1ra-491/20 — art. 179 al. 2, 175 CP

1ra-491/20 — art. 179 al. 2, 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-419/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Valentin Balan în numele inculpatului Alecu Iosif, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2019, în cauza

penală, în privința inculpatului

Iosif Alecu XXXXX, născut la XXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 31.07.2017 până la 21.06.2018;

Instanța de apel de la 26.07.2018 până la 04.10.2018;

Instanța de recurs de la 18.12.2018 până la 26.03.2019;

Instanța de apel de la 14.05.2019 până la 15.10.2019;

Instanța de recurs de la 28.11.2019 până la 26.02.2020.

a c o n s t a t a t :

Iosif a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 179 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis;

- art. 175 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 4 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Alecu Iosif în beneficiul statului

cheltuielile de judecată în sumă de 640 lei.

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, acționând prin intenție directă, având

scopul pătrunderii ilegale în domiciliul altei persoane, în noaptea de 24 spre 25 aprilie

1

2017, aproximativ la ora 00:30, fără a avea consimțământul proprietarului, a pătruns în

gospodăria cet. XXXXX, situată în XXXXX, unde, aplicând violență fizică asupra

minorului XXXXX i-a cauzat acestuia leziuni corporale sub formă de echimoză pe gât

și care conform raportului de expertiză judiciară nr.68 din 15.05.2017, se califică ca

vătămări corporale neînsemnate. În continuarea acțiunilor sale infracționale, Alecu

Iosif fiind observat de proprietara casei, XXXXX care i-a solicitat să părăsească

domiciliul ei, intenționat i-a aplicat acesteia mai multe lovituri peste diferite regiuni ale

corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.69 din 15.05.2017

vătămări corporale neînsemnate.

Tot, Alecu Iosif, conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, acționând prin

intenție directă, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, în noaptea de 24 spre 25

aprilie 2017, aproximativ la ora 00:30, fiind conștient de faptul că prin acțiunile sale

săvârșește acte ilegale cu caracter sexual, fără a avea consimțământul proprietarului, a

pătruns în casa cet. XXXXX, situată în XXXXX unde având intenția de exhibare,

profitând de faptul că atât XXXXX, cât și copiii acesteia dormeau, știind cu certitudine

că XXXXX este minor și nu a atins vârsta de 16 ani, a comis acțiuni perverse cu ultimul.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal pe capătul de învinuire

în baza art. 175 Cod penal să fie încetat, iar pe capătul de învinuire prevăzut de art. 179

alin. (2) Cod penal, inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă ori

muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu este clară poziția instanței cu privire

la acuzarea înaintată de către procuror precum că XXXXX, observându-l pe Alecu Iosif,

i-ar fi solicitat să părăsească domiciliul, or, în realitate XXXXX, atât la urmărirea penală,

cât și în timpul cercetării judecătorești a indicat că dimpotrivă îl ținea pe Alecu Iosif de

scurtă și nu îi permitea să plece.

Totodată, nevinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile martorilor

Constantin Voloșciuc, Mihail Timcenco și Dorina Bușilă, iar declarațiile lui Alecu Iosif

referitor la caracterul arțăgos al lui XXXXX se confirmă prin răspunsurile

Inspectoratului de Poliție Strășeni, prezentate de către apărare și anexate la materialele

cauzei (f.d.213-214, 217-219, vol. I).

Cu referire la cheltuielile judiciare, avocatul a indicat că, alin. (2) al art. 143 Cod

de procedură penală a fost abrogat, iar luând în considerație că rapoartele de expertiză

medico-legală nr.69 din 25.04.2017 și nr.132 din 15.05.2017 au fost întocmite până la

abrogare, cheltuielile pentru efectuarea lor nu pot fi încasate din contul inculpatului.

