1ra-1898/20 — art. 217 al 2 CP

1ra-1898/20 — art. 217 al 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1898/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Moraru Dumitru prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Moraru Dumitru xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală,

Moraru Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod

Penal la 5 (cinci) luni închisoare.

În conformitate cu art. 85 Cod Penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

s-a adăugat prin cumulul parțial al pedepselor aplicate prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 23 octombrie 2017 și sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 01 decembrie 2017 și definitiv i s-a stabilit lui Moraru Dumitru pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90/1 Cod Penal - 2 (doi) ani va executa în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei s-a suspendat condiționat pe termenul

de probațiune de 3 (trei) ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliu și/sau reședința

fără consimțământul organului competent.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Moraru Dumitru suma de 1680 (una

mie șase sute optzeci) lei în folosul statului pentru efectuarea expertizei.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la data de

27.09.2018, aproximativ la orele 22:30, Moraru Dumitru, aflându-se pe bd. xxxxx,

mun. Chișinău, în urma măsurilor întreprinse de către angajații IP Centru, care erau

implicați în MOP pe sectorul Centru, fiind suspectat ca având un comportament

suspicios, și anume văzând echipajul de poliție a început să fugă, ulterior fiind ajuns și

condus la IP Centru, la solicitarea de a prezenta obiectele sau substanțele interzise pe

1

care le deține asupra sa, a predat o coală de hârtie din caiet în pătrățele, în care se afla

o substanță vegetală uscată, fărâmițată de culoare cafenie- gălbuie, care a fost expediată

pentru efectuarea constatării chimice. Conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/1-R-4637 din 08.11.2018 al CTCEJ al DTCEJ Centru al IGP, în

depunerile masei vegetale uscate și mărunțite de culoare galbenă-cafenie, reprezintă

produs etnobotanic ce conține canabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care nu se

atribuie la substanțele stupefiante, psihotrope și/sau precursorii acestora, în cantitate de

0,24 g., ceea ce conform scrisorii nr. 01- 12/632 din 18.04.2017 constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul I, Substanțele stupefiante

și substanțelor psihotrope neutilizate în scopuri medicale, conform Listei nr. 1

substanțele stupefiante, precum și cantitatea acestora, aprobate prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 1088 din 05 octombrie 2004, cantitatea acesteia fiind atribuită la

cantități mari.

Astfel, Moraru Dumitru prin acțiunile sale intenționate a săvârșit circulația

ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare,

adică, procurarea, păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără

scop de înstrăinare, infracțiune prevăzută de art. 217 alin. (2) din Codul Penal.

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Moraru Dumitru

să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

sau amendă, iar în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, cu menținerea

suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 23 octombrie 2017.

2.1 În motivarea cererii de apel inculpatul a menționat că:

- soluția instanței de fond este neargumentată referitor la aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare și nu a celei de muncă neremunerată în folosul comunității sau cea

a amenzii, care este o sancțiune mai blândă, or, la aplicarea și individualizarea pedepsei

urmează să se țină cont de principiul umanismului, de scopul legii penale precum și de

faptul că pedeapsa penală reprezintă în sine o măsură de constrângere aplicată celui

vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, aceasta având și funcția de prevenție generală și

specială;

- sub acest aspect prezintă relevanță criteriile generale de individualizare a

pedepsei, care pot fi definite ca fiind acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal,

de care instanța de judecată trebuie să țină seamă la stabilirea felului, duratei ori

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Termenul

pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere

persoana celui vinovat care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii;

- cu referire la atitudinea și modul de manifestare a inculpatului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei în instanța de judecată, Moraru Dumitru s-a

prezentat ori de câte ori a fost citat, și-a recunoscut vina, fără a înainta alte careva

2

versiuni care ar fi tergiversat instrumentarea cauzei penale și ar fi împiedicat stabilirea

adevărului, regretă cele comise, exprimându-și voința liberă și benevolă de a accepta o

procedură cât mai restrânsă, de a obține judecarea cât mai operativă a cauzei și cu

cheltuieli cât mai reduse;

- în ceea ce privește aprecierea de către inculpat a faptei comise, de rând cu

recunoașterea vinovăției, a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, s-a căit sincer, și-a

asumat responsabilitatea pentru cele comise, având un comportament sincer în cursul

procesului, de la momentul comiterii infracțiunii nu a mai comis careva fapte

reprobabile;

- având în vedere scopul pedepsei penale și reieșind din circumstanțele cazului,

inclusiv faptul că infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod Penal comisă de

inculpat face parte din categoria celor ușoare, pentru care legea penală prevede

pedeapsă cu închisoare de până de la 1 an, consideră rațional a fi aplicată pedeapsă

neprivativă de libertate, oferind astfel o șansă de corectare a lui Moraru Dumitru, fără

a-1 izola de societate;

