1ra-50/2020 — art. 42, alin. 5, 326 alin. 2 lit. d CP.

1ra-50/2020 — art. 42, alin. 5, 326 alin. 2 lit. d CP. (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-50/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile ordinare

declarate de către avocatul Istrati Adrian în numele inculpaților, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2019, în cauza penală în privința

lui,

Tăburceanu Igor XXXXX, născut la XXXXX.

Taburceanu Ghenadie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.12.2014 – 24.07.2018

instanța de apel: 17.08.2018 – 11.03.2019

instanța de recurs ordinar: 10.06.2019 – 19.05.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală, legal

executată.

A C O N S T A T A T :

Igor, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 326 alin. (2), lit.

d) Cod penal, a fost achitat, din motiv că nu s-a constatat existenta faptului infracțiunii.

Prin aceiași sentință, Taburceanu Ghenadie, învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (2), art. 326 alin. (2), lit. d) Cod penal a fost achitat, din motiv că

nu s-a constatat existenta faptei infracțiunii.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Măsura preventivă liberarea provizorie sub control judiciar a lui Taburceanu

Ghenadie a fost revocată. Măsura preventivă în privința lui Tăburceanu Igor nu a fost

aplicată.

Tăburceanu Igor a fost pus sub învinuire pentru faptul că, dânsul acționând în comun

acord cu Taburceanu Ghenadie, a comis infracțiunea de trafic de influenta în următoarele

circumstanțe:

Tăburceanu Igor pe parcursul perioadei XXXXX, aflându-se inițial pe teritoriul

Republicii Moldova, ulterior în Federația Rusă, în cadrul unor discuții telefonice purtate

cu Diaconu Vitalie i-a comunicat acestuia că a organizat pornirea unui dosar penal în

privința ultimului cu scopul de a-1 speria pe acesta pentru a restitui datoria pe care

Diaconu Vitalie o avea fată de Tăburceanu Igor pentru procurarea de la ultimul a unui

automobil.

Totodată, Tăburceanu Igor i-a comunicat lui Diaconu Vitalie în cadrul discuțiilor

respective, că pentru clarificarea situației cu datoria și cu dosarul penal, Diaconu Vitalie

1

urmează să-1 telefoneze pe fratele lui Taburceanu Ghenadie, care este colaborator de

politie și să discute cu acesta.

Prin urmare, în rezultatul apelării telefonice a lui Taburceanu Ghenadie, Diaconu

Vitalie pe parcursul lunii XXXXX a avut cu primul mai multe întâlniri în mun. Chișinău,

în cadrul cărora a fost pusă în discuție modalitatea de restituire a datoriei fată de

Tăburceanu Igor și clasarea dosarului penal nr. XXXXX pornit în privința lui Diaconu

Vitalie, inclusiv restituirea automobilului de model „Mercedes Sprinter 412” cu n/î

XXXXX, ridicat în cadrul acestui dosar penal.

Astfel, în cadrul discuțiilor menționate, Taburceanu Ghenadie a pretins de la

Diaconu Vitalie suma de 3000 de Euro, din care suma de 2000 Euro va constitui o parte

din datoria pentru procurarea automobilului de model „Mercedes Sprinter412”, cu nr.

înmatriculare XXXXX, iar suma de 1000 Euro pentru a o transmite procurorului din

Procuratura sect. Râșcani, mun. Chișinău, pe nume Olărescu Victor, asupra căruia

susținea că are influență și îl poate determina să claseze cauza penală nr. XXXXX pornită

în privința lui Diaconu Vitalie pe faptul escrocheriei, precum și să dispună restituirea

către Diaconu Vitalie a automobilului de model „Mercedes Sprinter 412", cu nr.

înmatriculare XXXXX.

La fel, în perioada lunii octombrie 2014, Tăburceanu Igor, în rezultatul contactării

telefonice cu Diaconu Vitalie, a purtat cu acesta din urmă conversații privind restituirea

datoriei pentru automobilul de model „Mercedes Sprinter 412”, cu nr. înmatriculare

XXXXX, asigurându-l pe Diaconu Vitalie că el și fratele său îi va hotărî încetarea cauzei

penale care se află în gestiunea IP Râșcani al DP mun. Chișinău și l-a sfătuit să adune

toate mijloacele bănești necesare și ulterior o să se achite și cu persoanele care gestionează

cauza penală și cu datoria existentă. Tot atunci, Tăburceanu Igor repetat l-a convins pe

Diaconu Vitalie că fratele său Taburceanu Ghenadie îi va închide dosarul penal,

menționând că el a discutat cu Ghenadie Taburceanu pe această temă.

Ca urmare a discuțiilor purtate anterior, Ghenadie Taburceanu i-a indicat lui

Vitalie Diaconu că mijloacele bănești solicitate urmează a fi transmise la data de

28.10.2014 în a doua jumătate a zilei.

Astfel, la data de XXXXX, în jurul orelor 15:45 min., aceștia s-au întâlnit în

apropierea domiciliului lui Ghenadie Taburceanu din str. Iazului, mun. Chișinău, unde

Vitalie Diaconu a transmis, iar Inga Taburceanu, soția lui Ghenadie Tăburceanu, a primit

suma de 2000 Euro în scopul întoarcerii datoriei către Igor Tăburceanu.

Concomitent, în vederea realizării intențiilor sale infracționale până la capăt,

conform înțelegerilor avute, tot atunci Ghenadie Taburceanu s-a deplasat la Procuratura

sect. Râșcani, mun. Chișinău, unde ulterior s-a apropiat și Vitalie Diaconu.

Acolo, Ghenadie Taburceanu împreună cu Vitalie Diaconu în rezultatul discuțiilor

purtate cu procurorul Victor Olărescu, a obținut de la acesta o ordonanță datată cu

28.10.2014, privind restituirea pentru păstrare în cadrul cauzei penale nr. XXXXX către

Diaconu Vitalie a corpului delict autovehiculul de model ..Mercedes Sprinter 412", cu nr.

înmatriculare XXXXX.

Astfel, după ridicarea în aceiași zi a automobilului de la IP Râșcani din cadrul DP

mun. Chișinău al IGP al MAI, în apropiere de stația PECO „Lukoil" de pe bd. Moscova,

mun. Chișinău, în jurul orelor 18:20-18:30, Diaconu Vitalie a transmis, iar Taburceanu

Ghenadie a primit sub controlul CNA suma de 1000 Euro în 10 bancnote cu nominalul

de 100 Euro, cu seriile și numerele XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, bani pretinși anterior de către Taburceanu

Ghenadie de la Diaconu Vitalie, ca fiind destinați pentru exercitarea influenței de către

2

acesta asupra procurorului pentru a fi restituit automobilul menționat mai sus și pentru

clasarea dosarului penal.

După transmiterea-primirea banilor, Taburceanu Ghenadie a fost reținut în

flagrant delict de către angajații CNA.

Acțiunile lui Tăburceanu Igor au fost calificate de către organul de urmărire penală

în baza art. 42 alin. (5), art. 326 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, individualizată prin

„contribuirea în calitate de complice la săvârșirea de către persoană a pretinderii, primirii,

acceptării personal de bani, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are

influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de

demnitate publică pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau

nu săvârșite, acțiuni urmate de obținerea rezultatului urmărit, săvârșite de două sau mai multe

persoane".

