1ra-549/2020 — art.352 al.3 lit.d CP

1ra-549/2020 — art.352 al.3 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-549/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către

avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului Setrin Andrei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie

2019, în cauza penală în privința lui

Setrin Andrei xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx;

Tihoțchii Igor xxx, născut la xxx, originar xxx

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.06.2015 - 29.12.2017;

Instanță de apel: 16.08.2018 - 18.03.2019;

Instanță de recurs: 06.12.2019 - 03.11.2020.

A C O N S T A T A T :

2017, Setrin Andrei și Tihoțchii Igor au fost achitați de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Codul penal, din motiv

că faptele inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii.

faptul că acționând cu intenție directă, după o înțelegere prealabilă și de comun

acord cu Tihoțchii Igor în luna februarie 2012, în exercitarea unui drept

presupus privind existenta unei datorii bănești a cet. Bezvolev Ghenadie față de

el, în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, în lipsa acordului cet.

Grigorița Iurii care deținea în gaj automobilul de model „BMW 530 E-60”

fabricat în anul 2004 cu n/î xxx”, în vederea realizării intenției sale criminale, a

ridicat ilegal automobilul de model „BMW 530 E-60” fabricat în anul 2004 cu

n/î xxx”, ce se afla parcat la păstrare în garajul lui Tihoțchii Igor, de pe adresa

xxx, pe care intenționat 1-a înstrăinat samavolnic, prin ce a cauzat părții

vătămate Grigorița Iurii o daună materială în sumă totală de 15 200 Euro, care

conform cursului oficial al BNM constituia suma de 236 760 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Setrin Andrei și Tihoțchii Igor să fie recunoscuți

1

vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Codul

penal.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, vinovăția inculpaților de

infracțiunea imputată a fost demonstrată în volum deplin prin totalitatea probelor

pertinente și concludente. Conform sentinței a stabilit că instanța a dat o

apreciere greșită probelor acumulate. Totodată, a atras atenția că instanța nu a

luat în considerație declarațiile părții vătămate Grigorița Iurii care în cadrul

ședinței de judecată și în cadrul urmăririi penale a fost consecvent în declarațiile

sale. Partea vătămată a declarat că a avut o întâlnire cu Tihoțchii Igor și

Bezvolev Ghenadie, a efectuat înregistrări audio și video și în discuția dată a

recunoscut că a luat automobilul și la vândut, probele acestea sunt anexate la

dosar, sunt anexate și înregistrările audio și video. Instanța de fond în motivarea

sentinței le-a lăsat fără apreciere.

Acuzatorul de stat a considerat că, vinovăția inculpaților de comiterea

infracțiunii încriminate a fost demonstrată cu certitudine în volum deplin, însă

instanța de fond eronat a ajuns la concluzia de achitare a inculpaților Setrin

Andrei și Tihoțchii Igor.

2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea achitării

lui Setrin Andrei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.352

alin.(3) lit. e) Codul penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel analizând declarațiile

participanților la proces a constatat cu certitudine că inculpatul Setrin Andrei a

săvârșit infracțiunea prevăzută la art.325 alin.(3) lit. e) Codul penal, astfel

potrivit declarațiilor ultimului acesta a declarat că el personal a împrumutat lui

Bezvolev Ghenadie și Grigorița Iurii suma de 7 000 euro, iar ca garanție a fost

lăsat în gaj automobilul de model ”BMW 530 E-60” fabricat în anul 2004 cu n/î

KAC 353, care a fost dezasamblat.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a dat o apreciere greșită a

probelor acumulate. Nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate

Grigorița Iurii care în cadrul ședinței de judecată și în cadrai urmăririi penale a

fost consecvent în declarațiile sale. Partea vătămată a declarat că a avut o

întâlnire cu Tihoțchii Igor și Bezvolev Ghenadie a efectuat înregistrări audio și

video și în discuția dată a recunoscut că a luat automobilul și 1-a vândut, probele

acestea sunt anexate la dosar, sunt anexate și înregistrările audio și video.

