1ra-1077/2019 — art. 264 alin.3 lit. b CP

1ra-1077/2019 — art. 264 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1077/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Sariev Victor xxxx, născut la xx xx xxxx, originar din

xxxx, domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.12.2017 – 19.07.2018;

Instanța de apel: 25.09.2018 – 08.10.2018;

Instanța de recurs: 18.04.2019– 17.07.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Sariev Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264

alin.(3) lit. b) Cod penal, la 3 ani 4 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis.

Solicitarea procurorului privind încasarea în contul statului de la inculpatul Sariev

Victor a cheltuielilor judiciare în mărime de 8 798 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la ora 04.50, inculpatul Sariev Victor, deținătorul permisului de conducere a

mijloacelor de transport de categoria ”B”, conducând automobilul de model ”Hyundai

1

Trajet” cu n/î xxxx, deplasându-se pe traseul M-14 din direcția com. Cruzești spre or.

Cricova mun. Chișinău, exprimând neatenție la trafic, încălcând prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009 și anume: prevederile pct.3 al Regulamentului Circulației Rutiere, în

conformitate cu care, „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de

circulație, semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului; prevederile pct.10 alin.(1) lit. b) al

Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate cu care, „persoana care conduce

un vehicul trebuie: ...b) să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul

pe drum … prevederile pct. 39 alin.(2) lit. a), b) al Regulamentului Circulației Rutiere

potrivit cărora, „înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției

de conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fii executată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, în cazul în care

vehiculul iese de pe un teritoriu adiacent drumului, conducătorul trebuie să se informeze

prin intermediul mijloacelor de semnalizare rutieră și să circule doar în direcția permisă

de deplasare pe drumul respectiv, să cedeze trecerea pietonilor și vehiculelor care circulă

pe acest drum”, prevederile pct.45) al Regulamentului Circulației Rutiere, în conformitate

cu care „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră; în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”, prevederile pct.42 alin.3) al Regulamentului Circulației

Rutiere în conformitate cu care, ”pe drumurile cu dublu sens care au cel puțin două benzi

într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens

opus”, iar drept urmare a încălcărilor în cauză, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de

transport și în preajma km.273 al traseului M-14 a ieșit pe contrasens și s-a tamponat frontal

cu autoturismul de model ”Wolkswagen Passat” cu n/î xxxx, condus regulamentar de către

Gratila Ștefan și care se deplasa în sens opus, în salonul căruia se aflau pasagerii Morari

Ionela, Ciornenchi Dumitru, Feodorovici Adrian, Popa Alexei.

În urma impactului, conducătorul autoturismul de model ”Wolkswagen Passat” cu

xxxx, Gratila Ștefan a decedat pe loc, iar pasagerii D. Ciomenchi și A. Popa au suferit

vătămări corporale grave, iar pasagerii I. Morari, A. Feodorovici au suferit vătămări

corporale medii.

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

încasarea din contul lui Sariev Victor în beneficiul statului a sumei de 8 798 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că din materialele cauzei penale s-a constatat

cheltuieli judiciare în mărime de 8 798 lei, rezultate din efectuarea expertizelor medico-

2

legale în privința părților vătămate Popa Alexei, Feodorovici Adrian, Morari Ionela,

Ciornenchi Dumitru și raportul de expertiză auto-tehnică nr. 24/12/1-R-5750 din

03.11.2017, deși, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă

instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în

cazul dat suma de 8 798 lei, costul expertizelor medico-legale cât și raportului de expertiză

auto-tehnică.

fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței.

întemeiat a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Sariev

Victor a cheltuielilor judiciare în legătură cu efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr. 140D/1827 din 24.11.2017 (f.d.83-84, vol. I); raportului de expertiză judiciară nr.

2456/D din 17.11.2017 (f.d.131-133, vol. I); raportului de expertiză judiciară nr. 2367/D

din 31.10.2017 (f.d.94-96, vol. I); raportului de expertiză judiciară nr. 2398/D din

05.12.2017 (f.d.106-108, vol. I); raportului de expertiză judiciară nr. 2462/D din

09.11.2017 (f.d.117-118, vol. I); raportului de expertiză auto-tehnică nr. 24/12/1-R-5750

din 03.11.2017 (f.d.145-152, vol. I) și raportului de expertiză judiciară nr. 2366/D din

27.10.2017 (f.d.9-11, vol. II), or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale

