1ra-454/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-454/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-454/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder

Djulieta împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Carteră Victor xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în r-nul xxx

Timuș Inga Efrem, născută la xxx, originară și

domiciliată în r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.11.2017 – 25.03.2019;

instanța de apel: 22.05.2019 – 18.09.2019;

instanța de recurs ordinar: 21.11.2020 – 24.11.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, cauza penală privind învinuirea lui Carteră Victor și Timuș Inga în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal s-a

încetat, din motivul că există o hotărâre în privința aceleiași persoane cu

privire la aceleași acuzații.

Victor și Timuș Inga sunt învinuiți că la data de 13 aprilie 2017 împreună

și de comun acord, în perioada de timp cuprinsă între orele 16:40 până la

16:45, urmărind scopul dobândirii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

aflându-se la stația PECO „Vento”, amplasată pe șos. Hîncești 242, mun.

Chișinău, au sustras un portmoneu, care a fost lăsat fără supraveghere pe

tejghea, în care se aflau mijloace financiare în mărime de 1320 dolari SUA,

care conform ratei BNM constituie 25558.23 lei și acte personale care

aparțin cet. Tertiuc Vasile, faptă prin ce i-au cauzat lui Tertiuc Vasile, un

prejudiciu material considerabil.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Carteră Victor și Timuș Inga

sunt învinuiți că au comis infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit.b) și

d) Cod penal – Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit de două persoane și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

1

în Procuratura mun. Chișinău - Lupașco Artur, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea totală a sentinței judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 25.03.2019, pe cauza penală de învinuire a lui Cartera Victor și

Timuș Inga, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), d)

Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Carteră Victor și Timuș Inga să fie

recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. b), d) Cod penal și condamnați în baza acestei legi penale la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1300 unităti convenționale

fiecăruia.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul în Procuratura mun.

Chișinău - Lupașco Artur, a menționat că:

- prima instanță, la examinarea prezentei cauze penale și-a atribuit

atribuțiile judecătorului de instrucție de examinare a plângerii în baza art.

313 Cod de procedură penală, astfel în partea descriptivă a sentinței se

constată faptul că, „ordonanța adjunctului Procurorului General, Popa

Igor din 19 iunie 2017 de reluare a urmăririi penale în privința lui Timuș

Inga și Carteră Victor este lovită de nulitate. Însă în dispozitivul aceleiași

sentințe nu declară nulă ordonanța adjunctului Procurorului General, Igor

Popa din 19 iunie 2017, la care face referire.

- prima instanță a emis o sentință ilegală de încetare, deoarece

ordonanța Adjunctului Procurorului General, Popa Igor din 19 iunie 2017,

de reluare a urmăririi penale în privința lui Timuș Inga și Carteră Victor

nu a fost anulată.

- prin dispozitivul ordonanței Adjunctului Procurorului General -

Popa Igor din 19 iunie 2017, s-a dispus: anularea integrală a ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a bănuitei Timuș Inga, emise la 15 mai

2017 și ordonanței de încetare a urmăririi penale în privința bănuitului

Carteră Victor și clasarea cauzei penale, emise la 18 mai 2017, de către

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Centru, Chiranda Vera,

cu reluarea urmăririi penale în privința acestora. Consideră că ordonanța

Adjunctului Procurorului General, Popa Igor din 19 iunie 2017 este perfect

legală, iar urmare a stabilirii unor vicii fundamentale în ordonanțele din 15

mai 2017 și 18 mai 2017, acestea au fost anulate cu dispunerea reluării

urmăririi penale.

- prima instanță nu a apreciat, în nici un fel, probele cercetate în

ședința de judecată, care în ansamblul lor confirmă vinovăția inculpaților

Carteră Victor și Timuș Inga în săvârșirea infracțiunii încriminate, astfel se

impunea recunoașterea vinovăției inculpaților și condamnarea dânșilor

conform solicitării acuzării.

