1ra-1081/2020 — art. 264-1 alin. 3 CP

1ra-1081/2020 — art. 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1081/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Bodareu Octavian și de către inculpatul Moscaliuc Serghei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2019 și

sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 03 iulie 2019, în cauza

penală în privința lui,

Moscaliuc Serghei XXXXX, născut

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 12.07.2017 – 03.07.2019

instanța de apel: 26.07.2019 – 04.12.2019

instanța de recurs ordinar: 24.02.2020 – 10.11.2020

C O N S T A T Ă :

Moscaliuc Serghei, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, și în temeiul art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal, procesul penal în privința lui Moscaliuc Serghei a fost încetat din

motivul survenirii termenului de prescripție tragerii la răspundere penală,

cu liberarea de răspundere penală.

Moscaliuc Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, și în baza acestei legi i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub formă de închisoare aplicată lui Moscaliuc Serghei pe o

perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă

Munteanu Valeriu și s-a dispus încasarea de la Moscaliuc Serghei în folosul

lui Munteanu Valeriu a sumei de 5000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu

moral.

1

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă Cobîlaș

Sergiu și s-a dispus încasarea de la Moscaliuc Serghei în folosul lui Cobîlaș

Sergiu a sumei de 5000 (cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-

legale, în sumă de 960 lei.

Moscaliuc Serghei, la 06.05.2017, în jurul orei 20:30, deținând permis de

conducere și deplasându-se la volanul automobilului de model „Peugeot

Partner” cu n/î XXXXX prin localitatea XXXXX, r-nul Florești, a fost stopat

de către angajații INP Paladii Mihail și Parasii Ghenadie, care l-au suspectat

de întrebuințarea băuturilor alcoolice și fiindu-i propusă efectuarea testării

alcoolscopice cu aparatul Drager, Moscaliuc Serghei a refuzat categoric.

Tot el, la 06 mai 2017, în jurul orei 20:00, aflându-se pe una din străzile

s. XXXXX, r-nul Florești, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cunoscând

despre faptul că cet. Sergiu Cobîlaș și Valeriu Munteanu sunt angajați de

poliție ai IP Florești și în acel moment își îndeplinea atribuțiile de serviciu

deoarece s-au prezentat la fața locului pentru a preveni și curma săvârșirea

unei fapte antisociale, intenționat, în scopul sistării activității lor de serviciu

ori schimbării caracterului ei în interesul său, i-a aplicat lui Sergiu Cobîlaș o

lovitură cu pumnul în regiunea feței, iar lui Munteanu Valeriu cu ajutorul

unui obiect ascuțit - tăietor i-a cauzat o plagă în regiunea degetului mare a

mâinii drepte, prin care fapt ambilor angajați de poliție ai IP Florești le-a

cauzat vătămări corporale.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 29 iunie 2017

la Cobîlaș Sergiu s-au stabilit următoarele leziuni corporale: echimoze la

nivelul brațului drept și pe mucoasa buzei superioare, excoriații la mâna

dreaptă, ce se califică ca vătămări neînsemnate.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 29.05.2017 la

Munteanu Valeriu s-au constatat următoarele leziuni corporale: plagă

contuză la nivelul degetului I al mâinii drepte; excoriație la urechea dreaptă,

ce se califică ca vătămare ușoară.

3.1 Procurorul în procuratura raionului Florești, Revencu Vasile, care

a solicitat casarea sentinței în partea referitoare la pedeapsa aplicată și

încasarea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei de către instanța de apel

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Moscaliuc Serghei, să fie recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 2641 alin. (3) și 349 alin. (11) Cod penal.

2

A înceta procesul penal de învinuire a lui Moscaliuc Serghei în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, din motiv

că a intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, iar

în baza art. 349 alin. (11) Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

A încasa de la Moscaliuc Serghei - 1020 lei, ce constituie cheltuieli

judiciare suportate de către stat în legătură cu efectuarea expertizelor

judiciare în cauza penală respectivă.