2

2018, a fost admis apelul, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, în partea încasării cheltuielilor de judecată și în această

parte pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care cheltuielile judiciare privind efectuarea expertizelor medico-legale în sumă de 640

lei, au fost trecute în contul statului. În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, prima instanță

a dat apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului

Alecu Iosif în baza art. 179 alin. (2), 175 Cod penal.

La fel, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că acestea sunt

suficiente pentru a constata că faptele există, constituie infracțiunile prevăzute de art.

179 alin. (2), 175 Cod penal, au fost săvârșite de inculpat și sunt de natură să permită

stabilirea pedepsei.

Vinovăția inculpatului Iosif Alecu în săvârșirea infracțiunilor incriminate rezultă

din declarațiile părților vătămate XXXXX și XXXXX, martorilor Hristina Storceac,

Gheorghe Storceac, Valeriu Taci, dar și declarațiile inculpatului Alecu Iosif, care și-a

recunoscut parțial vinovăția, inclusiv și faptele incriminate de organul de urmărire

penală.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca veridice declarațiile părților vătămate

XXXXX și a martorilor audiați și a respins argumentul invocat de către apelant precum

că prima instanță s-a bazat în mod eronat pe declarațiile acestora și urmează a fi

apreciate critic, or, acest fapt contravine prevederilor art. 24 Cod procedură penală.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Alecu Iosif pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 179 alin. (2), 175 Cod penal, instanța de apel a constatat

că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite

- inculpatul a comis două infracțiuni: una mai puțin gravă și una gravă, de persoana

celui vinovat - anterior judecat, că are loc permanent de trai, că la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, la medicul narcolog sau psihiatru nu se află.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, prima instanță just a considerat

imposibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea reală de societate.

Subsecvent, instanța de apel a respins alegațiile apelantului precum că, prima

instanță la emiterea sentinței urma să-i aplice inculpatului pedeapsa sub formă de

amendă, în partea ce ține de învinuirea adusă în temeiul art. 179 alin. (2) Cod penal, or,

3

modalitatea de executare a pedepsei aleasă în privința inculpatului - și anume

executarea reală, este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere

fapta comisă și urmările acțiunile făptuitorului, cât și comportamentul său post

infracțional, care anterior a fost judecat.

Prin urmare, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini

de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea

criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe cu privire la

încasarea din contul inculpatului Alecu Iosif în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare suportate în speță, și cu trimitere la prevederile art. 227 alin. (1), (2), 142 alin.

(1) Cod de procedură penală, a indicat că, în cazul dat, circumstanțele speței au dictat

necesitatea efectuării expertizei judiciare medico-legale de către un specialist/expert în

vederea stabilirii gradului vătămărilor corporale ale părților vătămate, în scopul

identificării persoanei care le-a cauzat și dacă acea persoană este Alecu Iosif sau o altă

persoană.

Prin urmare, prin rapoartele de expertiză medico-legale nr.69 din 15.05.2017 și

nr.132 din 25.04.2017, a stabilit gradul vătămărilor părții vătămate XXXXX, potrivit

actelor menționate cheltuielile suportate fiind de 640 lei.

Respectiv, instanța de apel a acceptat argumentele părții apărării invocate în

cererea de apel, or, organul de urmărire penală era obligat prin lege să ordoneze

efectuarea unei expertize judiciare în scopul identificării persoanei care a cauzat

leziunile corporale la locul comiterii infracțiunii și dacă acea persoană este Iosif Alecu

sau o altă persoană, fiindcă, potrivit art.143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: gradului

de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale.

solicitând casarea acestora, cu dispunerea achitării de sun învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, iar în baza art. 179 alin. (2) cod penal să-i

fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale a invocat precum că Iosif Alecu a comis infracțiunea

prevăzută de art. 175 Cod penal, nu corespund realității, or astfel, părțile vătămate vor

să se răzbune pe inculpat.

