1ra-311/2020 — Art. 361 al. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 05 februarie 2019, s-a dispus achitarea lui Severin Aurel de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de către inculpat. Cheltuielile judiciare în mărime totală de 3540 lei, au fost trecute în contul statului. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, de către organul de urmărire penală Severin Aurel a fost învinuit de faptul că la 28.07.2013, s-a prezentat pe direcția ieșire în Aeroportul Internațional Chișinău, unde a traversat frontiera de stat a Republicii Moldova cu pașaportul român nr. XXXXX pe numele Oprea Fiodor x. Conform raportului de constatare nr. 298 din 30.06.2017 imaginile fotografice a cet. Severin Aurel extrase din baza de date SIC ACCES Web Registru de Stat al populației Republicii Moldova ce au fost preluate la perfectarea actelor de identitate și imaginea fotografică a cet. Oprea Fiodor X din pașaportul României menționat supra, reprezintă una și aceeași persoană. Acțiunile lui Severin Aurel au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal „deținerea și folosirea documentului oficial fals de importantă deosebită care acordă drepturi.” 1

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, aceasta a fost atacată cu apel de către: 2.1. Procurorul în procuratura municipiului Chișinău Lupașco Artur, care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea totală a sentinței, pronunțarea unei hotărâri prin care Severin Aurel să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod pena, iar în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal de încetat procesul penal din motivul expirării terenului de prescripție. Cu încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3540 lei. Invocând faptul că: - la emiterea sentinței au fost încălcate prevederile art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală; - instanța de judecată în partea descriptivă a sentinței de achitare a pus la îndoială nevinovăția lui Severin Aurel în comiterea infracțiunii încriminate; - în partea descriptivă a sentinței, instanța de judecată indică incomplet fapta infracțională potrivit actului de învinuire înaintat lui Severin Aurel, constatând că „inculpatul este învinuit de faptul că, la data de 28.07.2013 a prezentat pașaportul român nr. X pe numele cet. Oprea Fiodor X la direcția ieșire în Aeroportul International Chișinău, unde se presupune că a traversat frontiera de stat a Republicii Moldova, însă, instanța constată că, forma de depunere a documentului oficial fals nemijlocit de către inculpat la traversarea frontierei de stat, nu a fost demonstrată”; - astfel, la indicarea faptei infracționale în care este acuzat inculpatul Severin Aurel, instanța de judecată nu transcrie din actul de învinuire faptul obținerii și folosirii de către acesta a pașaportului român fals, pe numele Oprea Fiodor, în care este imprimată fotografia cet. Severin Aurel X, pentru trecerea frontierei de stat; - în sentință instanța de fond a indicat că inculpatul a traversat frontiera de stat, însă forma de depunere a documentului oficial fals nemijlocit nu a fost demonstrată și că se presupune că a traversat frontiera de stat; - toate aceste neclarități reflectate de către instanța de judecată în sentință nu pot fi admise și puse la baza unei sentințe, chiar și la cea de achitare. Instanța de judecată urma să pună la baza sentinței sale probele administrate și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea acestora. Astfel, instanța în cauza respectivă nu putea să își întemeieze sentința pe presupuneri fără aprecierea tuturor probelor cercetate în ședința de judecată; - sentința se bazează pe concluzia precum că, organul de urmărire penală nu a demonstrat folosirea nemijlocit de către inculpatul Severin Aurel a documentului oficial fals, pașaportului român pe numele cet. Oprea Fiodor, ori, la presupusa prezentare a acestuia la Aeroportul Chișinău, acesta nu a fost reținut, fiind suspectat de folosirea documentului oficial fals, iar un asemenea document nu a fost ridicat în momentul traversării frontierei de stat. Aceasta fiind o concluzie greșită a instanței 2 precum că, în cazul în care inculpatul Severin Aurel nu a fost reținut fiind suspectat de folosirea documentului oficial fals și că nu a fost ridicat pașaportul fals în momentul traversării frontierei de stat, atunci se consideră că nu a fost săvârșită infracțiunea și că aceasta nu a săvârșit-o inculpatul Severin Aurel; - de către instanța de fond nu au fost apreciate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală; - la pronunțarea sentinței de achitare instanța nu s-a determinat în baza cărui temei îl achită pe inculpatul Severin Aurel, deoarece motivează sentința precum că nu exista elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 361 Cod penal, iar potrivit dispozitivului îl achită deoarece fapta infracțională nu a fost săvârșită de către