Instanța de fond în soluția sa nu a făcut măcar referire la probele date și le-a

lăsat fără apreciere.

Prin urmare a considerat că, motivele invocate în apelul procurorului sunt

fondate și vizează netemeinicia primei instanțe privind achitarea inculpatului

Setrin Andrei în baza art.352 alin.(3) lit. d) Codul penal, fapt ce impune instanța

de a interveni în partea respectivă a sentinței de casare și pronunțare a unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanța în partea respectivă.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Setrin Andrei, instanța de apel a ținut cont de prevederile

2

art.art.7.61.75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia

precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, stabilind o pedeapsă echitabilă și legală.

Instanța de apel a notat că, o condiție obligatorie (și unicul temei) pentru

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezida în faptul

că nu ar fi rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită.

Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării cauzei și calităților individuale ale

inculpatului s-a format convingerea fermă în posibilitatea atingerii scopurilor

pedepsei penale fără izolarea de societate, dar în condițiile unui control

profilactic al comportamentului persoanei respective într-o anumită perioadă de

timp Astfel, instituția suspendării condiționate a executări-pedepsei nu trebuie

privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar

trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă, pentru

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de apel a

examinat dacă prin suspendarea condiționată, în cazul dat, va fi posibilă

atingerea pedepsei stipulate în art.61 Codul penal.

În aceste condiții instanța de apel a stabilit că, aplicarea condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei are ca temei de aplicare

raționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare. Pentru evaluarea

personalității și, implicit, posibilității de suspendare condiționată a executării

pedepsei urmează a fi analizat și comportamentul inculpatului. La caz, instanța

de apel a reținut ca temeinice circumstanțele indicate de prima instanță pentru a

suspenda condiționat executarea pedepsei și anume: nu are antecedente penale, a

comis pentru prima dată o infracțiune, în cazul respectiv, instanța de apel a

constat că, atingerea scopurilor pedepsei poate fi realizată și fără dispunerea

executării reale, asigurându-se un echilibru just dintre asigurării scopurilor

pedepsei și modalitățile asigurării scopului respectiv.

În altă ordine de idei, analizând declarațiile inculpaților Setrin Andrei și

Tihoțchii Igor apreciind-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte

probe, instanța de apel a constat, că ele nu demonstrează vina inculpatului

Tihoțchii Igor, în comiterea infracțiunilor imputate de acuzatorul de stat.

Totodată, a menționat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de drept

în ce privește achitarea lui Tihoțchii Igor.

penală, a contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, deși instanța de apel a admis

apelul procurorului parțial, casând sentința în partea ce se referă la achitarea lui

Setrin Andrei și menținând sentința în partea ce se referă la achitarea lui

Tihoțchii Igor, la adoptarea acestei decizie s-a bazat exclusiv pe lucrările și

concluziile absolut greșite reținute de către prima instanță, care constatând drept

motiv de achitare a inculpatului.

La fel, decizia de menținere a sentinței de achitare a inculpatului Tihoțchii

Igor, o consideră a fi neîntemeiată și pasibilă a fi casată, deoarece este contrară

stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești, contravine și prevederilor art.101 alin.(1) Cod de procedură

3

penală, care stipulează expres că „Fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor ”.

În speță instanțele de judecată au omis aceste prevederi legale și au dat

apreciere unor probe care în opinia acestora dovedesc nevinovăția inculpaților,

în așa mod instanțele au călcat și cerințele art.394 alin.(3) pct.2) Cod de

procedură penală, conform cărora instanța de judecată la pronunțarea sentinței

de achitare are obligația de a indica motivele pentru care sunt respinse probele

aduse în sprijinul acuzării.

Astfel, instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare probele expuse în rechizitoriu și în apelul procurorului care dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului Tihoțchii Igor în comiterea infracțiunii

incriminate.