Astfel, a menționat că, la analiza circumstanțelor cauzei și probelor prezentate de

acuzare, instanța de judecată le-a dat o apreciere greșită considerându-le ca veridice și

consecvente, ignorând totalmente declarațiile depuse de inculpat și martorii audiați în

4

această cauză penală, or, declarațiile inculpatului au fost confirmate prin declarațiile

martorilor Constantin Voloșciuc, Mihail Timcenco și Dorina Bușila. Din conținutul

procesului-verbal de audiere a minorului XXXXX din 25.04.2017 nu este clar de către

cine a fost audiat minorul, la fel, din conținutul procesului-verbal rezultă că la audierea

minorului XXXXX a participat psihopedagogul Serviciului Asistență Psihopedagogică

XXXXX, Svetlana Axenti, care a doua zi, adică la 26.04.2017 a întocmit o notă

informativă, în care a indicat următoarele că „Minorul solicită vizual aprobarea mamei

înainte de a răspunde. S-a creat impresia pregătirii anterioare”, astfel declarațiile

minorului XXXXX nu mai pot avea careva credibilitate și deci este lipsit de credibilitate

și conținutul procesului-verbal de audiere a minorului din 05.07.2017. Recurentul a

invocat că, la 31 iulie 2017, în cadrul cauzei penale nr.2017330331 procurorul i-a

comunicat lui Iosif Alecu ordonanța de punere sub învinuire pe art. 175 Cod penal, fără

a indica data și timpul săvârșirii infracțiuni, iar, ulterior cu încălcarea prevederilor

legislației, la 19 decembrie 2017, procurorul a înaintat un proces-verbal cu privire la

corectarea erorilor materiale, prin care a dispus înlocuirea în actele procedural-penale

eroarea admisă privind includerea datei și timpului comiterii faptei infracționale și

anume ,,în noaptea de 24 spre 25 aprilie 2017, aproximativ la orele 00-30”, însă acest

proces-verbal nu are valoare juridică, este ilegal și nul, deoarece contravine

prevederilor alin. (2) art. 281 Cod de procedură penală.

2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpat, casată total decizia și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță într-un alt complet de judecată.

6.1. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de recurs ordinar a constatat că

instanța de apel a emis o decizie contradictorie și nemotivată, or, potrivit dispozitivului

deciziei, instanța de apel a dispus admiterea apelului cu casarea parțială a sentinței,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea încasării

cheltuielilor de judecată și în această parte pronunță o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care cheltuielile judiciare privind efectuarea

expertizelor medico-legale în sumă de 640 lei, au fost trecute în contul statului, cu toate

că, în apelul avocatului Ion Gumeniuc au fost invocate motive privind netemeinicia

soluției primei instanțe în partea încasării cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului în beneficiul statului. Mai mult, însăși instanța de apel, în motivarea

soluției sale a indicat că, ,,(…) Respectiv, Colegiul penal acceptă argumentele părții apărării

invocate în cererea de apel și relevă, că organul de urmărire penală era obligat prin lege să

ordoneze efectuarea unei expertize judiciare în scopul identificării persoanei care a cauzat

leziunile corporale la locul comiterii infracțiunii și dacă acea persoană este Iosif Alecu sau o altă

5

persoană, or potrivit art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și

se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale…”.

Astfel, instanța de recurs a conchis că, motivarea soluției instanței de apel

contrazice dispozitivul hotărârii, nefiind motivată soluția necesității aplicării

prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, odată ce în apelul apărări au

fost invocate argumente referitor la cheltuielile de judecată.

2019, a fost admis parțial apelul avocatului Ion Gumeniuc în numele inculpatului Alecu

Iosif, casată sentința în partea cheltuielilor judiciare și pronunțată o nouă hotărâre în

această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează ,,Se

respinge demersul procurorului privitor la încasarea din contul lui Alecu Iosif a cheltuielilor

judiciare și aceste cheltuieli se trec din contul bugetului de stat. În rest, sentința se menține”.

