Meizu 3S” la preț de 3000 lei, ce aparțin acesteia, după care, cu

bunurile sustrase, s-a deplasat într-o direcție necunoscută, cauzîndu-i astfel părții

vătămate un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 7400 lei.

3.1 Avocatul Plămădeală R. în numele inculpatului Belea V., care a solicitat,

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Belea V. a-i stabili

pedeapsa minimă, iar în corespundere cu prevederile art. 90 Cod penal, să-i fie

suspendată condiționat executarea pedepsei.

În motivarea apelului s-a indicat:

- în cazul examinării cauzei în procedură simplificată, limitele pedepsei se

micșorează cu o treime, ceea ce la caz pentru infracțiunea în cauză constituie

minimul de 3 ani 4 luni, iar maximul de 4 ani și 8 luni, urmare la ce, examinând

această cauză în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, prin

prisma cumulării pedepselor potrivit art. 84 Cod penal, în privința inculpatului

Belea Veaceslav, este posibil de a fi aplicată o pedeapsă ce nu depășește limitele de

5 ani și în corespundere cu prevederile art. 90 Cod penal, a fi dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei;

2

- potrivit practicii judiciare, când infractorul comite mai multe infracțiuni în

concurs, suspendarea condiționată a executării pedepsei se va putea dispune numai

dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea, ce nu depășește limitele

prevăzute în alin. (1) art. 90 Cod penal, iar infracțiunile concurente nu fac parte din

cele arătate în alin. (4) art. 90 Cod penal;

- instanța de judecată prin sentința pronunțată a stabilit inculpatului Belea V.

pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, ceea ce la caz permite aplicabilitatea prevederilor art.

90 Cod penal;

- în speța dată și anume, la capitolul stabilirii pedepsei, urmează a se reține

regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele

membre referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate

(adoptată de Comitetul de Miniștri în 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a

reuniune a Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și

măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu

gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană

este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele

comiterii infracțiunii, conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei

consfințite de art. 61 alin (2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care

potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, este una gravă;

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei urma/urmează să i-a cont de faptul

că inculpatul Belea V. a recunoscut integral vina, a contribuit activ pe parcursul

cercetării judecătorești prin expunerea factologică și în detaliu a tuturor

circumstanțelor importante pe caz, de faptul că anterior nu a fost judecat, este o

persoană tânără, nu se află la evidența medicilor narcolog /psiholog, nu sunt

plângeri în privința acestuia, de căința exprimată a acestuia vis-a-vis de fapta

comisă, etc.;

3.2 Inculpatul Belea Veaceslav, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care a-i stabili o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

acesteia.

În motivarea apelului s-a indicat că, inculpatul a recunoscut vina, este la prima

abatere, are o vârstă fragedă, are la întreținere doi frați minori, nu sunt alte

persoane care i-ar întreține.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Belea Veaceslav a săvârșit anume

infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

3

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a considerat că instanța de judecată a ținut cont,

la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Belea Veaceslav, de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Privitor la argumentele apelanților în vederea aplicării unei pedepse mai

blânde, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a apreciat

apelul apărătorului în interesele inculpatului și apelul inculpatului Belea Veaceslav,

ca fiind nefondate, or în speță lipsesc careva circumstanțe ce ar convinge un

observator obiectiv că corectarea inculpatului ar fi posibilă fără privarea acestuia de

libertate.

Astfel, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Belea Veaceslav,

instanța de fond a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și le-a

aplicat corespunzător.

Stabilind pedeapsa, instanța de judecată a ținut cont de gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite. La caz, instanța de apel a indicat că, în conformitate

cu prevederile art. 76 Cod penal, careva circumstanțe atenuante nu a stabilit.

Conform prevederilor art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante nu au fost reținute

în sarcina inculpatului.

Infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal, se pedepsește cu

închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități

convenționale.

Astfel, raportînd prevederile legale enunțate supra la materialele cauzei,

instanța de apel a reiterat că, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură

penală, căința sinceră și faptul că infracțiunile comise fac parte din categoria celor

grave.

Respectiv, ținînd cont de scopul pedepsei penale, dar și de faptul că inculpatul

a comis trei infracțiuni, instanța de fond justificat a aplicat față de Belea Veaceslav

în baza art. art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, pedeapsa de 3 ani și 4 luni

închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), și f)

Cod penal, 3 ani și 8 luni închisoare, fără amendă, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, 3 ani și 4 luni închisoare, fără

amendă, or, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai cu atragerea

lui la răspundere penală, și numai cu izolarea acestuia de societate, iar prin

aplicarea art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, stabilind pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, fără

amendă.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată va

duce la atingerea deplină a scopurilor legii penale privind corectarea și reeducarea

inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor a cărorva încălcări a ordinii de drept.

4

Prin numirea unei pedepse sub formă de închisoare, instanța de judecată și-a

exprimat convingerea și încrederea că anume această pedeapsă v-a corecta

atitudinea inculpatului față de sine însuși și față de societate.

