1ra-276/ 2020 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-276/ 2020 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-276/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

recursurile ordinare declarate de către avocatul Doroftei Roman în numele

ÎM CIA ,,Transelit“ SA și de către avocatul Tetelea Marcel în numele părții

vătămate Rotarenco Ruslan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Slivinschi Nicolai xxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.10.2017 – 12.07.2018;

Instanța de apel: 10.09.2018 – 18.10.2018;

Instanța de recurs: 09.09.2019 – 24.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Slivinschi Nicolai a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u. c., fără

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

A fost admisă parțial acțiunea civilă a părții vătămate Rotarenco

Ruslan. S-a încasat de la ÎM CIA „TRANSELIT” SA în beneficiul iui

Rotarenco Ruslan suma de 7143,53 lei. S-a încasat de la Slivinschi Nicolai în

beneficiul lui Rotarenco Ruslan suma de 78500 lei, dintre care suma de

75000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 3500 lei ce reprezintă cheltuieli de

judecată, în rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-au respins cerințele ICAP „COOPALIMENTARA” a UCCC cu

privire la încasarea sumei de 36000 lei drept plata pentru reținerea

1

mijloacelor de transport la parcarea cu plată, ca fiind neîntemeiată.

S-a respins cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare și anume 640 lei pentru efectuarea raportului de expertiză,

trecându-le în contul statului.

reținut că, Slivinschi Nicolai la data de 05 mai 2017, aproximativ ora 11:30

min., aflându-se la volanul automobilului de model „Opel Astra”, cu n/î

XXXXXXXX, se deplasa pe str. Șoseaua Balcani din direcția com. Ciorescu

spre str. Doina, mun. Chișinău, în timpul deplasării pe str. Șoseaua Balcani

km 13 - 155m conducătorul auto nu a manifestat atenție sporită la trafic, n-a

ținut permanent seama de împrejurări, n-a luat în considerație starea de

lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el

împotriva accidentelor și consecințelor acestora, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, prin ce a încălcat prevederile alin. 39 alin.(1)

din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13 mai 2009(în continuare R.C.R.), conform cărora „înaintea

începerii deplasării, reîncolonării sau alte schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic”, cerințele art.3 din R.C.R. potrivit cărora „Participanții la trafic sânt

obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație,

condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe

acele care sânt provocate de circumstanțe iminente”, cerințele art. 4 din

R.C.R., potrivit cărora „Orice participant la trafic care respectă prezentul

Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la

trafic execută cerințele acestuia”, cerințele art. 45 alin.(l) din R.C.R., potrivit

cărora „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a)

starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere" și

cerințele art. 22 alin. (4) din Legea nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind

siguranța traficului rutier, potrivit căruia „participanții la trafic sunt

obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța

traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic" și prin

2

urmare ieșind pe contrasens a comis tamponare cu motocicleta de model

„Yamaha Dragstar” cu număr de înmatriculare QFO 014, condus de către

Rotarenco Ruslan Ivan, care se deplasa regulamentar pe str. Șoseaua

Balcani spre corn. Ciorescu.

În rezultatul impactului, unitățile de transport implicate în accident

au fost deteriorate considerabil, iar conducătorului auto Rotarenco Ruslan

i-au fost cauzate vătămări corporale medii, manifestate prin „Luxații

deschise a oaselor cuneiforme mediale și intermediu, oaselor metatarsieni

I-III, falangelor proximale degetelor I-III, falangei distal deget V al plantei

drepte, fractura deschisă cominutivă maleolei laterale pe dreapta G-A tip

III A, defect tegumentar plantei drepte pe suprafața postero-medială, plăgi

contuze scalpate 1/3 medie și proximală gambei drepte, decolare extinsă a

țesuturilor moi a gambei și plantei drepte” confirmat prin raportul de

expertiză medico - legală nr. 1619/D din 24 august 2017.