Apelantul a învederat că, instanța de apel a pus la baza achitării

argumentele, ce derivă din prevederile art.389 Cod de procedură penală, prin

care sentința de condamnarea se adoptă numai în condiția în care în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în

principal, pe declarațiile martorilor.

În contextul dat, acuzare consideră că, a prezentat ca probă înregistrările

audio și video anexate la materialele cauzei penale, din conținutul cărora rezultă

univoc că fapta infracțională a fost comisă de inculpații Setrin Andrei și

Tihoțchii Igor.

Iar, instanța de apel a omis de a corobora proba respectivă cu declarațiile

părții vătămate Grigorița Iurii și a martorului Bezvolev Ghenadie, pentru a

costata că toate împreună sunt concludente și pertinente și dovedesc vinovăția

lui Tihoțchii Igor .

În opinia recurentului un alt temei de casare a deciziei este identificarea

greșită a temeiului juridic pus la baza achitării.

Invocarea de către instanța de apel a temeiului respectiv în vederea

achitării inculpatului Tihoțchii Igor a rămas în sentința contestată fără motivare.

În aceste considerente, recurentul consideră că hotărârea contestată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, conform textului deciziei contestate, Tihoțchii Igor se achită din

motiv „ Că fapta sa nu întrunește elementele acestei infracțiunii”.

Concluzia respectivă acuzarea o consideră greșită, devreme ce instanța

de apel nu a dovedit în rezultatul aprecierii probelor că: 1) fie părții vătămate

Grigorița Iurii nu i-a fost cauzate daune material considerabile; 2) fie lipsa

intenției de cupiditate din partea inculpatului Tihoțchii Igor în privința bunurilor

părții vătămate Grigorița Iurii.

Mai mult, instanța de apel nu a motivat decizia în partea ce ține de

respingerea apelului procurorului în partea individualizării pedepsei inculpatului

Setrin Andrei, consideră că a fost omis faptul că infracțiunea comisă de ultimul

se califică ca infracțiune gravă, iar caracterul și circumstanțele faptei, denotă că

în privința făptașului nu pot fi folosite alte măsuri de constrângere mai blânde,

ca închisoare.

Aceste circumstanțe relevă faptul că unica și indiscutabila metodă de

4

reeducare și corijare este condamnarea, inculpatului Setrin Andrei la pedeapsa

reală or, argumentele invocate la adoptarea soluției prin care instanța s-a mizat

pe circumstanțe ce reiese din personalitatea inculpatului că, nu are antecedente

penale și a comis pentru prima dată o infracțiune, nu pot substitui gradul

prejudiciabil al faptelor comise, motivul și persoana celui vinovat, rezonanța

infracțiunii și impactul acesteia asupra societății.

De asemenea instanța de judecată a ignorat principiul prevenției generale și

speciale a pedepsei, prin aplicarea pedepsei echitabile care va preveni comiterea

infracțiunii atât de către făptuitor cât și de către alte persoane. În speța dată,

pedeapsa aplicată nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

5.1. Avocatul Bogoș Alexandru în numele inculpatului Sertin Andrei, în

temeiul pct.6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia contravine totalmente

materialelor cauzei și cerințelor legislației în vigoare, inversării probelor din

materialele dosarului, neexaminarea lor, după cum prevede legea procesuală

penală la examinarea apelurilor asupra sentințelor de achitare, concluzionarea

faptelor ce contravin probelor existente.

În asemenea context, menționează că, la ptc.15 al deciziei de condamnare a

lui Setrin Andrei, instanța de apel se expune că potrivit declarațiilor inculpatului

„El personal a împrumutat lui Bezvolev Ghenadie și Grigorița Iurii, suma de 7

000 euro, iar ca garanție a fost lăsat în gaj automobilul de model BMW 530 E-

60” fabricat în anul 2004 cu n/î KAC 353 care a fost dezasamblat”.

Avocatul recurentului consideră că, nu este clar de unde au apărut

asemenea concluzii ale instanței în situația când în materialele dosarului penal,

nici nu se vorbește măcar despre dezasamblarea automobilului în genere. Este o

presupunere neprobată a instanței de apel care este pusă la baza adoptării și

emiterii hotărârii judecătorești ilegale.