7.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că soluția instanței cu privire

la vinovăția inculpatului în cele imputate este una corectă, fapt demonstrat din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a menționat că, deși inculpatul vina a recunoscut-o

parțial, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor imputate lui, se dovedește integral

de următoarea sistemă de probe: declarațiile părților vătămate XXXXX (f. d. 183, 184,

vol. II), XXXXX (f.d. 185, 186, vol. II); declarațiile martorilor Hristina Storceac (f. d. 191,

vol. II), Gheorghe Storceac (f. d. 206, 207, vol. II), Valeriu Tcaci; raportul de expertiză

judiciară nr. 68 din 15.05.2017; raportul de expertiză judiciară nr. 69 din 15.05.2017;

raportul de expertiză judiciară nr. 68 din 15.05.2017.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că, inculpatul cu

certitudine a comis infracțiunile imputate lui și că acțiunile acestuia au fost corect

calificate de către prima instanță și se încadrează în baza art. 179 alin. (2) Cod penal,

violarea de domiciliu, adică pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane, fără

consimțământul acesteia, săvârșită cu aplicarea violenței, precum și în baza art. 175 Cod

penal, acțiuni perverse, adică acțiunile săvârșite față de o persoană despre care se știa

cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibarea și atingeri

indecente.

Cu referire la declarațiile martorilor Constantin Voloșciuc, Dorina Bușila și

Mihail Timcinco, instanța de apel a indicat că, nu pot servi drept temei de achitare a

inculpatului, or, aceste declarații nu indică la circumstanțele infracțiunii încriminate lui

6

Alecu Iosif, prevăzute de art. 175 Cod penal și sunt date în scopul exonerării ultimului

de la răspunderea penală. Mai mult ca atât, instanța de apel a menționat că, martorii

respectivi sunt prieteni cu inculpatul, iar Dorina Bușila este concubina inculpatului, din

care motiv instanța de apel a apreciat critic declarațiile acestora.

Totodată, instanța de apel a constatat că, declarațiile martorilor Constantin

Voloșciuc, Dorina Bușila și Mihail Timcinco, sunt consecutive, coroborează cu întreaga

sistemă de probe și documente analizată supra, inclusiv și cu declarațiile părților

vătămate XXXXX și a martorilor Hristina Storceac, Gheorghe Storceac și Valeriu Tcaci,

probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care

dovedesc pe deplin faptul că, inculpatul știind cu certitudine că XXXXX minor și nu a

atins vârsta de 16 ani, a comis acțiuni perverse împotriva acestuia.

De asemenea, instanța de apel a calificat ca nefondată poziția apelantului precum

că, învinuirea adusă lui Alecu Iosif în baza art. 175 Cod penal, se axează doar pe

declarațiile minorului XXXXX, care are înclinații de a inventa fapte care nu au avut loc

în realitate, precum și pe presupuneri or, declarațiile părții vătămate XXXXX, instanța

de apel le-a apreciat drept veridice, acestea au fost făcute cu respectarea cadrului

normativ și coroborează cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale și

examinate în instanța de judecată de fond și a celei de apel.

Instanța de apel a respins ca întemeiată critica din apelul declarat, ce ține de

aprecierea și interpretarea eronată în opinia acestuia a probelor, ce a dus la stabilirea

greșită a faptelor, deoarece instanța de fond, ținând cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul, părțile vătămate și martorii, a cercetat

probele administrate la dosar, dând citire și altor documente, verificându-le și

apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect au stabilit starea

de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului conform învinuirii înaintate.

Subsecvent, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantului

precum că, la 31 iulie 2017, în cadrul cauzei penale nr.2017330331 procurorul i-a

comunicat lui Alecu Iosif ordonanța de punere sub învinuire pe art. 175 Cod penal, fără

a indica data și timpul săvârșirii infracțiuni, iar ulterior cu încălcarea prevederilor

legislației, la 19 decembrie 2017, procurorul a înaintat un proces-verbal cu privire la

corectarea erorilor materiale, prin care a dispus înlocuirea în actele procedural-penale

eroarea admisă privind includerea datei și timpului comiterii faptei infracționale și

anume „în noaptea de 24 spre 25 aprilie 2017, aproximativ la orele 00-30”, însă acest proces-

verbal nu are valoare juridică, este ilegal și nul, deoarece contravine prevederilor alin.