Cauza penală a fost examinată în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Principal, Olesea

Rusu prin care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care a-l recunoaște culpabil pe inculpatul Slivinschi Nicolai în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod Penal, stabilirea

pedepsei complimentare, în temeiul art. 65 alin. (3) Cod Penal, sub formă

de privare a dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de

2 ani și încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, pentru

efectuarea expertizei medico-legale în privința părții vătămate Rotarenco

Ruslan cu dispunerea încasării acestora din contul inculpatului Slivinschi

Nicolai în beneficiul statului.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că:

- reieșind din prevederile art. 61 Cod Penal și art. 75 Cod Penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea condamnaților, iar din considerentul că la săvârșirea infracțiunii

inculpatul Slivinschi Nicolai s-a folosit de drepturile de conducere a

mijlocului de transport;

- consideră că în privința inculpatului urmează să-i fie aplicată o

pedeapsă mai aspră și anume aplicarea pedepsei penale complimentare

sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

termen de 2 ani, deoarece mijlocul de transport este un izvor de pericol

3

social sporit pentru participanții la trafic, mai ales că în prezent se comit cu

frecvență sporită acțiuni similare, ce majorează gradul prejudiciabil al

acestora și rezonanța lor socială;

- consideră, că este oportun și necesar de aplicat față de inculpat

pedeapsa complimentară sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, care va extinde și efectele

sancționării inculpatului pe o perioadă mai extinsă până la expirarea

pedepsei complimentare, ceea ce va determina revizuirea

comportamentului și integrarea socială, cu renunțarea la săvârșirea

infracțiunilor, precum și abținerea de la comiterea unor asemenea

infracțiuni e către alte persoane;

- a invocat prevederile art. art. 227, 229 Cod procedură penală,

solicitând ca încasarea cheltuielilor de judecată să se facă din contul

inculpatului.

3.2 Avocatul Roman Doroftei în numele ÎM CIA „Transelit” SA, care

a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a lăsa

fără soluționare acțiunea civilă înaintată de către ÎM CIA ”Transelit” SA.

În motivarea apelului, avocatul Roman Doroftei în numele ÎM CIA

”Transelit ”SA a indicat că:

- prima instanță nu s-a expus asupra faptului că partea vătămată

Rotarenco Ruslan nu s-a adresat cu notificare și nu a înștiințat despre

producerea accidentului, astfel asigurătorul ÎM CIA „TRANSELIT” SA a

fost pus în imposibilitatea deschiderii dosarului de daună și stabilirea

întinderii reale a prejudiciului material;

- nu s-a expus asupra imposibilității calculării și achitării despăgubirii

de asigurare de către ÎM CIA „Transelit” SA, în lipsa cererii de despăgubire

și a probelor (cecuri, facturi, cartelă medicală) etc., deci, în mod pripit și

prematur admițând pretențiile formulate;

- sentința atacată în partea ce vizează latura civilă nu cuprinde

analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a mijloacelor

de probe administrate, sub aspectul aprecierii probelor, în vederea stabilirii

stării de fapt și de drept cu privire la cuantumul exact al despăgubirii de

asigurare, astfel, prima instanță n-a acordat deplină eficiență dispozițiilor

articolelor 7, 101, 384 Cod de procedură penală;

- prima instanță greșit a apreciat probele administrate în pofida

faptului, că probatoriul administrat în cauză nu dovedește cu certitudine

cuantumul despăgubirii de asigurare suportat de Rotarenco Ruslan, iar

cecurile prezentate nu au tangență directă cu consecințele accidentului

4

rutier;

- făcând trimitere la dispozițiile art. 73 Cod de procedură penală, a

invocat că, ÎM CIA „Transelit” SA nu a fost recunoscută ca parte civilmente

responsabilă nici de către organul de urmărire penală nici de către instanța

judecătorească, lipsind cu desăvârșire vreun act procedural care să ateste

acest fapt;

- prima instanță a motivat în descriptiv că „instanța de judecată va

încasa această sumă de la compania de asigurări atrasă în proces prin

cererea de chemare în judecată depusă de partea civilă” omițând faptul că

ÎM CIA „Transelit” SA nu a fost recunoscută într-o astfel de calitate

procedurală;

- prima instanță incorect și confuz a statuat că ÎM CIA ,,Transelit” SA

are calitatea de izvor de pericol sporit, întemeind pretențiile părții civile pe

dispozițiile art. 1410 Cod Civil, deoarece ÎM CIA „Transelit” SA nu deține

în posesiune/proprietate automobilul Opel Astra cu n/î XXXXXXXXcondus

de Slivinschi Nicolai;

- prima instanță nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece

a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția referitor la încasarea pagubei de la partea civilmente responsabilă -

ÎM CIA „Transelit” SA;

– prima instanță nu a respectat normele legale de drept inserate,

deoarece, judecând nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, nu a indicat motivele

pentru care instanța a admis probele aduse în sprijinul pretențiilor civile,

nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept prin

analiza tuturor bonurilor medicale și în consecutivitatea expusă, raportată

la normele de drept relevante.

