1ra-1247/20 — art. 152 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 12 noiembrie 2019, inculpata Angela Cernolevschi a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei penale cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 1 an și nu va fi pusă în executare dacă în perioada dată nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. În baza art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, inculpata a fost obligată să nu-și schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent. În privința inculpatei a fost aplicată măsura preventivă obligația de nepărăsire a țării până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. S-a admis în parte cererea procurorului privind încasarea de la Angela Cernolevschi în beneficiul statului a sumei de 8 000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului în partea privind încasarea de la Angela Cernolevschi în beneficiul statului a sumei de 45,50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpata Angela Cernolevschi la 25.12.2017, aproximativ la ora 08:30, aflându-se în propria gospodărie, 1 situată în s. XXXXX, în imediată apropiere de gardul care desparte gospodăria sa de către gospodăria cet. Veronica Jioară, ca urmare a unui conflict iscat cu ultima, inculpata i-a aplicat acesteia o lovitură cu o rangă metalică, cauzându-i conform raportului de constatare nr. 201825D0008 din 10.01.2018 vătămări corporale medii manifestate prin: fractură închisă a osului metacarpian I a mâinii stângi. Astfel, Angela Cernolevschi prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, după indicii ,,Vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății”.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpata prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei decizii prin care ultima să fie achitată de sub învinuirea imputată. În susținerea poziției sale, apelanta a indicat că, nu a inițiat nici un conflict cu Veronica Jioară ci doar venise la fața locului când soțul său era la pământ însângerat, nu a lovit pe nimeni, iar la fața locului nu a fost depistată nicio țeavă de metal, astfel învinuirea acesteia este bazată doar presupuneri. Mai mult, inculpata a susținut că, instanța urma să ia în calcul faptul că este caracterizează din punct de vedere pozitiv, este profesoară și desigur că nu a comis și nici nu putea comite o atare infracțiune.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpată, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că Angela Cernolevschi a săvârșit infracțiunea imputată ei. Astfel, instanța de apel a subliniat că, în pofida faptului că inculpata atât în cadrul instanței de fond, cât și în cadrul instanței de apel, nu a recunoscut vina, vinovăția inculpatei se dovedește integral prin următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele și care combat argumentele apelului declarat, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Veronica Jioară (f. d. 117); declarațiile martorului Sergiu Jioară (f. d. 120), declarațiile martorului minor Dragoș Untilă (f. d. 126), declarațiile martorului Victoria Cojuhari (f. d. 121), declarațiile martorului Grigore Cernolevschi (f. d. 123); procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din 17.01.2018 (f. d. 11); procesul-verbal de audiere a victimei Veronica Jioară din 10.01.2018 (f. d. 14); raportul de constatare nr. 640 din 29.12.2017 (f. d. 16); raportul de constatare nr. 201825D0008 din 10.01.2018 (f. d. 17-18); raportul de expertiză judiciară nr. 201825D0022 din 22.01.2018 (f.d. 22-23); procesul-verbal de audiere a părții vătămate din 22.01.2018 (f. d. 30); procesul-verbal de 2 audiere suplimentară a părții vătămate din 26.01.2018 (f. d. 31); procesul-verbal de ridicare din 22.01.2018 (f. d. 35-37); procesul-verbal de audiere a martorului Sergiu Jioară din 22.01.2018(f .d. 39); procesul-verbal de audiere a martorului Grigore Cernolevschi din 22.01.2018 (f. d. 41); procesul-verbal de audiere a martorului Victoria Cojocari din 22.01.2018 (f. d. 43); procesul- verbal de audiere a bănuitei din 22.01.2018 (f. d. 48); procesul-verbal de ridicare din 23.01.2018 (f- d. 52, 53); procesul-verbal de confruntare din 29.01.2018 dintre Veronica Jioară și Angela Cernolevschi (f. d. 61, 62); procesul-verbal de ridicare din 06.03.2018 (f. d. 66); raportul de expertiză judiciară nr. 201804X0067 din 20.04.2018 (f. d. 70-72); procesul-verbal de audiere a învinuitei din 20.04.2018 (f. d. 80). Așadar, instanța de apel analizând probele cercetate atât la urmărirea penală, în instanța de fond, cât și în cadrul instanței de apel a conchis că inculpata prin acțiunile sale a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, după semnele, „Vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății”. Instanța de apel a respins ca fiind nefondate declarațiile inculpatei, deoarece acestea nu corespund adevărului, sunt mincinoase și sunt date de către inculpată în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, or, acestea sunt combătute de întreaga sistemă de probe analizată mai sus, și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care integral demonstrează vina ei în comiterea infracțiunii imputate. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpată nu echivalează cu achitarea acesteia devreme ce în ședința de judecată au fost prezentate probe, care din punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor indică incontestabil că inculpata a comis infracțiunea imputată, iar argumentul ei precum că dânsa nu i-a aplicat intenționat părții vătămate nicio lovitură cu o rangă metalică și nu i-a fracturat degetul, nu o dezvinovățesc de comiterea faptei imputate fiind o metodă de apărare în scopul eschivării de la răspunderea pentru faptele comise. De asemenea, martorii oculari Sergiu Jioară și minorul Dragoș Untilă au declarat că au văzut cum Angela Cernolevschi i-a aplicat o lovitură cu o rangă metalică și i-a fracturat degetul părții vătămate Veronica Jioară. Astfel, instanța de apel a constatat că, vătămările corporale care au fost stabilite la cet. Veronica Jioară conform raportului de constatare nr. 201825D0008 din 10.01.2018 vătămări corporale medii manifestate prin: fractură închisă a osului metacarpian I a mâinii stângi și care au fost după părerea experților provocate de la acțiunea traumatică a unui obiect