în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Astfel, cu trimitere la prevederile art.art.229 alin.(1), (3), 227 alin.(3), 143 Cod de

procedură penală, art.art.2, 75 alin.(3) a Legii nr.68 din 14.04.2016, ,,Cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar”, instanța de apel a indicat că, rapoartele de expertiză

judiciară în privința părților vătămate Popa Alexei, Feodorovici Adrian, Morari Ionela,

Ciornenchi Dumitru cât și raportul de expertiză auto-tehnică nr.24/12/1-R-5750 din

03.11.2017, au fost ordonate de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale

ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina

acuzării.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare la caz,

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar

și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un

rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și

identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit.

recurs ordinar, prin care, invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea cheltuielilor judiciare,

cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

3

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat eronat prevederile art.227 alin.(1) Cod de procedură penală, or, ținând cont și

de prevederile art.228 alin.(3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Susține că în speță, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția inculpatului,

prin acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

a suportat cheltuieli, care în baza art.227 Cod de procedură penală, se încadrează în

noțiunea de cheltuieli judiciare și care indiscutabil urmează a fi recuperate din contul

inculpatului.

La acest capitol urmează a fi menționate și modificările operate la legea procesual

penală din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care a fost abrogat alin.(2) art.143

Cod de procedură penală, și care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cadrul

urmăririi penale se fac din contul mijloacelor bugetului de stat.

În ceea ce privește temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare, susține că,

inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale infracționale,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Colegiul penal reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin.(1) al

art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și

anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins solicitarea procurorului cu privire

la încasarea în beneficiul statului din contul inculpatului a sumei de 8 798 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

4

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal ajunge la concluzia că,

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a

menține sentința și de a respinge cerința acuzatorului de stat din cererea de apel cu privire

la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 8 798 lei, în

beneficiul statului.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților

procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3)

care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite

pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare

a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală.

Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art.228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea procesuală

penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli judiciare

suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți,

traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală

și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în urma

utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire penală sau a

instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să

păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,

expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire penală

sau a instanței. (3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru

executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de

serviciu. (5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin. (1) vor fi recuperate la

cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței în

mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

corect a reținut, că raportul de expertiză judiciară nr.140D/1827 din 24.11.2017, raportul

de expertiză judiciară nr.2456/D din 17.11.2017, raportul de expertiză judiciară nr.2367/D

din 31.10.2017, raportul de expertiză judiciară nr.2398/D din 05.12.2017, raportul de

5

expertiză judiciară nr.2462/D din 09.11.2017, raportul de expertiză auto-tehnică

nr.24/12/1-R-5750 din 03.11.2017 cât și raportul de expertiză judiciară nr.2366/D din

27.10.2017, au fost dispuse pentru a fi efectuate, de către organul de urmărire penală, prin

ordonanța din 17.10.2017 (f.d.69-70), ordonanța din 17.10.2017 (f.d.89-90), ordonanța din

23.10.2017 (f.d.101-102), ordonanța din 30.10.2017 (f.d.113-114), ordonanța din

30.10.2017 (f.d.124-125), ordonanța din 17.10.2017 (f.d.136-138), în vederea stabilirii

originii leziunilor corporale la părțile vătămate, precum și gravității acestor leziuni cât și

stabilirii stării tehnice a unităților de transport implicate în accidentul rutier, aceasta fiind

o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea posibilității

formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă în

sarcina părții acuzării.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(3) al Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar nr.68 din 14 aprilie 2016, în vigoare din 10 decembrie 2016, în cauzele

penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2)

din Codul de procedură penală.

Raportând prevederile legale citate la circumstanțele speței, Colegiul penal conchide

că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care

pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea

constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale

sau judecarea cauzei.

Așadar, instanța de recurs atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste

cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a

administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu

sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau exagerate, iar

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor întru stabilirea gradului leziunilor corporale

cauzate părților vătămate, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa

bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii.

Referitor la argumentul recurentului ce ține de abrogarea alin.(2) art.143 Cod de

procedură penală Colegiul penal remarcă că prin Legea nr.316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al

art.143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în

speța dată, deoarece rapoartele de expertiză judiciară efectuate la caz, au avut loc până la

modificările parvenite în norma sus indicată.

Colegiul penal de asemenea menționează că, la examinarea cauzei de către instanța de

apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură

penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea recursului.

Prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Sariev Victor xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

7