3.3 Reprezentantului IC AP "Coopalimentara”, Catan Valeriu, care a

solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței privind

condamnarea lui Slivinschi Nicolai în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin.(1) Cod Penal, în partea respingerii cererii „Coopalimentara” a

UCCC privind recuperarea cheltuielilor judiciare legate de păstrarea

corpurilor delicte - automobilului de model ”Opel Astra” cu numărul de

înmatriculare - XXXXXXXX și motocicletei de model „Yamaha Dragstar” cu

număr înmatriculare - 014 QFO și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a

să fie admisă cererea ICAP „Coopalimentara” a UCCC și a încasa în contul

ei suma de 36000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare;

5

3.4 Avocatul Tetelea Marcel în numele părții vătămate Ruslan

Rotarenco, care a solicitat casarea sentinței contestate cu emiterea unei noi

hotărâri în partea prejudiciului moral, privind încasarea din contul

inculpatului Slivinschi Nicolai suma de 224 000,00 lei.

În motivarea apelului, avocatul Tetelea Marcel în numele părții vătămate

Ruslan Rotarenco a indicat că:

- deși instanța a făcut referire la faptul că partea vătămată are la

întreținere trei copii minori și o soție, aflată în concediu de maternitate,

neavând nici un fel de venituri, acest fapt nu a fost luat în considerare la

evaluarea mărimii pagubei morale. Iar faptul aflării la întreținerea

inculpatului a doi copii s-a calificat ca circumstanță atenuantă la stabilirea

mărimii prejudiciului care urmează a fi achitat. Și faptul că, fiind un bărbat,

care întreține familia sa, iar la moment fiind invalid, și lucrând anterior

accidentului în calitate de mecanic auto, la moment fiind lipsit de

posibilitatea de a se deplasa normal, victimei accidentului auto în mare

măsura i-a fost afectată situația socială și profesională;

- prin producerea accidentului rutier din vina lui Slivinschi Nicolai,

părții vătămate i-a fost cauzate prejudicii materiale considerabile, cauzate

prin cheltuieli financiare enorme pentru tratamentele costisitoare, cheltuieli

de transport, procurarea alimentelor speciale, precum și alte cheltuieli

survenite în urma accidentului rutier;

- prin accidentul produs, victimei Rotarenco Ruslan i-au fost

cauzate în afară de suferințe fizice și suferințe psihice enorme, legate de

starea de agravare a sănătății, lipsirii posibilității de a se deplasa, de a lucra

și de a întreține pe sine și familia sa;

- victima accidentului rutier a suferit un șoc, în urma căruia rămâne

cu sechele de ordin emoțional. Pe lângă coșmaruri și frica de mașini, s-a

aparat o depresie puternică, dependența de substanțe anestezice, îi este

frică și rușine să iasă în public, fiindcă este nevoit să meargă cu baston.

Problemele s-au apărut după accident și au un impact profund. Este de

menționat că, traumele de acest gen se mai pot apărea la mai mult timp

după producerea accidentului. Operațiile repetate pentru vindecarea

rănilor fizice în mod direct duc, în timp, la traume psihice.

octombrie 2018 a fost respins ca inadmisibil apelul reprezentantului ICAP

”Coopalimentara”, Catan Valeriu.

Au fost respinse ca nefondate, apelul procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Oficiul Principal, Olesea Rusu și apelul avocatului Marcel

6

Tetelea în interesele părții vătămate, Ruslan Rotarenco.

A fost admis apelul avocatului Roman Doroftei în interesele ÎM CIA

“Transelit” SA, casată sentința în partea încasării prejudiciului material și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează:

Acțiunea civilă înaintată de către partea civilă, Rotarenco Ruslan

privind încasarea prejudiciului material în mărime de 714 305 lei a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

expună instanța de judecată în ordinea acțiunii civile. În rest, sentința a fost

menținută fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: raportând prevederile legale, la

materialele cauzei, a apreciat apelul reprezentantului ICAP

”Coopalimentara”, Catan Valeriu, ca fiind inadmisibil, or din materialele

cauzei instanța de apel nu a putu reține faptul că ICAP "Coopalimentara”

beneficiază de calitatea de apelant conform art. 401 Cod de procedură

penală.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 12 iunie 2018,

ICAP ”Coopalimentara” nu a fost afectată sub nici o formă, persoana

juridică ne fiind parte pe dosar, or, cauza penală în speță nu se referă la

careva drepturi și interese legale ale ICAP ”Coopalimentara”.