În motivarea apelului procurorul a invocat faptul că:

- deși inculpatul Moscaliuc Serghei în cadrul urmării penale și a

cercetării judecătorești nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunilor

incriminate, declarând că nu le-a comis, totuși vinovăția acestuia a fost

probată prin ansamblul materialului probant administrat în cadrul urmăririi

penale și a cercetării judecătorești;

- la pronunțarea sentinței, instanța de judecată a dat o apreciere justă

circumstanțelor cauzei și a calificat corect acțiunile inculpatului Moscaliuc

Serghei, încadrându-le în baza art. art. 2641 alin. (3) și 349 alin. (11) Cod penal

și ia aplicat corect pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute de Codul penal,

însă din motive neîntemeiate i-a aplicat o pedeapsă prea blândă și cu

suspendarea executării acesteia;

- la pronunțarea sentinței, instanța de judecată a respins solicitarea de

încasare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată;

- instanța de judecată, nu a ținut cont de rezonanța infracțiunilor

incriminate și motivele săvârșirii acestora, precum și de comportamentul lui

Moscaliuc Serghei în timpul săvârșirii infracțiunilor, în timpul urmării

penale și a cercetării judecătorești.

- cheltuielile suportate de către stat în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare sunt urmare a acțiunilor cet. Moscaliuc Serghei,

condiționate de săvârșirea infracțiunilor pe cauza penală în care este acuzat,

astfel că între cheltuielile suportate și acțiunile inculpatului există o legătură

de cauzalitate directă și în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (2) Cod

Procedură Penală;

- prin neîncasarea cheltuielilor judiciare și aplicarea în privința lui

Moscaliuc Serghei a unei pedepse sub formă de închisoare și suspendarea

executării pedepsei nu a fost atins scopul legii penale care apără, împotriva

infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, orânduirea

constituțională, precum și întreaga ordine de drept;

- prin aplicarea în privința lui Moscaliuc Serghei a unei pedepse mai

aspre și anume sub formă de închisoare, urmează a fi exercitată o influență

3

pozitivă asupra altor indivizi care vor fi determinați astfel să nu săvârșească

infracțiuni, știind cu certitudine că pedeapsa este inevitabilă;

3.2 Inculpatul Moscaliuc Serghei, care a solicitat casarea totală a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

În motivarea cererii de apel a invocat netemeinicia sentinței prin următoarele

aspecte:

- trimiterea în judecată a sa a fost realizată prin efectul rechizitoriului

întocmit de către procurorul în procuratura r-lui Florești, Gheorghe Iapără,

indicând totodată, că prin hotărârea judecătorească contestată, de către

prima instanță s-a considerat probată acuzarea formulată, concluzie care a

fost întemeiată pe o apreciere arbitrară, părtinitoare a probelor administrate

de către partea acuzării și ignorarea argumentelor sale și a apărării;

- în conținutul sentinței contestate rezultă invocarea de către prima

instanță a probelor cercetate, aprecierea lor fiind vădit părtinitoare doar în

favoarea acuzării, ignorându-se principiile fundamentale care guvernează

procesul penal național, contrar după părerea sa prevederilor art.101 alin. (l)

Cod de Procedură Penală;

- consideră, că acest fapt, determină instanței de judecată și obligația din

oficiu, de a respinge în procesul de apreciere probele ilegal administrate, de

a da eficiență principiilor fundamentale ale procesului penal și hotărârilor

Curții Europene a Drepturilor Omului;

- a invocat că, deși instanța a redat în conținutul sentinței declarațiile

sale și a martorilor oculari care au fost prezentați ca probe ale apărării,

acestea nu au fost în niciun mod analizate;

- a indicat că provoacă indignare, modul în care prima instanță a

apreciat declarațiile lui drept inferioare față de declarațiile părților vătămate

care sunt angajați ai poliției, martorilor la fel angajați ai IP Florești, toți cu

calitate de persoane interesate în finalul cauzei;

- în cazul său, constată că nu se întrunesc elementele componenței de

infracțiune și anume lipsește legătura de cauzalitate;

- consideră că nu a fost probat faptul că el ar fi comis vreo ilegalitate în

acea zi, fapt pentru care au hotărât să intervină acești colaboratori de poliție;