Astfel, argumentele apelanților în partea aplicării art. 90 Cod penal, nu pot fi

reținute, or pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și a altor persoane.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat argumentele expuse în

cererile de apel declarate ca fiind nefondate și care poartă un caracter declarativ, or

analizînd circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului,

comportamentul la momentul comiterii infracțiunii, cît și după comiterea

infracțiunii, faptul că a comis trei fapte prejudiciabile, din categoria infracțiunilor

grave, instanța de apel a constatat că corectarea lui este posibilă doar cu izolarea de

societate, neconsiderând pedeapsa sub formă de închisoare aplicată, ca fiind

excesivă.

către avocatul Plămădeală R. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

parțială a acestora în partea numirii pedepsei reale de 4 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

prin care lui Belea V., să-i fie numită o pedeapsă minimă, iar în conformitate cu

prevederile art. 90 Cod penal, să fie suspendată condiționat executarea pedepsei.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în recurs,

suplimentar menționând că inculpatul Belea Veaceslav Xxxxx, pe parcursul

desfășurării prezentului proces s-a manifestat ca o persoană sinceră și care a

apreciat că, consecințele faptelor săvârșite constituie o greșeală, iar pe viitor dânsul

va depune tot efortul pentru a înlătura rezultatul acestor fapte infracționale ori,

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta, aspect la care

consideră că, atât instanța de fond ,cât și instanța de apel nu au oferit un răspuns.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75

Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient

soluția în partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală.

5

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste

aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunilor art. 27, 187 alin. (2) lit. f); art. 187 alin.

(2) lit. f); art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a trei infracțiuni contra patrimoniului, cauza fiind examinată în

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie

luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și

reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările

societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate

reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare

ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, cu

agravantele respective ce i-au fost imputate inculpatului și pentru care a fost

recunoscut vinovat, prevede pedeapsă închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără)

6

amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale, calificându-se conform

art. 16 Cod penal, ca infracțiuni grave.

Prin urmare, în speța dată, în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o

treime, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de

închisoare, care pentru infracțiunile prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, cu

agravantele respective ce i-au fost imputate inculpatului, este de la 3 ani și 4 luni la

4 ani și 8 luni.

Cu referire la solicitarea recurentului privind aplicarea unei pedepse minime

inculpatului, instanța de recurs reține, că prima instanță ținând cont de

circumstanțele cauzei, a stabilit inculpatului pedepse în limitele prevederilor legale

cu reducerile respective, astfel în baza art. art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal,

pedeapsă minimă sub formă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă; în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal,

la fel pedeapsa minimă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, iar în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f)

Cod penal, pedeapsa mai aproape de limita minimă de 3 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Instanțele de fond prin hotărârile adoptate l-au condamnat pe inculpatul Belea

V., pentru infracțiunile de jaf, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, la

4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, luând

în considerație numărul infracțiunilor, gravitatea acestora și persoana celui vinovat.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel cumulând parțial pedepsele, i-a

aplicat inculpatului o pedeapsă definitivă echitabilă și conformă prevederilor

legale, luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs

consideră că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care

inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea reală

a acesteia, motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanțele de

fond just au ținut cont de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 76 Cod

7

penal, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar conform prevederilor

art. 77 Cod penal, nici circumstanțe agravante nu au fost reținute în sarcina

inculpatului. Mai mult ca atât, în prezenta cauză, după cum s-a constatat,

inculpatul a comis mai multe infracțiuni de jaf, care potrivit art. 16 alin. (4) Cod

penal se clasifică ca infracțiuni grave. De menționat, este și faptul că la comiterea

infracțiunilor de jaf imputate inculpatului, acestea au fost săvârșite cu majoritatea

semnelor agravate prevăzute la literele respective ale alin. (2) art. 187 Cod penal,

precum și au fost comise asupra unor femei, adică au fost alese victime mai

vulnerabile din punct de vedere fizic.

Totodată, Colegiul penal reține personalitatea inculpatului, care anterior a mai

săvârșit infracțiuni, procesul penal în privința sa fiind încetat în legătură cu

retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, astfel acesta nu a stat pe

calea corijării, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, conduita acestuia

de recunoaștere a faptei comise, contribuirea la descoperirea infracțiunii.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a

constatat, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar

concluziona că, nu este rațional ca inculpatul Belea V. să nu execute pedeapsa cu

închisoare, prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Belea V., cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunile prevăzute de

art. 27, 187 alin. (2) lit. f); art. 187 alin. (2) lit. f); art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod

penal, nu-și va atinge scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța

de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune

și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța

de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are

în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în

cadrul cercetării judecătorești.

8

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod

penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la

această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanțelor de fond că, în prezenta cauză, nu s-

au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece pedeapsa reală de privare de libertate

va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea inculpatului, va restabili drepturile

lezate în urma comiterii infracțiunilor, pedeapsă echitabilă faptelor infracționale

săvârșite și în corespundere cu împrejurările cauzei. Totodată, instanța de recurs

reține că și personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar

permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Astfel, instanța de recurs

nu poate neglija revendicarea anexată la materialele cauzei (f.d.50 verso v. II),

potrivit căreia, se atestă faptul că anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiuni,

procesul penal în privința sa fiind încetat în legătură cu retragerea plângerii

prealabile de către partea vătămată, astfel se atestă faptul că comiterea

infracțiunilor, pentru inculpatul Belea V. a devenit o deprindere, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale, din care considerent Colegiul penal respinge critica recurentului, precum că

pe parcursul desfășurării prezentului proces inculpatul s-a manifestat ca o persoană

sinceră și care a apreciat că, consecințele faptelor săvârșite constituie o greșeală, iar

pe viitor dânsul va depune tot efortul pentru a înlătura rezultatul acestor fapte

infracționale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința prin care a

aplicat inculpatului conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor, pedeapsă definitivă în formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța

de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că instanța de

apel a numit inculpatului o pedeapsă neechitabilă și fără o argumentare plauzibilă,

privind inoportunitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, iar în temeiul

art. 3641 Cod de procedură penală a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, nu se află la evidența medicului narcolog

și psiholog, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt

suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel.

9

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în

sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzută în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar

pedeapsa stabilită inculpatului Belea V., a fost aplicată în limitele legii, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Plămădeală

Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Belea

Veaceslav Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 19 februarie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

10