- nu este rațional ca inculpatul să-i fie aplicată exclusiv pedeapsa cu închisoare,

fiind lipsă careva circumstanțe care ar agrava răspunderea inculpatului, anterior nu s-a

aflat în locuri de detenție, este angajat în câmpul muncii. La caz, instanța de fond nu a

reținut circumstanțele atenuante prevăzute la art. 76 alin. (1), lit. lit. b), f) și l) Cod

Penal, și anume săvârșirea infracțiunii de către un minor sau de către o persoană care a

atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii și expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin

2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru

această infracțiune. Din aceste considerente nu există careva impedimente referitor la

aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse sub formă de amendă sau muncă

neremunerată în folosul comunității, în limitele sancțiunii art. 217 alin.(2) Cod Penal;

- într-adevăr, se constată că Moraru Dumitru a comis infracțiunea aflându-se în

termen de probă, însă instanța de fond a cumulat parțial pedepsele stabilite prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23.10.2017 și sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 01.12.2017, deoarece ultima a fost executată integral;

- infracțiunile pentru care anterior a fost condamnat Moraru Dumitru, și anume

art. 217 alin. (4), lit. b) și art. 371 alin. (2), lit. b) Cod Penal, prevedeau în calitate de

sancțiune în exclusivitate pedeapsa închisorii, iar instanțele la stabilirea pedepsei nu au

avut o altă opțiune decât a stabili anume o asemenea pedeapsă, cu aplicarea instituției

suspendării condiționate a executării pedepsei;

- chiar și în cazul în care instanța va considera oportun de a-i stabili inculpatului

Moraru Dumitru o pedeapsă sub formă de închisoare, solicită de a examina

oportunitatea menținerii suspendării condiționate a executării pedepsei;

- de altfel, o condiție obligatorie (unicul temei) pentru condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca

inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta înseamnă că, în

rezultatul cercetării cauzei și calităților individuale ale inculpatului s-a format

convingerea fermă în posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de

3

societate, dar în condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei

respective într-o anumită perioadă de timp. Din acest considerent, instituția suspendării

condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat

de lege persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politice penale adaptate la realitatea socială;

- reieșind din circumstanțele enunțate, consideră că nu este rațional ca inculpatul

să ispășească real pedeapsa cu închisoare, pe care motiv solicită ca eventuala pedeapsă

sub formă de închisoare ce urmează a fi stabilită în privința inculpatului Moraru

Dumitru să fie suspendată condiționat pe un termen de probă și pe cale de consecință,

legislația stabilește inculpatului unele restricții în acest termen. Pericolul de a fi anulată

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, în cazul încălcării

condițiilor termenului de probă, va îndrepta comportamentul inculpatului și îl va

determina la respectarea ordinii stabilite în societate, la respectarea legilor;

- de altfel, circumstanțele enunțate, inclusiv vârsta tânără, permit de a se conchide

că corectarea și reeducarea inculpatului Moraru Dumitru este posibilă, rațională și

echitabilă fără izolarea lui de societate.

fost respins, ca nefundat, apelul inculpatului și menținută sentința, fără modificări.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Moraru Dumitru

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 217 alin. (2) Cod Penal.

Verificând soluția instanței de fond în partea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Moraru Dumitru, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, respectiv, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Pornind de la caracterul faptei comise, și anume că fapta săvârșită de inculpat

prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la modul de comitere, mijloacele

folosite, circumstanțele legate de personalitatea inculpatului, instanța de fond a conchis

că ultimul trebuie pedepsit penal pentru acțiunile comise și a considerat ca fiind necesar

de a aplica în privința inculpatului pedeapsa închisorii, cu suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoare, care în viziunea instanței este unica măsură de

constrângere aplicabilă situației inculpatului, care pornind de la datele caracteristice

ale ultimului este pe măsură să ducă la atingerea scopului general și special al pedepsei

penale, deoarece fapta în materialitatea sa duce la concluzia că scopul pedepsei poate

fi realizat prin stabilirea pedepsei cu închisoare.

În contextul dat, instanța de apel a respins sub aspectul stabilirii inculpatului a

unei pedepse mai blânde, sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul

4

comunității, argumentele inculpatului Moraru Dumitru precum că ultimul a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, or, aceste circumstanțe nu

justifică aplicarea unei pedepse non-privativă de libertate, având în vedere că inculpatul

nu este la prima abatere, anterior a fost judecat, însă careva concluzii nu a făcut, nu a

pășit pe calea corectării, continuând să comită alte fapte prejudiciabile.