- atât în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penala cât și în cadrul

ședinței de judecată a făcut referință la faptul că nu el a fost acel care a aplicat

lovitura și a provocat leziunile date, dar anume colaboratorii de poliție i-au

aplicat multiple lovituri, i-au rupt hainele, l-au intimidat;

- consideră că atât la urmărirea penală cât și în cadrul ședinței de

judecată, nu au fost acumulate și prezentate probe pertinente și concludente

care ar confirma intenția sa de a comite infracțiunile încriminate;

4

- la locul de trai se caracterizează doar din punct de vedere pozitiv,

anterior nu a fost condamnat, fapt care urmează a fi apreciat, nu este acea

persoană care să provoace astfel de situații;

- consideră că careva probe obiective, certe, pertinente, concludente și

legale cu privire la vinovăția sa de comiterea infracțiunii incriminate nu au

fost administrate.

au fost respinse ca nefondate, apelul procurorului și apelul inculpatului

Moscaliuc Serghei și menținută fără modificări, sentința Judecătoriei Soroca,

sediul Florești din 03 iulie 2019.

4.1 Instanța de apel a statuat că: Judecând cauza penală, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

legală, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, în urma judecării apelurilor a considerat că, acestea

sunt contradictorii circumstanțelor stabilite pe cauză și lea respins ca

nefondate, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, just

ajungând la concluzia privind recunoașterea ca vinovat a inculpatului

Moscaliuc Serghei în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal și art. 349 alin. (11) Cod

penal și ca urmare condamnarea acestuia, corect punând la baza sentinței de

condamnare probele administrate și cercetate în ședința instanței de

judecată și verificate în instanța de apel, astfel, stabilind corect starea de fapt.

Ce ține de apelul inculpatului, instanța de apel a considerat că, nu

poate fi admis, or, argumentul acestuia că nu a comis infracțiunea prevăzută

de art.2641 alin.(3) Cod penal, nu poate fi reținut fiind combătut prin probele

cauzei penale, care confirmă că acesta a refuzat trecerea controlului medical

în vederea stabilirii stării de ebrietate.

Ce ține de infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal,

instanța e apel la fel a considerat dovedită vina, acțiunile acestuia corect fiind

calificate.

Instanța de apel nu a reținut argumentul inculpatului că prima

instanță a apreciat declarațiile inculpatului drept inferioare de cele a părților

vătămate și martorilor, or această afirmație contravine celor constatate,

probele cercetate de instanța de fond și suplimentar de cea de apel,

coroborând între ele, și fiind pertinente cauzei penale, totodată vina acestuia

confirmându-se chiar prin declarațiile proprii.

Din aceleași motive instanța e apel nu a reținut argumentul că nu el a

fost acela care a aplicat lovituri ci colaboratorii de poliției, or, după cum s-a

mai menționat personal a indicat că a aplicat lovituri.

5

Instanța de apel nu a reținut nici motivul invocat că părțile vătămate

erau în stare de ebrietate, or, conform extrasurilor chitanțelor Drager la

Munteanu Valeriu și Cobîlaș Sergiu, s-a constatat 0,00 mg/l alcool în aerul

expirat.

În rest instanța de apel a apreciat apelul inculpatului Moscaliuc

Serghei ca fiind o relatare a dezacordului său cu sentința de condamnare

emisă de prima instanță, ceea ce însă nu a determinat instanța de apel de a

modifica soluția în sensul solicitat în cererea de apel.

Ce ține de apelul procurorului în latura pedepsei, instanța de apel a

considerat corectă soluția primei instanțe privind încetarea procesului penal

în privința lui Moscaliuc Serghei în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, și în

concordanță cu art. 53 lit. g) Cod penal, art. 332 alin. (1) Cod de procedură

penală precum și art.391 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală.

Prima instanță corect a conchis, că deoarece fapta imputată

inculpatului în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, a fost comisă de Moscaliuc

Serghei la data de 06 mai 2017 și de atunci a expirat termenul de 2 ani, o lună

și 27 zile din momentul săvârșirii infracțiunii, ceea ce duce la încetarea

procesului penal.

