1ra-1394/2019 — art. 197 alin. 2 lit. a CP

1ra-1394/2019 — art. 197 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1394/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpat și avocatul acestuia Bolocan Ludmila, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 iulie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Bejenaru Radic Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

r-l Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Bejenaru Radic Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 197

alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a încasat de la Bejenaru R. în beneficiul S.R.L. „Numina”, prejudiciul

material în sumă de 24322796, 68 lei și în beneficiul SA „Moldasig”, suma

prejudiciului de 4024599, 88 lei.

orei 23:00, urmărind scopul distrugerii și deteriorării intenționtate a bunurilor

altei persoane, acționând prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu o

persoană nestabilită pe nume Veaceslav Socolov, precum și cu alte persoane

neidentificate la moment de către organul de urmărire penală, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, s-a deplasat la depozitul

SC „Numina” SRL, amplasat pe str. Nicolae Zelinski, nr. 11, mun. Chișinău,

unde având cu sine două butelii din polimer cu capacitatea de 1,5 litri, pregătite

din timp, pe una cu etichetă de firmă cu inscripția producătorului „Gura

Căinarului 1,5L”, în care potrivit concluziei raportului de expertiză chimică nr.

639 din 14.03.2012, se afla motorină, care face parte din categoria substanțelor

1

ușor inflamabile, s-a apropiat de peretele lateral al depozitului nominalizat,

unde a ajutat persoana nestabilită pe nume Veaceslav Socolov să se urce pe

scara fixă de fier, de siguranță și i-a transmis buteliile cu motorină, cu care

ultimul a urcat pe acoperișul depozitului și a incendiat sectoarele de fabricare

a mobilei ale SC „Numina” SRL prin gaura canalului sistemului de ventilare, a

încăperii de ventilatoare de pe acoperiș, în rezultatul cărui fapt au fost distruse

și deteriorate bunurile părții vătămate SC „Numina” SRL, cauzându-i astfel o

daună materială în sumă totală de 28 347 396,56 lei.

Potrivit concluziei raportului de expertiză nr. 101 din 25.01.2013, focarul

inițial al incendiului ce s-a produs la data de 25.12.2011, în sectoarele de

fabricare a mobilei ale SC „Numina” SRL, cu sediul în mun. Chișinău, str. N.

Zelinski, nr. 11, a fost amplasat în interiorul depozitului, în apropiere

nemijlocită de peretele lateral dreapta pe centru, pe o axă cu gaura canalului

sistemului de ventilare, a încăperii de ventilatoare de pe acoperiș, iar cauza

nemijlocită a producerii incendiului este incendiere intenționată cu aducerea

sursei de foc din exterior, cu aplicarea unui lichid ușor inflamabil în calitate de

catalizator, ce a favorizat dezvoltarea și răspândirea rapidă a incendiului.

3.1 Avocatul Bolocan L. în numele inculpatului Bejenaru R., care a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Bejenaru R. să fie achitat din motiv că fapta n-

a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea apelului a indicat:

- în cadrul cercetării judecătorești, acuzațiile aduse lui Bejenaru R. nu au

fost confirmate prin probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar

corobora între ele și ar demonstra vinovăția lui Bejenaru R. în săvârșirea

faptelor încriminate;

- instanța nu a dat o justă apreciere probelor, ci a efectuat doar o simplă

expunere a acestora axându-se preponderent pe mijloacele de probă prezentate

de acuzare și declarațiile date de partea vătămată Țîpordei Grigori, care este

conducătorul „Numina” SRL și care a comunicat doar faptul producerii

incendiului și că întreprinderii i s-a cauzat un prejudiciu grav, dar alte

circumstanțe - nemijlocit legate de învinuirea ce i se impută lui Bejenaru R., nu

cunoaște;

- nu au fost confirmate circumstanțele incendierii depozitului „Numina”

SRL nici de către martorii Gașpar Xxxxx, Josan Serghei, Letcenea Valeriu și

Cojocaru Igor și consideră că declarațiile acestor martori nu pot fi admise ca

probe;

- instanța de fond a fost dusă în eroare cu referire la circumstanțele de fapt

a cauzei penale, iar probele administrate și puse în sarcina sentinței de

condamnare nu probează intenția infracțională a inculpatului or, în sensul

2

descris instanța nu a constatat cum se probează nemijlocit incendierea

depozitului „Numina” SRL și de către cine;

- în cadrul urmăririi penale Bejenaru R. s-a autoincriminat, iar motivele

care l-au determinat să recurgă la acest gest este faptul că, acesta avea nevoie

de o sumă mare de bani care l-ar fi ajutat să acopere cheltuielile necesare pentru

tratamentul soției care a aflat că este bolnavă de cancer. I s-a promis o sumă

impunătoare de bani în cuantum de 20 000 euro, ulterior aflînd care este suma

prejudiciului material cauzat prin infracțiune a renunțat la banii promiși,

precum și recunoașterea unei fapte pe care nu a comis-o;

- Bejenaru R. a dat declarații în cadrul cercetării judecătorești și a

comunicat că motivele care l-au determinat să recunoască o faptă pe care nu a

săvîrșit-o au fost circumstanțele grele în care se afla familia sa. Și anume că avea

nevoie de o sumă mare de bani pentru tratamentul soției care era bolnavă de

cancer și în anul 2015 trebuia să fie operată. Astfel, el a acceptat propunerea de

a se autoincrimina în schimbul unei sume de 20 000 euro, însă a renunțat la bani

și la recunoașterea faptei atunci cînd a înțeles că prejudiciul material cauzat prin

infracțiune se estimează la o sumă în proporții deosebit de mari. Declară că mai

tîrziu a găsit banii necesari pentru intervenția chirurgicală a soției la fratele din

Franța, fiica din Germania și sora soției;

