1ra-1871/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-1871/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1871/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocata Covganeț Ludmila în numele inculpatei și de inculpată, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2020, în

cauza penală privind-o pe

TOMAȘCIUC Violetta XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, fără viză de reședință.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.09.2019 – 20.01.2020;

Instanța de apel: 28.05.2020 – 23.06.2020;

Instanța de recurs: 22.08.2020 – 21.10.2020.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Tomașciuc Violetta a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru

femei.

Acțiunea civilă în procesul penal înaintată de către Laur Natalia împotriva lui

Tomașciuc Violetta, s-a admis în principiu, însă asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite urmând să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

Violetta la 22.05.2019, în jurul orei 12.00, acționând în calitate de autor, de comun

acord și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza penală a

fost disjungată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane prin acces liber,

au urmărit-o pe Laur Natalia care stătea pe o bancă amplasă pe trotuarul părții pare

a XXXXX, împărțind în prealabil rolurile între ei, în timp ce persoanele în privința

cărora cauza penală a fost disjunsă supravegheau locul aflării bunurilor părții

1

vătămate în scopul înlăturării obstacolelor, s-a apropiat de bancă și pe ascuns a

sustras o geantă de damă de culoare neagră în valoare de 4000 lei în care se afla o

pereche de chei de la autoturism, o pereche de chei de la apartament, portmoneu de

culoare roz în cu acte personale în valoare 2000 lei, bani în sumă de 2000 lei și 300

euro echivalentul a 6004 lei, pe care a ascuns-o sub haină.

În continuare Tomașciuc Violetta, conform înțelegerii prealabile s-a apropiat

de persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjunsă și s-au deplasat în unu

din blocurile învecinate unde au început a împărți bunurile sustrase, când au fost

reținuți de către colaboratorii MAI.

În urma acțiunilor ale lui Tomașciuc Violetta și a altor persoane, în privința

cărora cauza a fost dejunsă, părții vătămate Laur Natalia i-a fost cauzată o pagubă

materială considerabilă în sumă totală de 14.004 lei.

către inculpată și de avocatul Ludmila Covganeț în numele inculpatei, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Inculpata în apelul său a solicitat revizuirea cauzei, dânsa să fie achitată sau

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă non privativă de libertate, invocând că a

restituit lucrurile sustrase părții vătămate.

3.2 Avocatul Ludmila Covganeț în numele inculpatei în apel a solicitat casarea

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei

noi decizii prin care inculpatei să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.

În motivarea cererii de apel a invocat că instanța de fond la aplicarea pedepsei

pe un termen de 6 luni închisoare cu executare în penitenciar pentru femei, nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 84 Cod penal, aplicându-i o

pedeapsă inechitabilă. Consideră că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră

în raport cu factorii determinanți și importanți ai cauzei și anume: inculpata a

conștientizat periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor generale, a recunoscut

vina integral.

Remarcă apărătorul că inculpata se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența

medicului psihiatru, narcolog, se căiește sincer de cele săvârșite, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată, consideră că corijarea și reeducarea

inculpatei este posibilă și cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

Consideră că aplicarea în privința inculpatei a unei pedepse mai blânde va

asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționând gradul influenței pedepsei

asupra corectării și reeducării inculpatei.

apelurile inculpatei și a avocatului Ludmila Covganeț în numele inculpatei au fost

respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

2

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că,

inculpata a săvârșit anume infracțiunea incriminată.

S-a remarcat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că

acestea sunt suficiente pentru a constata că faptele există, constituie infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, a fost săvârșită de inculpată și sunt

de natură să permită stabilirea pedepsei, iar personalitatea inculpatei susceptibilă de

a fi supusă răspunderii penale.

Mai mult, cauza a fost judecată în baza prescripțiilor din art. 3641 alin. (4) Cod

de procedură penală, inculpata declarând că recunoaște în totalitate faptele indicate

în rechizitoriu, și în asemenea caz, după adoptarea încheierii privind admiterea

cererii de judecare în această ordine, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de

regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la

opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, în vederea contestării

circumstanțelor de drept constatate în actul de învinuire.

Potrivit apelurilor declarate atât de inculpata cât și avocatul Ludmila Covganeț

în numele inculpatei, sentința este contestată în partea stabilirii și individualizării

pedepsei, solicitându-se aplicarea unei pedepse non privative de libertate.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de faptul

că infracțiunea imputată inculpatei este o infracțiune mai puțin gravă, de faptul că

aceasta și-a recunoscut integral vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate,

precum și de condițiile de viață a familiei acesteia. De asemenea, prima instanță a

reținut că pedeapsa sub formă de închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) din Codul penal, va atinge scopul pedepsei prevăzut în art. 61 Cod

penal, or inculpata și-a a recunoscut vinovăția, regretă de cele comise.

Instanța de apel a considerat că este întemeiată concluzia primei instanțe,

potrivit căreia aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare inculpatei

reprezintă o individualizare corectă a pedepsei, în raport cu gradul de pericol social

al infracțiunii analizate, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatei.

La caz, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, precum și cel

de înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat neîntemeiate

alegațiile titularilor dreptului de apel în aplicarea unei pedepse non privative de

libertate.

Cu referire la cerința inculpatei cu privire la achitarea acesteia pentru comiterea

infracțiunii incriminate, instanța a respins ca neîntemeiată, deoarece, însăși inculpata

și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea

cauzei în ordinea procedurii simplificate, căindu-se sincer de fapta comisă, totodată

3

aceasta solicită aplicarea unei pedepse non privative de libertate, prin urmare,

inculpata nu diferențiază care este sensul unei sentințe de achitare.

interesele inculpatei și inculpata au atacat-o cu recurs ordinar, solicitând casarea

deciziei.