Ce ține de pedeapsa aplicată de instanță pentru infracțiunea prevăzută

de art.349 alin.(11) Cod penal, instanța de apel a constatat că, la stabilirea

pedepsei prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod

penal, corect a ținut cont și de prevederile art.75 Cod penal.

Prima instanță a constatat că infracțiunea prevăzută de art.349 alin.(11)

Cod penal comisă de Moscaliuc Serghei potrivit art. 16 Cod penal face parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave, pentru care legiuitorul a

prevăzut pedeapsa penală închisoare de până la 3 ani, circumstanțe

atenuante, conform art.76 Cod penal și agravante conform art.77 Cod penal

în acțiunile lui Moscaliuc Serghei nu au fost stabilite, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, totodată, părțile vătămate Cobîlaș Sergiu și

Munteanu Valeriu nu au contestat sentința primei instanțe, fiind de acord cu

soluția emisă și în latura stabilirii pedepsei inculpatului.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului, este

echitabilă faptei infracționale săvârșite, este în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului, careva temeiuri de casare a sentinței

în latura pedepsei nefiind stabilite, totodată, sentința primei instanțe

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, argumentele expuse în actul

judecătoresc, echivalând cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor art.

6 CEDO.

6

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat de încasare de la

inculpatul Moscaliuc Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

sumă de1020 lei pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare nr.

XXXXX din 29.05.2017 în privința lui Cobîlaș Sergiu, nr. XXXXX din

29.05.2017 în privința lui Moscaliuc Serghei, XXXXX din 29.05.2017 în

privința lui Munteanu Valeriu precum și cheltuielilor pentru testările

alcoolscopice, instanța de apel lea respins, or acestea au fost efectuate în

vederea acumulării probelor necesare, ce demonstrează vinovăția și

identifică persoana vinovată în comiterea infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a statuat

obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea constatării

faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor

aferente procesului din contul statului și corect s-a condus de prevederile

art. 142-143, art. 227, art. 228 Cod de procedură penală și prevederile alin. (3)

a art. 75 din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar.

Instanța de apel a menționat că deși alin. (2) art. 143 Cod de procedură

penală prin Legea nr.316 din 22.12.2017 în vigoare din 09.02.2018, a fost

abrogat, totuși norma dată este aplicabilă cazului, deoarece infracțiunea

incriminată inculpatului Moscaliuc Serghei a fost comisă până la abrogarea

acestei norme procesuale și anume la data de 06.05.2017 respectiv cheltuielile

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare nr. XXXXX

din 29.05.2017 în privința lui Cobîlaș Sergiu, nr. XXXXX din 29.05.2017 în

privința lui Moscaliuc Serghei, XXXXX din 29.05.2017 în privința lui

Munteanu Valeriu pe cauza dată urmează a fi trecute în contul statului.

Instanța de apel nu a reținut alegația avocatului că, la borderoul vol. II

din dosar, lipsește procesul-verbal de atragere la răspunderea

contravențională a lui Moscaliuc Serghei pentru defrișarea ilegală, or arată

că acesta nu este obiect de studiu în cauza dată și nu poate influența soluția

instanței.

Ce ține de solicitarea părților vătămate din instanța de apel, susținută

și de procuror privind încasarea prejudiciului moral a câte 10000 lei pentru

fiecare, instanța de apel nu s-a expus or, o asemenea solicitare în apelul

procurorului nu a fost înaintată, iar părțile vătămate nu au înaintat apel

împotriva sentinței.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu

Octavian, prin care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, și dispunerea rejudecării

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin excluderea din pedeapsa

7

aplicată a art. 90 Cod penal.