- Bejenaru R. a mai relatat că, în vara anului 2015 la garaj a venit o persoană

pe nume Costea, căruia i-a reparat un automobil, în urma discuțiilor Bejenaru

R. i-a spus că are nevoie de bani, astfel a lăsat cartea sa de vizită, iar după ceva

timp a fost telefonat de Costea care i-a propus să recunoască incendierea unui

depozit în scopul evitării plății impozitelor, iar inculpatul a acceptat văzînd că

sancțiunea pentru o astfel de faptă este privațiunea de libertate pe un termen

de pînă la 6 ani. Ceea ce urma să recunoască este faptul că el l-a ajutat pe Socolov

să urce pe scară și i-a transmis o sacoșă cu 2 sticle. Scopul era de a demonstra

că incendiul s-a produs din afară. Banii promiși nu i-a primit. Și nici nu a

acționat conform scenariului propus de Costea.

- atît declarațiile lui Bejenaru R., cît și ale martorilor apărării audiați în

ședința de judecată care au depus jurămînt sunt credibile, iar instanța nu le-a

dat o apreciere corect;

- există dubii puternice cu privire la faptul că incendierea s-a produs

imediat după inventarierea bunurilor, totodată s-a tergiversat chemarea

pompierilor, iar „Numina” SRL avea toate temeiurile de a fi cointeresată în

survenirea cazului asigurat, deoarece avea un interes bănesc;

- în cadrul urmăririi penale și efectuării cercetării la fața locului a

incendiului de către CPs Botanica de la ora 10:00 la data de 26.12.2011 -pînă la

ora 16:00 data de 27.12.2011, ulterior de la ora 02:00, de către OUP data de

25.12.2011 pînă la ora 14:40 din 26.12.2011, conform prevederilor art. 118

alin.(4)Cod de procedură penală, careva obiecte nu au fost ridicate;

3

- nu s-au confirmat nici amprentele digitale lăsate pe suprfața sticlei.

Potrivit raportului de expertizei judiciare nr. 34/12.1 - R-6857 din 29.12.2017 (f.

d. 165, voi. IV) or, în concluzie expertul Bezu Grigorii indică că „două urme

papilare nr. 1 și nr. 2 și o urmă digitală și o urmă palmară relevate pe suprafața sticlei

nr.1, ridicate în cadrul cercetării la fața locului pe faptul incendierii depozitului ce

aparține „Numina” SRL, amplasat pe str. Zelinscki 11, mun. Chișinău, comis pe data

de 25.12.2011 au fost create nu de cet. Bejenaru Radic, ci de alte persoane.”;

- atît încheierea tehnico-incendiară nr. 50-2011 întocmită la 23.01.2012 de

către șeful laboratorului experimental antiincendiar al DSP a SPCSE al MAI, Ig.

Cojocaru, cît și rapoartele de expertiză tehnico-incendiară nr. 1698 din

21.09.2012 și 101 din 25.01.2013 nu pot fi admise ca probe conform art. 94 alin.

(1) pct. 4) și 8) Cod de procedură penală, deoarece sticlele de masă plastică cu

capacitatea de 1, 5 litri au fost ridicate cu încălcarea normelor procedurale de

către persoane care nu au dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cadrul

procesului penal;

- este nulă și ordonanța din 10.09.2012 prin care două sticle de masă

plastică cu miros specific de lichid ușor inflamabil care au fost recunoscute în

calitate de corpuri delicte cu încălcarea prevederilor art. 158 alin. (3) Cod de

procedură penală or, organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit atribuțiile

și a acționat contrar prevederilor art. 19 alin. (3) și art. 55 alin. (3) Cod de

procedură penală și anume: acumularea și administrarea mijloacelor de probă

atît cele care învinovățesc, cît și a celor care îl dezvinovățesc pe inculpatul,

pentru a fi posibil de apreciat corect calificarea adusă acestuia;

- procesul penal în privința inculpatului nu a fost echitabil;

- din cumulul probelor prezentate de către acuzare nu este cert cine a

comis infracțiunea dată, nefiind audiate persoanele care nemijlocit au participat

la comiterea infracțiunii, precum și lipsirea inculpatului de a participa la

confruntări cu predispușii complici și alte persone neidentificate, iar instanța

nu a dat apreciere acestor circumstanțe;

- sentința de condamnare este bazată pe probe compromise procesual și

care nu au fost supuse unei verificări, ba mai mult nu au o confirmare justificată

privind provenienta lor.

3.2 Inculpat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bejenaru R.

să fie achitat din motiv că fapta n-a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea apelului a indiat:

- nici o probă apreciată de către instanța de judecată prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, nu demonstrează vinovăția sa;

- procesul-verbal al ședinței de judecată este întocmit cu încălcări, nu este

semnat de interpret, fără respectarea prevederilor art. 336, 337 Cod de

procedură penală;

4

- cererile inculpatului cu privire la inadmisibilitatea probelor și cu privire

la aprecierea critică a declarațiilor martorului Socolov V., au fost ilegal respinse

ca neîntemeiate, instanța nu indică de ce cererile sunt neîntemeiate și nu

motivează respingerea;

- instanța face trimitere la calomniosul autodenunț, însă el a demonstrat

din care considerente s-a refuzat, în autodenunț face trimitere la două persoane,

care după scenariul inventat au participat la incendiere, însă instanța constată

că Socolov V. este persoană necunoscută;

- persoanele necunoscute nu au fost identificate până la moment, fapt ce îi

încalcă drepturile la apărare;

- deoarece există circumstanțe prevăzute la art. 33 Cod de procedură

penală, judecătorul Mazur N. era obligată să facă declarație de abținere de la

judecarea cauzei, a depus cerere de recuzare, dar i-a fost refuzată;