inculpat; - vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile martorului Stoțcaia Elena, procesul-verbal de confruntare din 25.09.2017 între martorului Stoțcaia Elena și bănuitul Severin Aurel, procesul-verbal de constatare din 15.06.2017 al inspectorului DIS a DPF; procesul verbal de examinare a obiectului din 29.08.2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.10.2017, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 298 din 30.06.2017, raportul de expertiză nr. 404 din 24.08.2017, ordonanța de anexare a documentelor la cauza penală; - în partea descriptivă a sentinței instanța neîntemeiat a indicat faptul că, acuzatorul de stat nu a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, deoarece aceasta a fost făcută la etapa dezbaterilor judiciare, fapt confirmat prin discursul în scris prezentat instanței de judecată și anexat la materialele cauzei penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2019, s-a respins apelul declarat și s-a menținut sentința fără modificări. 3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că instanța de fond a examinat cauza minuțios, multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, justificat a concluzionat că, fapta incriminată lui Severin Aurel nu se confirmă, și anume din motivul că conform prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului. Instanța de apel a reținut faptul că învinuirea adusă inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2), lit. c) Cod penal, adică acțiuni intenționate manifestate prin deținerea și folosirea documentului oficial fals și anume că, la 28.07.2013, inculpatul Severin Aurel s-a prezentat pe direcția ieșire în Aeroportul Internațional Chișinău, unde a traversat frontiera de stat a Republicii Moldova cu pașaport român nr. X pe numele Oprea Fiodor X, iar conform raportului de constatare nr. 298 din 30.06.201 imaginile fotografice a cet. Severin Aurel extrase din baza de date ACCES Web Registrului de Stat al Populației 3 Republicii Moldova ce au fost preluate la perfectarea actelor de identitate și imaginea fotografică a cet. Oprea Fiodor X din pașaport României menționat supra, reprezintă una și aceeași persoană este una abstractă iar organul de urmărire penală a încălcat principiile generale care au menirea de a asigura dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 CEDO. Instanța de apel a subliniat faptul că în conformitate cu prevederile art. 281 Cod de procedură penală în învinuire se indică fapta, locul, ora, toate circumstanțele care descriu acțiunea sau inacțiunea inculpatului în sensul încriminării unei infracțiuni. Faptul că, ordonanța de punere sub învinuire nu corespunde prevederilor art. 281 Cod de procedură penală s-a confirmat prin faptul că deși în ordonanța de punere sub învinuire este indicat că, inculpatul este învinuit că, la data de 28.07.2013 a prezentat pașaportul român nr. X pe numele cet. Oprea Fiodor X direcția ieșire în Aeroportul Internațional Chișinău, unde se presupune că a traversat frontiera de stat a Republicii Moldova, însă, forma de depunere a documentului oficial fals nemijlocit de către inculpat la traversarea frontierei de stat, nu a fost demonstrată. Astfel, argumentul invocat de acuzare precum că, instanța de judecată a dat apreciere subiectivă probelor prezentate de acuzatorul de stat și la pronunțarea sentinței nu au fost apreciere probelor cercetate în ședința de judecată nu a fost reținut de către instanța de apel or, de către instanța de fond probele administrate în cauză au fost analizate minuțios și multilateral, sub toate aspectele. Prin urmare analizând materialele cauzei, instanța de apel a conchis că instanța de fond justificat a tras concluzia că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, deoarece de către acuzare nu au fost prezentate probe ce ar dovedi că inculpatul Severin Aurel a comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal. Instanța de apel nu a reținut fiind ca plauzibil argumentul invocat de acuzare precum că instanța de fond a dat o apreciere subiectivă probelor, ori instanța de judecată făcând trimitere la raportul de constatare tehnico-științifică nr. 298 din 30.06.2017 și planșa fotografică anexată la aceasta, prin care s-a constatat că imaginea fotografică a cet. Severin Aurel, născut la X, extrasă din baza de date SIC ACCES Web a Registrului de Stat al Populației al Republicii Moldova ce au fost preluate la perfectarea actelor de identitate a cetățeanului Republicii Moldova și imaginea fotografică a cet. Oprea Fiodor, născut la X din pașaportul ROU cu nr.X reprezintă una și aceeași persoană, a indicat că, organul de urmărire penală, nu a acumulat nici o probă ce ar fi demonstrat că, anume inculpatul Severin Aurel, a fost acea persoană care a traversat frontiera de stat cu documentul fals. Mai mult, instanța de apel a specificat faptul că de către organul de urmărire penală nu a fost verificată versiunea inculpatului care de fapt comunica-se că, în anul 