De către organul de urmărire penală Taburceanu Ghenadie, a fost pus sub

învinuire pentru faptul că, dânsul fiind numit prin ordinul șefului IGP al MAI nr.417 din

11.10.2013 în funcția de ofițer superior de investigații al Secției combatere a infracțiunilor

grave și criminalității organizate în cadrul DP mun. Chișinău a IGP al MAI, fiind în

conformitate cu prevederile art. 123 alin.(2) Codul Penal persoană publică, având în

virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității public, acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu

fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în

interese personale, de grup și în alte interese decât cele de serviciu, contrar prevederilor

art. 22 alin. (1) lit. lit. a), b), d), f), g) din Legea Republicii Moldova „cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public” nr. 158-XVI din 04.07.2008, conform cărora

funcționarul public este obligat să respecte Constituția Republicii Moldova, legislația în

vigoare, să respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu

responsabilitate, obiectivitate și promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate toate

atribuțiile de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzută de lege,

să respecte regulamentul intern, contrar prevederilor art. 4 a Legii Republicii Moldova

„cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului” nr. 320 din 27 decembrie 2012,

conform căreia activitatea poliției se desfășoară exclusiv în baza și pentru executarea

legii, în interesul persoanei, al comunității și în sprijinul instituțiilor statului, pentru

apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și demnității umane prevăzute în

Declarația universală a drepturilor omului, în Convenția europeană pentru a apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, în Codul european de etică al poliției și

în alte acte internaționale, în conformitate cu principiile legalității, respectării drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, imparțialității și nediscriminării, acționând

împreună și de comun acord cu Tăburceanu Igor a comis infracțiunea de trafic de

influență în următoarele circumstanțe:

Tăburceanu Igor pe parcursul perioadei XXXXX, aflându-se inițial pe teritoriul

Republicii Moldova, ulterior în Federația Rusă, în cadrul unor discuții telefonice purtate

cu Diaconu Vitalie i-a comunicat acestuia că a organizat pornirea unui dosar penal în

privința ultimului cu scopul de a-l speria pe acesta pentru a restitui datoria pe care

Diaconu Vitalie o avea fată de Tăburceanu Igor pentru procurarea de la ultimul a unui

automobil.

Totodată, Tăburceanu Igor i-a comunicat lui Diaconu Vitalie în cadrul discuțiilor

respective, că pentru clarificarea situației cu datoria și cu dosarul penal, Diaconii Vitalie

3

urmează să-l telefoneze pe fratele lui Taburceanu Ghenadie, care este colaborator de

politie și să discute cu acesta.

Prin urmare, în rezultatul apelării telefonice a lui Taburceanu Ghenadie, Diaconu

Vitalie pe parcursul lunii XXXXX a avut cu primul mai multe întâlniri în mun. Chișinău,

în cadrul cărora a fost pusă în discuție modalitatea de restituire a datoriei fată de

Tăburceanu Igor și clasarea dosarului penal nr. XXXXX pornit în privința lui Diaconu

Vitalie, inclusiv restituirea automobilului de model „Mercedes-Benz Sprinter 412”, cu nr.

înmatriculare XXXXX, ridicat în cadrul acestui dosar penal.

Astfel, în cadrul discuțiilor menționate, Taburceanu Ghenadie a pretins de la

Diaconu Vitalie suma de 3000 Euro, sumă din care 2000 Euro va constitui o parte din

datoria pentru procurarea autovehiculului de model „Mercedes-Sprinter 412”, ar suma

de 1000 Euro pentru a o transmite procurorului din Procuratura sect. Râșcani, mun.

Chișinău, pe nume Olărescu Victor, asupra căruia susținea că are influență și îl poate

determina să claseze cauza penală nr. XXXXX pornită în privința lui Diaconu Vitalie pe

faptul escrocheriei, precum și să dispună restituirea către Diaconu Vitalie a

automobilului de model „Mercedes-Sprinter 412„, cu nr. înmatriculare XXXXX.

Ca urmare a acestor discuții, Taburceanu Ghenadie i-a indicat lui Diaconu Vitalie

că mijloacele bănești solicitate urmează a fi transmise la data de XXXXX în a doua

jumătate a zilei.

Astfel, la data de XXXXX, în jurul orelor 15:45 aceștia s-au întâlnit în apropiere de

domiciliul lui Taburceanu Ghenadie din str. Iazului, mun. Chișinău, unde Diaconu

Vitalie a transmis, iar Taburceanu Inga, soția lui Taburceanu Ghenadie a primit suma de

2000 Euro în scopul întoarcerii datoriei către Tăburceanu Igor.

Concomitent, în vederea realizării intențiilor sale infracționale până la capăt,

conform înțelegerii avute, tot atunci Taburceanu Ghenadie s-a deplasat la procuratura

sect. Râșcani, mun. Chișinău, unde ulterior s-a apropiat și Diaconu Vitalie.

Acolo, Ghenadie Taburceanu împreună cu Diaconu Vitalie în rezultatul discuției

purtate cu procurorul Victor Olărescu, a obținut de la acesta o ordonanță datată cu

28.10.2014 privind restituirea pentru păstrare în cadrul cauzei penale - XXXXX către

Diaconu Vitalie a corpului delict autovehiculul de model „Mercedes-sprinter 412” cu nr.

înmatriculare XXXXX.

Astfel, după ridicarea în aceiași zi a automobilului de la IP Râșcani din cadrul DP

mun. Chișinău al IGP al MAI, în apropiere de stația PECO „Lukoil” de pe bd. Moscova,

mun. Chișinău, în jurul orelor 18:20-18:30, Diaconu Vitalie a transmis, iar Taburceanu

Ghenadie a primit sub controlul CNA, suma de 1000 Euro 10 bancnote cu nominalul de

100 euro cu seriile și numerele XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, bani pretinși anterior de către Taburceanu Ghenadie

de la Diaconu Vitalie ca fiind destinați pentru exercitarea influenței de către acesta asupra

procurorului pentru a fi restituit automobilul menționat mai sus și pentru clasarea

dosarului penal.

După transmiterea-primirea banilor Taburceanu Ghenadie a fost reținut în

flagrant delict de către angajații CNA.

Acțiunile lui Taburceanu Ghenadie, au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art. 326 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, individualizate prin „pretinderea,

acceptarea personal de bani, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are

influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de

demnitate publică, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu

4

săvârșite, acțiuni urmate de obținerea rezultatului urmărit, săvârșite de două sau mai multe

persoane".

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei de către procurorul Dorin Compan prin

ordonanțele din 22.02.2018 în privința inculpaților a fost schimbată acuzarea, astfel

Ghenadie Taburceanu fiind pus sub învinuire pentru faptul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. art.42 alin. (2), 326 alin. (2), lit. d) Cod penal și mume pentru faptul:

„săvârșirii în calitate de autor pretinderea, primirea acceptarea personal de bani, pentru sine sau

pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență

asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-1 face să

îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni urmate de obținerea

rezultatului urmărit, iar Tăburceanu Igor a fost pus sub urmărire penală în baza art. 42

alin. (5), art. 326 alin. (2), lit. d) Cod penal, individualizată prin „contribuirea în calitate de

complice prin dare de sfaturi, prestare de informații la săvârșirea acțiunilor prejudiciabile de

pretindere, primire, acceptare, personal de bani, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o

persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane

cu funcție de demnitate publică pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să

grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni

au fost sau nu săvârșite, acțiuni urmate de obținerea rezultatului urmărit".

Dorin Compan prin care a solicitat, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie recunoscut vinovat:

Taburceanu Ghenadie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), art.

326 alin. (2) lit. d) Cod penal și, să i se aplice acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani, cu ispășire în penitenciar tip semiînchis. Conform prevederilor art.

65 Cod penal, a dispune privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și/sau de

demnitate publică pentru un termen de ani.

Tăburceanu Igor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 326

alin. (2) lit. d) Cod penal și, să i se aplice acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform

prevederilor art.90 Cod penal, a suspenda executarea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de 4 ani.

Corpurile delicte: 10 bancnote cu nominalul de 100 euro cu seriile și numerele

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX,

XXXXX - de trecut în venitul statului. CD-ul cu numărul de inventar 1475/1, CD-ul

prezentat de Diaconu Vitalie, CD cu descifrările convorbirilor telefonice, caseta video cu

înregistrări ale percheziției efectuate la față locului - de păstrat la materialele cauzei

penale pe tot termenul păstrării acesteia.