- instanța ilegal a apreciat critic declarațiile martorilor Spataru B., Spataru

S., Bejenaru P., Prohnițchi V., Darii M., care au văzut că la data de 24.12.2011 a

fost la Bălți;

- instanța de judecată nu a asigurat prezența interpretului în ședința de

judecată în care a fost audiat martorul Slukov V., astfel declarațiile martorului

consemnate în procesul-verbal nu coincid cu constatările instanței din sentință.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

Prin încheierea de corectare din 11.04.2019, a fost dedus termenul arestării

preventive din termenul de pedeapsă numit, astfel fiind dedus din pedeapsa

numită prin sentința, în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, de 3 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, arestarea preventivă,

conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, calculându-se două zile de

închisoare pentru o zi de arest preventiv, reducând pedeapsa închisorii cu 1 an

și 2 luni, Bejenaru R. urmând să execute pedeapsa închisorii pentru termenul

rămas de 1 an 10 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul Bejenaru R. a săvârșit

infracțiunea imputată lui.

În viziunea instanței de apel, cu toate că inculpatul Bejenaru R. nu-și

recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate, vina acestuia se dovedește

prin declarațiile reprezentantului părții vătămate SRL „Numina”, Țîpordei G.,

martorilor Gașpar V., Josan S., Cojocaru I., Letcenea V.

Instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor Gașpar Vasile, Josan S.,

Cojocaru Igor și Letcenea Valeriu, corespund adevărului, deoarece sunt

consecutive cu celelalte probe, inclusiv și cu declarațiile reprezentantului părții

vătămate „Numina” SRL, Țîpordei Grigori și sunt pertinente, concludente, utile

și veridice și coroborează între ele, și care dovedesc pe deplin vina inculpatului,

5

în distrugerea și deteriorarea intenționată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții mari, săvârșită prin incendiere or, dânșii au confirmat că ,,s-

au examinat mai multe versiuni de izbucnire a focarului, dar cea mai probabilă

rămînînd a fi aducerea sursei din interior, deoarece pe acoperișul construcției a fost

depistată pe partea dreaptă accesul liber la camera de ventilare, unde au fost depistate 2

sticle de 1,5 litri, cu substanță cu miros specific de substanță ușor inflamabilă... " și

acestea combat argumentele indicate de inculpat și avocatul său în apeluri, de

aceea instanța de apel a respins argumentele, precum că Bejenaru R. nu a comis

infracțiunea imputată.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile martorului Slukov Vasile

corespund adevărului, deoarece sunt consecutive cu celelalte probe pe care le

și cu declarațiile martorilor Gașpar Vasile, Josan Serghei, Cojocaru Igor și

Letcenea Valeriu și a reprezentantului părții vătămate „Numina” Țipordei

Grigori și sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele,

și care dovedesc pe deplin vina inculpatului în distrugerea și deteriorarea

intenționată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari, săvârșit

prin incendiere or, dânsul a confirmat că „ cu 2,5-3 ani în urmă, s-a întâlnit cu o

persoană de gen masculin pe nume Radic și ultimul i-a comunicat că a incendiat o bază,

depozit, sau magazin, nu ține minte, dar precis că nu apartament”... și aceste

declarații combat argumentele indicate de Bejenaru R.. și apărătorul său în

apeluri, precum că inculpatul n-a comis infracțiunea.

Totodată, instanța de apel a stabilit că declarațiile martorilor Spătaru Boris,

Spătaru Stela, Bejenaru P., Prohnițchii Victor și Darii Mihail, nu pot servi drept

temei de achitare a lui Bejenaru R., deoarece sunt date în scopul exonerării lui

Bejenaru R. de la răspunderea penală, or Spătaru Stela este sora lui, Bejenaru

Petru este fratele lui Bejenaru R., iar Spătaru Boris, Prohnițchii V. și Darii

Mihail, sunt prieteni apropiați ai inculpatului, de aceea instanța de apel a

apreciat critic declarațiile lor.

Mai mult ca atât, instanța de apel a stabilit că, ele nici nu confirmă alibiul

lui Bejenaru R., precum că în timpul când a avut loc incendierea sectoarelor de

fabricare a mobilei ale SC „Numina” SRL, dânsul nu se afla la locul comiterii

infracțiunii, deoarece, instanța de apel a constatat că, potrivit procesului-verbal

de autodenunțare din 17.12.2015, Bejenaru R. în prezența apărătorului a

explicat organului de urmărire penală, precum că la data de 24.12.2011, în jurul

orelor 22:00-23:00, împreună cu Socolov, s-au deplasat pe str. Zelinski din mun.

Chișinău, la întreprinderea care se afla pe partea stângă (după cum ei se

deplasau la deal de la Sarmisegetusa), unde au intrat împreună cu Veaceslav

Socolov pe teritoriul întreprinderii date și s-au apropiat de o scară din metal, ce

se afla pe partea stângă vreo 15 m de la poarta mare. Fiind jos lângă scară, l-a

ajutat pe Socolov să se urce pe scară, după care i-a transmis sacoșa cu două

sticle de plastic de 1,5 litri. Socolov s-a urcat pe acoperiș, iar el a ieșit în drum și

6

l-a așteptat. Ulterior, a aflat că a fost incendiu mare pe teritoriul întreprinderii,

unde a fost cu Socolov.

Mai mult, instanța de apel a stabilit că vina inculpatului se confirmă și prin

probele scrise, și anume: raportul de expertiză chimică nr. 639 din 14.03.2012 (v.