Instanța de apel a statuat că la pronunțarea sentinței instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Instanța de apel a mai notat că deși inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, s-a căit sincer în cele comise, culpa

acestuia în comiterea infracțiunii incriminate mai este demonstrată și prin

următorul sistem de probe manifestat prin acte și documente, cum ar fi,

declarațiile părții vătămate Rotarenco Ruslafi, precum și probele cu

înscrisuri.

Privitor la numirea pedepsei, instanța de apel a menționat că

la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Slivinschi Nicolai

prima instanță a respectat pe prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și

a stabilit o pedeapsă echitabilă, din care motiv apelul procurorului

urmează a fi respins, în partea în care solicită aplicarea pedepsei

complimentare.

Instanța de apel a reiterat că inculpatul Slivinschi Nicolai, în vârstă de

43 ani, a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal în ce privește

poziția de recunoaștere a vinovăției și din declarațiile acestuia în ședința de

7

judecată rezultă căința sinceră și regretarea faptei comise.

Instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a aplicat

inculpatului Slivinschi Nicolai o pedeapsă sub formă de amendă reieșind

din limitele prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod Penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, reducând

sancțiunea cu amenda care va fi aplicată.

A mai notat instanța de apel că, având în vedere de circumstanțele

atenuante stabilite, și că mijlocul de transport constituie pentru inculpat

unica sursă esențială pentru obținerea legală a mijloacelor financiare de

întreținere, instanța de fond, just a conchis de a nu-i aplica inculpatului

sancțiunea complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport.

Cu referire la cerința acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor de judecată pentru instrumentarea cauzei penale în mărime de

640 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale din contul inculpatului,

cerința, care fondat a fost respinsă de prima instanță, instanța de apel a

constatat faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

Cu referire la acțiunea civilă a părții vătămate Rotarenco Vitalie care

a solicitat încasarea sumei de 7 143,5 lei cu titlu de prejudiciu material ce

reprezintă cheltuieli pentru tratament, suma de 224 000 lei, drept

prejudiciu moral și suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

(asistența juridică), instanța de apel a menționat că, cuantumul daunelor

morale în mărime de 75000 lei, va acorda părții vătămate o satisfacție

echitabilă, apreciindu-se totodată că această sumă nu reprezintă o sarcină

disproporționată și excesivă ce i-ar reveni inculpatului, ținând cont de

aportul contribuit la starea părții vătămate pînă în prezent.

Părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporală medii, din cauza

traumei cauzate este nevoit să meargă cu baston, a avut mai multe

intervenții chirurgicale la picior, fiind necesar la talpa piciorului de a fi

instalat un implant. Toate acestea au avut un impact negativ asupra

calității vieții părții vătămate, a fost în imposibilitate de a duce modul de

viață de pînă la accident, de a contribui la întreținerea familiei, or acesta are

la întreținere trei copii minori, iar ca rezultat al accidentului rutier a avut el

necesitate de întreținere și susținere din partea familiei. Totodată, la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral acordat părții vătămate,

8

instanța ținut cont că inculpatul la fel educă și are la întreținere copii

minori, fiind tată solitar a doi copii minori.

Instanța de apel a mai notat că, avocatul Marcel Tetelea în numele

părții vătămate, Ruslan Rotarenco nu a prezentat instanței de apel careva

probe ce ar indica la circumstanțe ce nu au fost cunoscute de instanța de

fond, sau nu au fost apreciate, pentru a admite acțiunea civilă în partea

încasării prejudiciului moral, integral, aceste stări de fapt, ca finalitate

denotă necesitatea respingerii apelului depus în interesele părții vătămate.

Instanța de apel a reținut că în mare parte apelul avocatului în

numele părții vătămate este fundamentat pe explicații, recomandări ale

Hotărîrii Curții Supreme de Justiție, însă acestea invocate independent de

un act normativ nu pot fi luate în considerare de către instanța de apel.

Instanța de apel a mai stabilit că, în prezentul proces a fost atras în

calitate de parte civilmente responsabilă prin cererea de chemare în

judecată IM CIA „Transelit” SA, iar prima instanță, neîntemeiat a

soluționat pretențiile civile ale persoanei juridice.

Instanța de apel a reiterat că conform art. 5 alin. (2) al Legii cu privire

la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006, în asigurarea obligatorie,

raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei

părți, condițiile și modul lor de implementare se stabilesc prin lege. La

materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar confirma că asiguratul sau

partea vătămată sau adresat cu notificare și au înștiințat despre producerea

accidentului, astfel asigurătorul ÎM CIA „Transelit” SA a fost pus în

imposibilitatea deschiderii dosarului de daună și stabilirea întinderii reale

a prejudiciului material.

