1rta-1181/20 — art. 165 alin. alin. 2 lit. d, art. 220 alin. 2 lit. a, c CP

1rta-1181/20 — art. 165 alin. alin. 2 lit. d, art. 220 alin. 2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1181/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Anatolie Țurcan

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de avocații

Nevreanschi Vladislav și Bordian Radion, în numele inculpatei Boghiu Doina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019

în cauza penală privind-o pe

Boghiu Doina XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat temporar în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.03.2017 – 30.07.2018;

Instanța de apel: 24.08.2018 – 16.10.2019;

Instanța de recurs: 11.03.2020 – 26.05.2020

Asupra recursurilor ordinare declarate de avocații Nevreanschi Vladislav și Bordian

Radion, în numele inculpatei Boghiu Doina, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Doina a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit.

a) și c) Cod penal și condamnată la închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, în penitenciar

de tip semiînchis, pentru femei, iar conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani (trei) ani, obligându-o să

nu săvârșească alte infracțiuni și să nu-și schimbe domiciliul fără învoirea organului de stat

specializat care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului.

Corpul delict, recunoscut prin ordonanța din 31 ianuarie 2017 a fost restituit

proprietarului Boghiu Doina.

1

august 2016, împreună cu alte persoane, au înlesnit practicarea prostituției de către Uglea

Renata și Livia Coban, într-un bordel din or. Oberhausen din Germania, acțiuni manifestate

prin organizarea deplasării Liviei Coban și Renatei Uglea din Republica Moldova în

Germania la 04 august 2016, unde au achitat șoferului autocarului cu care au sosit costul

integral al călătoriei, iar ulterior le-au transportat cu automobilul lui Robert Anghel, în or.

Oberhausen din Germania la bordelul unde Renata Uglea și Livia Coban, au practicat

prostituția de sine stătător.

În drept, acțiunile inculpatei Boghiu Doina au fost calificate în baza art. 220 alin. (2)

lit. a) și lit. c) Cod penal – proxenetism, înlesnirea practicării prostituției de către o altă

persoană și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, acțiuni săvârșite de

două sau mai multe persoane, asupra a două persoane.

2.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

- declarațiile părții vătămate Coban Livia sunt contradictorii și nu coroborează cu alte

probe;

- pertinente, utile, veridice și concludente justei soluționări a cauzei sunt declarațiile

inculpatei, martorilor Renata Uglea și Cristina Șulga, probe ce coroborează și se

completează în ansamblu;

- din declarațiile martorilor Renata Uglea și Cristina Șulga rezultă că Coban Livia nu a

fost maltratată și sechestrată în Germania. Ea știa despre faptul că urmează să presteze

servicii sexuale în Germania și a dat acordul pentru prestarea acestor servici, discuție în

acest sens fiind purtată până la plecarea în Germania și că discuție despre angajare la fabrică

sau uzină în Germania nu s-a purtat. În urma practicării prostituției, Livia Coban și Renata

Uglea au primit un venit, acestea neinvocând că nu au fost plătite pentru munca prestată, iar

Livia Coban, atunci când a considerat că venitul câștigat este prea mic și că nu urmează să

se împartă cu inculpata, a ales să plece de la aceasta, să nu m-ai locuiască cu ea, nimeni

nefiind împotrivă și atunci când Coban Livia a decis să plece de la inculpată, a fost condusă

cu automobilul de concubinul inculpatei.

- Boghiu Doina, a săvârșit o infracțiune unică, de înlesnire a practicării prostituției

asupra a două persoane și două sau mai multe persoane, or, martorul Uglea Renata a

declarat că Boghiu Doina a fost rugată de Coban Livia și Uglea Renata de a le achitat costul

biletelor auto pentru deplasarea din Republica Moldova în Germania. De asemenea

inculpata este persoana care împreună cu „Robert”le-a întâlnit în Germania și le-a acordat

spațiu locativ, procurându-le obiecte de primă necesitate și pentru practicarea prostituției.

Totodată, în depozițiile sale, inculpata a indicat că acțiunile sale erau în comun cu acțiunile

2

cetățeanului român, ultimul transportând cu mașina pe Uglea Renata și Coban Livia la

bordel în vederea practicării prostituției;

- individualizarea pedepsei aplicate inculpatei s-a făcut în conformitate cu prevederile

art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, ținându-se cont de: gravitatea faptei comise, care potrivit art.