3.1 În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- analizând sentința menționată a instanței de judecată în această cauză penală,

acuzarea constată, că instanța a ignorat prevederile legii și actelor normative subordonate

legii la întocmirea acestui fel de documente, circumstanțe care trezește dubii părții

acuzării referitor la acest fel de hotărâre adoptate de către instanțele de judecată. Astfel,

în primul rând se remarcă faptul identității textului sentinței de achitare în partea

argumentării, pronunțată de instanța de judecată din 24.07.2018, cu cele indicate de

partea apărării în susțineri în această cauză;

5

- consideră procurorul că nu ar stârni dubii în acest caz, dacă într-adevăr probele

prezentate de partea acuzării ar fi fost analizate de către instanță în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, adică din punct de vedere al pertinenței,

veridicității, pertinenței, utilității acestora, însă în cazul dat „intima convingere” a

instanței de judecată este identică cu „intima convingere" a apărării, însă în pofida acestor

circumstanțe, acuzarea de stat consideră sentința adoptată neîntemeiată, iar motivațiile

aduse de instanță în favoarea achitării persoanelor ca nejustificate din următoarele

considerente: Cât privește probatoriul examinat în cadrul cercetării judecătorești,

instanța de judecată nu a analizat și apreciat corect probele aduse de partea acuzării și

examinate în cadrul cercetării judecătorești, punând la bază doar niște presupuneri ale

părții apărării precum că toate evenimentele care au avut loc de fapt erau legate de

restituirea datoriei lui Diaconu Vitalie către Tăburceanu Igor și Taburceanu Inga,

încălcând astfel principiul contradictorialității procesului penal stipulat la art. 24 alin. (2)

CPP al RM. Astfel, probele care direct indică la comiterea acțiunilor prejudiciabile care se

incriminează lui Taburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie, ce figurează totodată și în

sentința instanței de judecată ca fiind examinate în cadrul cercetării judecătorești, au fost

apreciate incorect de către instanță:

- în viziunea acuzatorului de stat, următoarele probe indică direct la săvârșirea

acțiunilor prejudiciabile de către I. Tăburceanu și G.Taburceanu: declarațiile martorilor

Diaconu Vitalie, Cernei Gheorghe, Bej an Natalia, Olărescu Victor, procesul-verbal

privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din 29.10.2014, procesul-verbal

de efectuare a percheziției corporale a lui Taburceanu Ghenadie din 28.10.2014, procesul-

verbal de examinare din 07.11.2014 a CD-R de model „Barges 52 x Multispeed”, cu

capacitatea de 700 Mb, ce conține înregistrările audio ridicate prin procesul-verbal de

ridicare din 28.10.2014 de la Diaconu Vitalie, care conține 12 înregistrări audio a

convorbirilor salt telefonice purtate cu Tăburceanu Igor și convorbirilor purtate cu

Taburceanu Ghenadie în perioada de timp cuprinsă între 20.10.2014 - 25.10.2014, care

demonstrează faptul pretinderii de către ultimul și de către fratele său Tăburceanu Igor

a mijloacelor bănești, în vederea influențării procurorului pentru adoptarea unei decizii

de clasare a urmăririi penale pornite în privința lui Diaconu Vitalie în baza art. 190 alin.

(5) CP al RM, procesul-verbal de examinare din 29.10.2014 a recipisei eliberate de

Diaconu Vitalie lui Taburceanu Inga, ridicată de la primul prin procesul - verbal de

ridicare din 29.10.2014, care în coroborare cu declarațiile martorilor, demonstrează faptul

că soția lui Taburceanu Inga la 28.10.2014 a primit de la Diaconu Vitalie suma de 2000

Euro; procesul-verbal de examinare din 29.10.2014 a materialelor dosarului penal nr.

2014021854 prin care s-a stabilit faptul pornirii de către ofițerul de urmărire penală al IP

Râșcani a mun. Chișinău, Natalia Bejan, în baza plângerii depuse de către Taburceanu

Inga la 04.07.2014; raportul de expertiză nr. 273 întocmit la 28.10.2014, procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 26.11.2014 purtate către Taburceanu

Ghenadie. Alte mijloace materiale de probă cum ar fi: procesul-verbal de consemnare a

plângerii lui Diaconu Vitalie, ordinul de angajare a lui Taburceanu Ghenadie, corpurile

delicte: CD-ul cu înregistrările video și audio, banii - 10 (zece) bancnote cu nominalul a

câte 100 (una suta) Euro seria și numărul- XXXXX anul emiterii 2002 etc, CD-R-ul ridicat

de la Diaconu Vitalie prin procesul-verbal de ridicare din 28.10.2014, CD cu descifrările

convorbirilor telefonice, precum și alte obiecte și documente care au fost supuse

examinării, procese verbale ale acțiunilor procesuale acestea fiind cusute materialele

cauzei penale sau anexate la aceasta;

6

-indică apelantul că, referindu-se la motivațiile aduse de către instanță în sentință

privind lipsa de careva probe aduse de partea acuzării care ar demonstra învinuirea

adusă inculpaților, se combat prin următoarele: acuzarea de stat nu neagă existenta a

careva relații conflictuale între Tăburceanu Igor, Taburceanu Inga pe de o parte și

Diaconu Vitalie pe de altă parte cu referire la vânzarea-cumpărarea automobilului de

model „Mercedes Benz-412”, cu nr. înmatriculare XXXXX, însă la acest aspect procurorul

specifică că, linia de demarcare între relațiile civile și acțiunile lui Taburceanu Ghenadie,

cu concursul lui Tăburceanu Igor a fost depășită de ultimii, fapt ignorat de instanța de

judecată la aprecierea probelor. Așadar, în sentință instanța de judecată indică că

acuzarea a interpretat eronat evenimentele care au avut loc de fapt și că nu a stenografiat

comunicările r uitate de către participanți la discuție, iar la acest aspect procurorul

remarcă că, instanța de judecată probabil nu a fost atentă la cercetarea probelor cu

interceptări, inclusiv înregistrările prezentate de către martor, așa cum acestea au fost

reno grafiate cuvânt în cuvânt, inclusiv cuvinte necenzurate pronunțate de către

participanții la proces;

- în ce privește interpretarea eronată, procurorul remarcă că, din comunicările între

Ghenadie Taburceanu și Diaconu Vitalie stenografiate, rezultă cu certitudine că, acesta îi

comunică lui Vitalie Diaconu să nu comunice soției despre 1000 Euro necesari de a scoate

mașină de la politie, ceia ce acesta se și constată că nu face (proba cu comunicări în

coroborare cu declarațiile martorului Diaconu Vitalie). Ulterior, Taburceanu Ghenadie se

duce singur la procurorul în procuratura sect. Râșcani mun. Chișinău pentru a purta

discuții, și după aceste discuții despre care însuși Taburceanu Ghenadie comunică că se

va lamuri cu procurorii și ofițerii pentru a elibera automobilul în litigiu, prin ordonanță

corpul delict este eliberat spre păstrare lui Diaconu Vitalie, eveniment după care, pentru

aceasta Taburceanu Ghenadie primește suma de 1000 Euro pretinsă anterior;

- în aceste circumstanțe, consideră procurorul că nu poate fi vorba de careva relații

civile între Taburceanu Ghenadie și Diaconu Vitalie așa cum banii respectivi au fost

recepționați cu totul pentru altă destinație decât cea a stingerii datoriei, și în această

ordine de idei remarcă că, Taburceanu Ghenadie nu a avut nici un mandat de la nici o

persoană de a acționa întru recepționarea banilor în contul stingerii a careva datorii, ceia

ce combate suplimentar poziția instanței de judecată expusă în sentință cu privire la

persistența relațiilor civile, aceste circumstanțe fiind demonstrate prin însăși declarațiile

inculpatului și ale martorului Diaconu Vitalie. In această ordine de idei, procurorul

consideră că, ar apărea și întrebarea de ce, dacă persistau relații civile, pentru suma de

1000 Euro Ghenadie Taburceanu, după modelul soției sale nu a întocmit careva recipisă

după recepționarea acestora, iar în acest sens, toate aceste chestiuni au avut loc la sfaturile

și îndrumarea lui Taburceanu Igor care, din discuțiile purtate cu Diaconu Vitalie îl

îndrumă pe ultimul ca să se adreseze la fratele său Taburceanu Ghenadie care, deoarece

a activat anterior în acel sector, o să îi „hotărască întrebarea cu dosarul penal”. În atare

circumstanțe, cunoscând de faptul ce acțiuni poate întreprinde Taburceanu Ghenadie în

acest sens, Taburceanu Igor capătă calitatea de subiect prin complicitate la infracțiunea

de trafic de influență prin prisma art. 42 alin. (5) Cod penal, și mai mult, ulterior reținerii

în flagrant a lui Taburceanu Ghenadie, procurorul Victor Olărescu a fost sancționat

disciplinar pentru comportamentul neadecvat avut pe dosar în coraport cu participanții

pe dosar și alte persoane care s-au implicat.