contondent, dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, determină o dereglare a sănătății 3 de lungă durată și se califică ca vătămare medie și care sunt în raport cauzal cu acțiunile inculpatei Angela Cernolevschi. Prin urmare, instanța de apel a respins ca neîntemeiate criticile inculpatei ce țin de aprecierea și interpretarea eronată în opinia acesteia a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța de fond ținând seama în plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpata, partea vătămată și martorii, a cercetat probele administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor documente, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatei. Instanța de apel a constatat că, fapta de care a fost învinuită Angela Cernolevschi și anume că dânsa, ca urmare a unui conflict iscat cu cet. Veronica Jioară, i-a aplicat ultimei o lovitură cu o rangă metalică, cauzându-i vătămări corporale medii și inculpata este vinovată de săvârșirea acesteia. La fel, prima instanță în sentința adoptată detaliat și-a argumentat concluzia referitor la faptul că acțiunile inculpatei întrunește elementele infracțiunii în baza cărora a fost condamnată, concluzii care sunt juste și a căror reluare nu se mai impune. Cu referire la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a menționat că potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Angela Cernolevschi, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor celor mai puțin grave. De asemenea, corect a fost reținută ca circumstanță atenuantă: comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni. Circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Inculpata la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află și are un copil minor la întreținere. Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, de comportamentul inculpatei în timpul și după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a considerat că inculpata urmează a fi condamnată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, iar în baza art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocata Ludmila Bîrca în numele inculpatei, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care ultima să fie achitată de sub învinuirea înaintată. 4 În susținerea celor solicitate, recurenta indică că, decizia recurată este bazată doar pe presupuneri, în cauză lipsesc probe care să dovedească indubitabil vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate. Mai mult decât atât, apărarea susține că nu a fost dovedită intenția inculpatei cât și legătura cauzală între acțiunile inculpatei și leziunea constată la partea vătămată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Recurenta a invocat în susținerea solicitărilor sale în calitate de temei de drept pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Conform alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 6) și nu au fost întrunite elementele infracțiunii impute (pct. 8). Colegiul penal menționează că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțata asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, 5 judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal consideră că, alegațiile apărării în susținerea solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, dând o apreciere probelor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind menținerea sentinței fără modificări prin care inculpata a fost recunoscut vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, stabilind corect existența în acțiunile inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii în baza căreia a fost condamnată, concluzii pe care instanța de recurs le însușește, considerând că nu este necesară repetarea acestora. Mai mult decât atât, Colegiul penal consideră necesar a menționa că, potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune recurenta este în competența și prerogativa legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal. În continuare, referitor la alegația ce ține de faptul că, în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal explică că, prin sintagma de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea unei persoane, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei 6 infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea), pe când în cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost admisă de instanța de apel, iar starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța nominalizată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărârii atacate. Instanța de recurs reiterează că, în speță, reieșind din acțiunile inculpatei raportate la probele acumulate, se dovedește dincolo de orice dubiu rezonabil comiterea de către aceasta a infracțiunii de vătămare intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, săvârșită în circumstanțele descrise în actul de sesizare a instanței în privința părții vătămate. Mai mult, în contextul dat se impune și mențiunea că, criticile formulate de către apărător în recursul ordinar declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și cea de apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărârile adoptate de acestea, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, careva temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit. Pe cale de consecință, Colegiul consideră relevant de a reaminti recurentului că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, s-a statuat că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. În opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Respectiv, având în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, după cum afirmă avocatul, ci dimpotrivă în cauză există o concordanță deplină între situația de fapt și de drept stabilită de instanțe și materialele dosarului deferit judecății. Pentru aceste motive, Colegiul penal reiterează că la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând 7 vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat de către avocatul Natalia Pruteanu în numele inculpatei.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ludmila Bîrca în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, în cauza penală în privința lui Cernolevschi Angela XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 august 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 8