2

septembrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către

procurorul în Procuratura mun. Chișinău- Lupașco Artur, fiind

menținută fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 25 martie 2019.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, constatările

instanței de fond prin care, ordonanța adjunctului Procurorului General,

Igor Popa din 19 iunie 2017 de reluare a urmăririi penale în privința lui

Timuș Inga și Carteră Victor este lovită de nulitate, deoarece odată ce în

privința persoanei a fost încetată urmărirea penală sau persoana a fost

scoasă de sub urmărire penală, aceasta nu poate fi pusă repetat sub

urmărire penală. În acest context, urmează a fi menționat că Ordonanța

de încetare a urmăririi penale emisă în privința lui Carteră Victor la data

de 18 mai 2017 și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui

Timuș Inga din data de 15 mai 2017 nu au fost contestată de nimeni, în

virtutea prevederii art. 313 Cod de Procedură Penală. Or, concluzia făcută

în ordonanța adjunctului Procurorului General, Igor Popa din 19 iunie

2017 prin faptul că ,,organul de urmărire penală și procurorul nu au

administrat în cauza penală probe suficiente și concludente care să

confirme existența faptei infracționale, vinovăția persoanelor pretinse a fi

făptuitori, astfel încît să se asigure confirmarea învinuirii prin probele din

dosar”, punerea sub învinuire a tuturor persoanelor care au săvîrșit

infracțiunea, aplicarea justă a legii penale faptelor săvârșite de învinuit,

precum și efectuarea completă și obiectivă a cercetărilor chiar și în

cazurile în care persoana își recunoaște vinovăția, încalcă dreptul de a nu

fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru una și aceiași faptă,

reglementat de art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și libertăților fundamentale.

Instanța de apel a remarcat că, ordonanțele procurorului sectorului

Centru, mun. Chișinău, Vera Chiranda din data de 15 mai 2017 și

respectiv 18 mai 2017 de scoatere de sub urmărire penală și încetare a

urmăririi penale, se echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă

și reprezintă autoritatea lucrului judecat, care nu permite declanșarea

unei noi proceduri cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană.

Astfel argumentul procurorului privind ilegalitatea sentinței de

încetare, din motivul că judecătorul abilitat cu atribuții de judecare a

prezentei cauze și-a atribuit rolul judecătorului de instrucție și a

soluționat cu încălcarea prevederilor art. 313 Cod de procedură penală,

plângerea asupra ordonanței adjunctului Procurorului General, Igor

Popa din 19 iunie 2017 de reluare a urmăririi penale în privința lui Timuș

Inga și Carteră Victor este declarativ, or instanța de apel a reținut că la

3

data de 24 august 2017, Timuș Inga a depus plângere în adresa

judecătorului de instrucție în care a solicitat anularea Ordonanței

adjunctului Procurorului General, Igor Popa din data de 19 iunie 2017,

care prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 28 august

2017 a fost restituită petiționarei pentru înlăturarea neajunsurilor, ordine

în care actul de dispoziție a instanței de judecată a fost recepționată de

Timuș Inga la data de 18 octombrie 2017.

Instanța de apel a menționat că, conform art. 297 alin. (4) CPP,

după parvenirea cauzei penale în instanța de judecată prezenta plângere

a fost depusă spre examinare în judecată și a fost declarată nulă

ordonanța adjunctului Procurorului General, Igor Popa din 19 iunie 2017

de reluare a urmăririi penale în privința lui Timuș Inga și Carteră Victor,

iar argumentul acuzării că această Ordonanță nu a fost anulată a fost

calificat drept unul declarativ și fără suport juridic.

Procuratura de circumscripție Chișinău – Devder Djulieta a declarat

recurs prin care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18.09.2019, în privința inculpaților Carteră Victor și

Timuș Irina cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un

alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului depus, procurorul a invocat că:

- omisiunea instanței de apel privind examinarea argumentelor

invocate de procuror în apelul declarat, conduce la concluzia că instanța

de apel în soluția adoptată a însușit în mod real motivele instanței de

fond, preluând constatările și lucrările acesteia, astfel încât a acționat cu

derogările de la prevederile procesual – penale, precum și nu s-a condus

de recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție expuse în hotărârea

nr. 22 din 12.12.2005 (cu modificările ulterioare), privind practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia este inadmisibilă

promovarea unei reeditări a judecății care a avut loc în prima instanță, or,

la o nouă rejudecare instanța de apel, are ca obiect de reexaminare acele

dispoziții din hotărâre, care au fost greșit sau nelegal expuse;

