1ra-2386/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5,6,8 CPP
1ra-2386/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-2386/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
23 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Pisarenco Constantin în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020, în cauza penală
privind-o pe
SOLODOVNICOVA Angela XXXXX, născută
la XXXXX, originară din XXXXX, domiciliată în
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 21.12.2017 – 12.07.2019;
Instanța de apel: 28.01.2020 – 21.09.2020;
Instanța de recurs: 02.12.2020 – 23.12.2020.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 12 iulie 2019,
Solodovnicova Angela a fost recunoscută vinovată și condamnată pe:
- art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (privind episodul din 02 iulie 2017), la
pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis pentru femei;
- art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (privind episodul din 20 februarie 2018), la
pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis pentru femei.
Conform art. 84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită inculpatei pedeapsa
definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, în
formă de închisoare pe termen de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis pentru femei.
Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare numită inculpatei
a fost suspendată pe un termen de 2 ani.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că,
Solodovnicova Angela la 02 iulie 2017, aproximativ la ora 13:30, aflându-se în
1
XXXXX, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, pe ascuns, a sustras din
buzunarul mantoului aflat în dulapul amplasat în dormitor, un bloknot de culoare
neagră în care se aflau bani în sumă de 7000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate
Tolstenco Vladimir, daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 7000
lei.
Tot ea, la 20 februarie 2018, în perioada de timp cuprinsă între ora 18:00- 21:00,
urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în ospeție la Cernica
Ion, în XXXXX, pe ascuns, a sustras un telefon mobil de model „iPhone 5” la prețul
de 2000 lei, care se afla într-o husă la prețul de 150 lei, în care era înserată cartela
SIM cu nr. XXXXX, bani în sumă de 7394,43 lei și o bancnotă cu nominalul de 2
dolari SUA, care, conform ratei oficiale de schimb a BNM, constituia 33,38 lei, iar în
total bani și bunuri materiale în valoare de 9577,81 lei, cauzându-i lui Cernica Ion o
daună materială considerabilă.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către avocatul Pisarenco Constantin în interesele inculpatei, care a solicitat casarea
sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Solodovnicova Angela să fie achitată.
În motivarea apelului, avocatul a invocat că, sentința este neîntemeiată. În cadrul
cercetării judecătorești nu a fost audiată partea vătămată Cernica Ion și au fost date
citirii declarațiile acestuia, ceea ce contravine principiilor și normelor prevăzute de
Codul de procedură penală. Consideră că vinovăția inculpatei nu a fost confirmată în
ședința de judecată.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie
2020, apelul avocatului Pisarenco Constantin în interesele inculpatei a fost respins ca
nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că,
inculpata a săvârșit 2 infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal.
Cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima instanță a adoptat
soluția incorectă de condamnare a inculpatei și că aceasta urma a fi achitată de sub
învinuirea adusă în baza art. 186 alin. (2) lit. d), instanța de apel a constatat că prima
instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în
partea recunoașterii vinovăției inculpatei în comiterea acțiunilor infracționale, cât și
la capitolul stabilirea și individualizarea pedepsei.
Afirmațiile avocatului reprezintă opinia subiectivă a părții apărării, or, prima
instanță în sentința corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii
vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.186 alin. (2) lit. d),
Cod Penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de
urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu
2
respectarea prevederilor art. 100 al. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere
justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine
toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la
vinovăția inculpatei în comiterea faptelor și prezența în acțiunile inculpatei a
elementelor infracțiunilor incriminate.
Examinând probatorul instanța de apel a considerat dovedită indubitabil vina
inculpatei în comiterea furturilor. Nerecunoașterea vinei de către inculpata, instanța
de apel o apreciază ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina
garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or, persoana care pe
parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit
pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi
calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.
Instanța de apel a respins afirmațiile avocatului precum că acuzatorul de stat nu
a prezentat probe ce ar confirma că inculpata a comis infracțiunile, or, din materialele
cauzei penale, prin probe concludente și pertinente se confirmă contrariu.
Cu referire la faptul menționat de avocat precum că, în cadrul cercetării
judecătorești nu a fost audiată partea vătămată Cernica Ion, ci au fost date citirii
declarațiile acestuia, din materialele cauzei, instanța de apel a constat că, la data de
24.06.2019, partea vătămată Cernica Ion nu s-a prezentat, instanța de fond a dat citire
procesul-verbal de audiere a părții vătămate din 05.07.2018.