7

(2) art. 281 Cod d procedură penală. În acest sens, instanța de apel a menționat faptul

că, potrivit procesului-verbal din 13 iulie 2017 de prezentare învinuitului și

apărătorului său a materialelor de urmărire penală, după luarea cunoștinței cu

materialele urmăririi penale, apărătorul inculpatului a avut anumite obiecții referitor la

efectuarea urmăririi penale, solicitând efectuarea confruntărilor cu XXXXX și fiul ei,

precum și conexarea cauzei penale nr. 2017330331 (f d. 124, vol. II), iar prin ordonanța

procurorului din 13 iulie 2017, a fost respinsă, ca nefondată, cererea apărătorului Ion

Gumeniuc în numele inculpatului (f. d. 125, vol. II). Prin urmare, este neîntemeiat

argumentul apelantului privind nulitatea ordonanței de punere sub învinuire pe art.

175 Cod penal sau a procesului-verbal cu privire la corectarea erorilor materiale din 19

decembrie 2017, deoarece inculpatul și avocatul inculpatului n-a abordat nulitatea

procesului-verbal sau a ordonanței de punere sub învinuire presupuse a fi viciate

juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale, invocând

temeiuri generale, iar instanța de fond și cea de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură

penală, nu au temei și suport legal pentru a le declara nule aceste acte procedurale, or,

verificarea legalității acestor ține de competența procurorului ierarhic superior, iar

potrivit art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală ,,Plângerile împotriva acțiunilor și

actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială

de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător,

partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele

legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord

cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea

sa de la procuror în termenul prevăzut de lege”.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale și în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de

viață ale acestora. Astfel, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunile săvârșite de

către Alecu Iosif, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave și grave, inclusiv, s-a ținut cont de motivul comiterii

infracțiunii, de persoana celui vinovat, că inculpatul este fără ocupație. De asemenea,

inculpatul nu și-a recunoscut vina. În privința inculpatului circumstanțe atenuante

lipsesc, circumstanțe agravante de asemenea nu au fost stabilite. În aceste circumstanțe,

instanța de apel a ajuns la concluzia că, pedeapsa numită lui Alecu Iosif este legală și

8

întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale,

corect constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată în acest

sens.

Cu referire la soluția instanței de fond ce ține de încasarea din contul lui Alecu

Iosif în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 640 lei pentru efectuarea

expertizelor pe cauza dată, instanța de apel ținând cont de faptul că alin. (2) al art. 143

Cod de procedură penală, a fost abrogat prin Legea pentru modificarea si completarea

unor acte legislative nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, potrivit căruia

„Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat”, iar fapta a fost săvârșită de către inculpatul Alecu Iosif,

până la adoptarea acestei Legii, adică la 25 aprilie 2017, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, soluția instanței de fond ce șine de încasarea din contul lui Alecu Iosif în

beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 640 lei, pentru efectuarea

expertizelor este una neîntemeiată.

inculpatului, prin care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul Alecu Iosif să fie achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 175 Cod penal, iar în baza art. 179 alin. (2) Cod penal să îi fie stabilită

o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea celor solicitate, avocatul susține dezacordul cu aprecierea probelor

dată de către instanța de apel, indicând despre neclaritatea părții descriptive a deciziei

sub aspectul privind care probe au fost luate în calcul, și care au fost respinse.