La fel, instanța de apel nu a reținut argumentele inculpatului Moraru Dumitru

precum că dânsul s-a prezentat ori de câte ori a fost citat, a avut un comportament

sincer în cursul procesului, de la momentul comiterii infracțiunii nu a mai comis careva

fapte ilicite, deoarece aceste aspecte, care de altfel caracterizează pozitiv personalitatea

inculpatului, nu sunt suficiente pentru a demonstra că pedeapsa penală aplicată de către

instanța de fond este inechitabilă, totodată, în situația creată era în interesul inculpatului

de a manifesta un comportament pozitiv, ultimul indicând că se căiește sincer de cele

comise.

Cu referire la argumentele inculpatului Moraru Dumitru ce țin de faptul că

instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante prevăzute la art. 76 alin. (1), lit.

lit. b), f) și l) Cod Penal, și anume săvârșirea infracțiunii de către un minor sau de către

o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii și expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a

cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut

pentru această infracțiune, Colegiul Penal a indicat că circumstanțele invocate de către

partea apărării nu micșorează gradul prejudiciabil al faptei și nici nu caracterizează

personalitatea inculpatului și atitudinea în raport cu fapta comisă, totuși, în speță

prevalează faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, inclusiv pentru comiterea

infracțiunilor similare și a comis infracțiunea în termenul de probă.

În contextul circumstanțelor menționate supra, instanța de apel a atestat că, în

speța dată nu se impune soluția aplicării unei pedepse mai blânde inculpatului Moraru

Dumitru, sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității,

avându-se în vedere faptul că inculpatul anterior a fost judecat, în privința acestuia a

fost reținută circumstanța agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare sau pentru alte fapte care au

relevanță pentru cauză, totodată, a fost reținut faptul că inculpatul a comis infracțiunea

în termenul de probă, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a făcut careva concluzii,

nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise, nu a pășit pe calea

corectării, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind nefondată și solicitarea inculpatului

Moraru Dumitru privind menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 octombrie 2017, or,

reieșind din personalitatea inculpatului și predispunerea acestuia la comiterea

infracțiunilor, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond care a concluzionat

că reeducarea inculpatului poate avea loc doar în condițiile izolării de societate, pe un

termen de 2 (doi) ani, iar restul executării pedepsei a fost suspendat condiționat pe un

termen de probațiune de 3 (trei) ani, în condițiile reglementate la art. 901 Cod Penal.

5

ordinar de către inculpatul Moraru Dumitru, care indicând temeiurile prevăzute la art.

427 alin.1) pct. 6), 10) Cod procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea

parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărârii prin care a-i stabili lui Moraru Dumitru o pedeapsa sub formă de amendă

sau muncă neremunerată în folosul comunității sau menținerea condamnării cu

suspendarea executării pedepsei.

4.1 În motivarea recursului inculpatul a indicat că:

- instanța de apel a omis de a se expune asupra argumentelor că Moraru Dumitru

este angajat în câmpul muncii, la locul de muncă este caracterizat pozitiv, fapt ce se

confirmă prin caracteristica eliberată la 27 noiembrie 2019 de către SC „Samparex”

SRL;

- este neargumentată soluția instanței de apel referitor la aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare, și nu a celei de muncă neremunerată în folosul comunității sau

cea a amenzii, care este o sancțiune mai blândă, fie menținerea condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, or, la aplicarea și individualizarea

pedepsei urmează să se țină cont de principiul umanismului, de scopul legii penale

precum și de faptul că pedeapsa penală reprezintă în sine o măsură de constrângere

aplicată celui vinovat de săvârșirea unei infracțiuni, aceasta având și funcția de

prevenție generală și specială. Sub acest aspect prezintă relevanță criteriile generale de

individualizare a pedepsei, care la caz impuneau luarea în considerare nu numai a

gravității infracțiunii săvârșite și a faptului că inculpatul se află în termen de probă, dar

și persoanei celui vinovat care include date privind gradul de dezvoltare psihică,

situația materială, familială sau socială, comportamentul inculpatului până sau după

săvârșirea infracțiunii

- după pronunțarea deciziei de către instanța de apel au intervenit schimbări în

situația familială a inculpatului Moraru Dumitru, și-a oficializat căsătoria, soția

acestuia aflându-se la a 24 săptămână de sarcină. Asupra acestor circumstanțe este

evident că instanța de fond și de apel au fost în imposibilitate de a se expune, dar în

coroborare cu celelalte aspecte denotă tendința și orientarea pozitivă a inculpatului

Moraru Dumitru;

- la aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal instanța de apel a admis o eroare

deoarece pedepsele stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

23.10.2017 și sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01.12.2017 au fost

executate în mod separat;

- prin urmare, în cazul stabilirii pedepsei, prin aplicarea art.85 Cod penal, la

pedeapsa stabilită putea fi cumulată total sau parțial doar pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru din 23 octombrie 2017;

- având în vedere scopul pedepsei penale și reieșind din circumstanțele cazului,

inclusiv faptul că infracțiunea prevăzută de art.217 alin.(2) Cod penal comisă de

inculpat face parte din categoria celor ușoare, pentru care legea penală prevede

pedeapsă cu închisoare de până de la 1 an, consideră oportun de aplicat față de inculpat

6

o pedeapsă neprivativă de libertate, oferind astfel o șansă de corectare lui Moraru

Dumitru, fără a-1 izola de societate.