-în viziunea procurorului aceste circumstanțe se dovedesc nu doar prin declarațiile

martorilor dar și comunicările care se pretinde că au fost interpretate eronat de către

organul de urmărire penală, din care voi reda câteva pasaje după cum urmează:

7

înregistrările comunicărilor dintre Diaconu Vitalie și Taburceanu Ghenadie și a

comunicărilor telefonice purtate cu Taburceanu Igor, care au avut loc la 20.10.2014;

înregistrările comunicărilor telefonice dintre Diaconu Vitalie și Taburceanu Igor, care au

avut loc la 23.10.2014; înregistrările comunicărilor telefonice dintre Diaconu Vitalie și

Taburceanu Igor (fratele lui Taburceanu Ghenadie), care au avut loc la 20.10.2014,

comunicările din cadrul întâlnirii petrecute în mun. Chișinău, în sediul Procuraturii

Râșcani din mun. Chișinău, dintre Diaconu Vitalie, Taburceanu Ghenadie, și Victor

Olărescu, care au avut loc la 28.10.2014, în intervalul de timp cuprins între orele 17:00 și

17:28, comunicările in cadrul întâlnirii petrecute în mun. Chișinău, la intersecția străzilor

Studenților fadul Moscova în apropierea stației PECO „Lukoil” din mun. Chișinău, dintre

Diaconu Vitalie și Taburceanu Ghenadie, care au avut loc la 28.10. 2014, în intervalul de

timp cuprins între orele 18:20 și 18:30;

- cu referire la întrunirea semnelor laturii obiective a infracțiunii, precum că ceasta

nu a avut loc (nu a fost realizată), în acest sens, instanța de judecată a ignorat, însă urma

să se conducă în sentința sa de pct. 14 din Hotărârea plenului Curții supreme de justiție

nr. 11 din 22.12.2014 „cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală

pentru infracțiunile de corupție”, și anume că Instrumentarul juridico-penal în materia

infracțiunilor de corupție vizează și traficul de influență (art. 326 alin. (1) Cod penal), dar

și cumpărarea de influență art. 326 alin. (I1) Cod penal). Termenul „influență”, în sensul

art. 326 Cod penal, este folosit în sens de aptitudine de a modifica comportamentul

factorului de decizie în sensul dorit, respectiv, de a-l determina să facă o favoare sau să

ia o decizie favorabilă. În același timp, este absolut important ca influența respectivă să

izvorască din alte raporturi decât raporturile legale de subordonare, de control,

supraveghere etc., prevăzute de lege sau în baza legii. Influența imprimată art. 326 Cod

penal trebuie să izvorască, bunăoară, din raporturile de rudenie, afinitate sau rudenie,

raporturile comerciale, relațiile infracționale, relațiile politice etc. De aceea, nu poate fi

reținută la încadrare alin. (1) art. 326 Cod penal, în ipoteza pretinderii, acceptării ori

primirii remunerației ilicite de către o persoană care tine atribuții ierarhice superioare

față de factorul de decizie care va fi determinat prima să facă o favoare sau să ia o decizie

favorabilă. Dacă influența exercitată te realizată de șef față de subordonat, de organul de

control față de cel controlat etc., atunci cele comise vor fi calificate drept abuz de putere

sau abuz de serviciu art. 327 Cod penal sau, după caz, art. 312 Cod contravențional):

- după cum s-a menționat, aceste aspecte teoretice, prin prisma probelor

administrate la dosar, nu au fost luat în calcul de instanță la aprecierea probelor, ia ce a

dus eronat la adoptarea unei sentințe neîntemeiate de achitare de drept și fapt a

inculpaților, în această ordine de idei este de remarcat, că atât Taburceanu Ghenadie cât

și Taburceanu Igor l-au convins pe Diaconu Vitalie că Taburceanu Ghenadie are influență

asupra persoanelor publice care gestionează dosarul penal intentat pe numele lui Vitalie

Diaconu ca acestea să adopte o anumită conduită pe est dosar, inclusiv față de bunurile

reținute. În acest sens este de reținut că influența respectivă, a fost realizată într-o măsură

parțială de către Taburceanu Ghenadie, fiind eliberat bunul lui Vitalie Diaconu, nefiind

însă și adoptată hotărâre clasare din circumstanțe obiective. Aceste aspecte sunt

demonstrate atât prin declarațiile martorului Diaconu Vitalie, cât și din comunicările

interceptate între persoane, alte documente persistente la materialele dosarului penal;

- în contextul în care, cum indică instanța în sentință, la concretizarea acuzării lui

Taburceanu Igor conform art. 325 Cod de procedură penală au fost admise erori, de către

procuror în dezbateri judiciare a fost solicitată expunerea instanței conform acuzării

anterioare, circumstanțe asupra cărora instanța la fel a omis să se expună;

8

- la fel procurorul remarcă că, contrar prevederilor pct.pct.2, 3, 13, 14, 25, 37, 38 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „privind sentința judecătorească„ nr.5 din

19.06.2006 instanța de judecată nu a respectat cerințele duse față de acest gen de acte

judiciare; forma de întocmire a acestui gen de document în conformitate cu prevederile

art. 384, art. 385, art. 393, art. 394, și art. 56 Cod de procedură penală, nefiind astfel incluse

date despre probele pe care se întemeiază acuzarea și motivele de ce acestea sânt respinse

individual (ci nu în ansamblu după im a menționat instanța de judecată în sentința sa

respectarea contradictorialității cadrul procesului penal inclusiv la argumentarea

sentinței etc. În aceeași ordine de idei se atestă și faptul, că contrar pct.39 din Hotărârea

Plenului CS nominalizată, instanța de judecată în sentința sa a admis includerea

formulărilor contradictorii care pun la îndoială nevinovăția celui achitat - declarațiile

martorilor, precum și a probelor materiale care indică direct la comiterea de către

Ghenadie Taburceanu și Igor Tăburceanu și a faptelor prejudiciabile și „discursul

apărării”, care în linii generale „dezvinovățește”, fără argumentarea neconcludentei,

neveridicității și admisibilității a probelor de acuzare.

fost admis apelul procurorul în Procuratura Anticorupție, Compan Dorin, casată sentința

integral, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care:

Tăburceanu Igor XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.art.42 alin.(5), 326 alin.(2), lit. d) Cod Penal și în baza acestei Legi i-a fost

stabilită pedeapsă cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani.

Taburceanu Ghenadie XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.art.42 alin.(5), 326 alin.(2), lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi a-i

stabili pedeapsă cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții publice pe termen de 5 ( cinci) ani;

În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedepsele aplicate lui Tăburceanu Igor și lui

Taburceanu Ghenadie, au fost suspendate condiționat pe un termen de probațiune de 3

(trei) ani și în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliile fără consimțământul

organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce li s-a acordat.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, deși inculpații Tăburceanu

Igor și Taburceanu Ghenadie nu au recunoscut vina, culpa acestora este pe deplin

dovedită prin probele prezentate de către partea acuzării, printre care declarațiile părții

vătămate minore, declarațiile martorilor și documentele cercetate în ședința de judecată.