Presupunerea instanței de apel nu are și nu poate avea nici un suport juridic

deoarece în materialele cauzei penale (procesul-verbal a ședinței de judecată în

prima instanță, audierea martorului Bezvolev Ghenadie) există declarații directe

despre ridicarea automobilului dat din garajul unde se păstra.

Instanța de apel a dat o apreciere critică, dar greșită, indicând că

declarațiile nu corespund realității, sunt făcute cu scopul de ușurare a situației în

care s-a pomenit și, că este un drept al acestuia de a nu se auto incrimina,

consfințit la art.21 Cod de procedură penală, uitând totodată de specificarea și

coroborarea cu probele din dosar care direct indică la corespunderea completă

cu declarațiile inculpatului. Altfel cum poate fi concepută învinuirea

inculpatului, inversarea probelor din dosar și trimitere la ele în situația când în

realitate confirmă declarațiile inculpatului.

A indicat apărătorul recurentului că, nu rezistă criticii nici precizările

instanței de apel la „Pct.16 unde a reținut că prima instanță a dat o apreciere

greșită a probelor acumulate. Nu a luat în considerație declarațiile părții

vătămate Grigorița Iurii care în cadrul ședinței de judecată și în cadrul urmăririi

penale a fost consecvent în declarațiile sale. Partea vătămată a declarat că a avut

o întâlnire cu Tihoțchii Igor și Bezvolev Ghenadie, a efectuat înregistrări audio

și video și în discuția dată a recunoscut că a luat automobilul și că la vândut,

5

probele acestea sunt anexate la dosar... ”.

Așa dar, recurentul indică că, realitatea însă este cu totul alta, după ce a

fost audiat Bezvolev Ghenadie în cadrul ședinței de judecată, Grigorița Iurii a

înțeles că poziția lui este greșită și că inculpații nu au săvârșit infracțiunea în

care se învinuiesc din ce motive nici un are pretenții în continuare față de ei.

În continuare a indicat că, în materialele cauzei penale se conține

informația că în momentul ridicării automobilului Setrin Andrei nu se afla pe

teritoriul Republicii Moldova și despre acest fapt nu a fost informat de nimeni,

nu cunoștea despre ridicarea automobilului.

Acest fapt are un caracter incontestabil și este net superior declarațiilor,

presupunerilor organului de urmărire penală precum și a instanței apel.

Pe alt segment de idei a precizat că, la judecarea cauzei, instanța de fond a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept ce se reduc la încălcările procedurale

comise de organul de urmărire penală, încălcări ce nu permit tragerea la

răspundere penală a lui Setrin Andrei, însă a lăsat cele stabilite fără reacția

adecvată, dispunând sentința pe fondul cauzei - lipsa elementelor infracțiunii.

A enunțat că, la efectuarea urmăririi penale, organul de urmărire penală a

încălcat drepturile procedurale ale lui Setrin Andrei, negând principiile generale

a procesului penal cuprinse în art.7 alin.(1) și art.22 Cod de procedură penală, în

corespundere cu care procesul penal se desfășoară în strictă conformitate cu

principiile și normele recunoscute ale dreptului internațional, cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte, cu prevederile Constituției

Republicii Moldova și Codului de procedură penală.

Astfel, la 21.11.2012, a fost pornită cauza penală de către Inspectoratul de

Poliție Buiucani, conform elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal.

La 16.02.2013 prin ordonanța procurorului Setrin Andrei și Tihoțchii Igor

au fost scoși de sub urmărirea penală, iar cauza penală clasată.

Prin ordonanța procurorului sec. Buiucani mun. Chișinău din 27.05.2013

afost dispusă reluarea urmării penale.

La 27.05.2015 Inspectoratul de Poliție Buiucani, începe urmărirea penală

în baza acelorași materiale, potrivit art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, fără a

indica persoanele în privința cărora este pornită cauza penală și fără a informa

persoanele interesate despre aceasta.