I f.d.213-214); raportul de expertiză nr. 1698 din 21.09.2012 (v. I f.d.230-240);

raportul de expertiză nr. 101 din 25.01.2013 (v. I f.d.94-100), corpuri delicte;

procesele-verbale de cercetare la fața locului din 25.12.2011 și 26.12.2011 (v. I

f.d. 25-33); procesul-verbal de ridicare din 27.01.2012 (v. I f.d. 97-98); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 10.09.2012 (v. I f.d.110-111); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 24.01.2018 (v. III f.d.150-151); raport de

autosesizare privind infracțiunea depistată din 26.12.2011 (v. I f.d.24); procesul-

verbal de autodenunțare din 17.12.2015 (v. III f.d.6); act de constatare a

incendiului din 25.12.2011 (f.d.48 v. I); proces-verbal de cercetare la fața locului

a incendiului din 26.12.2011 (f.d.49-52 v. I); proces-verbal nr.1 din 30.12.2011 (v.

II f.d.5-7, v. III f.d.213); încheierea tehnico-incendiară nr. 50-2011 din 23.01.2012

(v. I f.d.148-162).

Versiunea inculpatului precum că, în timpul când a avut loc incendierea

sectoarelor de fabricare a mobilei ale SC „Numina” SRL, dânsul se afla în altă

parte, nu-l dezvinovățesc de comiterea infracțiunii încriminate or, instanța de

apel a considerat că aceasta în sine constituie o metodă de apărare în scopul

eschivării de la răspunderea penală pentru faptele comise, or declarațiile

acestuia sunt combătute cu procesul-verbal de autodenunțare din 17.12.2015 și

în parte și de declarațiile martorului Slukov Vasile.

Cu referire la argumentul invocat de avocatul Bolocan Ludmila, cu referire

la raportului de expertiză judiciară nr. 34/12.1 - R-6857, instanța de apel l-a

considerat nefondat or, însăși Bejenaru R. în procesul-verbal de autodenunțare

din 17.12.2015 a declarat că „...fiind jos lângă scară, l-a ajutat pe Socolov să se urce

pe scară, după care i-a transmis sacoșa cu două sticle de plastic de 1, 5 litri. Socolov s-

a urcat pe acoperiș, iar el a ieșit în drum și l-a așteptat. Ulterior, a aflat că că a fost

incendiu mare pe teritoriul întreprinderii, unde a fost cu Socolov” Astfel, Bejenaru R.,

putea nici să nu creeze urme pe sticlele indicate supra, deoarece sticlele se aflau

în sacoșă, iar Bejenaru R. la rândul său a transmis această saoșă lui Socolov care

și ultimul a incendiat sectoarele de fabricare a mobilei a SC „Numina” SRL. Prin

urmare Bejenaru R. nici nu s-a atins de sticle, deoarece acestea se aflau în sacoșă.

Astfel, s-a demonstrat cu certitudine că, inculpatul Bejenaru R. își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările lui

prejudiciabile, a dorit, în mod conștient, survenirea unor asemenea urmări.

Cu referire la încălcările de procedură penală invocate de apelanți,

instanța de apel a indicat că potrivit procesului-verbal din 31.01.2018 de

prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală (f.

d. 226, vol. III), după luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale,

învinuitul Bejenaru R. și apărătorul său, nu au avut carva obiecții referitor la

7

efectuarea urmăririi penale, n-a solicitat declararea nulității ordonanței din

10.09.2012 și nici n-au invocat încălcarea normelor Codului de procedură

penală. Prin urmare, încălcările invocate de către apelanți sunt neîntemeiate în

partea nominalizată, deoarece nu a fost solicitată declararea nulității ordonanței

din 10.09.2012, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi

penale, și apelanții au pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale

organului de urmărire penală ulterior, adică în instanțele de judecată, iar

instanța de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nu are temei și

suport legal pentru a declara nulitatea anumitor acțiuni de urmărire penală și

declararea nulității cărorva acte procedurale de la urmărirea penală, or

verificarea legalității acestora ține de competența procurorului ierarhic

superior.

Ținând cont de cele menționate, instanța de apel a stabilit că, acțiunile

inculpatului întrunesc elementele infracțiunii în baza cărora acesta a fost

condamnat or, argumentele invocate de apelantă privind nevinovăția

inculpatului nu are suport probatoriu și contravine probelor administrate, iar

nerecunoașterea vinovăției de inculpat nu echivalează cu achitarea lui de vreme

ce probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului Bejenaru R. în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a considerat că instanța de judecată a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul

prejudiciabil al infracțiunii, de personalitatea dânsului, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului, de

comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și după aceea, care

n-a recunoscut vinovația, nu s-a căit în cele comise și n-a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

Instanța de apel a mai stabilit că, instanța de fond corect l-a condamnat pe

Bejenaru R. în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar aplicarea pedepsei

închisorii cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă,

asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi

infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării

legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art. 61

alin.(2) Cod penal.

ordinare de către:

6.1 Inculpat, care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri

prin care să fie achitat și eliberat din penitenciar.

În motivarea recursului invocă:

- instanțele de judecată în mod divergent au respins versiunea sa, precum

că fapta-incendiul nu a fost săvârșit de el;

8

- fapta incriminată, se bazează pe presupuneri, la etapa inițială toți experții

declarau că sursa de incendiere a fost produsă din interiorul depozitului, de la

soba;

- instanțele de judecată s-au bazat pe presupunerile acuzării, ne bazându-

se pe nici o probă;

- incorect au fost apreciate critic declarațiile martorilor apărării, care au

declarat că în ziua producerii incendiului, el s-a aflat în or. Bălți, instanțele de

judecată nu au avut întrebări la martor;

- instanțele de judecată au ignorat prevederile art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală;

- instanța de apel s-a retras în camera de deliberare fără a-i acorda ultimul

cuvânt, ceea ce constituie o încălcare gravă a prevederilor art. 413 alin. (7) Cod

de procedură penală;

- nu a fost efectuată cercetarea materialelor probatorii din dosar;

- instanța de apel nu a ascultat poziția sa și nici nu a citit cele depuse de el

în scris;

- instanțele de fond nu s-au expus asupra cererii sale de constatare a

încălcării termenului rezonabil și a aplica prevederile art. 385 alin. (4), (5) Cod

de procedură penală, nu a constatat faptul că îi sunt încălcate drepturile privind

condițiile de detenție, prevăzute de art. 3 CEDO, nu s-a dispus reducerea din

termenul de 3 ani închisoare;

- instanța a fost compusă cu încălcarea art. 33, 34 Cod de procedură penală,

iar judecătorii Vrabie S. și Teleucă S., cad sub incidența art. 33 alin. (2) pct. 6)

Cod de procedură penală, deoarece l-au condamnat la 8 ani închisoare.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 2), 4), 6) Cod de procedură penală.