16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, personalitatea inculpatei care

este prima dată pe banca de acuzare și are un copil minor a întreținere, lipsa circumstanțelor

ce atenuează sau agravează răspundere și pedeapsa penală;

- cererea apărării privind aplicarea actului de amnistie nu este întemeiată, ea

contravenind art. 2 alin. (1) Legea nr. 210.

solicitând: casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri. potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Boghiu Doina să fie recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) și art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal și

condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la închisoare pe un termen de 8 (opt)

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

legală de angajarea persoanelor în câmpul muncii pe un termen de 3 ani și în baza art.220

alin. (2) lit. c) Cod penal la închisoare pe un termen de 4 (patru) ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili, prin

cumularea parțială a pedepselor aplicate, pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de

9 (nouă) ani, în penitenciar pentru femei, de tip închis, și cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de angajarea persoanelor în

câmpul muncii pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului s-a invocat că instanța de judecată a interpretat eronat

declarațiile martorilor Renata Uglea și Cristina Șulga. Atât în cadrul urmăririi penale cât și

în instanța de judecată martorii menționați au declarat, că cunoșteau despre plecare părții

vătămate Livia Coban în Germania, la muncă, însă nu cunoșteau cu ce exact aceasta urma să

se ocupe, se gândeau că Livia Coban cunoaște. Chiar și Renala Uglea, cu care partea

vătămată Livia Coban, a plecat într-un autocar spre Germani nu a discutat cu ce urmează să

se ocupe la sosire, presupunea că Livia Coban cunoaște că urmează să practice prostituția.

Partea vătămată Livia Coban în toate audierile sale a declarat că inculpata i-a promis

că o va ajuta la angajare în câmpul muncii la un combinat de carne, unde și ea activează.

Din aceste considerente și a acceptat să meargă în Germania, însă, odată ajunsă a fost dusă

de Boghiu Doina la un bordel, spunându-i-se că va trebui să presteze servicii sexuale contra

plată. A fost șocată de acest fapt, s-a revoltat, a început a plânge, categoric a refuzat să

presteze servicii sexuale contra plată. Deoarece era agitată și făcea gălăgie, Doina Boghiu și

3

amicul ei numit Robert au amenințat-o cu moartea, luându-i forțat din geantă pașaportul.

Astfel, fiind într-o țară străină, necunoscând pe nimeni și temându-se pentru viața și

sănătatea sa, a acceptat cele propuse cu scopul de a reuși să scape de aceștia. În așa condiții

a prestat servicii sexuale timp de 3 zile.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit dincolo de careva dubii rezonabile

că inculpata a săvârșit faptele incriminate, acuzarea făcând o calificare juridică corectă

acțiunilor acestea.

2019 a fost admis apelul, casată sentința, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Boghiu Doina a fost recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) și art. 220 alin. (2) lit. c) Cod

penal și condamnată în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la închisoare pe un termen de

8 (opt) ani, în penitenciar pentru femei, de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legală de angajarea persoanelor în

câmpul muncii pe un termen de 3 ani și în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal la

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, în penitenciar pentru femei, de tip închis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, lui Boghiu Doina i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă, prin cumularea parțială a pedepselor aplicate, închisoare

pe un termen de 9 (nouă) ani, în penitenciar pentru femei, de tip închis, și cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de angajarea

persoanelor în câmpul muncii pe un termen de 3 (trei) ani.

4.1. În fapt, instanța de apel a constatat că Boghiu Doina, aproximativ în perioada

lunii iulie – august 2016, aflându-se pe teritoriul Germaniei, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu cetățeanul României Robert Anghel și alte persoane la moment nestabilite de

organul de urmărire penală, acționând intenționat și în interes material, urmărind scopul

exploatării sexuale comerciale a persoanei, prin abuz de poziție de vulnerabilitate,

manifestat prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, precum și prin

înșelăciune, manifestată prin promisiunea de angajare la o întreprindere de prelucrare a

cărnii din Germania, unde va primi un salariu lunar de 1500 euro, fără a o înștiința în

prealabil că urmează să presteze servicii sexuale contra plată, în cadrul unor discuții

telefonice, au convins-o pe Coban Livia, care era în căutarea unui loc de muncă, de a se

deplasa în Germania, astfel recrutând-o. În continuare, urmărind același scop infracțional,

Boghiu Doina, împreună și prin înțelegere prealabilă cu cetățeanul României Robert Anghel

și alte persoane la moment nestabilite de organul de urmărire penală, au organizat

transportarea lui Coban Livia în Germania, comunicându-i în prealabil despre locul și

4

timpul unde o vor întâlni și asigurând-o că vor suporta toate cheltuielile de călătorie. În așa

mod, la 04 august 2017 Coban Livia a părăsit teritoriul Republicii Moldova cu autocarul

care circula pe ruta Chișinău – Dortmund, unde a fost întâlnită de către Boghiu Doina și

Robert Anghel, care au achitat șoferului autocarului cu care a sosit, costul integral al

călătoriei, iar ulterior au transportat-o cu automobilul lui Robert Anghel în or. Oberhausen

din Germania. Ajungând în or. Oberhausen, Boghiu Doina, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu cetățeanul României Robert Anghel și alte persoane la moment nestabilite de

organul de urmărire penală, au adăpostit-o pe Coban Livia într-un bordel amplasat în

aceeași localitate, unde, sechestrându-i documentele și amenințând-o cu aplicarea violenței

fizice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, sub pretextul întoarcerii unei datorii

în legătură cu cheltuielile de transport suportate, a cărei mărime nu a fost stabilită în mod

rezonabil, abuzând de poziția de vulnerabilitate în care se afla victima, determinată de

situația precară legată de șederea acesteia în țara de destinație fără acte de identitate și fără

surse de existență, au supus-o exploatării sexuale comerciale, ultima fiind nevoită să

presteze servicii sexuale contra plată timp de câteva zile.