Urmare unor manipulări inexplicabile, drept temei pentru începerea

urmăririi penale de către Inspectoratul de Poliție Buiucani, au servit xerocopiile

materialelor cauzei penale nr. 2012032439 efectuate și remise practic în aceiași

zi de procuror care tot în aceiași zi a conexat cauza penală începută recent cu

cauza penală în speță, anterior încetată și reluată. La propunerea organului de

urmărire penală din aceiași zi de 27.05.2015, persoanele în privința cărora nu a

fost începută urmărirea penală pe cauză, fără a le fi atribuit statutul de bănuiți,

cu încălcarea flagrantă a dreptului constituțional la apărare, dubla învinuire, la

30.05.2015 au fost puși sub învinuire, informați despre finisarea urmăririi

penale și diferiți justiției.

Menționează faptul că, Tihoțchii Igor și Setrin Andrei prin ordonanță au

fost recunoscuți ca bănuiți pe cauza penală inițială la 11.01.2013 și 16.01.2015.

În termenul stabilit de lege de 3 luni (art.63 Cod de procedură peană) nu au fost

6

puși sub învinuire și, în așa mod, la expirarea termenului prevăzut, de drept nu

au în cauza penală statut ce ar permite punerea sub învinuire. Toate actele și

acțiunile procesuale penale ulterioare termenului depășit sunt nule conform

art.251 Cod de procedură penală.

Bogoș Alexandru în numele inculpaților, care s-a pronunțat pentru respingerea

acestuia.

lărgit constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Colegiul penal lărgit reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs

prevăzut pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că

recurentul, de fapt, își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de

către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în

temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală și astfel, nu pot

fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

Instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de apel, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul

recursului, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar

o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza deciziei de condamnare a

instanței de apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

7

Cu referire la argumentele procurorului invocat în recurs precum că,

instanța de apel a omis de a corobora înregistrările audio și video cu declarațiile

părții vătămate Grigorița Iurii și a martorului Bezvolev Ghenadie, pentru a

costata că toate împreună sunt concludente și pertinente care dovedesc vinovăția

inculpatului Tihoțchii Igor. Instanța de recurs menționează că este o apreciere

subiectivă a recurentului din moment ce potrivit procesului verbal din

13.03.2019 (f.d.206 Vol. II) aceste probe au fost examinate de către instanța de

apel în ordinea art.114 Cod de procedură penală și au fost stat la baza decizie

adoptate.

Ce ține de alegațiile recurentului precum că prin decizia instanței de apel a

fost reținut greșit temeiul juridic de achitarea a inculpatului Tihoțchii Igor.

Instanța de recurs apreciază critic acest diferend și notează că instanța de apel a

menținut sentința de achitare a primei instanțe, care s-a expus asupra tuturor

componentelor obligatorii ale unei hotărârii penale de achitare, stabilind că nu

estet întrunită latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.352

alin.(3) lit. e) Cod penal (f.d.133 Vol. II).

La examinarea recursului, Colegiul penal atestă că nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct.10) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-

a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiența prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului Setrin Andrei și nu a admis careva erori, stabilind

justificat, în privința acesteia, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare, conform art.90 Cod penal.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Setrin Andrei,

aplicându-i eronat dispozițiile art.90 Cod penal, instanța de recurs relevă că, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei

în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art.75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să

aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special dispozițiile art.90

Cod penal.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce

8

se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și

din partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și

acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului

legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a

fi argumentat de către instanța de judecată.

Sancțiunea art.352 alin.(3) lit. e) din Codul penal, în baza căruia inculpatul

Setrin Andrei, a fost condamnat, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 8 ani,

infracțiunea clasificându-se ca una gravă, potrivit art.16 alin.(4) Cod penal.