Instanța de apel analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în

cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, cercetate și verificate în instanța de

apel, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, a considerat că acțiunile infracționale ale inculpatului

Tăburceanu Igor cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42

alin. (5), 326 alin. (2), lit. d) Cod penal, individualizată prin „contribuirea în calitate de

complice prin dare de sfaturi, prestare de informații la săvârșirea acțiunilor prejudiciabile

de pretindere, primire, acceptare, personal de bani, pentru sine sau pentru o altă

persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra

unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-l face să

îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni

9

urmate de obținerea rezultatului urmărit”, iar ale inculpatului Tăburceanu Ghenadie

conțin elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 326 alin.

(2), lit. d) Cod penal, individualizată prin „comiterea în calitate de autor a pretinderii,

primirii acceptării personal de bani, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o

persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice,

persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să

întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent

dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni urmate de obținerea rezultatului

urmărit”.

Prima instanță nu a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, nu a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și, prin urmare, eronat concluzionând despre achitarea

inculpatului Tăburceanu Igor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.42 alin.

(5), 326 alin. (2), lit. d) Cod penal și a inculpatului Taburceanu Ghenadie, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 326 alin. (2), lit. d) Cod penal, pe

motivul lipsei faptului infracțiunii, concluzie contradictorie probelor administrate la caz.

În acest context, instanța de apel a constatat următoarele:

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal îl constituie

relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care

este incompatibilă cu bănuiala că persoanele publice, persoanele cu funcție de demnitate

publică, persoanele publice străine sau funcționarii internaționali pot fi influențați în

exercitarea atribuțiilor lor.

În cazul în care modalitatea faptică a infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal,

(presupunând modalitatea normativă de pretindere a remunerației ilicite) este cea de

extorcare a remunerației ilicite, în plan secundar, se aduce atingere relațiilor sociale cu

privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.

Obiectul material sau imaterial al infracțiunii specificate la art. 326 Cod penal îl

reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în banii, titlurile de oare, serviciile,

privilegiile, alte bunuri sau avantaje necuvenite făptuitorului (adică, traficantului de

influență).

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 326 Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau

prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje,

pentru sine sau pentru o altă persoană.

Astfel, acțiunea prejudiciabilă prevăzută la art. 326 Cod penal cunoaște

următoarele trei modalități normative cu caracter alternativ:-pretinderea de bani, bunuri

de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se cuvin suitorului;-

acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri și avantaje, ce nu i se

cuvin făptuitorului;-primirea de bani, titluri de valoare, vicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje, ce nu i se cuvin făptuitorului.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 326 Cod penal se caracterizează

prin intenție directă. Motivul infracțiunii în cauză constă, în principal, în interesul

material sau în năzuința de a obține unele avantaje nepatrimoniale.

Scopul infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal este unul special. Acesta

cunoaște următoarele patru forme alternative: -scopul de a o face pe persoana publică,

persoana cu funcție de demnitate publică, persoana publică străină sau funcționarul

internațional să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o

10

asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită;-scopul de a o face pe persoana publică, persoana

cu funcție de demnitate publică, persoana publică străină sau funcționarul internațional

să nu îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea

acțiune va fi sau nu săvârșită;-scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcție

de demnitate publică, persoana publică străină sau funcționarul internațional să întârzie

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune

va fi sau nu săvârșită; -scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcție de

demnitate publică, persoana publică străină sau funcționarul internațional să grăbească

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune

va fi sau nu săvârșită.

Rezumând totalitatea de elemente constitutive a infracțiunii comise de către

inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie, instanța de apel a constatat că la caz

s-a probat existenta acestor elemente constitutive ale infracțiunii date, stare de drept care

denotă nemijlocit și existenta faptei infracționale de trafic de influentă.

Instanța de apel a reiterat că concluzia de achitare adoptată a caz nu are o

fundamentare faptică, în situația în care contravine probatoriului administrate, astfel că

dându-se o prioritate circumstanțelor invocate de către apărare, au fost omise de fapt

nemijlocit acele probe care au fost administrate de către organul de urmărire penală, iar

în cele din urmă ajungându-se la o concluzie pripită.

În cazul dat, urma a se reține nemijlocit că de fapt, vina inculpaților este dovedită

prin probele administrate, și cu atât mai mult, parțial chiar și urmare a relatărilor făcute

de către inculpați, care ulterior sânt completate de către martorii audiați, dar și nemijlocit

măsurile speciale de investigații efectuate la caz.

Pe parcursul cercetării judecătorești în prima instanță și instanța de apel martorul

Diaconu Vitalie a confirmat clar că i-a comunicat lui Igor Tăburceanu despre dosarul

penal de la Procuratura oficiului Buiucani, mun. Chișinău că este pentru escrocherie, că

l-a amăgit cu banii, el menționând că, fratele vrea să-l sperie, dar o să fie totul în regulă

și să-i dea banii. Totodată, i-a zis să se înțeleagă cu fratele lui, să închidă dosarul mai

ieftin, el o să se clarifice și o să fie scos automobilul de la parcare. Cu Ghenadie

Taburceanu, s-a întâlnit de multe ori, în anul 2014, nu ține minte luna, primăvara trecută,

de câteva ori era la Chișinău se întâlneau, spunându-i că nu are bani și să-i dea măcar

automobilul să lucreze, sau să se ducă la Moscova să lucreze. El categoric refuza să mai

aștepte, discutau și la telefon. Suma de 2000 de Euro, fiind transmisă acasă la Inga

Taburceanu, ea întocmind recipisă și 1000 de Euro la Moscova, care au fost transmiși de

stăpân, lui Igor Tăburceanu.

De altfel martorul Diaconu Vitalie a reiterat că s-au oprit la stația de alimentare și

i-a transmis banii, fiind cu Cernei Gheorghe, care este șoferul microbuzului, iar acolo s-

au apropiat domnii de la CNA. A făcut mai multe înregistrări ale convorbirilor cu

telefonul lui, după ce a fost la CNA a avut un player mic cu care înregistra, avea

convorbiri și cu Igor Tăburceanu și cu Ghenadie Taburceanu, apoi le-a transmis domnilor

de la CNA. Nu cunoaște ce este cu dosarul în privința lui referitor la escrocherie, a fost

chemat la procurorul de la Buiucani, cu dna Inga Tăburceanu ca să dea lămurire, fiind

chemat de procuror. La moment este dator cu suma de 3000 de Euro. Suma de 1000 de

Euro a transmis-o lui Taburceanu Ghenadie, fiind de la domnii de la CNA, suma de 2000

de Euro care a transmis-o d-nei Taburceanu Inga era a lui. Când a transmis 1000 de Euro,

fiind șoferul de față, Cernei Gheorghe, când a dat banii la stația de alimentare avea

instalat microfon cu cameră. Inițiativa de a fi dotat cu tehnică specială fiind a lui, când a

scris plângere la CNA, el a dat înregistrările care le avea și ei i-au spus că când o să se

11

ducă seara, ei o să-i dea cameră. El a făcut înregistrările pentru că ei cereau toată suma

deodată, nu voiau să-i dea așa cum s-au înțeles deodată, nu doreau să-i scoată bani pentru

piese.

Mai mult ca atât martorul Diaconu Vitalie a accentuat că pentru suma de 1000 de

Euro care trebuia să-i transmită la stația „Lukoil”, au încercat să facă o recipisă, dar

Ghenadie Taburceanu a refuzat categoric, menționând că, acești bani merg pentru dosar

și nu trebuie să cunoască nimeni.

În cazul de față relatările martorului Diaconu Vitalie au fost confirmate și de către

martorul Bejan Natalia, care a indicat că dânsa în calitate de ofițer de urmărirea penală a

efectuat urmărirea penală în cauza penală pornită conform elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal în privința lui Diaconu Vitalie,

aceasta fiind suspendată, din motiv că nu era găsit învinuitul, ulterior la prezentarea

acestuia a comunicat procurorului Olărescu Victor, care a emis ordonanța de reluare a

urmăririi penale și punerea sub învinuire Diaconu Vitalie, dar și audierea acestuia în

prezenta avocatului, iar după asta, la câteva zile a aflat că a fost emisă ordonanța de

transmitere a automobilului de modelul „Mercedes-Sprinter”, spre păstrare lui Diaconu

Vitalie. Totodată martorul Bejan Natalia a accentuat, că l-a văzut pe Taburceanu

Ghenadie la momentul eliberării automobilului, acesta fiind împreună cu Diaconu

Vitalie.