Tot ea, în perioada lunii august 2016, împreună cu cetățeanul României Robert Anghel

și alte persoane la moment neslăbite de organul de urmărire penală, au înlesnit practicarea

prostituției de către Uglea Renata într-un bordel din or. Oberhausen din Germania, acțiuni

manifestate prin organizarea deplasării ultimei din Republica Moldova în or. Dortmund din

Germania la 04 august 2016, unde au achitat șoferului autocarului cu care a sosit costul

integral al călătoriei, iar ulterior au transportat-o cu automobilul lui Robert Anghel în or.

Oberhausen din Germania la bordelul unde Uglea Renata a practicat prostituția de sine

stătător timp de trei săptămâni, zilnic fiind dusă și adusă de la locul unde practica prostituția

la fel cu automobilul lui Robert Anghel.

În drept, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 165 alin. (2) lit. d)

Cod Penal – trafic de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei

persoane, fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexual comercială, acțiuni

săvârșite prin înșelăciune, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, prin confiscare a

documentelor, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod

rezonabil și prin amenințare cu aplicarea violenței fizice nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, de două sau mai multe persoane și în baza art. 220 alin. (2) lit. d) Cod

Penal – proxenetism, adică înlesnirea practicării prostituției de către o altă persoană,

acțiuni săvârșite de două sau mai multe persoane.

4.2. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că:

5

- instanța de fond, la pronunțarea sentinței, parțial, eronat a apreciat probele, fără a ține

seama de cerințele art. 101 Codul de procedură penală și în așa mod a ajuns la concluzia

greșită cu privire la calificarea infracțiunii;

- prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la comiterea faptelor

imputate;

- din analiza declarațiilor părții vătămate Coban Livia (vol. I, f.d. 37-39, 204-208),

declarațiilor martorului Balan Eduard, Șulga Cristina, Uglea Renata (vol. I, f.d. 183-184,

194-196, 198-199); procesului-verbal din 22.09.2016 de recunoaștere după fotografie a

persoanei (vol. I, f.d. 40-42, 43-45, 46-48, 185-187, 188-190, 191-193), procesului-verbal

din 26.12.2016 privind examinare a informației cu privire la traversarea frontierei (vol. I,

f.d. 29-30), procesului-verbal din 31.01.2017 privind examinarea telefonului mobil (vol. I,

f.d. 66-67); procesului-verbal privind informația de transferuri bănești (vol. I, f.d. 167-168),

procesului-verbal din 21.01.2017 privind examinarea informației despre starea de

vulnerabilitate a lui Coban Livia (vol. I, f.d. 175-176); procesului-verbal de examinare a

scrisorii (vol. I, f.d. 180-181); informației cu privire la traversarea frontierei (vol. I, f.d. 16-

28), informației cu privire la transferurile bănești (vol. I, f.d. 165-166), anchetei sociale din

12.09.2016 privind condițiile de trai a lui Coban Livia (vol. I, f.d. 173), scrisorii Centrului

de Cooperare Polițienească (f.d. 179), corpului delicte – telefonul mobil de model Samsung

Galaxy S4, și aprecierea acestora din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe

analizate, s-a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatei în comiterea

faptelor imputate și care combat argumentele părții apărării;

- se constată aceleași circumstanțe de fapt (aceleași fapte comise de către inculpată)

care au fost constatate de prima instanță;

- se constată că faptei respective a inculpatei nu i-a fost dată o apreciere corectă din

punct de vedere al laturii obiective și subiective. Astfel, Boghiu Doina a atras-o pe Coban

Livia prin înșelăciune și promisiuni de angajare la muncă în Germania la o fabrică de carne.