6.1 Avocatul Covganeț Ludmila în interesele inculpatei a înaintat recurs

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatei să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.

În motivare recurenta a indicat că, instanțele au aplicat o pedeapsă prea aspră

în privința inculpatei, ori din materialele cauzei și din caracteristica inculpatei este

posibilitatea corijării inculpatei fără executarea reală a pedepsei. Aplicarea pedepsei

sub formă de amendă va asigura aplicarea unei pedepse echitabile și reeducarea

inculpatei.

Instanța de apel, în opinia recurentei, nu a analizat obiectiv circumstanțele

cauzei, nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu a respectat

cerințele art. 6 CEDO, nu s-a expus din care motive a aplicat pedeapsă aspră,

deoarece în cauză nu s-au găsit impedimente pentru aplicarea unei pedepsei mai

blânde.

6.2 Inculpata a înaintat recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei și pronunțarea noi

hotărâri cu aplicarea art. 90 Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor

avocatului și a inculpatei, menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile,

ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

8.1 Din conținutul cererii de recurs al avocatei, instanța constată că, în esență,

4

recurenta, făcând trimitere la erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, pledează pentru casarea parțială a hotărârilor

instanțelor de fond, din motiv că, în opinia sa, la caz, nu a fost individualizată corect

pedeapsa în privința inculpatei, mai mult, chiar în contradicție cu prevederile legale.

În același timp, instanța de recurs constată că, recurenta este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțe, precum și cu încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatei, respectiv în această parte Colegiul nu se va expune.

Într-un prim aspect, instanța de recurs ține să consemneze că găsește vădit

nefondate criticele recurentei în partea ce ține de individualizarea greșită a pedepsei

penale aplicate față de inculpată, această concluzie fiind rezultată din însăși scopul

pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal de legislator, potrivit căruia pedeapsa

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare aplicată

în privința condamnaților, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

În cauza deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate în

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, inculpata a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare

în penitenciar pentru femei.

Având în vedere că criticile date sunt invocate și la etapa judecării prezentului

recurs, Colegiul, în subsidiar, verificând în această parte hotărârile contestate, enunță

că soluția instanțelor privitor la individualizarea pedepsei, este legală, întemeiată și

urmează a fi menținută.

În speță, instanța de apel, a răspuns la toate alegațiile formulate de partea

apărării în vederea motivării soluției de respingere a solicitării privind aplicarea unei

pedepse mai blânde sub formă de amendă în privința inculpatei. Instanța de apel și-

a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz,

la respingerea apelului declarat de avocata Covganeț Ludmila în numele inculpatei,

ca nefondat.

De asemenea, tot aici urmează a se menționă că poziția apărării privitor la

greșita individualizare a pedepsei penale aplicate în privința inculpatei, nu poate în

sine să ducă la casarea hotărârilor judecătorești recurate, dacă aceasta nu este

fundamentată pe circumstanțe de fapt și de drept incidente cauzei, de natură să

schimbe soluția adoptată.

Titularul cererii de recurs pretinde că pedeapsa pentru infracțiunile comise de

5

inculpată este una prea aspră, reieșind din faptul că a recunoscut vina, deci și-a

asumat responsabilitatea pentru ceea ce a săvârșit, conștientizând gravitatea celor

comise și căindu-se sincer de acțiunile sale. Totodată, avocata pledează pentru

stabilirea unei pedepse sub formă de amendă lui Tomașciuc Violetta, dat fiind că în

speță sunt prezente mai multe circumstanțe de natură să-i atenueze pedeapsa și legea

prevede exhaustiv pedepse alternative închisorii, adică amenda.

Față de cele ce preced, se notează că, cauza dată a fost judecată în procedura

simplificată reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală, iar potrivit alin. (8)

al acestei norme, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în

rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere,

beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoarea ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și

de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu amendă.

Aici, este adusă în discuție de către partea apărării, atât la etapa judecării

apelului, cât și a recursului, problema coexistenței circumstanțelor de natură să

atenueze pedeapsa penală, referindu-se la aceea că inculpata și-a recunoscut vina și

s-a căit sincer de cele săvârșite, conștientizând gravitatea faptelor comise.

Din actele cauzei se constată că, la individualizarea pedepsei instanța de fond a

ținut cont de faptul că infracțiunea imputată este o infracțiune mai puțin gravă,

inculpata anterior a fost condamnată, antecedentele penale fiind stinse, și-a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii, precum și condițiile de viață ale

acesteia. Deci, în atare circumstanțe nu pot fi reținute argumentele precum că

inculpata a conștientizat gravitatea infracțiunii comise, iar aplicarea față de acesta a

unei pedepse sub formă de amendă, va duce la corectarea ei.

8.2 Potrivit cererii de recurs a inculpatei, recurenta critică decizia contestată în

latura pedepsei aplicate, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens numirea

unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

După cum s-a menționat supra, instanța de apel și-a motivat just soluția

adoptată în latura pedepsei, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat.

Solicitarea recurentei privind aplicarea în privința sa a suspendării

condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or,

doar faptul că acesta nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de

judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei pentru aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.

6

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În speță, Tomașciuc Violetta a comis infracțiuni mai puțin gravă prevăzute la

art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, pentru care sancțiunea prevede amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de până la 4 ani, respectiv,

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate instanța o poate

restricționa și mai mult ca atât, inculpata a beneficiat de reducere a pedepsei, luându-

se în considerație prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, reieșind din faptul

că a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

De menționat că, recursul depus de inculpată face trimitere la cerința depusă de

avocata Covganeț Ludmila, privind aplicarea amenzii, ce se contrazice cu cerințele

indicate în recurs.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Covganeț Ludmila

în numele inculpatei și de inculpată, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2020, în cauza penală privind-o pe

TOMAȘCIUC Violetta XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

7