1ra-1783/2020 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-1783/2020 — art. 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1783/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și de avocatul

Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatei Toma Maria, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central, din 05 decembrie 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2020, în cauza penală

privindu-o pe

TOMA Maria XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.10.2019 – 05.12.2019;

Instanța de apel: 10.01.2020 – 25.02.2020;

Instanța de recurs: 07.08.2020 – 26.08.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate în prezenta cauză penală, Colegiul Penal

Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

2019, Toma Maria a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute în

art. 145 alin (2) lit. j) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare,

cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pe un termen de

12 (douăsprezece) ani, în penitenciar pentru femei de tip închis.

penală, a constatat că Toma Maria, la 13.09.2019, în jurul orei 21:00, în XXXXX,

XXXXX, XXXXX, aflându-se la domiciliul propriu, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând cu intenție directă de a lipsi ilegal de viață o persoană, în urma

unui conflict cu Paladi Maria, conștientizând că prin acțiunile sale cauzează victimei

suferințe fizice și deosebit de chinuitoare, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu un

băț din lemn în regiunea capului – partea facială, în rezultatul cărui fapt Paladi Maria

a decedat pe loc.

Ca urmare a acțiunilor violente, Toma Maria i-a cauzat Mariei Paladi, conform

Raportului de expertiză medico-legală nr. 201922C0107 din 09.10.2019 leziuni

corporale externe și interne după cum urmează: Plăgi contuze pe cap, revărsate

sangvine în țesuturile moi a capului; Fracturi liniare a oaselor, bolții și a bazei

craniului, revărsate sangvine insulare subarahnoidiene, la nivelul emisferelor

cerebrale, multiple plăgi contuze pe față și vestibulul bucal, cu lezarea vaselor

sangvine, revărsate sangvine în sclerele globilor oculari; Fracturi deschise a oaselor

zigomatice, Luxația totală bilaterală a mandibulei, avulsia totală a dinților, 25, 26, 27

mandibulari, echimoze și edeme post traumatice pe față; Echimoze pe torace;

1

Fractura închisă a sternului; Fractura închisă a coastelor VII și IX pe stânga, cu

revărsare sangvine neînsemnate, în țesuturile moi adiacente; Contuzii a pulmonilor;

Fractura deschisă a humerusului stâng, cu revărsate sangvine în țesuturile moi

adiacente, multiple echimoze, excoriații; Plăgi contuze pe membrele superioare și

inferioare - leziuni care au fost produse în urma acțiunii traumatice, repetate a unui

corp dur contondent, cu aproximativ 30, 40 minute – 1 oră, înainte de deces. Astfel,

în urma traumatizării capului, toracelui, membrelor, sunt calificate ca vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul căruia a survenit decesul

victimei.

Aceste acțiuni ale Mariei Toma au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. j)

Cod penal – omorul unei persoane, săvârșit cu o deosebită cruzime.

Oxana în termen legal și inculpata.

Procurorul prin apel a solicitata casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatei cheltuielile de

judecată, în sumă de 4736 lei.

În argumentarea apelului s-a invocat că, cheltuielile de judecată nu se

circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală și

recuperarea lor urmează a fi efectuată din contul Mariei Toma.

Inculpata prin apel a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, motivând că:

- victima fiind în ospeție la ea și fiind în stare de ebrietate a fost rugată să

părăsească domiciliul, însă a refuzat;

- victima a îmbrâncit-o și a lovit-o cu palma;

- s-a apărat de acțiunile violente ale victimei, aplicându-i lovituri;

- regretă cele comise, vina o recunoaște și a contribuit la descoperirea

infracțiunii;

- este de vârstă înaintată și are sănătatea precară;

- a acționat fiind în stare de afect.

2020 au fost respinse ca nefondate apelurile, menținându-se sentința fără modificări.

situația de fapt și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat și că cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 7, 75

Cod penal, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

2

Astfel, conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de Toma Maria se

atribuie la categoria infracțiunilor excepțional de grave, în calitate de circumstanțe ce

atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, au fost reținute

recunoașterea vinei și căința sinceră, iar circumstanțe ce agravează răspunderea

penală, conform art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite. Toma Maria se caracterizează

pozitiv, are la întreținere o persoană invalid de grad I (f.d. 68,76-77), nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru (f.d. 78-79), conform revendicării anterior

nu a mai fost atrasă la răspundere penală (f.d.80), potrivit alcooltestului „Drager”

8510 cu nr. 6810 din 14.09.2019, inculpata, la momentul comiterii infracțiunii, avea

concentrația de alcool în aerul expirat de 0,58 mg/l (f.d. 66).

Reieșind din cele menționate, a fost apreciat că scopurile pedepsei penale, în

cazul inculpatei, vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de

12 (douăsprezece) ani, în penitenciar pentru femei de tip închis, cuantum rezultat din

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a reținut că, analizând

natura juridică a cheltuielilor arătate de către acuzatorul de stat, s-a constatat că

acestea reprezintă cheltuieli obișnuite, suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în

comiterea infracțiunii incriminate, nefiind generate de comportamentul inculpatei pe

durata urmăririi penale, prin urmare este neîntemeiată solicitarea părții acuzării

privind stabilirea obligației de compensare a acestor cheltuieli în sarcina inculpatei.