În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont de

criteriul general a individualizării pedepsei, neglijând în așa mod

prevederile art.75 Cod penal;

- la stabilirea pedepsei, nu s-a ținut cont că inculpatul, a comis o

infracțiune împotriva angajaților de poliție a IP Florești, care sunt în

apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților constituționale a

cetățenilor;

- instanța de apel, nu a luat în considerație comportamentul

inculpatului în timpul comiterii infracțiunii, în timpul urmăririi penale și în

cadrul cercetării judecătorești;

- pedeapsa sub formă de suspendare condiționată a executării

pedepsei în temeiul art.90 Cod penal, stabilită prin decizia Curții de Apel

Bălți, este una blândă, prin care nu vor fi atinse scopurile generale ale

pedepsei penale prevăzute de art.61 alin. (2) Cod penal;

- restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

5.2 Inculpatul Moscaliuc Serghei, prin care invocând incidența pct. 6,

8 și 12 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei și sentinței a sentinței și achitarea lui Moscaliuc Serghei de sub

învinuirea pe art.2641 al.(3) și art.349 al.( 1l) Cod penal.

În susținerea recursului inculpatul a invocat că:

- instanța de apel a pus la baza sentinței de condamnare numai acele

probe, care în viziunea instanței demonstrează vinovăția lui Moscaliuc

Serghei în comiterea infracțiunilor incriminate, fără a le analiza sub aspectul

pertinenței și mai ales – a coroborării cu alte probe;

- atât în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală

cât și în cadrul ședinței de judecată a făcut referință la faptul că nu el a fost

acel care a aplicat lovitura și a provocat leziunile date, dar anume

colaboratorii de poliție i-au aplicat multiple lovituri, i-au rupt hainele, l-au

intimidat;

- atât la urmărirea penală cât și în cadrul ședinței de judecată, nu au

fost acumulate și prezentate probe pertinente și concludente care ar

confirma intenția mea de a comite infracțiunile încriminate;

- la locul de trai este caracterizat doar din punct de vedere pozitiv,

anterior nu a fost condamnat, fapt care urmează a fi apreciat, nu este acea

persoană care să provoace astfel de situații;

- organele judiciare trebuiau să aprecieze complet și just

toate probele administrate, iar aprecierea completă și justă a probelor nu

8

poate fi separată de celelalte operațiuni de probațiune. Evaluarea unei probe

nu poate fi posibilă tară verificarea ei prin alte probe, astfel că aceste

operațiuni să contureze certitudinea în cauza administrată;

- doar analiza minuțioasă și sinteza evaluărilor făcute în

examinarea probelor, în tot ansamblul lor, va conduce organul judiciar la

propria convingere asupra culpabilității sale;

- instanța de apel nu a apreciat just declarațiile martorului Pînzaru

Gheorghe, care este lider în sat, care în ziua de 06.05.2016 pe lanurile

gospodăriei a văzut cu totul alți cetățeni pe care îi nominalizează, care

defrișau fâșia forestieră. Despre aceasta martorul a informat poliția.

Martorul dat a indicat direct asupra persoanelor care defrișează fâșia

forestieră.

- instanța de apel nu a luat în considerație că la materialele cauzei nu

se regăsește vreun proces-verbal cu privire la contravenție administrativă

prevăzută de articolul 122 Cod Contravențional, cu privire la defrișarea

fâșiei forestiere de către el;

- acțiunile părților vătămate - polițiștilor Munteanu Valeriu și Cobîlaș

Sergiu erau vădit ilegale și acestea au acționat în privința sa cu depășirea

vădită a împuternicirilor, aplicând violența fizică în privința sa;

- cu referire la latura obiectivă a acestei infracțiuni „aplicarea violenței

nepericuloase în scopul sistării activității de serviciu a persoanei cu funcție

de răspundere", constată că părțile vătămate nu se aflau în exercitarea

funcției, unul nu era pe teritoriul său de gestionare, iar celălalt nu se

cunoaște de ce s-a deplasat într-acolo, urmând a se deplasa grupul operativ,

care ulterior a și sosit la fața locului;

- organul de urmărire penală urma să se autosesizeze referitor la

depășirea atribuțiilor de serviciu de către acești doi polițiști Munteanu

Valeriu și Cobîlaș Sergiu și tot acest conflict s-a generat anume din cauza

incompetenței și a atitudinii grosolane a acestora. Leziunile corporale

neînsemnate la Munteanu Valeriu și Cobîlaș Sergiu puteau

apărea în momentul când l-au agresat dar nu în rezultatul aplicării de către

el a violenței împotriva lor;