Or, în sensul dat, s-a reținut că partea vătămată Cernica Ion a fost audiată la data
de 05.07.2018 în ședința de judecată, până la repartizarea cauze penale de învinuire a
lui Solodovnicova Angela, altui judecător care a și emis sentința de condamnare, prin
urmare, nu s-au identificat careva încălcări care ar contravine principiilor și normelor
prevăzute de Codul de procedură penală.
Totodată, partea vătămată, Cernica Ion a fost citat legal, prezența acesteia la
examinarea cauzei fiind una imposibilă din motivul lipsei acestuia la locul de trai, în
acest sens partea acuzării a întreprins toate măsurile posibile, inclusiv aducerea silită.
Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatei, luând ca bază
prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de judecată a constatat dacă s-au confirmat
sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a supune pe inculpată răspunderii
penale și a decis asupra cuantumului pedepsei care urma a i se stabili.
Pedeapsa aplicată inculpatei trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată
corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale
și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu
dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a
acestuia.
3
Circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea penală, conform art. 76,
77 Cod penal, în privința lui Solodovnicova Angela, instanța de judecată nu a reținut.
La individualizarea, stabilirea categoriei pedepsei inculpatei, instanța de
judecată a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de
gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave
prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunile au fost săvârșite
din intenție, de personalitatea inculpatei care nu are antecedente penale, totodată,
aceasta nu se află la evidență la medicul narcolog sau psihiatru.
În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor
aplicate, justificat și legal s-a stabilit lui Solodovnicova Angela o pedeapsa definitivă
de 1 an 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei,
pentru faptele infracționale comise cu intenție.
Totodată, a considerat, că în privința inculpatei poate fi atins scopul legii penale,
aplicând prevederile art. 90 Cod penal, învederând lipsa circumstanțelor agravante,
personalitatea ultimei, care nu are antecedente penale, astfel, este oportun ca, în
privința inculpatei pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit.
d) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată pe
un termen de probă de 2 ani. Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică
suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea
comisă de ei este un incident în viața acestora.
La rândul său, instanța de apel a constatat că la individualizarea pedepsei penale
stabilite inculpatei în prezenta speță, instanța de fond a pus accentul și pe
personalitatea persoanei vinovate, învederînd și celelalte criterii de individualizare a
pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra
corectării și reeducării vinovatului.
În cele din urmă, s-a ajuns la concluzie că scopul prestabilit al legii penale
privind corectarea și reeducarea inculpatei v-a fi pe deplin atins, doar prin menținerea
pedepsei sub formă de 1 an 6 luni închisoare în baza art. 186 alin. (2), lit. d), 186 alin.
(2), lit. d), 84 alin. (1) Cod penal, iar în temeiul art. 90 Cod penal cu suspendarea
condiționată a pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 2 ani.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Pisarenco Constantin
în interesele inculpatei a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427
alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și
pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpata să fie achitată din
motiv că nu întrunește elementele componenței de infracțiune prevăzută de art. 186
alin. (2) Cod penal.
4
În motivare recurentul a indicat că, la inculpată a fost încălcat flagrant dreptul
la un proces echitabil, au fost încălcate principiile egalității armelor în proces penal
și principiul contradictorialității.
Invocă că în cadrul cercetării judecătorești nu a fost audiată partea vătămată
Cernica Ion și au fost date citirii declarațiile acestuia, ceea ce contravine principiilor
și normelor prevăzute de Cod de procedură penală.
Recurentul în cererea sa invocă încălcări de procedură penală, a principiilor
constituente în Convenția Europeană a Dreptului Omului, a practicii judiciare fără a
explica sau enumera erorile în decizia Curții de Apel Chișinău și a sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului declarat de avocat se invocă ca temeiuri de casare a
deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise când cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea
legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și
de a înștiința instanța despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, instanțele de fond au admis erori grave de fapt și de
drept, care au afectat soluțiile instanțelor și când nu au fost întrunite elementele
infracțiunii, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la
examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de
recurent.