2011 mașina la poartă era deschisă a intrat cineva și i-a sustras magnetofonul de la mașină și actele, pașaportul său, pașaportul mașinii, cartea verde, deoarece 4 mașina era cu numere străine, a doua cheie de la mașină. Referitor la furtul respectiv s-a adresat la polițistul de sector r. Calarași, sat. Meleșeni și dacă nu greșește polițistul, se numea Bîrcă Vasili. Reieșind din cele expuse pe marginea apelului procurorului referitor la dezacordul cu achitarea inculpatului Severin Aurel și recunoașterea lui vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal de încetat procesul penal din motivul expirării termenului de prescripție, instanța de apel a reținut faptul că principiul fundamental al prezumției nevinovăției ca principiu de bază al Convenției Europene pentru Drepturile Omului și al legislației procesuale naționale, astfel încât, sarcina probațiunii revine organului de urmărire penală și acuzatorului de stat, persoana indiferent de calitatea procesuală într-un proces penal nefiind obligată să dovedească nevinovăția sa. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, Severin Aurel corect a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. La capitolul cheltuieli judiciare, instanța de apel a menționat că nu sunt justificate solicitările procurorului privind încasarea de la inculpatul Severin Aurel a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 3540 lei deoarece instanța de fond just a constat că, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin urmare aceste cheltuieli fiind trecute în contul statului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar: 4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Țurcanu Svetlana invocând drept temei art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de judecată. Invocând faptul că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - de către instanța de apel nu s-a dat eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală la aprecierea probelor; - instanțele de fond de facto constată că, inculpatul Severin Aurel la data de 28.07.2013 a acționat dublu și anume: a traversat frontiera de stat, însă forma de depunere a documentului oficial fals nemijlocit nu a fost demonstrată; se presupune că a traversat frontiera de stat; - toate divergențele apărute la examinarea cauzei penale și anume care pun la îndoială dacă inculpatul a traversat sau nu frontiera de stat, nu pot fi admise și puse la baza unei sentințe de achitare, urmând a fi puse la baza sentinței de achitare 5 probele administrate și în hotărâre să motiveze admisibilitatea sau inadmisibilitatea acestora; - în ședința instanței de apel, acuzatorul de stat a pledat pentru admiterea apelului procurorului și a intervenit cu solicitarea privind reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Severin Aurel ținând cont că prin Hotîrărea Curții Constituționale nr.12 din 14.05.2018, a fost ridicată excepția de neconstituționalitate la art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiind exclusă sintagma cuvîntului „document de o importanță deosebită” astfel acuzatorul a pledat în ședința de judecată pentru constatarea faptei ca fiind dovedită în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în legătură cu survenirea termenului de prescripție, după cum o cere legiuitorul la art. 60 Cod penal; - solicitarea acuzatorului cu privire la recalificarea faptei conform art. 361 alin. (1) Cod penal, făcută în instanța de apel, nu a fost reflectată în descriptivul deciziei; - astfel a fost exclus un indice calificativ al art. 361 alin. (1) Cod penal dar nu și norma prevăzută de legea penală care expres stipulează ” ... deținerea ,... sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, confecționarea sau vânzarea imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare; - în acest sens se constată că instanța de fond de rând cu instanța de apel în mod arbitrar, eronat și nemotivat au dispus achitarea inculpatului, astfel pentru a demonstra că părțile au fost auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți și nu este suficient doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz; - necesar, în prezenta speță, este de menționat și acel fapt că potrivit deciziei instanței de apel, că instanța de apel, ignorând probele administrate în prezenta speță, a reținut și a indicat pripit încetarea procesului penal că „...fapta prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2018 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 361 alin. (2) lit. c) din Codul penal deținerea, folosirea documentelor de importantă deosebită false este declarată neconstituțională ceea ce potrivii art. 33 al Hotărârii menționate supra statuează că principiul legalității incriminării si a pedepsei penale presupune, prin definiție, că nici o faptă nu poate fi considerată ca infracțiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru și că nu poate fi aplicată nici o pedeapsă dacă nu este prevăzută de