1r-1/19 — art. 329 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 329 CPP
- Temei legal
- art. 437 alin. 2 CPP
1r-1/19 — art. 329 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1r–1/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
31 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
Cu participarea:
Procurorului Pavel Guțan
Avocatului Ludmila Bolocan
Inculpatului Radic Bejenaru
a judecat cu participarea părților, recursul prin care se solicită casarea încheierii
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2018, declarat de
inculpatul
Bejenaru Radic xxxx.
Termenul de examinare a cauzei în instanța de recurs:
- 28.01.2019 – 31.01.2019.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Inculpatul a solicitat casarea încheierii instanței de apel, cu admiterea cererii
privind liberarea sa de sub arest.
Avocatul a susținut cele declarate de inculpat și a solicitat admiterea recursului.
Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului, deoarece încheierea
instanței de apel nu poate fi contestată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 iulie 2018,
Bejenaru Radic a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 197 alin. (2) lit. a)
Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Inculpatului i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv,
cu menținerea până la intrarea sentinței în vigoare.
1
Termenul executării pedepsei a fost calculat din data de 11.07.2018, cu
includerea termenului deținerii în arest preventiv de la 11.12.2017 până la
11.07.2018.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către inculpat și avocatul său,
Ludmila Bolocan.
În cadrul ședinței instanței de apel inculpatul a înaintat cerere prin care a
solicitat liberarea din arest.
Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17
decembrie 2018, cererea inculpatului a fost respinsă ca inadmisibilă.
4.1. Colegiul penal a menționat că, în privința inculpatului există o sentință
de condamnare, iar termenul de „condamnare" este în sensul de „declararea persoanei
ca vinovată" („declarație de culpabilitate"), consecutivă stabilirii legale a existenței
infracțiunii, cât și aplicarea pedepsei sau a unei alte măsuri privative de libertate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, prin care solicită
casarea acesteia și revocarea măsurii preventive sub formă de arest.
Judecând recursul în raport cu materialele cauzei și motivele invocate,
audiind persoanele prezente în ședință, Colegiul penal consideră că recursul urmează
a fi respins din următoarele considerente.
Conform art. 342 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, toate chestiunile
care apar în timpul judecării cauzei se soluționează prin încheiere a instanței de
judecată. Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire și asiguratorii,
recuzările, declinarea de competență, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei,
precum și încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte și se
semnează de judecător sau, după caz, de toți judecătorii din completul de judecată.
Încheierile emise ca documente separate trebuie să corespundă tuturor rigorilor
unei hotărâri judecătorești, trebuie să conțină partea introductivă, descriptivă și
dispozitivul, trebuie să conțină informații privind data și locul adoptării, denumirea
instanței și numele judecătorilor și a celorlalți participanți la proces, numărul cauzei
penale și date privind inculpatul. Încheierea trebuie să prevadă informații privind
subiectul în legătură cu care a fost emisă această hotărâre, opinia părților, concluziile
instanței și soluția propusă și trebuie să fie motivată, iar copia încheierii se cuvine a fi
transmisă persoanei vizată și subiectului care urmează să o execute.
Colegiul penal precizează că, instanța de apel luând în considerație prevederile
enunțate și categoria chestiunilor apărute în timpul judecării cauzei corect a ajuns la
concluzia adoptării unei încheieri aparte, pronunțată public conform alin. (4) al art.
342 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 329 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei,
instanța, din oficiu sau la cererea părților și ascultând opiniile acestora, este în drept
să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate
inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive
2
poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât
peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în
vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiționează noua cerere.
Luând în considerație prevederile enunțate mai sus și reieșind din materialele
cauzei, Colegiul precizează că, în cadrul judecării cauzei penale inculpatul a depus
cerere prin care a solicitat revocarea măsurii preventive sub formă de arest aplicată
prin sentința instanței de fond.
Prin încheierea instanței de apel din 17.12.2018, cererea a fost respinsă ca
inadmisibilă și argumentat prin faptul că, în privința inculpatului există o sentință de
condamnare în baza căreia acesta este deținut la moment și lipsit de libertate, or, o
persoană condamnată în prima instanță, fie că a fost sau nu în stare de arest până la
acel moment, se găsește în situația stipulată de art. 5 parag. 1 din Convenția
europeană, care autorizează privarea de libertate a persoanelor pe baza condamnării,
chiar și nedefinite.
De remarcat că, instanța de judecată la soluționarea chestiunilor privind
aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului,
obligatoriu constată existența temeiurilor care justifică aplicarea arestării. Soluția se
ia printr-o încheiere motivată, adoptată în camera de deliberare. Încheierea primei
instanțe sau a instanței de apel privind înlocuirea sau revocarea arestului, precum și
refuzul înlocuirii sau revocării arestului în privința inculpatului, cu excepția încheierii
privind aplicarea arestului, nu este pasibilă de atacare în instanța ierarhic superioară,
deoarece în ședința de judecată inculpatului îi sunt garantate toate drepturile
procesuale, or, prevederea unei căi de atac pentru asemenea încheieri ar periclita
procesul de judecare a cauzei într-un termen rezonabil.
În altă ordine de idei, încheierile privind aplicarea sau neaplicarea arestării
preventive care se judecă conform prevederilor art. 311 și 312 Cod de procedură
penală, fac parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs separat în
termen de 3 zile în instanța ierarhic superioară, pe când hotărârile judecătorești care
soluționează chestiuni premergătoare fondului cauzei și au fost date în timpul
judecății și anume, încheierile prin care instanța dispune asupra cererilor formulate de
către părți în ședințele de judecată pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai odată cu
decizia recurată.
Prin urmare, reieșind din cele expuse și luând în considerație dispozițiile art.
437 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că încheierile pot fi atacate cu
recurs numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi
atacate separat cu recurs, Colegiul conchide că încheierea emisă la 17.12.2018 de
către Curtea de Apel nu poate fi atacată separat cu recurs, circumstanță care duce la
respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 342, 437 alin. (2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
3
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2018, de către Bejenaru Radic, în
propria cauză penală, privind eliberarea ultimului din arest.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 31 ianuarie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
4