- la adoptarea deciziei de menținere a sentinței de încetare a

procesului penal în privința lui Carteră Victor și Timuș Irina pe motivul

că, există o hotărâre în privința aceleiași persoană, cu privire la aceleași

acuzații, instanța de apel nu a respectat regimul motivării soluției, or,

motivarea soluției, în cazul speței supuse examinării este expus neclar,

termen ce se încadrează în prevederile art, 427. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală;

- față de aspectele relevate, atât prima instanță cât și instanța de

4

apel au reținut faptul că „ordonanța adjunctului Procurorului General –

Popa Igor din 19 iunie 2017 de reluare a urmăririi penale în privința lui

Timuș Inga și Carteră Victor este lovită de nulitate”, însă în acest sens

ambele instanțe de judecată nu declară nulă ordonanța adjunctului

Procurorului General – Popa Igor din 19 iunie 2017, la care fac referire;

- potrivit raționamentelor instanțelor de judecată expuse în soluțiile

adoptate, ordonanțele procurorului ierarhic superior de reluare a urmării

penale, sunt lovite de nulitate, însă nu indică cu claritate cine a dispus

nulitatea actului respectiv și care ar fi temeiul ce a condiționat anularea

ordonanței menționate supra;

- de către Adjunctul Procurorului General – Popa Igor, au fost

verificate din oficiu, cu titlu de control ierarhic, materialele cauzei de

referință și cele invocate de către procurorul Chiranda Vera în

ordonanțele din 15 mai 2017 și respectiv 18 mai 2017, în favoarea soluției

de scoatere de sub urmărire penală a bănuitei Timuș Inga și încetare a

urmăririi penale în privința bănuitului Carteră Victor, considerând că

ambele decizii sânt afectate de vicii fundamentale, din care motiv

interesele victimei și necesitatea de a asigura eficiența sistemului de

justiție anulează soluțiile adoptate, inclusiv din raționamentele descrise

în ordonanța respectivă;

- prin ordonanța de referință s-a dispus reluarea urmăririi penale

dat fiind faptul că, ordonanța de încetare a cauzei penale și de scoatere de

sub urmărire penală, au fost adoptate ilegal și sunt pasibile anulării,

deoarece n-a existat în fapt cauza care a determinat adoptarea acestora,

motive care justifică anularea acestora;

- hotărârile respective au fost afectate de un viciu fundamental și

anume: ordonanța din 15 mai 2017 nu conține o analiză amplă a probelor

acumulate în cadrul urmăririi penale, procurorul Chiranda Vera,

limitându-se numai la constatarea faptului că nu au fost acumulate

suficiente probe ce ar permite punerea sub învinuire a cet. Timuș Inga de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 Cod penal, iar în privința lui

Carteră Victor, procurorul fără o apreciere obiectivă a circumstanțelor de

fapt și de drept a concluzionat pripit precum că bănuitul Carteră Victor

și-a exprimat acordul de a se împăca cu partea vătămată;

- fazele controlului actelor procedurale sunt epuizate odată cu

finisarea urmăririi penale, și nu este prerogativa instanțelor judecătorești,

care examinează o cauză de învinuire, să supună controlului careva acte

procedurale, or acuzarea admite faptul că prin critica ordonanței emise de

Adjunctul Procurorului General – Popa Igor din 19 iunie 2017, instanțele

judecătorești au încercat să mușamalizeze sau să-și justifice temeiurile

care au condus la pronunțarea soluției de încetarea procesului penal, însă

5

în acest sens nu dispune măcar anularea acestui act, preluând astfel,

selectiv argumentele invocate în soluția de încetare a procesului penal

adoptată în speța dată, fără a proceda la o apreciere proprie specifice

activității de judecare a apelului, cerință prevăzută la art. 414 alin. (5) Cod

de procedură penală, astfel încât prin această inactivitate a lăsat fără

argumente fiecare din criticile și mijloacele de promovare a intereselor

procesuale, invocate de procurorul apelant;

penal lărgit constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului, procurorul invocă