lege, nefiind luat în considerare, pct. 58 al hotărârii date care indică că „Curtea acceptă opinia potrivit căreia posibilul justițiabil este privat de posibilitatea de a prevedea, în mod rezonabil, în ce condiții ar urma să răspundă în 6 baza articolului 361 alin. (1) din Codul penal atunci când ar confecționa, deține, vinde sau folosi un document oficial fals, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, și, respectiv, în ce condiții ar urma să răspundă în baza articolului 361 alin. (2) lit. c) din Codul penal, în ipoteza în care aceleași acțiuni sunt săvârșite în privința unui document de importanță deosebită; - în partea descriptivă a sentinței, instanța de judecată indică incomplet fapta infracțională, potrivit actului de învinuire înaintat lui Severin Aurel, constatând că: „inculpatul este învinuit de faptul că, la data de 28.07.2013 a prezentat pașaportul român nr. X pe numele cet. Oprea Fiodor X la direcția ieșire în Aeroportul International Chișinău, unde se presupune că a traversat frontiera de stat a Republicii Moldova” însă, instanța constată că, forma de depunere a documentului oficial fals nemijlocit de către inculpat la traversarea frontierei de stat, nu a fost demonstrată. Astfel, la indicarea faptei infracționale în care este acuzat inculpatul Severin Aurel, instanța de judecată nu transcrie din actul de învinuire faptul obținerii și folosirii de către acesta a pașaportului român fals, pe numele Oprea Fiodor, X, în care este imprimată fotografia cet. Severin Aurel, pentru trecerea frontierei de stat; - instanța de apel s-a limitat doar la preluarea nemotivată a constatărilor instanței de fond, indicând că ”... învinuirea adusă inculpatului este una abstractă...", - în circumstanța în care ambele instanțe de judecată aleatoriu, și în lipsa unui temei juridic preiau conținutul ordonanțelor de începere a urmăririi penale care coincide cu ordonanța privind recunoașterea persoanei în calitate de bănuit a lui Severin Aurel și nicidecum a ordonanțelor de punere sub învinuire a lui Severin Aurel sau a rechizitoriului. Ordonanța de învinuire fiind una clară, care nu lasă loc de interpretări care cu certitudine conține elementele componenței de infracțiune imputate; - instanțele de fond nu au dat o apreciere corectă declarațiilor martorului cet. Stoțcaia Elena, necoroborarea declarațiilor martorului cu celelalte probe administrate la caz reprezintă rezultatul unei analize defectuoase a probelor acuzării și în parte, consecință a omisiunii de a analiza celelalte probe scrise/materiale administrate de către acuzatorii de stat, probe pe care instanța de apel a considerat necesar doar o raportate selectivă la speță; - vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile martorul Stoțcaia Elena, procesul-verbal de confruntare din 25.09.2017 între martorului Stoțcaia Elena și bănuitul Severin Aurel, procesul-verbal de constatare din 15.06.2017 al inspectorului DIS a DPF; procesul verbal de examinare a obiectului din 29.08.2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.10.2017, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 298 din 30.06.2017, raportul de expertiză nr. 404 din 24.08.2017, ordonanța de anexare a documentelor la cauza penală cărora nu li s-a dat nici o apreciere de către instanța de apel; 7 - neîntemeiat la baza sentinței și a deciziei de achitare a inculpatului s-au pus declarațiile acestuia, or, acestea nu sunt în coroborare cu alte probe și nu se confirmă prin alte mijloace de probă; - devreme ce instanța de fond pune la baza sentinței de achitare temeiul de drept prevăzut la art. 390 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală nu și anume că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal, nu mai era necesar să argumenteze deținerea/folosirea unui pașaport fals de către inculpatul Severin Aurel, or, deținerea sau folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi -în speța noastră dreptul de a traversa frontiera de stat a Republicii Moldova - reprezintă un element al laturii obiective a infracțiunii de confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimantelor, ștampilelor sau sigiliilor false și în acest caz era incident temeiul de drept prevăzut la art. 390 alin. (l) pct. 3) Cod de procedură penală; - din textul sentinței contestate nu este clar identitatea temeiului pus la baza adoptării soluției de achitare a inculpatului Severin Aurel, aceasta devreme ce instanța, în partea descriptivă a sentinței, la fila nr. 10 a sentinței reține că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele componenței de infracțiune iar în partea rezolutivă/dispozitivă a sentinței dispune achitarea inculpatului pe motivul că nu s- a constatat existența faptei infracțiunii; - la examinarea chestiunii cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, atât instanța de fond cât și cea de apel nu a dat pe deplin eficiență prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, neîntemeiat dispunând trecerea acestor cheltuieli în contul statului.