1ra-2113/20 — art.187 al.2 lit.b, f CP

1ra-2113/20 — art.187 al.2 lit.b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2113/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpata Tomașciuc Violetta, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2020, în cauza penală în privința

inculpatei

Tomașciuc Violetta xxx, născută la xxx,

originară și domiciliată în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.09.2019 - 17.10.2019;

Instanță de apel: 09.07.2019 - 06.07.2020;

Instanță de recurs: 01.10.2020 - 18.11.2020.

A C O N S T A T A T :

2019, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 3641

Cod de procedură penală, Tomașciuc Violetta a fost recunoscută vinovată și

condamnat în baza art. 187 alin. 2 lit. b), f) Cod penal, la 3 ani 5 luni închisoare,

fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Tomașciuc Violetta în beneficiul lui Strătila Valentina suma de 4 500 lei, cu titlu

de prejudiciu material.

21.06.2019, aproximativ la ora 14:50, împreună și de comun acord cu o altă

persoană, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea

acestora, împărțind în prealabil rolurile între ei, în timp ce se aflau în ghereta de

fructe și legume amplasată pe adresa str. Igor Vieru 15 mun. Chișinău, Tomașciuc

Violetta a sustras din geanta cet. Strătila Valentina portmoneul acesteia pe care a

încercat să-l transmită lui Ursu Vladimir, moment în care au fost observați de

victimă, însă pentru a-și duce intenția până la capăt, Tomașciuc Violetta a sustras

în mod deschis mijloace bănești în sumă de 4 500 lei din portmoneu, după care

1

ambii au părăsit locul comiterii faptei în direcții opuse, în rezultat cauzând victimei

o daună materială considerabilă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. 2 lit. b), f) Cod penal.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, pedeapsa penală stabilită este prea

aspră, de cele comise se căiește și este de acord să restituie prejudiciu material

cauzat părții vătămate.

a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea termenului de executare și

pronunțată în această parte o hotărâre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care în conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

termenul pedepsei se reduce cu 99 zile.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, audiind participanții

prezenți, examinând materialele cauzei penale, consideră apelul ca fiind nefondat

și pasibil de admis din alte motive, iar sentința urmează a fi casată parțială, în

partea ce se referă la termenul de executare.

Instanța de apel a stabilit că la pronunțarea sentinței instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpata Tomașciuc Violetta a săvârșit infracțiunea imputată ei. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

iar acțiunile inculpatei au fost corect calificate de către prima instanță prin prisma

art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Cu trimitere la prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod de procedură penală,

instanța de apel a notat că, prima instanță corect și întemeiat i-a aplicat inculpatei,

pedeapsa în mărime de 3 ani și 5 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei, ținând cont și de faptul că inculpata a

recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în fază de urmărire penală, aplicând prevederile

art. 3641 Codul de procedură penală.

La fel, instanța de apel a reținut că, pedeapsa stabilită inculpatei de prima

instanță va atinge scopul legii penale, va restabili echitatea socială, va corecta

condamnata și va preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea condamnatei,

cât și din partea altor persoane, motiv pentru care, analizând temeiurile

nominalizate în raport cu motivele invocate în apelurile apărării, instanța de apel a

constatat că acesta nu își găsește confirmarea la judecarea apelului declarat,

neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării

2

hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei principale, or, nu

se atestă nici o premisă pentru a aplica față de Tomașciuc Violetta prevederile

art. 90 Cod penal.

În altă ordine de ide instanța de apel a menționat că, la calcularea pedepsei

închisorii pentru executare, urmează să rețină că, conform art. 385 alin. (5) Codul

de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare

pentru o zi de arest preventiv.

Potrivit materialelor cauzei, se constată că, Tomașciuc Violetta, s-a aflat în

arest preventive de la 19 august 2019 până la 17 octombrie 2019, fiind deținută în

Penitenciarul nr.13 – Chișinău.