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, sub aspectele că „ instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat de către procuror și că: hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției este expusă

neclar”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestui

temei de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat de către procuror,

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma

cazurilor specificate de recurent, Colegiul penal lărgit constată că acest

temei nu este incident în speță de referință, dat fiind faptul că, instanța de

apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat

de către procuror descrise și în pct. 4.1., a prezentei decizii, întemeindu-și

soluția în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate

corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală.

6

În aceste condiții, făcând referire la argumentele notate de recurent,

Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel s-a expus desfășurat

asupra tuturor chestiunilor deduse spre examinare, ordine în care

recursul declarat de partea acuzării se întemeiază doar pe dezacordul cu

soluția de încetare a procesului penal în prezenta speță.

În lumina considerentelor invocate, Colegiul penal lărgit, notează că

instanțele ierarhic inferioare just au apreciat aplicabilitatea principiului

fundamental „non bis in idem”.

Astfel, în susținerea considerentelor expuse, este necesar de remarcat

statuările Curții Constituționale reflectate în hotărârea nr. 14 din 14 mai

2015.

În acest sens, în conformitate cu pct. 54 a hotărârii nominalizate,

principiul „non bis in idem” urmează a fi aplicat numai atunci când a fost

emis un act cu caracter definitiv, fie că este vorba de o ordonanță de

încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală, fie de o hotărâre judecătorească

definitivă. Prin urmare, principiul „non bis in idem” nu se aplică în cadrul

căilor ordinare de atac sau al altor proceduri legale de contestare.

Subsidiar, cu referire la alegațiile recurentului în partea ce ține de

faptul că hotărârile menționate au fost afectate de un viciu fundamental,

pe motiv că ordonanța din 15 mai 2017 nu conține o amplă analiză a

probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, procurorul Chiranda Vera,

limitându-se numai la constatarea faptului că au fost acumulate suficiente

probe ce ar permite punerea sub învinuire pe Timuș Irina de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 Cod penal, iar în privința lui Carteră

Victor, procurorul fără o apreciere obiectivă a circumstanțelor de fapt și

de drept a concluzionat pripit precum că bănuitul Carteră Victor și-a

exprimat acordul de a se împăca cu partea vătămată.

La acest capitol, instanța de apel corect a stabilit că la faza urmăririi

penale atât inculpatul, Carteră Victor cât și partea vătămată, Tertiuc

Vasile au solicitat încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea

părților, încheind și un acord în acest sens. În ședința instanței de fond și

apel ambele părți și-au susținut cererile efectuate la faza urmăririi penale

iar partea vătămată a indicat că nu are careva pretenții față de inculpați.

Relevante contextului abordat, sunt prevederile art. 276 alin. (5) Cod

de procedură penală, care stipulează că, la împăcarea părții vătămate cu

bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menționate la alin. (1),

urmărirea penală încetează. Împăcarea este personală și produce efect

doar dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Continuând nota expusă, Colegiul penal lărgit, notează că, pentru ca

organul de urmărire penală sa poată relua urmărirea penala, legiuitorul la

7

alin. (4) al art. 287 Cod de procedura penală a stipulat ca această acțiune

se admite „numai dacă apar fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadru procedurii precedente sânt de natura să afecteze hotarârea

pronunțata”.

Adică, acestea sânt unele circumstanțe, în care intervine derogarea de

la principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori

pentru aceiași fapta, consacrat în alin. (2) al art. 22 Cod de procedura

penala, care prevede derogările admisibile.

Totodată, în acest context urmează a se evidenția și stipulările din art.

6 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 26 din 23 mai 2010 cu privire la

excepția de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul

de procedura penală, potrivit cărora principiul constituțional de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași fapta

impune în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția

de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe

ori persoana pentru aceeași fapta.

