1ra-828/2019 — art.264 alin.1 CP

1ra-828/2019 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-828/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bodrug Alexandru în numele inculpatului Cojucari Victor, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 03 august 2018 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Cojucari Victor xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.11.2017 – 03.08.2018;

Instanța de apel: 25.09.2018 – 20.11.2018;

Instanța de recurs: 12.03.2019– 20.06.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Cojucari Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod

penal la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 650 unități convenționale, ceea

ce constituie 32 500 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Știrschii Olga, fiind dispusă

încasarea din contul inculpatului Cojucari Victor în beneficiul acesteia cu titlu de

prejudiciu material a sumei de 7 805 lei și suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, precum și suma de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în rest

cerințele privind încasarea prejudiciului moral ce excedă suma de 30 000 lei, au fost

respinse ca neîntemeiate.

1

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpatului Cojucari Victor în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, ca fiind

neîntemeiată.

jurul orelor 19:55, Cojucari Victor, treaz și cu permis de conducere, conducând

automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î xxxx, pe str. Vadul lui Vodă, din direcția

str. Meșterul Manole, mun. Chișinău, nu a manifestat dexteritate în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, precum

și cea care determină viteza de circulație și anume că era timp de iarnă și șoseaua

așternută cu polei, cu cauciucurile neadaptate, încălcând astfel prevederile normelor

prevăzute la pct.45 alin.1) lit. a), b), c) și d) și alin.2) din Regulamentul Circulației

rutiere al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, potrivit căruia: „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii și d) situația rutieră; 2) În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate ce conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.”

și la trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată cu marcaj rutier, nu a cedat

trecerea pietonului Știrschi Olga, a.n. xx xx xxxx, care traversa regulamentar

carosabilul, încălcând astfel și prevederile normelor prevăzute la pct.11 lit. f) din

același Regulament, potrivit căruia: „Conducătorul de vehicul înainte de plecare și în

timpul deplasării, este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni

cu circulație nedirijată”, urmare a căror fapte a tamponat-o frontal.

În consecință, după impact, pietonului Știrschi Olga, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1231/D din 09.06.2017, i-a fost cauzată o vătămare

corporală medie, cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de: „Fractura

închisă cominutivă pe cotul drept cu deplasarea fragmentelor, luxației centrală cap

femural drept, fractura pubis pe stânga și ischiatic pe dreapta, fractura falangei medii

degetul III mâna stângă cu deplasare, traumă craniu cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală și plagă contuză în regiunea frontală.”

3.1. Procurorul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care lui Cojucari Victor să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 650 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an, prin aplicarea art.65 Cod penal și

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 320 lei.

2

În argumentarea apelului a indicat că, pedeapsa care urmează să-i fie aplicată

inculpatului urma să fie una pe măsură și anume, urma să fie privat de dreptul special

de a conduce mijloace de transport, or, în cadrul urmăriri penale nu a recunoscut vina

în săvârșirea infracțiunii imputate, precum și faptul că accidentul a avut loc la trecerea

de pietoni, iar prin pedeapsa aplicată de către instanță de judecată nu-și va atinge

scopul, astfel ne fiind restabilită echitatea socială, fapt ce nu va genera corectarea

condamnatului, fapte prevăzute de art.61 Cod penal.

Recurentul a mai indicat, că pe cauza dată au fost suportate cheltuieli în mărime

de 320 lei pentru perfectarea raportului de expertiză nr.1231/D din 09.06.2017. Astfel,

cu referire la prevederile art.227-229 Cod de procedură penală, a menționat că legea

permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de

judecată neîntemeiat a respins solicitarea acuzatorului de stat.

3.2. Avocatul Bodrug Alexandru în numele inculpatului, a contestat sentința cu

apel, solicitând casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care Cojucari

Victor să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea apelului a susținut că, prima instanță în cadrul cercetării

judecătorești, a audiat martorii Stirschii Valeriu, Bandi Oxana, Ciobanu Larisa,

Covalciuc Olga și Moraru Adrian și partea vătămata Stirschi Olga, însă declarațiile

acestor martori nu au fost supuse unui studiu din partea instanței de judecată în partea

motivantă a sentinței și au fost puse ca temei de învinuire doar procesul-verbal de

cercetare la fata locului accidentului rutier din 14.02.2017 și raportul de expertiza

judiciara nr.1231/D din 09.06.2017, astfel această încălcare nu respectă prevederile

art.6 CEDO „Dreptul la un proces echitabil”, ce duce la casarea sentinței.

