1ra-2120/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c; art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-2120/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c; art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2120/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Osoian Lilian în numele inculpatului Iosip Veaceslav, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Iosip Veaceslav, născut la xxxxx, originar din s. Xxxxx r-l

Xxxxx și domiciliat s. Xxxxx r-l Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Iosip

Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 10 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit lui Iosip

Veaceslav, pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, de 1 și 6 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis acțiunea civilă și s-a încasat în mod solidar de la reprezentantul legal a

inculpatului minor Balan Daniel, Calin Aliona și Iosip Veaceslav în beneficiul lui

SRL”Rozmed-Prim” a prejudiciului material în mărime de 3 830, 25 lei.

S-a încasat de la Iosip Veaceslav în beneficiul lui ÎI „Demiser-Alim” prejudiciul

material în mărime de 3 900 lei.

Prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat ,și Balan Daniel, în

privința căruia cauza nu se contestă cu recurs.

2020 cu aproximativ ora 00:30 min, prin înțelegere prealabilă cu Balan Daniel, ambii

urmând scopul de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin forțarea

1

geamului au pătruns în farmacia SRL ”Rozmed- Prim”, care este amplasată în or.

Xxxxx str. Xxxxx, de unde au sustras un aparat de casă de model „Datecs MP

500TM” la prețul de 3 795 lei și bani în numerar în suma de 25 lei și 25 bani, cauzând

astfel părții vătămate un prejudiciu în mărime de 3 830 lei și 25 bani.

Prin acțiunile sale intenționate Iosip Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută

de art.186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane săvârșit de două persoane, prin pătrundere în alt loc decât depozitare.

Tot Iosip Veaceslav, la data de 31 ianuarie 2020, aproximativ între ora 04:00-

07:00, urmând scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin forțarea

geamului, a pătruns în incinta magazinului alimentar al ÎI ”Dimiser Alim”, amplasat

în sat. Pârjolteni, Călărași, proprietarul căruia este Luca Sergiu, de unde din casierie

a sustras bani în suma de 9 410 lei, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu

considerabil.

Astfel, Iosip Veaceslav a comis infracțiunea ce se califică ca- furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare,

cu cauzarea de daune considerabile, prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

inculpatului Iosip Veaceslav, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie aplicată pedeapsa penală sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 ore.

În motivarea cererii de apel avocatul a indicat că, își exprimă dezacordul față de

pedeapsa stabilită lui Iosip Veaceslav, deoarece este prea dură, cu atât mai mult că

până în prezent este reținut deși ONU îndeamnă eliberarea de urgență a anumitor

deținuți din întreaga lume în vederea evitării unor „ravagii” Covid -19 din închisori.

Astfel, se îndeamnă la eliberarea urgentă a deținuților din închisori care sunt adesea

suprapopulate, pentru a se evita pandemia Covid-19. Menționează că, inculpatul se

căiește sincer și regretă de fapta comisă, consideră că merită să-i mai fie acordată o

șansă, iar instanța de judecată are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege

pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei,

de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția, precum și circumstanțele

care îi atenuiază sau agravează răspunderea. Aprecierea probelor se face de instanță

potrivit convingerii sale pe care și-a format-o cercetând toate probele administrate în

raport cu circumstanțele constatate ale cauzei și călăuzindu-se de lege.

fost respins, ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art. 95 și art. 101

Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței,

utilității și veridicității raportate la declarațiile date de inculpată în cadrul ședinței de

judecată și probele administrate, a stabilit corect situația de fapt, dând faptei reținute

în sarcina inculpatului, Iosip Veacslav, încadrarea juridică corectă și anume în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), c) și art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

2

De asemenea, starea de fapt reținută și de drept apreciată concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și analizate în

cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Ca concluzie asupra celor relatate, instanța de apel a remarcat faptul că, la

individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii care

urmează a sta la baza individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului

Iosip Veaceslav, fiind legală, echitabilă și individualizată.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului, Iosip Veaceslav, au fost

încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, care

prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în temeiul art. 16 alin. (2) Cod penal, se califică

ca fiind o infracțiune mai puțin gravă.

Având în vedere că inculpatul Iosip Veaceslav a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, iar la solicitarea acestuia judecata s-a făcut pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, inculpatul va beneficia de o reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului pedepsei

penale, ținînd cont de personalitatea inculpatului, de prevederile legale menționate,

Colegiul Penal consideră că corect instanța de fond i-a numit inculpatului, Iosip

Veaceslav, pedeapsa în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal și în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de 8

luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 186

alin.(2) lit.c), d) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de 10 luni închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond în conformitate cu

prevederile art. 84 alin.(1) Cod penal, corect i-a stabilit lui Iosip Veaceslav, pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni, de 1 și 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, la individualizarea și stabilirea

categoriei și mărimea pedepsei în privința inculpatului, Iosip Veaceslav, în mod just

prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite (a comis infracțiuni

care fac parte din categoria celor mai puțin grave), de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de lipsa circumstanțelor cauzei care atenuează și prezența celor care

agravează răspunderea și anume că, anterior a fost recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunilor similare, cât și a celor de altă categorie: prin sentința Judecătoriei