La fel, Curtea Constituțională a statuat că pentru a nu transforma

dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași

faptă într-un drept absolut, ceea ce ar împiedica descoperirea

infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept, inclusiv Convenția, au

reglementat expres derogările admisibile. Aceste derogări oferă organelor

de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea penală și sânt

formulate, în termeni aproape identici, în art. 22 și art. 287 Cod de

procedura penală, precum și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție.

Conform acestor norme, reluarea urmăririi penale se admite numai dacă

„fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sînt de natura să afecteze hotărîrea pronunțată”.

Însă, reieșind din textul ordonanței procurorului din 19 iunie 2017 de

scoatere de sub urmărire penală a bănuitei Timuș Inga de reluare a

urmăririi penale în privința lui Carteră Victor, Colegiul penal lărgit

observă că, la caz, nu au fost constatate careva circumstanțe noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea

urmăririi penale în cauza nominalizată.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal lărgit reține că hotărârile

instanțelor inferioare se bazează exclusiv pe legislația procesual penală în

vigoare, aplicând just principiul fundamental „non bis in idem”, precum

și concepția juridică de „viciu fundamental”, care de fapt au și generat

adoptarea soluțiilor în cauză.

În continuare, potrivit textului recursului declarat, recurentul invocă

că în pofida faptului că în hotărârile instanțelor inferioare este indicat că

ordonanța adjunctului Procurorului General – Popa Igor din 19 iunie 2017

8

de reluare a urmăririi penale în privința lui Timuș Inga și Carteră Victor

este lovită de nulitate, instanțele inferioare au omis să declare drept nulă

ordonanța adjunctului Procurorului General – Popa Igor din 19 iunie

2017, la care fac referire.

În lumina considerentelor expuse, Colegiul penal lărgit amintește că

prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 28 august 2017

prezenta plângere a fost restituită petiționarei pentru înlăturarea

neajunsurilor. Actul de dispoziție a instanței de judecată a fost recepționat

de Timuș Inga la data de 18 octombrie 2017.

Astfel, conform art. 297 alin. (4) CPP, după parvenirea cauzei penale

în instanța de judecată prezenta plângere a fost depusă spre examinare în

judecată și a fost declarată nulă ordonanța adjunctului Procurorului

General - Popa Igor din 19 iunie 2017 de reluare a urmăririi penale în

privința lui Timuș Inga și Carteră Victor, iar argumentul acuzării că

această ordonanță nu a fost anulată este declarativ și fără suport juridic.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă: există o hotărâre a organului

de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de

încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală

sau de clasare a procesului penal.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 396 Cod de

procedură penală dispozitivul sentinței de achitare sau de încetare a

procesului penal trebuie să cuprindă: 1) numele, prenumele și

patronimicul inculpatului; 2) dispoziția de achitare a inculpatului sau de

încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază achitarea sau

încetarea procesului; 3) dispoziția de revocare a măsurii preventive, dacă

o astfel de măsură a fost aplicată; 4) dispoziția de revocare a măsurilor de

asigurare a acțiunii civile și a eventualei confiscări speciale, dacă astfel de

măsuri au fost luate.

În aceste condiții Colegiul penal lărgit, reține că la examinarea

cauzelor penale în prima instanță și în instanța de apel, judecătorul de

drept comun nu își poate atribui competențele judecătorului de instrucție,

însă poate oferi aprecieri întemeiate și obiective cu privire la legalitatea

actelor emise la faza de urmărire penală. În acest context, în cazul în care

se atestă o vădită încălcare a principiilor fundamentale statuate de

legislația în vigoare, judecătorul în actul judecătoresc emis, poate constata

nulitatea actelor emise la faza de urmărire penală, dacă acestea contravin

principiilor fundamentale a statului de drept.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

9

întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi

respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale pe aspectele relevante contestate nu se identifică, or instanța de apel s-

a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei probe

prezentate și chestiunilor esențiale invocate în apelul declarat de procuror,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a

evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Carteră Victor xxxx și xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

10