S-a subliniat că, statului îi revine obligația pozitivă de a administra probe

pentru a demonstra vinovăția unei persoane, iar potrivit art. 100 Cod de procedură

penală și art. 6 § 2 CEDO, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire

penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”,

stipulată la art. 8 Cod de procedură penală.

Deci, cheltuielile judiciare solicitate, corect au fost trecute în contul statului.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și avocatul Aurelia

Mîrzîncu în numele inculpatei Toma Maria.

Procurorul invocă netemeinicia hotărârii, or soluția enunțată de instanța de

apel contravine prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală și a principiului

egalității tuturor persoanelor în fața legii.

Drept urmare, se solicită casarea parțială a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei în partea cheltuielilor judiciare de instanța de apel, în alt complet de judecată.

Avocatul Aurelia Mîrzîncu în recursul ordinar declarat în numele inculpatei

Toma Maria motivează că nu este este acord cu decizia în partea stabilirii

cuantumului pedepsei, deoarece inculpata a recunoscut vina, sincer se căiește, este

pensionară și are la întreținere o persoană cu dezabilități.

În baza celor expuse, se solicită casarea parțială a sentinței și deciziei cu

adoptarea unei noi hotărâri prin care Mariei Toma să-i fie aplicată cuantumul minim a

pedepsei cu închisoare.

art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință apărătorul

Mîrzîncu Aurelia, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit

neîntemeiat și argumentând că instanța de apel, s-a pronunțat asupra tuturor

3

motivelor invocate în apelul acuzării.

în baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurenților, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestora, pentru următoarele motive.

În lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în

mod deosebit scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie la

o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia).

Dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală prevede că instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate se constată că, recurenții critică

decizia sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii și sub aspectul p. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide că nici un temei nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct.

(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Referitor la motivele invocate de avocatul-recurent, Colegiul menționează că,

potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare

cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului Codului penal.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

4

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel preluând soluția primei

instanțe, a indicat detaliat la motivele ce au determinat această preluare și s-a expus

asupra corectitudinii individualizării pedepsei atât ca categorie, ca cuantum cât și ca

modalitate de executare, Toma Maria beneficiind de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, Colegiul reține că,

instanța de apel just a considerat că corectarea inculpatei este posibilă doar prin

stabilirea executării a 12 ani închisoare, în penitenciare pentru femei, de tip închis.

Circumstanțele favorabile situației inculpatei, nu pot determina instanța de a

aplica un cuantum al pedepsei în limita minimă, or infracțiunea pentru care Toma

Maria a fost condamnată aduce atingere unor valori cu impact social deosebit

(dreptul la viață). Astfel, fapta prejudiciabilă prezintă rezonanță în societate, prin ea

atentându-se la relațiile sociale cu privire la dreptul la viață, fiind comisă cu aplicarea

un obiect adaptat pentru cauzarea de vătămări corporale, în urma consumului de

alcool și cu o deosebită cruzime, or în conformitate cu art. 16 alin. (1) Constituția

respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

Mai mult, art. 2 CoEDO garantează dreptul la viață al oricărei persoane, iar în

jurisprudența constantă a CtEDO s-a afirmat că, fără protejarea acestui drept,

exercitarea oricăror alte drepturi sau libertăți garantate de Convenție ar fi iluzorie

(hotărârea Baldovin versus Romania), statul având obligațiunea de a proteja dreptul

la viață impune efectuarea unei anchete oficiale eficiente, în vederea tragerii la

răspundere a persoanelor vinovate (hotărârea Silimani versus Franța).

De asemenea, apărarea solicitând un cuantum minim al pedepsei, nu a invocat

careva motive, or de cele indicate de recurent s-a ținut cont în cadrul judecării cauzei

de prima instanță și ulterior de cea de apel, iar argumentele invocate de avocatul-

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi temei de implicare în sensul adoptării unei noi hotărâri.

Deci, Colegiul constată, că pedeapsa individualizată, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acesteia, cât și a altor persoane, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocat și potrivit legii se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la motivele invocate de procurorul-recurent, Colegiul menționează că,

motivele recurentului nu și-au găsit confirmarea, recursul conține invocări identice cu

apelul declarat de acuzare, asupra cărora instanța de apel s-a expuse în mod

argumentat asupra acestora (vezi în acest sens p. 5 a prezentei hotărâri), soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune

(hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), și noțiunea de proces echitabil cere ca

instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței

inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost

adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România).

5

Soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de

procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat

dacă legea nu prevede altă modalitate.

Colegiul menționează că, argumentele invocate de procurorul-recurent în

susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare

constituie cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea expertizei judiciare și

întocmirea raportului de expertiză, or art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede expres cazurile când efectuarea expertizei este obligatorie.

Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute

la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei

fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond

corect au ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile

judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept

invocată de procurorul-recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată

de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și de avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele

inculpatei Toma Maria, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Central din

05 decembrie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

februarie 2020, în cauza penală privind-o pe Toma Maria XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 03 septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6