- avocatul Doroftei Roman în numele ÎM CIA ,,Transelit“ SA prin

care invocând incidența pct. 6 din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală a solicitat casarea deciziei în latura civilă, cu

pronunțarea unei decizii prin care să fie lăsată fără soluționare acțiunea

civilă formulată de Rotarenco Ruslan.

- avocatul Tetelea Marcel în numele părții vătămate Rotarenco Ruslan

prin care invocând incidența pct. 6 din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală a solicitat casarea parțială a sentinței și a deciziei

Colegiului, cu emiterea unei noi hotărâri în partea prejudiciului moral,

privind încasarea din contul învinuitului Slivinschi Nicolai suma de 216

500,00 lei. Admiterea recursului cu casarea parțială a deciziei în partea

încasării prejudiciului material, cu menținerea hotărîrii primei instanțe,

9

privind încasarea din contul IM „Transelit” S.A. suma de 7143,50 lei.

5.1 În susținerea recursului avocatul Doroftei Roman în numele ÎM CIA

,,Transelit“ SA a invocat că:

- instanța de apel a omis a se expune asupra argumentelor înaintate

în cererile de apel: nu s-a expus asupra faptului că partea vătămată

Rotarenco Ruslan nu s-a adresat cu notificare și nu a înștiințat despre

producerea accidentului, astfel asigurătorul ÎM CIA „Transelit” SA a fost

pus în imposibilitatea deschiderii dosarului de daună si stabilirea întinderii

reale a prejudiciului material. Nu s-a expus asupra imposibilității calculării

și achitării despăgubirii de asigurare de către ÎM CIA „Transelit" SA, în

lipsa cererii de despăgubire și a probelor (cecuri, facturi, cartelă medicală)

etc., deci, în mod pripit și prematur admițând pretențiile formulate;

- sentința atacată în partea ce vizează latura civilă nu cuprinde

analiza si evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a mijloacelor

de probe administrate, sub aspectul aprecierii probelor, în vederea stabilirii

stării de fapt și de drept cu privire la cuantumul exact al despăgubirii de

asigurare, astfel, prima instanță n-a acordat deplină eficiență dispozițiilor

articolelor 7,101,384 Cod de procedură penală;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

referitor la faptul că: ÎM CIA „Transelit" SA nu a fost recunoscută ca parte

civilmente responsabilă nici de către organul de urmărire penală nici de

către instanța judecătorească, lipsind cu desăvârșire vreun act procedural

care să ateste acest fapt; a concluzionat divergent cu privire la atragerea în

proces a ÎM CIA „Transelit" SA indicând că ,,în prezentul proces a fost

atras în calitate de parte civilmente responsabilă prin cererea de chemare în

judecată”, fapt care contravine totalmente dispozițiilor art. 73 alin. (2) Cod

de procedură penală; instanța incorect și confuz a statuat că ÎM CIA

„Transelit” SA are calitatea de izvor de pericol sporit, întemeind pretențiile

părții civile pe dispozițiile art. 1410 Cod Civil, deoarece ÎM CIA „Transelit"

SA nu deține în posesiune/proprietate automobilul Opel Astra cu n/î

XXXXXXXXcondus de Slivinschi Nicolai;

- prima instanță nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece

a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția referitor la stabilirea calității de partea civilmente responsabilă - ÎM

CIA „Transelit" SA;

- în cuprinsul deciziei nu se motivează concluzia privind respingerea

motivelor invocate de apelanta ÎM CIA „Transelit" SA, astfel, instanța de

apel face o evaluare și apreciere vădit neconcordantă a probelor prezentate

10

de părți, ce s-a reflectat în soluția pronunțată. Procedând în asemenea mod,

instanța de apel n-a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată în raport cu motivele invocate de ÎM CIA „Transelit" SA.