Fapt care este confirmat din declarațiile părții vătămate;

- s-a dovedit cu certitudine că Boghiu Doina, prin înțelegere prealabilă cu alte persoane

neidentificate, ce se aflau peste hotarele Republicii Moldova, acționând întru atingerea

scopului lor infracțional, au organizat transportarea victimei Coban Livia, la locul de

destinație, achitând biletul de călătorie la ruta „Chișinău-Dortmund, Germania”, fapt

confirmat prin declarațiile părțile vătămate care colaborează cu declarațiile martorului Balan

Eduard, Uglea Renata, inclusiv și cu declarațiile inculpatei;

- s-a demonstrat prin probe verosimile că inculpata a indus-o în eroare pe Coban Livia

referitor la ocupația ce urmau să o practice partea vătămată (Coban Livia considera că

6

merge peste hotare pentru a fi angajată în câmpul muncii la o fabrică de carne, fără a

bănui că va fi obligată să restituie careva bani și să practice prostituția pentru a întoarce

banii investiți în transportarea și angajarea sa);

- s-a constatat cu certitudine că victima expres a indicat că anume Boghiu Doina a

organizat plecarea ei Germania, fapt recunoscut și de inculpată. Ultima, i-a propus să plece

în această regiune, a organizat transportarea ei i-a achitat biletul de transport. Boghiu Doina,

a mai asigurat-o pe partea vătămată că în Germania va fi totul în regulă, îi va plăcea acolo și

va avea un venit stabil. Aceste afirmații se dovedesc și prin declarațiile părții vătămate;

- în cadrul judecării cauzei a fost pe deplin probat faptul că în or. Oberhausen,

Germania, partea vătămată Coban Livia a fost exploatată sexual comercial în prostituție, or

la locul de destinație ea a fost deposedată de actul de identitate, apoi deținând controlul

asupra victimei care era în stare de vulnerabilitate determinată de aflarea într-o țară străină,

de lipsa de acte de identitate și de mijloace financiare strict necesare victimei pentru

supraviețuire, i-a cumpărat hainele respective și a fost adăpostită într-un local păzit, neavând

posibilitatea de a ieși din acel local fără a fi însoțită de către cineva din angajați, a fost

impusă să practice prostituția de către angajații acelui local, astfel mijlocul comiterii prin

înșelăciune, fiind dublat și de confiscarea documentelor cu pretextul achitării datoriei pentru

transportare și oferire a activității datorate inculpatei prin intermediul persoanei din

România, precum și ultimului, anume a sumei totale de aproximativ 600 euro. Aceste

afirmații fiind expres făcute de către partea vătămată, precum și au fost confirmate de către

martorii Balan Eduard și Uglea Renată;

- este dovedit indubitabil că Boghiu Doina cunoștea cu certitudine despre faptul că

partea vătămată crește și educă de una singură un copil și a abuzat de această situație pentru

a o ademeni la muncă în Germania;

- la caz partea vătămată și-a exprimat consimțământul să meargă peste hotare, însă

pentru a se angaja la o fabrică de carne, și nu pentru a practica prostituția. Totodată,

consimțământul acesteia nu are semnificație la determinarea intenției subiectului infracțiunii

de trafic de ființe umane, prin urmare, latura subiectivă a infracțiunii, adică intenția directă a

inculpatei de a o trafica pe Coban Livia în scopul exploatării sexuale comerciale rezultă cert

din acțiunile acesteia;

- reieșind din declarațiile părții vătămate Coban Livia, a martorilor Balan Eduard,

Uglea Renata s-a constatat că Boghiu Doina, a săvârșit fapta de înlesnire a prostituției, prin

achitarea drumului din Republica Moldova în Germania, pentru Uglea Renata, i-a acordat

un spațiu, unde ea a trăit și i-a fost cumpărate haine și lucruri personale, pentru practicarea

prostituției. Faptul achitării drumului de către Doina Boghiu și cetățeanul român, se

7

confirmă prin intermediul depozițiilor martorului Uglea Renata, care a menționat că

„Drumul meu și al Liviei până la Germania l-a achitat Boghiu Doina, deoarece noi la acel

moment nu am avut surse financiare, de unde să achităm. Noi am rugat-o pe Doina să

achite; mai mult ca atât, Doina trebuia să îmi reîntoarcă o datorie. Achitându-mi drumul se

închide și datoria … În apartamentul unde noi am trăit, era doar Doina cu Robert... Plata

pentru chirie era la sfârșitul lunii. Adică suma care urma de achitat se împărțea la câte

persoane, erau în casă”;

- la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei s-a ținut

cont că: Boghiu Doina nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a comis o

infracțiune deosebit de gravă și gravă, anterior nu a fost judecată, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, este tânără și are la întreținere un copil minor, circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost constatate.

Vladislav și Bordian Radion, în numele inculpatei.

5.1. Avocatul Nevreanschi Vladislav prin recursul declarat în numele inculpatei a

solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel, în at complet

de judecată pe motiv că pronunțarea soluției de către instanța de apel a avut loc în lipsa

reluării cercetării judecătorești, audierii pe viu a părții vătămate și a martorilor, aducându-se

atingere dreptului la un proces echitabil. De asemenea, partea apărării a insistat la audierea

acesteia, fiindu-i cunoscut faptul că partea vătămată urma să declare circumstanțe noi.