De altfel și martorul Cernei Gheorghe a indicat că 1-a văzut pe Tăburceanu Igor

atunci când au mers la Inspectoratul de Politie Râșcani, mun. Chișinău, pentru a ridica

automobilul, totodată martorul a indicat că a fost prezent în momentul când Diaconu

Vitalie i-a transmis lui Tăburceanu Igor careva bani, însă suma exactă nu o cunoștea.

Relatările martorului Diaconu Vitalie privind estorcarea de la el a mijloacelor

financiare, pentru clasarea cauzei penale și transmiterea spre păstrare a automobilului de

modelul „Mercedes”, au fost confirmate, în situația în care Tăburceanu Igor având

calitatea de martor în cauza penală de învinuire a lui Diaconu Vitalie pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, nu avea o careva atribuție cu această

cauză, în situația în care în calitate de parte vătămată figura nemijlocit Taburceanu Inga,

fapt care determină nemijlocit intenția acestuia, realizată prin estorcarea de bani, în

vederea restituirii de către Diaconu Vitalie a pretinsei datorii pentru automobilul de

modelul „Mercedes”.

Instanța de apel a considerat nefondată alegația susținută de către inculpatul

Tăburceanu Ghenadie, de referință la faptul că nu ar fi avut nici-o atribuție cu cauza

penală de învinuire a lui Diaconu Vitalie, în condițiile unui interes sporit a lui Tăburceanu

Ghenadie față de această cauză, manifestat nemijlocit prin prezența împreună cu Diaconu

Vitalie la Procuratura Râșcani, mun. Chișinău, prezența acestuia la Inspectoratul de

Poliție Râșcani, mun. Chișinău, la ridicare a automobilului, și cu atât mai mult la

momentul reținerii acestuia, în flagrant delict de către colaboratorii Centrului Național

Anticorupție, în momentul primirii banilor de la Diaconu Vitalie.

Instanța de apel a reținut că, concluzia de achitare a inculpaților este inexplicabilă

și cu atât mai mult cu ignorarea celorlalte probe administrate la caz, și anume

înregistrările comunicărilor dintre Diaconu Vitalie se Taburceanu Ghenadie și a

comunicărilor telefonice purtate cu Tăburceanu Igor, care au avut loc la 20.10.2014;

înregistrările comunicărilor telefonice dintre Diaconu Vitalie și Tăburceanu Igor, care au

avut loc la 23.10.2014; înregistrările comunicărilor telefonice dintre Diaconu Vitalie și

Tăburceanu Igor (fratele lui Taburceanu Ghenadie), care au avut loc la 20.10.2014,

comunicările din cadrul întâlnirii petrecute în mun. Chișinău, în sediul Procuraturii

12

Râșcani din mun. Chișinău, între Diaconu Vitalie, Tăburceanu Ghenadie și Victor

Olărescu, care au avut loc la XXXXX, în intervalul de timp cuprins între orele 17:00 și

17:28, comunicările din cadrul întâlnirii petrecute în mun. Chișinău, la intersecția

străzilor Studenților și bulevardul Moscova în apropierea stației PECO „Lukoil” din

mun. Chișinău, dintre Diaconu Vitalie și Taburceanu Ghenadie, care au avut loc la 28.10.

2014, în intervalul de timp cuprins între orele 18:20 și 18:30.

Din conținutul acestor înregistrări reiese clar că Taburceanu Ghenadie îi indică la

direct asupra cauzei penale pornite în privința lui Diaconu Vitalie. Totodată î-1 asigură

că poate să se clarifice cu această cauză, și poate influența direct procurorul în vederea

emiterii ordonanței de transmitere spre păstrare a automobilului de modelul „Mercedes-

Sprinter 412”, dar și nemijlocit emiterii ordonanței de clasare a cauzei penale în privința

lui Diaconu Vitalie.

Mai indică că, din conținutul comunicărilor din cadrul întâlnirii petrecute în mun.

Chișinău, în sediul Procuraturii Râșcani din mun. Chișinău, dintre Diaconu Vitalie,

Taburceanu Ghenadie și Victor Olărescu, care au avut loc la XXXXX, în intervalul de

timp cuprins între orele 17:00 și 17:28, reiese cert discuția referitor la banii ce urma să îi

transmită Diaconu Vitalie lui Taburceanu Ghenadie, în apropierea stației PECO „Lukoil”,

de pe bd. Moscova, mun. Chișinău.

A reținut instanța de apel și faptul că conform procesului-verbal privind

consemnarea măsurilor speciale de investigație din 29.10.2014, se confirmă transmiterea

la data de 28.10.2014 de către Diaconu Vitalie către Taburceanu Ghenadie a sumei de 3000

Euro, dintre care 2000 Euro constituia o parte din datorie, iar 1000 Euro erau bani solicitați

de către ultimul în vederea influențării procurorului pentru clasarea urmăririi penale,

pornite în privința lui Diaconu Vitalie în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și eliberarea

vehiculului reținut anterior de către organul de urmărire penală.

Instanța de apel a notat și faptul că conform procesului-verbal de examinare din

07.11.2014, a CD-R de model „Barges 52x Multispeed”, cu capacitatea de 700 Mb, ce

conține înregistrările audio ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 28.10.2014 de la

Diaconu Vitalie, care conține 12 înregistrări audio a convorbirilor telefonice purtate cu

Tăburceanu Igor și convorbirilor purtate cu Taburceanu Ghenadie în perioada de timp

cuprinsă între 0.2014 - 25.10.2014, se atestă cert pretinderea de către ultimul și de către

fratele său Tăburceanu Igor a mijloacelor bănești, în vederea influențării procurorului

pentru adoptarea unei decizii de clasare a urmăririi penale pornite în privința lui Diaconu

Vitalie în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și eliberării automobilului, probă care la fel a

fost ignorată de către instanță, și în cele din urmă nu i s-a dat absolut nici-o apreciere,

contrar rigorilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că prima instanță nu a dat nici o apreciere și

procesului-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 26.11.2014,

purtate de către Taburceanu Ghenadie, conform căruia a fost stabilită legătura telefonică

la data comiterii infracțiunii și anterior între Taburceanu Ghenadie și Diaconu Vitalie,

între Taburceanu Ghenadie și procurorul Victor Olărescu și ofițerul de urmărire penală

Natalia Bejan.

Concluzia primei instanțe de privind nestabilirea identității persoanei pe nume

„Slava”, cu care Diaconu Vitalie purta convorbiri, și era sfătuit de către acesta cum să

acționeze, în situația în care este considerentul și opinia strict a organului de urmărire

penală, privind necesitatea de a audia persoana vizată, dar și de a o include în lista

probelor acuzării, cu atât mai mult că prima instanță nici nu a specificat care anume ar fi

încălcarea de drept, ce denotă lipsa faptului infracțiunii, manifestată prin stabilirea

13

identității persoanei pe nume „Slava”, de altfel nefiind indicată și de drept care se

pretinde a fi încălcată la caz.

Este eronată și concluzia primei instanțe cu referință la faptul că la momentul

depunerii plângerii de către Diaconu Vitalie acesta nu ar fi fost audiat de către organul

de urmărire penală, în situația în care chiar din plângerea acestuia reiese clar

circumstanțele susținute de către acesta, cu atât mai mult că acesta a fost audiat și pe

parcursul urmăririi penale, în cadrul căreia a relatat toate circumstanțele traficului de

influentă.