Recurentul a invocat în recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5 Cod de
procedură penală, deoarece nu a fost audiată partea vătămată Cernica Ion și a fost date
citirii declarațiile acestuia, argument utilizat și în cererea de apel. Instanța de apel a
motivat detailat respingerea argumentului prezentat de apărător, iar Colegiul penal va
prelua concluzia instanței referitor la neidentificarea erorii de procedură privitor la
citarea părții vătămate.
Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat
fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414
alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată
corect a menținut sentința atacată.
5
Recursul declarat de avocatul Pisarenco Constantin în general, este mai degrabă
un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care
se bazează în mod esențial pe argumente legate de erori procedurale și încălcarea
dreptului inculpatei, fără a indica concret ce au omis instanțele de judecată.
Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,
invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul
situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a
produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,
lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Deși se invocă că inculpata nu este vinovată de săvârșirea infracțiunilor
incriminate, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile
respective nu generează achitarea acesteia precum s-a solicitat în recurs, or în cursul
judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu și
dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în cele imputate.
Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, raționamentele pe care se
fundamentează soluția de inadmisibilitate a prezentului recurs, se bazează pe aceea
că, Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărătorul inculpatei, pe calea recursului
ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din
sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo
eroare judiciară, ci doar în vederea reaprecierii probatoriului, în acest sens instanța de
recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede
scopul pentru care aceasta a fost creată.
Astfel, în speță, s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunilor
imputate inculpatei, iar instanțele de fond și apel s-au pronunțat asupra
circumstanțelor de fapt, și au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente,
concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în
conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Ajungând la această concluzie, Colegiul susține poziția instanțelor de fond
referitor la faptul că a sustras pe ascuns bunurile altei persoane, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile.
Colegiul atestă că potrivit probelor administrate la caz în acțiunile inculpatei este
prezentă latura obiectivă, deoarece s-a constatat cu certitudine că Solodovnicova
Angela a luat gratuit și ilegal bunurile și mijloacele bănești ale părților vătămate
Cernica Ion și Tolstenco Vladimir.
Deși inculpata a negat faptul luării ilegale a mijloacelor bănești de la domiciliul
părții vătămate, potrivit procesului-verbal de percheziție din 25.10.2017, efectuată la
domiciliul inculpatei, a fost depistat și ridicat un carnet de culoare neagră în care erau
banii părții vătămate Tolstenco Vladimir, care au fost sustrase de către inculpată.
6
În contextul în care în urma efectuării acțiunilor de urmărire penală din
21.02.2018, de la Solodovnicova Angela au fost ridicate telefon mobil de modelul
„iPhone 5” în husă de culoare neagră, o bancnotă cu nominalul de 200 lei și o bancnotă
cu nominalul de 2 dolari SUA bunurile părții vătămate Cernica Ion, fapt confirmat
prin ordonanța de ridicare și procesul verbal de ridicare din 21.02.2018.
În speță, este prezentă și latura subiectivă, care se caracterizează prin vinovăție
sub forma de intenție.
Prin urmare, afirmația recurentului precum că, inculpata nu se consideră
vinovată de cele întâmplate invocând că atât la urmărirea penală și în cadrul ședințelor
instanțelor de judecată nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor pentru care a
fost condamnată, este neîntemeiat și contravine materialelor cauzei, iar
nerecunoașterea vinovăției de către aceasta nu echivalează cu achitare, de vreme ce
există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al
coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunilor
imputate. De menționat că inculpata se eschiva de la participarea în ședințele de
judecată, pe motive neidentificate, ca urmare a fost adoptată încheiere de anunțare în
căutare pe numele inculpatei din 10.06.2020 (vol-II, f.d. 151-152).
Colegiul reține că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează
un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de
drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel.
Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit.
Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării
judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că
urmează a fi menținută condamnarea în privința lui Solodovnicova Angela de cele
incriminate prin rechizitoriu în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece
faptele ei întrunesc toate elementele infracțiunilor nominalizate.
În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a
Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești
trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest
sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt
obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă
el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a
prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și
circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să
admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,
o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea
în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).
Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei
decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de
7
procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.
414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de
apărător, sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pisarenco Constantin în
numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 septembrie 2020, în cauza penală privind-o pe SOLODOVNICOVA Angela
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 ianuarie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
8