5.2. Avocatul Bordian Radion în recursul declarat în numele inculpatei, a susținut

că instanța de fond corect a statuat că în acțiunile inculpatei se întrunesc numai elementele

componenței de infracțiune prevăzută de art. 220 Cod penal, or cele 2 episoade sunt perfect

similare, au avut loc în aceiași perioadă de timp, în același loc, de către aceleași persoane și

după același mecanism.

Din declarațiile inculpatei și a martorilor Uglea Renata și Șulga Cristina rezultă că

Coban Livia și-a dat consimțământul de a practica prostituția în Germania și că despre

natura lucrului pe care urma să-l presteze în Germania, ultima a cunoscut fiind pe teritoriul

Republicii Moldova.

Tot din aceste probe se reliefează și că, Coban Livia nu a fost sechestrată și deposedată

de actul de identitate, nefiind influențată fizic sau psihic pentru a presta servicii sexuale

contra plată clienților.

Punând la baza condamnării inculpatei conform art. 165 Cod penal declarațiile părții

vătămate, instanța de apel nu a dat apreciere împrejurării că între Boghiu Doina și Coban

Livia a existat un conflict și că declarațiile incriminatoare sunt rezultatul răzbunării, or cum

8

a declarat martorul Șulga Cristina, rudă a părții vătămate „…am întrebat-o pentru ce face

așa, că singură a rugat-o pe Doina să o ajute, ea (Coban Livia) a spus să nu mă bag că nu-i

treaba mea…”.

De asemenea, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor invocate de apărare,

dând apreciere unilaterală probelor.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând pentru

inadmisibilitatea acestora, din motiv că sunt vădit neîntemeiate, și argumentând că instanța

de apel, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate, corect a încadrat acțiunile făptuitorului, și a apreciat fiecare probă prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală. Mai mult, din conținutul recursurilor se

evidențiază că recurenții își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, însă acestea nu reprezintă temeiuri de recurs, prevăzute de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală.

pronunțarea integrală a deciziei având loc la 04 decembrie 2019, iar recursurile datează cu

06 și 18 decembrie 2019.

De asemenea, recursurile apărării, nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului

432 Cod de procedură penală, fiind admisibile.

Din conținutul acestora se constată că:

- recursul avocatului Nevreanschi Vladislav în numele inculpatei este întemeiat în baza

art. 427 Cod de procedură penală fără a fi indicată la concret eroarea de la care punct a alin

(1) a articolului menționat și, cu toate acestea, recursul nu poate fi apreciat ca inadmisibil,

de vreme ce motivele invocate în recurs se referă la faptul că instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

temeiuri prevăzute de pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală;

- recursul avocatului Bordian Radion în numele inculpatei se întemeiază în baza art.

427 alin. (1) p. 6), și 12) Cod de procedură penală: hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

lărgit concluzionează că acestea sunt în măsură să desființeze hotărârea recurată și

întemeiază dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente:

9

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din interpretarea normelor expuse supra, rezultă că instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată

comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate supra,

hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în

cadrul unei proceduri precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale, instanțele de recurs fiind obligate

de a rectifica eroarea de procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar,

art. 6 CoEDO este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni

versus Italia).

Declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în

sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a

fost declarat. Deci, instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată la situația de fapt reținută

pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport

probator, privitor la vinovăție sau nevinovăție, încadrarea juridică a faptei săvârșite sau

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Colegiul ține să consemneze că găsește întemeiate criticele titularilor de recurs și

consideră relevant de a puncta că:

În primul rând, motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o

îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, ea trebuie înțeleasă ca

un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fapt ce presupune, o

expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să

influențeze soluția. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la

probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în

drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la soluția

din dispozitiv. Hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echitabil

10

al procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile/apărările părților (hotărârea CtEDO Perez versus Franța). Considerentele hotărârii,

reprezentând explicitarea soluției din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp

comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritate de lucru judecat, raportat la părțile din

dosar și obiectul cauzei.

Din lecturarea textului hotărârii recurate, se statuează că instanța de apel, adoptând o

nouă hotărâre și condamnând-o pe Boghiu Doina în baza art. 165 alin. (2) lit. d) și art. 220

alin. (2) lit. c) Cod penal, face constatări contradictorii.

Astfel, în pct. 9 a hotărârii recurate se indică că „instanța de fond, la pronunțarea

sentinței, parțial, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Codul

de procedură penală și în așa mod a ajuns la concluzia greșită cu privire la calificarea

infracțiunii”. În continuare, în pct. 13 se indică că „prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la comiterea faptelor imputate”, în pct. 14 – „La caz, Colegiul penal

constată aceleași circumstanțe de fapt (aceleași fapte comise de către inculpată) care au

fost constatate de prima instanță” și în pct. 16 – „se constată că faptei respective a

inculpatei nu i-a fost dată o apreciere corectă din punct de vedere al laturii obiective și

subiective”.

În a doilea rând, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

susținerile parților sunt examinate de către instanță.