6.2 La data de 13 mai 2019, inculpatul a declarat recurs suplimentar, în care

solicită casarea acestora și a încheierilor din 11 aprilie 2019 și 18 aprilie 2019, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat și calcularea termenului

executat cu despăgubirile prevăzute la art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală.

În motivarea recursului invocă:

- instanțele de judecată au adoptat hotărârile fără respectarea prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, bazându-se pe neexistentele probe ale

acuzării, neluând în considerație probele apărării;

- contrar prevederilor art. 389 Cod de procedură penală, absolut nici o

probă nu a fost cercetată în ședința de judecată;

- în ședința de judecată din data de 02 mai 2018, instanța de judecată a

refuzat solicitării de a examina autodenunțul din 17.12.2015, menționând că va

fi dat citirii și examinat o dată cu toate probele acuzării, fapt ce nu a avut loc,

incorect aceste probe au fost puse la baza sentinței de condamnare, deoarece nu

au fost examinate în ședință;

9

- instanțele de fond nu s-au expus asupra faptului încălcării termenului

rezonabil la examinarea cauzei și asupra motivelor invocate în apel, ceea ce

prezumă nerezolvarea fondului cauzei penale, nefiind respectate prevederile

art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală;

- instanța de judecată nu a respectat prevederile art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, iar prin încheierea din 11 aprilie 2018, a încercat să-și

corecteze omisiunile vădite din decizie, fiind încălcate prevederile art. 466, 4734

alin. (6), 88 alin. (3) Cod de procedură penală;

- instanța incorect a aplicat despăgubirile până la emiterea sentinței din 11

iulie 2018, reducerea din termen se efectuează pentru încălcarea dreptului de

detenție și nu pentru aflarea în arest, incorect instanța de apel a modificat

dispozitivul sentinței din 11.07.2018 și a exclus 7 luni de aflare în Penitenciarul

13, fără nici un temei;

- instanța de apel nu s-a expus asupra recursului împotriva încheierii din

15 ianuarie 2019, prin care s-au respins obiecțiile asupra procesului-verbal al

ședinței de judecată;

- nu a avut parte de ultimul cuvânt în instanța de apel;

- de către instanțele de fond i-au fost încălcate prevederile art. 7, 8, 24 Cod

de procedură penală;

- instanța de apel a încălcat prevederile art. 94 alin. (9) Cod de procedură

penală, în ședința de judecată nu a fost cercetată nici o probă, nu au fost date

citirii declarațiile părții vătămate, a martorilor, experților, nu s-a cercetat nici o

probă înaintată de partea acuzării;

- instanța de apel nu a luat în considerație încălcarea prevederilor art. 389

alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece instanța de fond și-a bazat sentința

de condamnare pe presupuneri;

- instanțele de judecată incorect au dat apreciere critică declarațiilor

martorilor apărării;

- potrivit pct. 31 din decizie, unicile probe de constatare că el a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, este autodenunțul

din 17.12.2015 și declarațiile martorului Slukov Vasile, cu referire la autodenunț

el l-a depus și tot el s-a dezis de el și a explicat instanțelor ce l-a făcut să depună

falsul denunț, dar o dată ce a refuzat de el, nu mai poate fi admis ca probă;

- instanțele de judecată dacă ar fi studiat declarațiile sale, martorilor

Gaspar V., Josan S., Cojocaru S., Letcencu V., care fiind întrebați de ce

incendierea a avut loc din afară, au răspuns că au fost depistate două sticle de

plastic și o scăriță mică, nu coincide autodenunțul fals cu declarațiile martorilor

acuzării;

- instanța de apel nu a examinat cererea sa de apel unde a indicat toate

necoincidențele, instanța nu a citit solicitările și concluziile scrise și a adoptat o

decizie ilegală;

10

- cu referire la declarațiile lui Slukov V., este un martor inventat, în

pașaport este indicat că nu a fost în Republica Moldova de la 06.12.2011 până la

11.12.2011, fapt ce contravine autodenunțului;

- martorul Slukov V., face parte din scenariul cu incendierea;

- nu există nici o probă ce ar dovedi că el a incendiat impozitele SRL

„Numina”, în anul 2011, în ajunul celor incriminate a fost în or. Moscova, fapt

ce nu puteau să-l uite martorii Spataru S., Spataru B., Bejenaru P., Prohițchi V.

și alții;

- pentru că avea nevoie de bani la operația de cancer a soției sale, a fost de

acord, la promisiunea de a primi bani, pentru prezentarea cu așa numitul

autodenunț;

- fapta nu a fost săvârșită de el;

- martorul Slukov V. este vorbitor de limba rusă și nu posedă limba

română, judecătorul din prima instanță traducea dintr-o limbă în alta, fapt ce a

dus la necorespunderea procesului-verbal cu cele relatate în sentință;

- judecata a avut loc fără participarea interpretului;

- instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că au fost încălcate

prevederile art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală;

- în pct. 59 în decizia din 05.03.2018, se indică faptul că este condamnat și

arestat și pe alt dosar penal;

- cu referire la încheierile din 11.04.2019 și 18.04.2019, instanța incorect cu

încălcarea art. 88 alin. (3) Cod penal și art. 4734 alin. (6), 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, a calculat termenul închisorii, totodată și încheierea din

11.04.2019, este ilegală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 2), 4), 6), 8) Cod de procedură penală.