De asemenea, recurentul menționează că, instanța de apel a dat un răspuns vag

alegațiilor apărării cu referire la nulitatea procesului-verbal de audiere a minorului din

05 iulie 2017, or, procurorul a înaintat un proces-verbal cu privire la corectarea erorilor

materiale, prin care a dispus înlocuirea în actele procedural-penale eroarea admisă

privind includerea datei și timpului comiterii faptei infracționale și anume ,,în noaptea

de 24 spre 25 aprilie 2017”, ceia ce contravine prevederilor art. 281, 325, 326 Cod de

procedură penală.

Totodată, apărătorul indică că, învinuirea se bazează în mare parte pe declarațiile

părții vătămate minore, care este predispusă de a inventa lucruri, fapt demonstrat prin

raportul de expertiză prezent la cauza dată.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

9

expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Recurentul în recursul declarat invocă temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

probele administrate în cauză, ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării

inculpatului Alecu Iosif în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 175 Cod penal, or,

învinuirea se bazează doar pe declarațiile părții vătămate minore care este predispusă

de a inventa situații.

Referitor la criticele expuse de către recurent, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind

atributul exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va

examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză,

a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul

Alecu Iosif.

Mai mult ca atât, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal

constată că, alegațiile recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la

calificarea juridică a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, iar instanța de apel

corect a menținut soluția instanței de fond în partea condamnării inculpatului care

motivat a admis argumentele invocate de procuror în acest sens. Or, din toate probele

examinate și cercetate de către instanța de apel s-a constatat indubitabil că inculpatul a

comis acțiuni perverse față de XXXXX despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit

vârsta de 16 ani și aplicând violența față de XXXXX a rămas ilegal în domiciliul ultimei

refuzând de a-l părăsi la cererea ei.

10

Colegiul penal conchide că din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții, concludenții,

utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui Alecu Iosif în săvârșirea infracțiunii prevăzute imputate,

să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunilor prevăzute

de legea penală.

De asemenea, Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către

avocatul Valentin Balan în numele inculpatului Alecu Iosif, reiese că instanțele de fond

eronat au încadrat juridic faptele acestuia, însă omite să indice care ar fi dispozițiile

articolelor din Codul penal al Republicii Moldova în care urma instanța să încadreze

acțiunile inculpatului, or, avocatul solicită achitarea ultimului de sub învinuirea de

comiterea a infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal.

Astfel, este neîntemeiată poziția apărării prin care își întemeiază recursul pe

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs ordinar respinge alegațiile apărării precum că instanța

de apel nu a dat un răspuns clar argumentelor din apel cu referire la nulitatea unor acte

procesuale cum ar fi: procesul-verbal de audiere a minorului și procesul verbal de

corectarea a erorilor materiale, or, instanța de apel în pct. 4.1. din prezenta decizie a

indicat că ,,(…) este neîntemeiat argumentul apelantului privind nulitatea ordonanței de

punere sub învinuire pe art. 175 Cod penal sau a procesului-verbal cu privire la corectarea

erorilor materiale din 19 decembrie 2017, deoarece inculpatul și avocatul inculpatului n-a

abordat nulitatea procesului-verbal sau a ordonanței de punere sub învinuire presupuse a fi

viciate juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale, invocând

temeiuri generale, iar instanța de fond și cea de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală,

nu au temei și suport legal pentru a le declara nule aceste acte procedurale, or, verificarea

legalității acestor ține de competența procurorului ierarhic superior”.

În acest sens, Colegiul penal remarcă că poziția instanței de apel este una corectă

și motivată, poziție pe care instanța de recurs o însușește, iar dezacordul apărării cu

această soluție o apreciază drept o metodă de eschivarea de la răspunderea penală.

Mai mult decât atât, instanța de recurs ordinar susține că, pedeapsa aplicată

inculpatului este una echitabilă cu faptele comise de către inculpat și corespunde

prevederilor art. 61 Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal conchide că, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii procesual penale, ea fiind legală, argumentată și întemeiată,

ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

11

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Valentin Balan în

numele inculpatului Alecu Iosif, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Iosif Alecu XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

12