Strășeni (sediul Călărași) din 27 decembrie 2019 de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin.(2) lit. c), d) și art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis (Sentința contestată), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

3

Instanța de apel a considerat nefondată solicitarea apărătorului privind

aplicarea unei pedepse mai blânde non privative de libertate sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, or inculpatul Iosip Veaceslav nu este la prima

sa abatere de la legea penală, inclusiv pentru infracțiuni de sustragere a bunurilor

din avutul proprietarului, iar fiind atras la răspundere penală nu și-a făcut

concluziile de rigoare și din nou a comis o infracțiune.

Ca concluzie, asupra celor menționate, luînd în considerație motivele expuse

mai sus cît individualizarea justă a pedepsei în privința inculpatului, Iosip

Veaceslav, instanța de apel a stabilit netemeinicia și ilegalitatea cererilor de apel

înaintate de avocatul, Silvia Secui în numele inculpatului Iosip Veacslav și cel al

inculpatului Iosip Veacslav.

Osoian L. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, în partea

aplicării pedepsei inculpatului Iosip Veaceslav, cu pronunțarea unei decizii prin care

se va aplica o pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- consideră că decizia poate fi modificată în partea ce ține de severitatea

pedepsei;

- inculpatul Iosip V. a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, iar

la solicitarea acestuia judecata s-a făcut pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, inculpatul va beneficia de o reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Astfel, apreciind în

ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului pedepsei penale, ținînd cont

de personalitatea inculpatului, de prevederile legale menționate, consideră posibil de

aplicat lui Iosip Veaceslav o pedeapsă mai blîndă, ore de muncă neremunerată în

folosul comunității.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75, 84

Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient

soluția în partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Osoian L. în numele

inculpatului Iosip V., semnalează ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor

legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în privința

inculpatului, solicitând aplicarea pedeapsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste

aspecte.

Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, art. 186

alin.(2) lit.c), d) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a două infracțiuni contra patrimoniului, prevăzute de 186 alin.(2) lit. b), c)

Cod penal, art. 186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate

cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în

vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și

reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările

societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate

reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă

de către instanță prin încheiere (f.d. 82 v. II), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsă de la 650 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani, calificându-se conform art. 16 Cod

penal, ca infracțiune mai puțin gravă.

5

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului pedeapsă de

conform art. 84 alin.(1) Cod penal, sub formă de închisoare, soluție menținută de

către instanța de apel.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs

consideră că, în mod just instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la

pedeapsă, a menținut sentința, prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de

apel just a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite (a comis infracțiuni care fac

parte din categoria celor mai puțin grave), faptul că, inculpatul a recunoscut vina, se

căiește de cele comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de lipsa

circumstanțelor cauzei care atenuează și prezența celor care agravează răspunderea

și anume că, anterior a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunilor similare,

cât și a celor de altă categorie: prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din

27 decembrie 2019 de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c), d) și

art. 1921 alin.(2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa pe un termen de 1 an și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis (sentința

contestată), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale acestuia. Astfel, în viziunea instanței de recurs,

instanța de apel întemeiat a concluzionat că, munca neremunerată în folosul

comunității nu poate fi aplicată, deoarece anterior Iosip Veaceslav a fost condamnat

la închisoare cu executare reală a acesteia, dar concluzii nu și-a făcut în vederea

respectării legilor statului și neadmiterea comportamentului penal.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Iosip V. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, iar aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul

comunității, nu-și va atinge scopul de corectare a inculpatului.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate și considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat nici circumstanțe ce ar justifica aplicarea pedepsei mai blânde înculpatului,

deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar

6

permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Astfel, instanța de recurs

nu poate neglija caracteristica negativă a lui Iosip V., din care reiese că, în privința

ultimului au parvenit mai multe plângeri din partea locuitorilor, persoane în vârstă

privind comiterea furturilor din averea proprietarilor, are un comportament

neadecvat (f.d. 166 v. I). Totodată din revendicarea și copia sentinței anexate la

materialele cauzei, se atestă faptul că, anterior inculpatul Iosip V. a mai săvârșit

infracțiuni, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, totodată fiind clasat

procesul penal pe motivul retragerii plângerii părții vătămate, (f.d. 167, 199-210 v. I),

astfel se atestă faptul că, comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Iosip V. a

devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va

produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului pedeapsă sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, urmare a circumstanțelor expuse

mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile

avocatului, precum că instanța de apel a numit inculpatului o pedeapsă prea aspră.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, s-a căit sincer de

cele comise, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt suficiente

pentru a răsturna soluția instanței de apel.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Iosip V., de către prima instanță și menținută de instanța de apel, a fost

aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Osoian Lilian în

numele inculpatului Iosip Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

7

Apel Chișinău din 30 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Iosip Veaceslav, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 18 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

8