În lumina jurisprudenței CtEDO, deși instanțele nu sunt obligate să se expună asupra

motivelor de respingere a fiecărui argument a unei părți (hotărârea Ruiz Torija versus

Spania), acestea nu sunt scutite de obligația de a examina în modul corespunzător

principalele motive invocate și de a le da un răspuns (hotărârea Moreira Ferreira versus

Portugalia). Singura garanție că instanță a analizat susținerile părților, argumentele și

probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii judecătorești (hotărârea CtEDO Fomin

versus Republica Moldova).

Din procesul-verbal al ședinței de judecată din 19 iunie 2019 (f.d. 52, vol. III),

conținutul căruia nu a fost contestat de părții în conformitate cu prevederile art. 336 alin. (6)

Cod de procedură penală, rezultă că apărarea în susținerile verbale a indicat că partea

vătămată are această calitate încă în 5 cauze penale și că ea a denunțat acțiunile inculpatei

din răzbunare.

Aceste afirmații ale apărării, acuzarea nu le-a infirmat și nici nu a prezentat probe în

respingerea afirmațiilor apărării, iar instanța de apel asupra acestora nu s-a expus în nici un

fel și în pct. 14 a hotărârii, instanța de apel printr-o frază de ordin general a indicat că

11

„Colegiul penal constată că versiunea apărării este combătută prin probele analizate și

apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art.101 Codul de procedură penală”.

În al treilea rând, prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală stipulează că,

în cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă

de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța

de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, or atunci

când unei instanțe ierarhic superioare i se cere să examineze o cauză atât în fapt, cât și în

drept și să facă o evaluare deplină a chestiunii vinovăției sau nevinovăției acuzatului, ea nu

poate, ca o chestiune ce ține de un proces echitabil, să determine, în mod corespunzător,

acele chestiuni fără o evaluare directă a probelor oferite (hotărârea CtEDO Popovici versus

Republica Moldova).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 13 februarie 2019 (f.d. 17-18, vol.

III) procurorul la etapa cererilor și demersurilor a solicitat reaudierea părții vătămate și a

martorului Uglea Renata, instanța dispunând „Se admite demersul procurorului cu privire la

audierea martorului și a părții vătămate”.

Ulterior, în ședința de judecată din 19 iunie 2019, apărarea a solicitat instanței de a

reaudia martorul Șulga Cristina și partea vătămată (f.d. 51, vol. III). Instanța de apel, după

audierea procurorului care a înștiințat că nu poate fi asigurată prezența acestora pe motiv că

din datele obținute prin accesarea programului ACCES acestea au părăsit teritoriul țării, a

dispus fără a motiva „Se respinge cererea avocatului cu privire la audierea părții vătămate

și martorului”.

Referitor la partea vătămată se reține că aceasta s-a prezentat doar în ședința de

judecată stabilită pentru 27 martie 2019, care nu a avut loc la cererea inculpatei (f.d. 27-26,

vol. III) și că ea a fost înștiințată despre examinarea cauzei penale pentru data de 17 aprilie

2019, ora 11:30 (f.d. 27, vol. III). Din datele obținute prin accesarea programului ACCES

Coban Livia a părăsit teritoriul țării la 19 aprilie 2019 și la 01 octombrie 2019 (f.d. 42 și 47,

vol. III).

În ceea ce privește martorul Ugea Renata conform datelor obținute prin accesarea

programului ACCES aceasta a părăsit teritoriul țării la 08 martie 2019 (f.d. 41, vol. III).

Ulterior alte probe ce ar confirma imposibilitatea prezentării martorului în ședințele de

judecată, acuzarea nu a prezentat.

În ceea ce privește martorul Șulga Cristina, materialele cauzei nu conțin probe ce ar

confirma că în privința acesteia au fost întreprinse acțiuni de citare legală și de asigurare a

prezenței acesteia în vederea audierii în instanța de apel.

12

La 16 octombrie 2019, instanța de apel a dispus examinarea probelor și înscrisurilor

din materialele cauzei penale cercetate de prima instanță (f.d. 74, vol. III), această acțiune

procesuală având ca scop cercetarea f.d. 37-39 și 204-208 – declarațiile părții vătămate; f.d.

194-196 – declarațiile martorului Șulga Cristina și f.d. 198-199 – declarațiile martorului

Uglea Renata.

Conform rechizitoriului, susținerilor verbale și apelul acuzării, probele menționate

supra întemeiază în exclusivitate învinuirea adusă Doinei Boghiu în baza art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal și declarațiile părții vătămate, martorilor Șulga Cristina și Uglea Renata

constituie o mărturie de acuzare, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea.

Din interpretarea normei prevăzute la art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, instanța de judecată poate da citire la declarațiile părții vătămate sau a martorului

depuse într-o etapă anterioară, numai dacă persoana vizată lipsește în ședință și absența ei

este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin motive

de imposibilitate de a-i asigura securitatea, cu condiția ca audierea anterioară să fi fost

efectuată cu confruntarea sau în conformitate cu art.109 și 110.