- în speță, la dosar lipsesc careva probe documentare, că Moscaliuc

Serghei a comis ceva ilegal, pentru care fapt polițiștii Munteanu Valeriu și

Cobîlaș Sergiu să fi avut vreun temei legal să-l rețină și să aplice forța

împotriva sa așa cum au procedat pe 06.05.2017;

- referitor la infracțiunea prevăzută de art.2641 alin(3) Cod penal, nici

această componență nu a fost prezentă în acțiunile sa că el nu a refuzat să

9

treacă testarea alcooscopică, dar numai a obiectat că va trece această testare

numai după ce vor fi testați polițiștii Munteanu Valeriu și Cobîlaș Sergiu;

- condamnarea sa se datorează unei erori grave de fapt, care se

datorează neluării în considerare a probelor care vorbesc în favoarea sa,

precum și denaturarea conținutului acestora, prin omiterea de a indica în

decizia atacată circumstanțele însemnate ce combat versiunea acuzării;

procedură penală, inculpatul Moscaliuc Serghei a depus referință privind

opinia sa asupra recursului declarat și a solicitat să fie respins recursul

ordinar declarat de către procuror.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1 Cu referire la circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului (pct. 5.1 din decizie), Colegiul penal lărgit constată că procurorul

referindu-se la incidența pct. 6 alin (1) din dispozițiile art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu și-a argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că

acesta este indicat declarativ.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10),

alin (1) art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, în opinia procurorului pedeapsa stabilită de către

10

prima instanță și menținută de instanța de apel este prea blîndă, nu a fost

individualizată în corespundere cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, nu s-a luat în considerație gravitatea infracțiunii, aceasta fiind

comisă împotriva angajaților de poliție a IP Florești, care sunt în apărarea

ordinii de drept, a drepturilor și libertăților constituționale a cetățenilor,

Colegiul penal remarcă faptul că, argumentele recursului se axează doar pe

simplul dezacord cu pedeapsa stabilită, acuzatorul de stat pledând în

continuare pentru casarea deciziei și sentinței, în partea individualizării

pedepsei și excluderea din pedeapsa aplicată a art. 90 Cod penal.

Acest argument, în raport cu circumstanțele cauzei, este unul

neîntemeiat deoarece, este cert că, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată

să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată

o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că inculpatului Moscaliuc Serghei,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3)

și art.349 alin.(11) Cod penal, prin expunerea detaliată a motivelor ce au

precedat soluției adoptate, instanța de apel i-a stabilit făptașului o pedeapsă

legală și echitabilă.

Este de menționat că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

11

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de apel și-a motivat concluziile prin statuarea faptului

că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75

Cod Penal în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În contextul expus, raportat speței, Colegiul penal lărgit atestă că la

stabilirea pedepsei, instanțele de fond și de apel just și argumentat au reținut

că potrivit art. 16 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave,

pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa penală închisoare de până la 3 ani,

circumstanțe atenuante, conform art.76 Cod penal și agravante conform art.77 Cod

penal în acțiunile lui Moscaliuc Serghei nu au fost stabilite, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, totodată, părțile vătămate Cobîlaș Sergiu și Munteanu

Valeriu nu au contestat sentința primei instanțe, fiind de acord cu soluția emisă și

în latura stabilirii pedepsei inculpatului.

Colegiul penal lărgit remarcă și respectarea de către instanțe a

prevederilor art.90 din codul penal, conform căruia, dacă la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Moscaliuc Serghei a fost motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în conformitate cu prevederile legale

și care corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a

echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșire de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4.1 din decizie).

Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel și-a argumentat just

concluziile sale, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le

însușește, fapt ce corespunde jurisprudenței CtEDO (cauza Albert vs.