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod procedură penală, procurorul

a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat, invocând că, instanțele inferioare examinând cauza, au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61,75-78, 85 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unor infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, s-a constatat că, instanțele de judecată inferioare, și-au argumentat

suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului, a ținut cont în deplină

măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul

acestuia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final stabilindu-

i o pedeapsă echitabilă.

materialele cauzei, luând în considerație și argumentele procurorului expuse în

referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiuri de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală.

6.1 Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, deși recurentul a

indicat temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul argumentelor

formulate se atestă că criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct.

10) alin. (1) al normei precitate, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6.2 Analizând decizia contestată, în raport cu temeiul invocat de recurent prin

7

prisma prevederilor pct. 10 al. 1) art. 427 Code de procedură penală, Colegiului penal

constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanța de apel just a respins apelul

declarat de către inculpat în latura stabilirii pedepsei menținând în această parte sentința

primei instanțe. Or, o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărârii contestate întrucât instanța de apel corect a menținut sentința primei instanțe

prin care inculpatului Moraru Dumitru în baza art.217 alin. 2) Cod penal, cu respectarea

prevederilor art. 6, 7, 61,75-78, 85 art.90 și art. 901, Cod penal, cu respectarea

prevederilor art.3641 al. 8) Cod de procedură penală, o pedeapsă echitabilă și în limitele

legii penale.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent precum că inculpatul poate fi corectat și reeducat cu stabilirea unei pedepse

sub formă de amendă, muncă neremunerată în folosul comunității, au constituit obiect

al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată (pct. 5.5-6), concluzie, care

instanța de recurs o însușește.

Astfel că, Colegiul penal este solidar cu concluzia instanței de apel privind

suspendarea parțială a pedepsei stabilită inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(2) Cod Penal și anume prima parte a pedepsei cu închisoare

pe termen de 2 ani se va executa în penitenciar de tip semiînchis, iar a doua parte a

pedepsei se va suspenda cu stabilirea unei perioade de probațiune de 3 ani, fiind luat în

considerație faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate,

s-a căit sincer de cele întâmplate, anterior a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunilor similare, a comis infracțiunea în termen de probă, fapt ce demonstrează

că scopul pedepsei poate fi atins cu aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.901

Cod penal, adică condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare.

Prin urmare, afirmația recurentului că pedeapsa pentru infracțiunile comise de

inculpat este prea aspră și că instanța nu a reținut și circumstanțele atenuante invocate,

precum că Moraru Dumitru este încadrat în câmpul muncii, la locul de muncă este

caracterizat pozitiv, după pronunțarea decizie acesta și-a oficializat relația, soția fiind

însărcinată circumstanțe care luate în ansamblu și în coroborare cu celelalte aspecte

denotă tendința și orientarea pozitivă a inculpatului Moraru Dumitru, nu pot fi reținute

ca motive ce ar putea justifica aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse sub

formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității.

Colegiul penal reiterează că pedeapsa principală precum a fost individualizată

de instanța de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal - restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia,

cât și a altor persoane.

Lipsit de temei este și afirmația inculpatului, precum că instanțele incorect au

dispus aplicarea pedepsei în temeiul art.85 Cod penal, pe motiv că, pedepsele stabilite

prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23.10.2017 și sentința Judecătoriei

8

Rîșcani, mun. Chișinău din 01.12.2017 au fost executate în mod separat Colegiul atestă

că asupra acestui motiv s-a expus instanța de apel (în pct. 5.6 a deciziei). Or, inculpatul

la data de 27.09.2018 a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 al. 2) Cod penal, în

termenul de probațiune stabilit de către instanțe pe ambele sentințe astfel, fără a-și

executa pedeapsa stabilită.

Nu poate fi admisă solicitarea recurentului privind aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse non privative de libertate. Or, instanțele inferioare la

stabilirea pedepsei au ținut cont de faptul că inculpatul anterior fiind condamnat pentru

infracțiuni similare, acesta nu a tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării

iar în consecință comite altă infracțiune pentru care corectarea și reeducarea este

posibilă doar cu izolarea acestuia de societate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor

la pedeapsa stabilită inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii

CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo eroare gravă

de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin

prisma temeiurilor de casare prevăzute de pct.6), 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Moraru Dumitru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2020, în

cauza penală privindu-l pe Moraru Dumitru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

9