În speță, prevederile art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală nu sunt

aplicabile, or acuzarea, care nu a renunțat la proba cu declarațiile părții vătămate și a

martorilor Uglea Renata și Șulga Cristina, nu a prezentat probe despre imposibilitatea

absolută a acestor persoane de a se prezenta în instanță sau că din motive de securitate

acestea nu se pot prezenta. Mai mult, confruntare între inculpată și martorii nominalizați nu

a fost efectuată precum și martorii nu au fost audiați în conformitate cu art.109 și 110 Cod

de procedură penală.

Chiar dacă partea vătămată a fost audiată anterior în conformitate cu art. 109 și 110

Cod de procedură penală, instanța de apel urma să oblige acuzarea să asigure prezența

acesteia (cu atât mai mult că partea vătămată după verificarea efectuată la 18 iunie 2019 a

revenit în țară și a părăsit teritoriul la 01 octombrie 2019) în vederea excluderii dubiului

judiciar ce planează asupra veridicității declarațiilor părții vătămate, conchis de instanța de

fond, și excluderea versiunii noi invocate de apărare și anume: amenințarea martorului

Șulga Cristina de către partea vătămată.

În al patrulea rând, potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Din textul deciziei recurate (pct.13) rezultă că în susținerea vinovăției inculpatei se

rețin următoarele probe: declarațiile părții vătămate Coban Livia (vol. I, f.d. 37-39, 204-

13

208), declarațiile martorilor Balan Eduard, Șulga Cristina, Uglea Renata (vol. I, f.d. 183-

184, 194-196, 198-199); procesul-verbal din 22.09.2016 de recunoaștere după fotografie a

persoanei (vol. I, f.d. 40-42, 43-45, 46-48, 185-187, 188-190, 191-193), procesul-verbal din

26.12.2016 privind examinare a informației cu privire la traversarea frontierei (vol. I, f.d.

29-30), procesul-verbal din 31.01.2017 privind examinarea telefonului mobil (vol. I, f.d. 66-

67); procesul-verbal privind informația de transferuri bănești (vol. I, f.d. 167-168),

procesul-verbal din 21.01.2017 privind examinarea informației despre starea de

vulnerabilitate a lui Coban Livia (vol. I, f.d. 175-176); procesul-verbal de examinare a

scrisorii (vol. I, f.d. 180-181); informația cu privire la traversarea frontierei (vol. I, f.d. 16-

28), informația cu privire la transferurile bănești (vol. I, f.d. 165-166), ancheta socială din

12.09.2016 privind condițiile de trai a lui Coban Livia (vol. I, f.d. 173), scrisoarea

Centrului de Cooperare Polițienească (f.d. 179), corpul delicte – telefonul mobil de model

Samsung Galaxy S4.

În continuare, în pct. 14 a deciziei se conchide că „Astfel, analizând declarațiile părții

vătămate Coban Livia (vol. I, f.d. 37-39, 204-208), declarațiile martorilor Balan Eduard,

Șulga Cristina, Uglea Renata (vol. I, f.d. 183-184, 194-196, 198-199); procesul-verbal din

22.09.2016 de recunoaștere după fotografie a persoanei (vol. I, f.d. 40-42, 43-45, 46-48,

185-187, 188-190, 191-193), procesul-verbal din 26.12.2016 privind examinare a

informației cu privire la traversarea frontierei (vol. I, f.d. 29-30), procesul-verbal din

31.01.2017 privind examinarea telefonului mobil (vol. I, f.d. 66-67); procesul-verbal privind

informația de transferuri bănești (vol. I, f.d. 167-168), procesul-verbal din 21.01.2017

privind examinarea informației despre starea de vulnerabilitate a lui Coban Livia (vol. I,

f.d. 175-176); procesul-verbal de examinare a scrisorii (vol. I, f.d. 180-181); informația cu

privire la traversarea frontierei (vol. I, f.d. 16-28), informația cu privire la transferurile

bănești (vol. I, f.d. 165-166), ancheta socială din 12.09.2016 privind condițiile de trai a lui

Coban Livia (vol. I, f.d. 173), scrisoarea Centrului de Cooperare Polițienească (f.d. 179),

corpul delicte – telefonul mobil de model Samsung Galaxy S4 și apreciindu-le, din punct de

vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, Colegiul penal constată că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatei Boghiu Doina…”.

Coroborând cele două puncte și lecturând întregul text al hotărârii, se constată că

celelalte probe nu au fost enunțate neputând fi identificate în vederea aprecierii dacă acestea

au fost sau nu obiect de studiu la judecarea apelului.