6.3 Avocatul Bolocan L. în numele inculpatului, prin care solicită casarea

acestora cu dispunerea achitării lui Bejenaru R., deoarece fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

În motivarea recursului invocă:

- instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel deși

au fost invocate probe concrete care confirmă nevinovăția inculpatului

Bejenaru R.

-urmărirea penală a fost reluată la data de 30.09.2015, însă abia la data de

13.10.2015 Slukov V. este audiat f.d.227-228 și a comunicat că timp de 2 ore a

băut un litru de vodcă cu cel care a incendiat depozitul și indică că, a înștiințat

organele de poliție în luna iulie 2015. Declarațiile acestui martor sunt

îndoielnice, deoarece fiind audiat în ședința de judecată el a comunicat că nu

poate recunoaște pe nimeni dintre participanți, fiindcă a suferit două intervenții

chirurgicale, mai mult în ședința de judecată acestuia nu i s-a asigurat interpret,

el fiind vorbitor de limbă rusă, nu s-a ținut cont de faptul că Slukov V. a decris

o altă persoană, dat nu pe Bejenaru R.;

11

- potrivit constatărilor din pct. 34 al deciziei, Bejenaru R. la data de

17.12.2015 s-a autodenunțat (f.d.6, vol. III), iar explicațiile le-a dat în prezența

apărătorului, iar cele relatate de acesta detaliat corespund faptei incriminate,

deoarece urmărea un scop patrimonial, fiindcă avea nevoie de bani pentru

tratamentul soției;

- Bejenaru R. s-a autodenunțat fiind provocat, propunîndu-i-se în schimb

o sumă de bani în cuantum de 20 000 euro. Infracțiunea însă nu a săvîrșit-o și

banii nu i-a primit, iar de bani avea nevoie, deoarece soția sa era grav bolnavă;

- la materialele cauzei există o copie a pașaportului care aparține lui

Bejenaru R., prin care se confirmă faptul că acesta de la data de 06.12.2011 pînă

la data de 12.12.2011 s-a aflat la Moscova, iar potrivit autodenunțului, care nu

corespunde adevărului, inculpatul se întîlnea cu complicii Sokolov V. și

Lovabenco Ivan, autodenunțul este fals Bejenaru R., aflîndu-se la Moscova nu

putea fi în același timp la Chișinău în barul „Jeltok”. Conform acestui

autodenunț fals, inculpatul l-ar fi ajutat pe Sokolov V. să se urce pe o scară,

instalată în peretele clădirii, care se afla la o înălțime le 2,5 -3 m de la pămînt.

Aceste declarații contravin declarațiilor pompierilor care au comunicat că după

incendiu, la scara care era instalată în perete a fost depistată o scăriță pe care

posibil și probabil s-au urcat cei care au incendiat SC „Numina" SRL;

- la locul incendiului au fost găsite două sticle din plastic cu vol. de 1,5l

care aveau amprente pe ele. Aceste sticle din plastic au rămas intacte la o

temperatură de 1500 grade și care se aflau la cîțiva metri, în timp ce de pe

acoperiș se destrămau blocurile de beton și sticla de la geam s-a topit. Or, mult

mai probail că acestea au fost aruncate după stingerea incendiului;

- amprentele digitale lăsate pe suprafața sticlei nu s-au afirmat, dovadă

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12.1 - R-6857 din 29/12/2017 (f.d 165 IV).

potrivit concluziei, expertul Bezu Grigorii se constată că: „două urme papilare nr.

1 și nr. 2 o urmă digitală și o urmă palmară relevate pe suprafața sticlei nr.1, ridicate

în cadrul cercetării la fața locului pe faptul incendierii depozitului ce aparține

„Numina” SRL, amplasat pe str. Zelinscki 11, mun. Chișinău, comis pe data de

25.12.2011 au fost create nu de cet. Bejenaru Radic, ci de alte persoane”;

- materialul inflamabil utilizat la data de 24.12.2011 la incendierea

„Numina” SRL era motorină. La temperatura de +15 grade motorina se

evaporă, iar la temperaturi mai joase ea nu are miros, astfel nefiind clar în ce

mod pompierii și experții au depistat mirosul de substanță inflamabilă;

- nu sunt de acord cu soluția invocată în pct. 46 potrivit căreaia se constată

că, nu există nici o discordanță între cele reținute de instanța de fond și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care maretialul probator

o susține;

- instanțele de fond au comis erori de drept, condamnând o persoană în

lipsa unor probe suficiente, anumite fapte fiind calificate fără a avea un suport

12

probant, fiind încălcate normele, în faptul că acuzarea a înaintat o învinuire

bazată pe probe viciate, care nu demonstrează vinovăția inculpatului,

instanțele de judecată în hotărârile adoptate, inversând sarcina învinuirii din

activă în pasivă;

- instanța nu a dat nici o apreciere circumstanțelor relevate de apărare,

considerându-le neprobate, neesențiale și care vin în contradicție cu probele

acuzării, fără a motiva în vreun fel această constatare;

- instanța de apel nu s-a expus în latura invocată de apărare reritor la faptul

că SC „Numina” SRL înainte de incendiu, cu cîteva zile a petrecut inventarierea

tuturor bunurilor, astfel încît a existat un interes material din partea acestora;

- în incendiul respectiv au ars bunuri cu o valoare de peste 20 milioane lei,

bunurile fiind asigurate de „Numina” SRL la „Moldasig”, fiind stabilită

despăgubirea de asigurare considerabilă;