Instanța de apel a mai reținut că declarațiile martorilor Taburceanu Inga și Cazacu

Ana urmează a fi apreciate critic, prin prisma relațiilor de rudenie, existența cărora a fost

confirmată de către acești martori, cu atât mai mult chiar din relatările acestora, instanța

de apel a constatat o neconcordanță cu evenimentele de fapt realizate, iar relatările

acestor martori vin în contradicție cu cele menționate de către martorul Diaconu Vitalie,

care de altfel a descris circumstanțele pretinderii de către inculpați a sumei de bani de

3000 Euro, fi respectiv primirii acesteia, cu atât mai mult că și din conținutul proceselor-

verbale ale măsurilor speciale de investigații reiese clar fapta infracțională, iar pretextul

datoriei, invocate la caz, nu este altceva decât o metodă inventată de către inculpați în

scopul eludării răspunderii penale pentru fapta comisă cu vinovăție.

La capitolul numirii pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7,

61, 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de apel a ajuns la ipoteza că, sancțiunea care va duce la restabilirea

echității sociale, corectarea și reeducarea inculpaților, în vederea neadmiterii pe viitor a

abaterilor legale, precum și conștientizării de către Tăburceanu Igor și Taburceanu

Ghenadie, cât și de alte persoane a pericolului faptei infracționale este sancțiunea penală

în formă de închisoare, în limitele prevăzute de norma de sancționare.

Așa fiind, instanța de apel a conchis corect și echitabil de a numi inculpaților

Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie, sancțiunea penală în formă de închisoare, pe

un termen de 3 ani, pentru fiecare, aceasta fiind de natura de a duce la corectarea și

reeducarea inculpaților, în spiritul respectării cu strictețe a rigorilor de drept.

De asemenea instanța de apel a considerat necesar a numi inculpatului

Taburceanu Ghenadie și sancțiunea penală complementară, în formă de privare de

dreptul de a ocupa funcții publice, pe un termen de 5 ani, așa cum dictează norma art. 65

alin. (3) Cod penal, care dictează că „privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară și în

cazurile când nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracțiunile din Partea

specială a prezentului cod, dacă, ținând cont de caracterul infracțiunii săvârșite de cel

vinovat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei

anumite activități, instanța de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta

a dreptului de a ocupa numite funcții sau de a exercita o anumită activitate”.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a ajuns la concluzia de a dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii numite inculpaților

Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie pe un termen de probațiune de 3 ani, așa cum

dictează norma art. 90 alin. (1) Cod penal, care indică că „dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de

14

cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă”.

La capitolul soluționării chestiunii privind corpurile delicte, instanța de apel a

notat că conform prevederilor art. 162 alin. (1), pct. 4) Cod de procedură penală, banii și

alte valori dobândite pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acțiunile

criminale se restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte

obiecte se predau proprietarilor legali, iar dacă aceștia nu sunt, identificați, se trec în

proprietatea statului. În caz de conflict referitor la apartenența acestor obiecte, litigiul se

soluționează în ordinea procedurii civile. Banii marcați, asupra cărora au fost îndreptate

acțiunile criminale, se trec în venitul statului, iar echivalentul lor se restituie

proprietarului de la bugetul de stat.

Astfel, reieșind din circumstanțele de drept, instanța de apel a dispus ca banii în

cuantum de 1000 ( una mie ) Euro, 10 bancnote a câte 100 Euro, cu seriile și numerele

XXXXX, anul emiterii 2002, să fie trecute în contul statului, iar CD-ul cu nr. de inventar

1475/1, CD-ul prezentat de Diaconu Vitalie, CD-ul cu descifrările convorbirilor telefonice,

și caseta video cu înregistrările percheziției efectuate la fața locului, anexate la materialele

cauzei penale, să fie păstrate la dosar, pe durata păstrării cauzei penale.

Adrian în numele inculpaților, prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 10), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea fără modificări a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 24 iulie 2018.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:

- nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești nu au fost

acumulate careva probe pertinente și concludente, care ar confirma vinovăția inculpaților

Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie în comiterea infracțiunii incriminate, prima

instanță corect a constatat că în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare comiterea

infracțiunilor imputate de către inculpați, iar probele acumulate confirmă nevinovăția

acestora;

- conform prevederilor normelor dreptului penal alin.(1) art. 326 Cod penal,

explică traficul de influență la general, în sensul că fapta exprimată prin primirea ori

pretinderea de bani sau de alte valori sau avantaje necuvenite cu remunerare, acceptarea

de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, ori estorcarea unor atare bunuri sau foloase,

săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență

asupra unui funcționar pentru a-l determina să săvârșească ori să nu săvârșească un act

ce intră în atribuțiile sale de serviciu, indiferent dacă aceste acțiuni au fost sau nu

săvârșite, au produs sau nu rezultatul scontat;

- în speță inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie nu au pretins careva

mijloace bănești sau valori pentru a influența careva persoane din cadrul Procuraturii s.

Râșcani mun. Chișinău în vederea soluționării cauzei penale pornite în privința lui

Diaconu Vilalie, banii solicitați de la Diaconu Vitalie constituie datoria pentru vânzarea

automobilului de model „Mercedes Benz 412”. Declarantul Diaconu Vitalie a găsit o

modalitate de a nu restitui datoria în sumă de 7000 Euro, printr-o adresare la CNA, acest

15

fapt se confirmă prin aceea că la ziua de azi, declarantul nu a restituit încă - 4000 Euro

din datoria de 7000 Euro;

- de către organul de urmărire penală nu a fost fixate careva tentative de a

soluționa cazul de către inculpați, nu au fost interceptate convorbiri între inculpați și

factorii de decizie în procedura cărora se afla cauza penală de acuzare a lui Diaconu

Vitalie privind soluționarea cauzei;

- potrivit prevederilor punctului 14) al Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 22.12.2014

„Cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile

de corupție” modificată prin Hotărârea Plenului CSJ nr. 8 din 15.05.2017 termenul

„influență”, în sensul art. 326 Cod penal. este folosit în sens de aptitudine de a modifica

comportamentul factorului de decizie în sensul dorit, respectiv, de al determina să facă o

favoare sau să ia o decizie favorabilă. În același timp, este absolut important ca influența

respectivă să izvorască din alte raporturi decât raporturile legale de subordonare, de

control, supraveghere etc, prevăzute de lege sau în baza legii. Influenta imprimată art.

326 Cod penal trebuie să izvorască, bunăoară, din raporturile de rudenie, afinitate sau

prietenie, raporturile comerciale, relațiile infracționale, relațiile politice etc. De aceea, nu

poate fi reținută la încadrare alin.(1) art. 326 Cod penal, în ipoteza pretinderii, acceptării

ori primirii remunerației ilicite de către o persoană care deține atribuții ierarhice

superioare fată de factorul de decizie care va fi determinat de prima să facă o favoare sau

să ia o decizie favorabilă. Dacă influența exercitată este realizată de șef față de

subordonat, de organul de control față de cel controlat etc., atunci cele comise vor fi

calificate drept abuz de putere sau abuz de serviciu (art. 327 Cod penal sau, după caz,

art. 312 Cod contravențional);

- potrivit prevederilor punctului 17) al Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 22.12.2014

„Cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile

de corupție” modificată prin hotărârea Plenului CSJ nr. 8 din 15.05.2017 latura obiectivă

a infracțiunii de trafic de influență constă în fapta prejudiciabilă exprimată doar prin

acțiune, care în varianta sa tip (art.326 alin.( 1) Cod penal) vizează în mod alternativ

următoarele trei modalități normative: pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii,

privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de

influență; acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau

avantaje sub orice formă. ce nu i se cuvin traficantului de influență; primirea de bani,

titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă. Ce nu i se

cuvin traficantului de influență;

- în speță organul de urmărire penală nu a prezentat careva probe pertinente și

concludente care ar demonstra că inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie a

comis fapta imputată, toată acuzarea la moment fiind bazată doar pe presupuneri, or

inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie nu au pretins careva mijloace bănești

sau valori pentru a influenta careva persoane din cadrul Procuraturii s. Râșcani mun.