Totodată, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor

sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT), în punctul 30 al Raportului din 13

decembrie 2018 către Guvernul Republicii Moldova, întocmit în cadrul vizitei care

a avut loc în perioada 05-11 iunie 2018, în câteva dintre penitenciarele din țară, a

subliniat, că în Penitenciarul nr. 13-Chișinău, în continuare persistă faptul că în

multe celule condițiile materiale și igienice sunt deplorabile, acestea fiind ventilate

insuficient și totodată fiind suprapopulate. Accesul la lumină naturală este limitat,

în majoritatea celulelor din cauza ferestrelor de dimensiuni mici. De asemenea,

specialiștii din cadrul CPT au recomandat autorităților din Republica Moldova să

sporească eforturile, în sensul îmbunătățirii condițiilor de detenție curente în

penitenciarul respectiv.

În contextul dat, în ultimul raport al Consiliului pentru Prevenirea Torturii

(pentru anul 2017), care este un mecanism național pentru prevenirea torturii din

Republica Moldova, s-a constatat, că majoritatea izolatoarelor disciplinare vizitate,

inclusiv Penitenciarul nr. 13-Chișinău, sunt într-o stare deplorabilă și ar putea fi

calificate ca condiții inumane și degradante.

Astfel, în baza constatărilor indicate supra, instanța de apel a constatat în

privința lui Tomașciuc Violetta încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, motiv

din care va reduce din pedeapsa definitivă numită prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 17 octombrie 2019, lui Tomașciuc Violetta de 3 ani

și 5 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru

femei, arestarea preventivă, conform prevederilor art. 385 alin. (5) Codul de

procedură penală, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv, reducând pedeapsa închisorii cu 99 zile pentru perioada deținerii în stare

de arest preventiv - de la 19 august 2019 până la 17 octombrie 2019.

acestora cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care să-i fie aplicată o pedeapsă

neprivativă de libertate cu aplicare prevederilor art.90 Cod penal sau amendă.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, eliberând-o din detenție în anul

2018, a văzut că fiica ei care este dependentă de droguri nu îngrijea de copiii ei și

3

nu-i hrănea. De la început a vrut și a căutat un post de lucru bine plătit ca să poată

întreține nepoții, unde se adresa cu cererea de a fi angajată peste tot îi comunicau

că a fost condamnată și nu o primeau la lucru. Foarte mult își dorește să fie

eliberată de Curtea Supremă de Justiție în baza art. 90 Cod penal, pentru a fi alături

de fiică și nepoți, pentru a nu admite ca nepoții să ajungă la internat sau la casa de

copii cum a fost și ea.

A specificat că, dorește să demonstreze că nu va încălca legea penală și nici

contravențională, se căiește în ceia de ceia ce a făcut și cum a procedat.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece soluția primei

instanțe menținută de instanța de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei,

este conformă prevederilor art.art.6, 7, 61, 75, 76 - 78, 385 alin.(5) Cod penal și

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurenta critică

decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiul pentru recurs

care este prevăzute la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

4

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată tine cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatei

pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță cât și instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75, 78 Cod penal, totodată ținând cont și de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunilor mai puțin grave, de motivul acesteia, scopul de cupiditate,

de personalitatea inculpatei care la evidenta medicului narcolog și psihiatru nu se

află, anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, nu și-a schimbat

atitudinea față de valorile ocrotite de legea penală, prejudiciu pe care nu la

recuperat părții vătămate, precum și, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatei, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, și anume drept circumstanță atenuantă a reținut că – regretă

cele comise, iar ca circumstanță agravantă a reținut - comiterea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanțele ierarhic inferioare la

emiterea hotărârilor au ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

La fel, Colegiul penal amintește că, raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă a instanței de judecată care este liberă să aprecieze

dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest context, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiate

argumentele invocate de recurentă în cererea de recurs, or, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

5

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

Colegiul penal apreciază drept neîntemeiate cerințele recurentei că, dacă nu

vor fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa penală cu

amendă. În aceeași ordine de idei reține că, însăși inculpata în propriu recurs,

indică că motivul comiterii infracțiunii a fost starea familiară gravă, fiind nevoită

să fure pentru a hrăni nepoții, astfel este irațional de a aplica pedeapsa cu amendă

reieșind din situația financiară a inculpatei și din prevederile art. 4 Cod penal,

”Legea penală nu urmărește scopul cauzării de suferințe persoanei sau ducerii la

faliment„.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea

de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluțiile adoptate, pedeapsa

aplicată inculpatei fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat

și alte persoane, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a

recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Tomașciuc

Violetta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie

2020, în cauza penală în privința lui Tomașciuc Violetta xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 decembrie 2020.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

6