- există dubii puternice cu privire la faptul că, incendierea s-a produs

imediat după inventarierea bunurilor, totodată s-a tergiversat chemarea

pompierilor, iar „Numina” SRL avea toate temeiurile a fi cointeresată în

survenirea cazului asigurat, deoarece avea un interes bănesc;

- instanța de apel nu și-a motivat suficient hotărîrea, însă era obligată;

- modul în care mijloacele de probă au fost obținute s-a desfășurat prin

procedee probatorii contrare Codului de procedură penală și a jurisprudenței

CEDO, procesul procesul penal în privința inculpatului Bejenaru R., în

ansamblul său, în sensul art. 6 al Convenției nu a fost echitabil;

- inculpatul nu este de acord cu termenul dedus din pedeapsă, conform

art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării

drepturilor privind condițiile de detenție garantate de art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reducerea

pedepsei se va calcula: pentru două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv. Penitenciarul 13 din mun. Chișinău are statut de izolator de detenție

provizorie, iar Bejenaru R. se află în detenție în incinta acestui penitenciar de la

data de 11 decembrie 2017 și pînă în prezent. Condițiile de detenție în

Penitenciarul 13, au fost recunoscute ca fiind inumane și degradante, astfel

acesta revendică întregul termen de aflare în Penitenciarul -13, ci nu doar

aflarea sa în arest preventiv, care urmează a fi calculat potrivit aceluiași art. 385

alin. (5) Cod de procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit conchide asupra admiterii acestora, pentru considerentele

expuse în contextul ce urmează.

Pornind de la aceea că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei

căi de atac, se rezumă la înlăturarea erorilor de drept admise de instanța

13

ierarhic inferioară, la etapa precedentă de judecare a cauzei, regulă stipulată și

în art. 434 Cod de procedură penală.

În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile

de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ceea ce privește

chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea

se referă la: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Soluția instanței de recurs adoptată pe marginea acestei cauze, în drept, se

întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

potrivit căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea

totală a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care esența erorii

judiciare admise nu poate fi înlăturată de către instanța de recurs la această

etapă a procedurii.

Revenind la textul recursurilor ordinare declarate de către inculpat și

avocatul acestuia Bolocan L. se constată că, recurenții invocă temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 4), 6) și 8) Cod de procedură penală,

evidențiind și faptul că prin decizia instanței de apel nu s-a dat răspuns la

argumentele specificate în apeluri.

Colegiul penal lărgit constată că sentința primei instanțe a fost a atacată cu

apeluri de către inculpat și avocatul acestuia Bolocan L.

Instanța de apel, prin decizia din data de 05 martie 2019, a respins ca

nefondate apelurile declarate și a menținut sentința.

Ulterior, la data de 11 aprilie 2019 (f.d. 84-91 v. VII), instanța de apel a emis

încheiere de corectare a omisiunilor din decizie, cu privire la deducerea arestării

preventive din termenul de pedeapsă numit, indicînd că „Se deduce din pedeapsa

numită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 iulie 2018, lui

Bejenaru Radic Xxxxx pe art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, de 3 ani închisoare, cu

14

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, arestarea preventivă, conform art.

385 alin. (5) CPP, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv,

reducând pedeapsa închisorii cu 1 an și 2 luni, Bejenaru Radic Xxxxx urmând să

execute pedeapsa închisorii pentru termenul rămas de 1 an 10 luni, în penitenciar de

tip semiînchis.”

Cu toate că, instanța de apel, a adoptat o încheiere la data de 11 aprilie 2019

și în temeiul art. 249, 250 Cod de procedură penală, a corectat calificând ca

omisiune vădită faptul că, nu a redus pedepsa conform prevederilor art. 385

alin. (5) Cod de procedură penală, însă Colegiul penal lărgit consideră că‚

instanța de apel a calificat greșit acest fapt ca omisiune vădită, ce poate fi

corectată în conformitate cu prevederile art. 249, 250 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 249 alin. (1) Cod de procedură penală, erorile materiale

evidente din cuprinsul unui act procedural se corectează de însuși organul de

urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată care a

întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu, iar în alin. (3) al aceluiași

articol este stipulat că despre corectarea efectuată, organul de urmărire penală

întocmește un proces-verbal, iar judecătorul de instrucție sau instanța de

judecată – o încheiere, făcîndu-se mențiune și la sfîrșitul actului corectat.

Instanța de recurs menționează, că erorile materiale sunt simple greșeli

scriptice privind numele sau prenumele, unele date calendaristice la care se

referă actul, unele indicații numerice și altele, cu excepția erorilor de conținut.

Deci, erorile de conținut nu se corectează conform dispozițiilor art. 249

Cod de procedură penală, dar prin intermediul căilor de atac.

În conformitate cu prevederile art. 250 Cod de procedură penală,

prevederile art. 249 se aplică și în cazul în care organul de urmărire penală,

judecătorul de instrucție sau instanța de judecată, ca urmare a unei omisiuni

vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți,

traducători, apărători, asupra restituirii obiectelor, corpurilor delicte sau a

ridicării măsurilor asiguratorii, precum și a altor măsuri.

Prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, stipulează că în

cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate

de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare

pentru o zi de arest preventiv.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel prin decizia adoptată a

menținut sentința primei instanțe, prin care inculpatul a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, prin

încheierea din 11 aprilie 2019 a corectat omisiunile din decizie și a redus

pedepsa conform prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu 1

an și două luni.