5.2 În susținerea recursului avocatul Tetelea Marcel în numele părții

vătămate Rotarenco Ruslan, pe lângă redarea acelorași motive expuse în cererea de

apel, a mai invocat că:

- prima instanță și de apel superficial au examinat acțiunea civilă

depusă de partea vătămată, astfel instanței de recurs îi cuvine un rol

important în repararea erorii judiciare în restabilirea echității în așa fel, ca

părții vătămate să nu creeze imaginea că nu a fost auzit. Părții vătămate

prin decizia contestată deja i s-a format impresia de imparțialitatea

sistemului judiciar, luând în considerație aprecierile date de instanța de

judecată a personalității inculpatului;

- prima instanță și cea de apel au luat în calcul poziția inculpatului,

însă nu s-a ținut cont că pînă în prezent inculpatul n-a cerut scuze față

de partea vătămată și familia lui;

- instanțele n-au luat în considerație faptul că, comportamentul

inadecvat al autorului infracțiunii, care pe parcursul a 10 luni de zile (din

momentul accidentului la 05 mai 2017 pînă la a treia ședința de judecată în

februarie anului 2018) nu s-a interesat de starea sănătății a părții vătămate

și nici nu a contribuit la reabilitarea lui. Iar suma mizeră de bani, în

coraport cu cheltuielile real suportate de partea vătămată, acordată înainte

de ultima ședința de judecată, a fost prezentată instanței ca fiind cetățean

de bună credință care a sesizat fapta pentru stabilirea unei pedepse mai

blânde, întru șablonarea unei persoane ca fiind „compătimitor”;

- partea vătămată a fost supusă intervențiilor chirurgicale de 6 ori, și

la moment transplantul de os a unui cadavru instalat nu s-a acomodat.

Inculpatul nu acordă nici un sprijin în vederea însănătoșirii părții

vătămate. Este evident că persoana vătămată va rămâne invalid pe tot

restul vieții, fără posibilitatea de a se reveni în situația inițială;

- prin accidentul produs, victimei Rotarenco Ruslan i-au fost

cauzate în afară de suferințe fizice și suferințe psihice enorme, legate de

starea de agravare a sănătății, lipsirii posibilității de a se deplasa, de a lucra

și de a întreține pe sine și familia sa.

art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință

11

avocatul Luca Alexandru în numele inculpatului, prin care a manifestat

dezacordul cu recursurile înaintate, a solicitat respingerea recursurilor

motivând prin faptul că recursurile nu îndeplinesc cerințele de formă și

conținut prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală și lipsite de

temeiuri legale.

cauzei, Colegiul penal lărgit, conchide că acestea urmează a fi respinse ca

inadmisibile, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit reține că recurenții indică ca temei pentru

declararea recursurilor ordinare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți

nu se confirmă în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurenți, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanțe”, Colegiul penal lărgit a

conchis că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei,

nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența acestui

12

temei de recurs, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și

adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra

motivelor relevante invocate în apelul recurentului, fiind reflectate clar

motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în privința

menținerii sentinței primei instanțe.

În privința argumentelor în susținerea temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit a constatat

că nu pot fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și

veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurenților în decizia

adoptată(f.d. 187 – 193 v. II), pe care Colegiul penal lărgit le însușește, ce

este conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din 16.02.2010.

În acest sens, Colegiul penal lărgit conchide că, susține concluziile

instanței de apel precum că: „cuantumul daunelor morale în mărime de 75000

lei, va acorda părții vătămate o satisfacție echitabilă, apreciindu-se totodată că

această sumă nu reprezintă o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni

inculpatului, ținând cont de aportul contribuit la starea părții vătămate pînă în

prezent. Or, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporală medii, din cauza

traumei cauzate este nevoit să meargă cu baston, a avut mai multe intervenții

chirurgicale la picior, fiind necesar la talpa piciorului de a fi instalat un implant.

Toate acestea au avut un impact negativ asupra calității vieții părții vătămate, a

fost în imposibilitate de a duce modul de viață de pînă la accident, de a contribui la

întreținerea familiei, or acesta are la întreținere trei copii minori, iar ca rezultat al

accidentului rutier a avut el necesitate de întreținere și susținere din partea

familiei. Totodată, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral acordat părții

vătămate, instanța ținut cont că inculpatul la fel educă și are la întreținere copii

minori, fiind tată solitar a doi copii minori.”

Conform prevederilor art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod

de procedură penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, etc.

Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil. Odată cu sentința de condamnare, instanța de

judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei

cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

13

Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura

civilă. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura civilă, în alt sens decât cel pe

care îl propun recurenții, este o competentă și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și prin urmare, invocarea

acestor chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că, instanțele de

fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurenți, hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluție, din care motive recursurile ordinare urmează a fi

respinse ca inadmisibile.

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

14

(Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse ca

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Doroftei Roman în numele ÎM CIA ,,Transelit“ SA și de către

avocatul Tetelea Marcel în numele părții vătămate Rotarenco Ruslan

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Slivinschi Nicolai

xxxxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

15