În al cincilea rând, potrivit ordonanței de învinuire, rechizitoriului și cerințelor acuzării

susținute în instanța de fond și de apel, Doinei Boghiu i s-a adus învinuirea în baza art. 220

14

alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul cu Uglea Renata) și în baza acestei norme, ea a fost

condamnată de Curtea de Apel.

Cu toate acestea, din lecturarea textului hotărârii recurate (pct. 34) instanța de apel a

constatat „în afara oricăror dubii rezonabile că acțiunile inculpatei Boghiu Doina întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 220 alin. (2) lit. d) Cod Penal,

individualizată prin – proxenetism, adică înlesnirea practicării prostituției de către o altă

persoană, acțiuni săvârșite de două sau mai multe persoane.”, depășindu-se limitele

învinuirii și efectuându-se o incorectă calificare a infracțiunii pe episodul cu Uglea Renata.

Adoptând și pronunțând hotărâre de recalificare a acțiunilor și de condamnare, instanța

de fond a indicat că declarațiile părții vătămate în partea invocării exploatării sexuale în

scop comercial, prin constrângere și fără acordul său, cât și adăpostirea într-un bordel, au

fost apreciate critic ca nefiind veridice și neconcordând cu declarațiile inculpatei și a

martorilor Șulga Cristina și Uglea Renata.

Preluând declarațiile părții vătămate ca veridice și indicând la coroborarea acestora, în

ansamblu cu materialul probator, instanța de apel nu și-a motivat în nici un mod concluzia,

aducând atingere dreptului la un proces echitabil, or, din practica constantă națională și

internațională rezultă că constatările instanței ierarhic-inferioare trebuie să fie contrazise de

constatările instanței judecătorești superioare, în caz contrar, ele trebuie considerate ca fapte

stabilite (hotărârea CtEDO Grădinar versus Republica Moldova).

În al șaselea rând, individualizând și aplicând pedeapsa cu închisoare, instanța de apel

a invocat în pct. 42 a hotărârii „Colegiul Penal ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, astfel reținând faptul că,

inculpata Boghiu Doina nu a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale

incriminate acesteia că, infracțiunea comisă se califică ca infracțiune deosebit de gravă și

gravă, că în privința acesteia nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante și nici

agravante, ultima are la întreținere un copil minor, va aplica inculpatei Boghiu Doina

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Codul penal – 8 (opt) ani

închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de angajarea

persoanelor în câmpul muncii pe un termen de 3 (trei) ani, iar în baza art. 220 alin. (2) lit.

c) Codul penal – 4 (opt) ani închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip

semiînchis.”

15

Art. 21 Cod de procedură penală stipulează libertatea de mărturisire împotriva sa,

potrivit căreia nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor

sale apropiate, a soțului, soției, logodnicului, logodnicei sau să-și recunoască vinovăția.

Conform art. 66 alin. (2) pct. 10) Cod de procedură penală învinuitul, inculpatul are

dreptul să recunoască învinuirea ce i se aduce. Alin (4) a articolului nominalizat prevede

că, exercitarea de către învinuit, inculpat a drepturilor de care dispune sau renunțarea lui

la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui și nu poate avea consecințe

nefavorabile pentru el.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei (aprecierea categoriei și cuantumului

acesteia) nu poate fi reținută în defavoarea persoanei acuzate faptul nerecunoașterii vinei.

De asemenea, în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) Cod penal,

persoana fizică recunoscută vinovată se sancționează cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 2 la 5 ani.

Din interpretarea normei juridice, rezultă că pedeapsa complimentară poate fi aplicată

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de la 2 la 5 ani sau privarea de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Astfel, prin condamnarea Doinei Boghiu, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. d) Codul penal, la 8 (opt) ani închisoare cu executare în penitenciar

pentru femei de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate legată de angajarea persoanelor în câmpul muncii, s-a

adus atingere principiilor de individualizare a pedepsei penale.

În baza celor expuse supra, Colegiul concluzionează, că erorile procesuale admise de

către Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală și ele nu pot fi reparate în prezenta procedură, or instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității casării deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs și nu permit preluarea

concluziilor instanței de fond, or judecarea apelului procurorului a avut loc cu derogări de la

normele procesual-penale și nu a fost judecat fondul apelului.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

16

asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit

prezența sau lipsa vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, ținând cont de

motivele expuse în prezenta decizie și de motivele invocate în recursurile declarate, iar ca

urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417

Cod de procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Nevreanschi Vladislav și Bordian

Radion, în numele inculpatei Boghiu Doina, casează decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 octombrie 2019, în cauza penală privind-o pe Boghiu Doina

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Boghiu Doina XXXXX urmează a fi eliberată imediat din penitenciar dacă a fost

reținută în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019

și dacă în privința acesteia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau aceasta

nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 23 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecător Liliana Catan

Judecător Ion Guzun

Judecător Victor Burduh

Judecător Anatolie Țurcan

17