15

În acestă ordine de idei, Colegiul atestă, că cuantumul sau termenul

pedepsei cu închisoare care a fost corectat prin încheierea instanței de apel din

11 aprilie 2019, nu reprezintă omisiune vădită, în sensul prevederilor art. 250

Cod de procedură penală, dar se atribuie la eroare de conținut, care nu putea fi

corectată prin încheiere de către instanța de apel, dar prin intermediul căilor de

atac. Mai mult ca atât, la soluționarea chestiunii de corectare a omisiunilor

vădite de către instanța de apel nu au fost respectate nici prevederile alin. (3)

art. 249 Cod de procedură penală, adică nu s-a făcut mențiune la sfârșitul

actului corectat, în decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

martie 2019.

Totodată, verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu

actele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece

instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a

dat răspuns la toate motivele esențiale invocate de apelanți în ordine de apel.

Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei

hotărârii judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelanți în

prezenta speță, unde au fost puse pentru discuție în instanța de apel, inclusiv

câteva argumente principale, care au rămas fără răspuns și anume versiunea

inculpatului, precum că el s-a autoincriminat, deoarece avea nevoie de o sumă mare

de bani care l-ar fi ajutat să acopere cheltuielile necesare pentru tratamentul soției care

era bolnavă de cancer, conform scenariului propus urma să recunoască incendierea unui

depozit, însă acesta a renunțat la comiterea infracțiunii, totodată banii promiși nu i-a

primit, și argumentele inculpatului precum că, există dubii puternice cu privire la

faptul că, incendierea s-a produs imediat după inventarierea bunurilor, totodată s-a

tergiversat chemarea pompierilor, iar „Numina” SRL avea toate temeiurile de a fi

cointeresată în survenirea cazului asigurat, deoarece avea un interes bănesc, mai mult

ca atât lipsa probelor directe precum că, Bejenaru R. a fost la fața locului. La fel și

motivul invocat că instanța de judecată nu a asigurat prezența interpretului în

ședința de judecată în care a fost audiat martorul Slukov V., astfel declarațiile

martorului consemnate în procesul-verbal nu coincid cu constatările instanței din

sentință.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, nici nu au fost

indicate toate motivele expuse mai sus, ulterior fiind redat conținutul

declarațiilor reprezentantului părții vătămate, martorilor, fiind menționate și

probele scrise ce au fost verificate în instanța de apel, considerând în cele din

urmă că vina inculpatului în cele incriminate este confirmată, însă instanța

ierarhic inferioară nu s-a expus asupra tuturor motivelor esențiale menționate

mai sus, fără o fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente

alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-

se cu expunerea selectivă doar asupra unora din ele, în final concluzionând că

„Astfel, Colegiul penal, analizând în ansamblu circumstanțele cauzei, conchide că

instanța de judecată corect a dedus comiterea infracțiunii imputate inculpatului

16

Bejenaru Radic de către dânsul, odată ce, pe parcursul cercetării judecătorești s-a

confirmat cu certitudine, vinovăția acestuia”.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel nu s-a pronunțat nici

asupra cererii inculpatului de constatare a încălcării termenului rezonabil și a

aplica prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, în situația în care instanța de fond

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. Însă, analizând

partea motivată și a sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal lărgit constată,

că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri argumentate la toate

criticile de bază invocate în apeluri, respectiv instanța de apel prin efectul

devolutiv al căii de atac urma să dea o apreciere mai amplă aspectelor de fapt

și de drept, prin prisma motivelor principale invocate în apeluri, ceea ce însă

nu a fost efectuat în prezenta speță de către instanța de al doilea grad de

jurisdicție.

După cum se învederează în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ

al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătorești,

pentru a fi de calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil

drept rezultatul unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri

echitabile și al unei aprecieri convingătoare a faptelor.

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde

în principal de calitatea motivației. O motivație bună este o necesitate

imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerității. Motivația permite

nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este

mai ales o garanție împotriva arbitrarului. De aceea, aceasta trebuie să fie

coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții, care trebuie să permită

urmărirea unui raționament ce a condus judecătorul la soluția adoptată în final.

În subsidiar, în același Aviz se evidențiază că, motivația trebuie să

răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor

de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să

se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont

de ele.

La caz, instanța de apel nu a dat răspuns la toate capetele de cerere din

apelurile inculpatului și apărătorului, prin aceasta nerezolvând fondul

apelurilor declarate.

Caracterul succint al concluziei formulate de instanța de apel față de

criticele părții apărării este calificat de Colegiul penal lărgit ca fiind o motivare

insuficientă și irelevantă, contrară standardelor procedurale inserate la art. 6

paragraf. 1 din Convenția Europeană.

17

În cauza Vetrenko c. Moldovei în hotărârea din 18 mai 2010, instanța de

contencios european, a statuat că unul din standardele art. 6 din Convenție

declară că este în sarcina instanțelor naționale de a considera cele mai

importante argumente ridicate de părți și de a aduce motive în sensul acceptării

sau refuzului acestora. Chiar dacă sfera argumentelor asupra cărora instanțele

urmează să aducă argumente proprii poate depinde de circumstanțele

particulare ale cauzei, totuși o omisiune de a considera un argument serios sau

examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în sine incompatibilă cu noțiunea

unui proces echitabil.

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți și nu

este suficient doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua

propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin

prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o

măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

Așadar, în decizie instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelanți și menționate mai sus, motivându-și temeiurile

de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din

aceste motive invocate de apelanți. Nepronunțarea instanței de apel asupra

tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în

acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer

prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile

legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către apelanți, care în

opinia lor au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută

de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței

de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile

comise de către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs

în prezenta procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui

instanța ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu

de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

18

legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit

prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpaților, să elucideze

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, inclusiv în partea

individualizării și stabilirii pedepsei, în caz de adoptare sau menținere a unei

soluții de condamnare, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpat și avocatul

acestuia Bolocan Ludmila, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Bejenaru Radic

Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 05 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

19