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. La fel, art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, prevede că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților, iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate 8 da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Colegiul penal lărgit în urma cercetării recursului declarat, reține că recurentul invocă ca temei de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, care s-a confirmat în prezenta cauză penală, din următoarele considerente. Colegiul penal lărgit menționează că din dispozitivul sentinței de achitare a inculpatului Severin Aurel (f.d. 195), ultimul a fost achitat de sub învinuirea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, din conținutul deciziei instanței de apel (f.d. 192-205), rezultă că instanța de apel indică că „ ...Colegiul penal consideră că apelul procurorului este nefondat și pasibil de a fi respins, iar sentința atacată este legală și întemeiată, urmând a fi menținută fără modificări…”, ulterior instanța de apel a reținut că „ astfel, Colegiul concluzionează că, Severin Aurel corect a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii” (f.d. 202). Astfel, Colegiul penal lărgit stabilește că la adoptarea soluției în cauză, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile legii procesual penale, și anume de cerințele stipulate în art. 394, 396, 417 Cod de procedură penală, structurând în descriptivul deciziei o soluție de menținere a sentinței de achitare a inculpatului Severin Aurel din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către ultimul (f.d. 204-205) temei care este prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, pe când în partea descriptivă a deciziei contestate, face referire la art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală și anume că corect inculpatul a fost achitat din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, fapt ce determină caracterul contradictoriu al deciziei instanței de apel, or o asemenea soluție duce la încălcarea dreptului de a obține o hotărâre motivată clar, prevăzut de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Colegiul penal lărgit ține să menționeze faptul că deși instanța de apel în decizia contestată acceptă versiunea inculpatului Severin Aurel precum că „ în anul 2011 mașina la poartă era deschisă a intrat cineva și i-a sustras magnetofonul de la mașină și actele, pașaportul său, pașaportul mașinii, cartea verde...”, aceasta nu a ținut cont de faptul că pașaportul eliberat pe numele lui „Oprea Fiodor” a fost eliberat la data de 22 noiembrie 2012 (f.d. 17), adică la aproximativ un an de la pretinsele evenimente la care face referire inculpatul Severin Aurel. Totodată, deși în cererea de apel înaintată de către procuror se solicită recalificarea acțiunilor inculpatului Severin Aurel în baza art. 361 alin. (1) Cod penal ținând cont de Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2018, acest temei nu a fost abordat de către instanța de apel, aceasta limitându-se doar la invocarea 9 neîncălcării principiului prezumției nevinovăției, fără a aduce careva argumente la acest capitol și neluându-se în considerare declarațiile inculpatului din cadrul confruntării (f.d. 183-184). Prin urmare, Colegiul penal lărgit subliniază că instanța de apel a admis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că în decizia instanței de apel „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, astfel soluția de menținere a achitării adoptată de instanța de apel cu o lipsă totală de motivare clară și coerentă, nu poate fi menținută de instanța de recurs și această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs ordinar. Totodată, Colegiul penal lărgit menționează faptul că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, avînd posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003), Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007), Albina c. României (2005), Boldea c. României (2007). Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit constată că recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2019 și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea judiciară admisă de instanța de apel nu poate fi corectată de instanța de recurs. Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate și în prezenta decizie, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să- și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica CtEDO în acest domeniu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. 10

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău - Țurcanu Svetlana, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2019 în cauza penală privindu-l pe Severin Aurel XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 14 mai 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Cobzac Elena Țurcan Anatolie Boico Victor 11