România din 16.02.2010), în care Curtea statuează că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

12

În rest, Colegiul penal consideră că celelalte argumente invocate de

către procuror, au o formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea

deciziei instanței de apel, or, ultima și-a motivat complet soluția emisă

acordând deplină eficiență prevederilor legale relevante cauzei.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, motivele invocate în

recurs au constituit obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul Moscaliuc

Serghei, Colegiul penal lărgit reține că recurentul invocă prezența

temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, și anume cazurile când: „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate în

susținerea acestora, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

din următoarele considerente.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată

că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind

identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei sub

aspectele specificate de recurent, dat fiind faptul că, instanța de apel la

judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și

argumentat asupra motivelor relevante invocate în apel, fiind redate clar

motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel, în baza cumulului

de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, soluția instanței de apel nefiind afectată

de o eroare gravă de fapt sau de drept, motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este expus clar, iar de către

instanța de recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri de a interveni în

decizia instanței de apel sub aspectele contestate, or decizia instanței de apel

13

este legală și întemeiată.

La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul

face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora prima instanță și

instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare a inculpatului

Moscaliuc Serghei, considerând că condamnarea sa se datorează unei erori grave

de fapt, generată prin neluarea în considerare a probelor care vorbesc în favoarea sa,

precum și denaturarea conținutului acestora, prin omiterea de a indica în decizia

atacată circumstanțele însemnate ce combat versiunea acuzării și că în demonstrarea

învinuirii nu au fost administrate careva probe, sub acest aspect acesta invocând

și temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, instanța de recurs ordinar la acest capitol notează că nu

poate fi acceptată această versiune, or aceasta contravine constatărilor

corecte a instanței de apel în prezenta speță, care a stabilit cu certitudine

prezența elementelor constitutive a infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin.

(3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, în acțiunile inculpatului Moscaliuc Serghei,

concluzii întemeiate just pe cumulul de probe descris și apreciat de instanța

de apel în decizia sa, acceptate și însușite de instanța de recurs ordinar.

De remarcat este și faptul că temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură, este aplicabil atunci când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

Opozant criticilor invocate de recurent la acest capitol, precum că în

acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, Colegiul penal lărgit, menționează, că instanța de apel a descris

clar constatarea vinovăției inculpatului, care a fost probată integral prin

mijloacele de probă prezentate de către partea acuzării care au fost apreciate

de instanță ca fiind pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează

între ele.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că conținutul probelor

enunțate în decizia instanței de apel și care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanța de apel, în contextul de învinuire a lui Moscaliuc

Serghei în baza art. 2641 alin. (3) și art. 349 alin. (11) Cod penal, confirmă cu

certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc toate elementele infracțiunilor

imputate.

14

În sensul celor relatate, Colegiul penal lărgit, va ține seama și de

jurisprudența CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului

mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

instanța de apel, dat fiind că, în cazul în care aceasta și-a motivat decizia

emisă, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă

acuzația penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de

recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de

a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele

Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda,

hotărârea din 19 decembrie 1997 ), din care motiv, fără a reitera întreaga

motivare a instanței de apel, instanța de recurs și-o însușește sub aspectul

stării de fapt și de drept reținute, statuând asupra existenței faptei și

vinovăției inculpatului Moscaliuc Serghei.

Totodată, Colegiul penal atestă că deși recurentul indică temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

- că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă în conținutul

recursului rezultă că acesta nu specifică nici un argument în susținerea

acestui temei de recurs, iar instanța de recurs verificând materialele cauzei

prin prisma acestui aspect, nu a identificat nici o circumstanță ce ar

demonstra incidența temeiului de recurs menționat.

7.3 Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit statuează că

temeiurile pe care s-a bazat inculpatul în recursul declarat, nu sunt

imputabile deciziei atacate, nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele

contestate, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel în coraport cu poziția

acuzării și a inculpatului și a argumentelor de motivare a soluției emise de

prima instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de apel corespunde

normelor procesual-penale, este legală și întemeiată.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs indicate în cererile de recurs ordinar declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și de

către inculpatul Moscaliuc Serghei nu și-au găsit confirmare, iar la

examinarea recursurilor ordinare nu s-au depistat erori de drept, care ar

impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

conchide asupra respingerii recursurilor ordinare declarate, ca

inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

15

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și de

către inculpatul Moscaliuc Serghei, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Moscaliuc Serghei XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16