A menționat, că prima instanță a constatat în mod eronat la fila 12 a sentinței că

vinovăția lui V. Cojucari în comiterea faptei ilicite s-a confirmat prin recunoașterea

vinovăției pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, or,

învinuitul atât la urmărirea penală cât și in cadrul cercetării judecătorești nu a

recunoscut vina în cele imputate lui.

instanța de judecată a încălcat prevederile art.art.19, 24, 27 Cod de procedură

penală Cod de procedură penală, și art.384 Cod de procedură penală, care prevede ca

sentința trebuie să fie legală, motivată și întemeiată. În speță, instanță de judecată nu

și-a motivat sentința în baza probelor cercetate în cadrul cercetării judecătorești.

În cadrul urmării penale avocatul a solicitat efectuarea expertizei auto-tehnice a

automobilului Dacia Logan, însă acuzatorul de stat a respins această cerere, la fel și

instanța de judecată a respins cererea dată, astfel instanța de fond i-a încălcat dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO și a emis o hotărâre ilegală și

nefondată.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

3

obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu,

dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(1) Cod penal.

Verificând argumentele invocate în apelul apărării, instanța de apel a ajuns la

concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și

circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și

verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Alegațiile apărării care a solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare pe motiv

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, instanța de

apel le-a respins ca neîntemeiate și a indicat că nu există temei de a da o apreciere

nouă probelor, deoarece constatările instanței de fond la acest capitol sunt juste și

întemeiate, iar concluzia privind vinovăția inculpatului este motivată din punct de

vedere a temeiniciei și legalității, fapta reținută prin sentință întrunește elementele

infracțiunii incriminate.

Cu privire la motivele invocate în apelul procurorului, ce vizează aplicarea

pedepsei complimentare inculpatului - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, se apreciază ca fiind nefondate, deoarece la soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa stabilită inculpatului, se apreciază că prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în

limitele prevăzute de lege.

În sentință se cuprind datele privind persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii

săvârșite și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luate în

considerație la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă.

Procurorul nu și-a exprimat dezacordul ce vizează pedeapsa principală aplicată

inculpatului sub formă de amendă, prin urmare, prima instanță corect nu a aplicat

pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, dat

fiind că, potrivit sancțiunii art.264 alin.(1) Cod penal, la aplicarea amenzii nu se aplică

pedeapsa complimentară.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii solicitării procurorului

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei pentru

efectuarea expertizei medico-legale.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, cheltuielile suportate pentru

efectuarea expertizei medico-legale, nu pot fi încasate de la inculpatul Cojucari

Victor, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Cu referire la prevederile art.227 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, precum și

reieșind din esența art.228 Cod de procedură penală coroborat cu art.229 Cod de

4

procedură penală, instanța de apel a precizat că, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat.

În cauză, în cadrul urmăririi penale a fost efectuat constatarea medico-legală

nr.1231/D din 09.06.2017, pentru care statul a suportat cheltuieli în mărime de 320

lei, care au fost ordonate de către organul de urmărire penală, acestea fiind acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt

puse în sarcina părții acuzării. Ținând cont de faptul, că cheltuielile constatate în

cadrul cauzei penale au fost înfăptuite pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală,

ce la rândul său au determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării,

instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor pentru efectuarea acțiunilor de

urmărire penală.

Alexandru în numele inculpatului, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În argumentarea recursului declarat, recurentul a invocat că, instanța de apel, la

motivarea soluției de respingere a apelului, a preluat argumentele specificate în soluția

anterioară, fără a se expune explicit asupra argumentelor apelantului.

În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate și în apel.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat de către partea apărării, prin

care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă vreun temei de drept

prevăzut la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă reieșind din motivarea

acestuia reiese că dânsul nu este de-acord cu modul de apreciere a probelor solicitând

achitarea inculpatului, temei prevăzut în pct.8) - că hotărârea instanței de apel conține

o eroare de drept, în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs, examinând materialele cauzei și decizia recurată în coraport cu

motivele invocate, constată că acestea urmează a fi respinse, ca fiind neîntemeiate,

deoarece soluția instanței de apel este una motivată. Colegiul penal reiterează că,

eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art.6 pct. 111)

5

Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor și trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunilor imputate, iar instanțele

de judecată au apreciat incorect probele cauzei, Colegiul penal o consideră

neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra

tuturor alegațiilor recurentului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situație de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.5. al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este

corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia

privind menținerea sentinței de condamnare.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a

recurentului, or, instanțele ierarhic inferioare corect au conchis că în acțiunile lui

Cojucari Victor sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin.(1) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a

evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO,

care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează

că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

6

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile

invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor

nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității

recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodrug Alexandru

în numele inculpatului Cojucari Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Cojucari

Victor xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

7