În prezenta speță, Colegiul penal atestă că, inculpatul Setrin Andrei, a fost

condamnat în baza art.352 alin.(3) lit. e) Cod penal, la 4 ani închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire

la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art.90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței

că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței

acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare

pentru o infracțiune săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani și nu este una ce

se atribuie la infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu

este prezentă și nici recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

Colegiul penal menționează că, circumstanțe ce agravează răspunderea

penală conform art.77 Cod penal, de către instanța de apel nu au fost stabilite.

Cât privește personalitatea făptașului, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a

fost atras la răspundere penală.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

aplicată inculpatului Setrin Andrei, Colegiul penal a stabilit că aceasta se

încadrează în limitele prevăzute de art.352 alin.(3) lit. e) din Codul penal și prin

urmare, instanța de apel nu au comis nici o eroare de drept la individualizarea

pedepsei, iar dezacordul părții acuzării cu pedeapsa stabilită ce se încadrează în

limitele legale, nu poate constitui în sine un argument verosimil și justificat

pentru susținerea temeiului de drept invocat pentru casarea hotărârilor atacate.

9

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat deplină

eficiența prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată

va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va

atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului

privind efectuarea contrară prevederilor legale de către instanța de apel a unei

individualizări a pedepsei în privința lui Setrin Andrei, or, procurorul nu a expus

care anume prevederi legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret

eroarea admisă de către instanțele de fond la individualizarea executării

pedepsei.

Colegiul penal menționează și faptul că, pedeapsa stabilită, corespunde și

prevederilor Recomandării Comitetului de Miniștri referitoare la regulile

europene asupra sancțiunilor aplicate, adoptate la 19 octombrie 1992, aceasta

fiind corespunzătoare sancțiunii și totodată proporțională gravității infracțiunii

comise, precum și situației personale a făptașului.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Bogoș

Alexandru în numele inculpatului Sertin Andrei.

Colegiul penal lărgit reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs

prevăzut pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs,

Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și

întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată, că astfel de erori

de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

10

Colegiul penal ține să menționeze, că motivarea unei hotărâri reprezintă un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal concluzionează

că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.art.27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate

aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere

corectă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, care în

ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Setrin Andrei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. e) Cod penal, or, în fapt, decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea

fiind legală și întemeiată, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de recurs menționează că recursul apărării nici nu este

motivat sub aspectul erorilor de drept invocate, iar majoritatea argumentelor

recurentului constituie un dezacord cu aprecierea de către instanța de apel a

probelor, fără a ține cont de faptul că reaprecierea probelor nu poate constitui

temei de recurs în sensul art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate,

deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Ce ține de alegațiile recurentului precum că, de către organul de urmărire

penală a fost admise încălcări ce nu permit tragerea la răspundere penală a

inculpaților, deoarece la 11.01.2013 și 16.01.2015 au fost recunoscuți în calitate

de bănuiți, iar recunoașterea în calitate de învinuit a fost făcută peste termenul

prevăzut de art.63 Cod de procedură penală. Astfel, toate actele și acțiunile

procesuale penale ulterioare termenului depășit sunt nule conform art.251 Cod

de procedură penală. Instanța de recurs ține să menționeze că nu va supune

analizei aceste critici, dat fiind faptul că părțile au avut posibilitatea la diferite

faze ale procesului penal să ridice problema nulități acestor acte sau contestarea

lor și în general clarificarea circumstanțelor importante pentru justa soluționare a

acestei cauze, însă nu au uzat de acest drept fundamental, respectiv la această

etapă a procedurilor aceștia fiind decăzuți din dreptul de a interveni cu atare

solicitări.

Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs menționează, că potrivit

art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

11

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, adoptând decizia de

condamnarea a inculpatului Setrin Andrei, întemeiat a ajuns la concluzia

corectitudinii încadrării juridice și că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. e) Cod

penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav și de către

avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului Setrin Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2019, în cauza

penală în privința lui Setrin Andrei xxx și Tihoțchii Igor xxx, cu menținerea

hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 decembrie 2020

Președinte Timofti Vladimir

Judecători / Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

12