Chișinău în vederea soluționării cauzei penale pornite în privința lui Diaconii Vitalie,

banii solicitați de la Diaconu Vitalie constituie datoria pentru vânzarea automobilului de

model „Mercedes Benz 412”. Mai mult ca atât inculpatul Tăburceanu Igor nu cunoaște

careva colaboratori din cadrul Procuraturii s. Râșcani mun. Chișinău sau IP Râșcani mun.

Chișinău și nu a comunicat cu persoanele în gestiunea cărora se afla cauza penală de

acuzare a lui Diaconu Vitalie;

- la fel de către organul de urmărire penală nu au fost prezentate careva probe care

ar demonstra unele împrejurări de flagrant delict, precum și depistarea căror-va mijloace

sau obiecte folosite la comitere a infracțiunii imputate, iar acest fapt certifică lipsa

16

componenței infracțiunii de trafic de influență din partea lui Taburceanu Ghenadie și a

lui Tăburceanu Igor, nefiind această solicitare de 1 000 euro, care constituia datoria fată

de ei din partea lui Diaconu Vitalie, nici într-un mod legată de vreo careva influență reală

sau abstractă. Or, traficul de influență nu poate exista în cazul în care actul spre care a

fost orientată afluența era deja realizat. Caracterul eronat al declarațiilor lui Diaconu

Vitalie rezultă și din incoerența acestora anume pe momente importante și principiale ale

acestei cauze penale. Astfel, dacă la 28 octombrie 2014 Diaconu Vitalie declara că suma

de 1 000 euro sunt banii cu care urmează să se influențeze procurorul la care se află

dosarul penal pentru clasarea acestuia, precum și restituirea automobilului ridicat în

cadrul acestui dosar (Rec, f. 5), atunci la 29 octombrie 2014, același Diaconu Vitalie declara

că Taburceanu Ghenadie a solicitat să-i transmită banii de 1000 euro spunând că

întrebarea a fost rezolvată. În fapt, s-a transmis această sumă de 1 000 euro, dar care

întrebare a fost soluționată? Or, anume aici se constată că Diaconu Vitalie a făcut

declarații controversate, care denotă anumite elemente de natură falsă;

- nu s-a făcut proba și din materialele cauzei penale nu rezultă că s-a realizat de

către Taburceanu Ghenadie și Taburceanu Igor infracțiunea de trafic de influență. Doar

se certifică că ambii erau interesați în returnarea datoriei pe care o avea față de ei Diaconu

Vitalie. Faptul că partea acuzării a făcut referire în proces de incriminare la presupusa

comitere a infracțiunii de trafic de influență urmată de influența promisă sau de obținerea

rezultatului urmărit denotă că s-a referit anume la faptul că Diaconu Vitalie a făcut

declarații false precum că suma de 1 000 euro era legată într-un fel de influența reală sau

abstractă asupra persoanelor publice sau persoanelor cu funcție de demnitate publică

pentru a clasa cauza penală pe escrocherie. Or, această cauză penală nu a fost clasată până

la transmiterea sumei de 1 000 euro, iar reținerea faptului că rezultatul urmărit a fost

obținut denotă anume indicarea haotică la influența reală asupra faptului de eliberare a

automobilului. Cu toate că poate fi subliniat, după cum rezultă din materialele cauzei

penale, decizia cu privire la eliberare automobilului a fost luată înainte de pretinderea de

către Ghenadie Taburceanu a sumei de 1 000 euro - bani care au constituit o parte a

datoriei pe care urma să i-o returneze Diaconu Vitalie. Nu putea fi vorba de clasarea

cauzei penale, pentru că această cauză penală nu a fost clasată până la transmiterea sumei

de 1 000 euro. Pe cale de efect, acest presupus rezultat urmărit - clasarea cauzei penale -

nu a fost obținut, iar partea acuzării, se constată nu a pus accent pe acest rezultat, odată

ce a indicat la obținerea rezultatului .a urmare a influenței;

- în speță se identifică o gravă abatere de la principiul legalității incriminării,

punându-se în seama inculpatului Taburceanu Ghenadie și Tăburceanu Igor

incriminarea unei fapte care nu conține semnele constitutive ale infracțiunii imputate -

trafic de influență, dar nici a altei infracțiuni. În acest context, lipsește temei juridic pentru

răspunderea penală a lui Taburceanu Ghenadie și Tăburceanu Igor, fapt care determină

în mod obligatoriu achitarea acestora. Or, ei nu au comis vreo careva faptă de natură

penală;

- la data de 22.02.2018 inculpatul Tăburceanu Igor în conformitate cu prevederile

art. 281-283; 325 Cod de procedură penală a fost pus sub învinuire incriminându-i-se

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 326 alin. (2) lit. d) Cod penal, această

ordonanță este ilegală, emisă contrar prevederilor art. 281 alin. (2) Cod de procedură

penală și anume la rubrica dispun acuzarea a indicat că dispune schimbarea și punerea

sub învinuire a cet. Taburceanu Ghenadie născut la 22.10.1980, adică o altă persoană decât

cea indicată în partea descriptivă, și o altă persoană căreia i-a fost prezentată această

17

acuzare, motiv din care apărarea solicită instanței de judecată de a recunoaște nulă

ordonanța de punere sub învinuire din 22.10.1980 prezentată lui Tăburceanu Igor;

- ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului Taburceanu Ghenadie nu este

concretă precum nu este formulată învinuirea cu indicarea semnelor calificative;

- art. 6 din Convenție creează un adevărat model universal de proces echitabil în

jurul noțiunilor de punere sub învinuire a persoanei și judecarea cauzei în limitele

învinuirii formulate de procuror. Norma respectivă garantează temeinicia acuzației în

materie penală, adică notificarea oficială, ce emană de la autoritate competentă a

învinuirii de a fi comis o infracțiune, îndreptate împotriva unei persoane. Ea degajă

principiul potrivit căruia acuzatul nu poate contribui la propria sa incriminare, adică

contestațiile privind ilegalitatea actelor procedurale emise în cadrul procesului penal nu

pot fi interpretate și aplicate în sprijinul învinuirii;

- actul de sesizare a instanței (rechizitoriul) este ilegal, neîntemeiat și nefondat,

fiind încălcat principiul legalității incriminării, astfel, Taburceanu Ghenadie nu a comis

vreo faptă de natură penală, probele administrate fiind interpretate selectiv, nu în

ansamblu și complet, interpretate fără o coroborare a lor, în context, Taburceanu

Ghenadie nu este vinovat de comiterea vreunei careva infracțiuni, în particular a

infracțiunii de trafic de influență;

- în speță martorul Diaconu Vitalie s-a adresat către CNA cu scopul de a-l provoca

pe inculpatul Taburceanu Ghenadie la comiterea faptei prejudiciabile și nu în ultimul

rând de nu a restituie banii datorați;

- în ceea ce privește provocarea din partea poliției, CtEDO a statuat în cauza

Teixeira de Castro vs Portugalia că, dreptul la un proces echitabil ar putea fi încălcat în

cazul în care colaboratorii de politie nu s-au limitat la investigarea activității infracționale

ale unui suspect într-un mod esențialmente pasiv, însă au exercitat o influență pentru a

provoca săvârșirea unei infracțiuni, care, în caz contrar, nu ar fi fost comisă;

- prin urmare, întrucât inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie au

invocat constant pe parcursul procesului penal argumentul instigării și provocării la

săvârșirea infracțiunii, urmează a fi apreciat comportamentul și declarațiile martorului

Diaconu Vitalie, a organului de urmărire penală și a inculpaților Tăburceanu Igor și

Taburceanu Ghenadie, sub aspectele invocate și examinate în prezenta cauză;

- invocă avocatul că, provocarea reprezintă acțiunea neloială realizată în scopul

obținerii de probe, constând în determinarea cu bună-știință a unei persoane să comită o

infracțiune sau să continue săvârșirea unei infracțiuni. Agentul provocator se află practic,

din punctul de vedere al dreptului substanțial în postura instigatorului care determină o

persoană să ia o rezoluție infracțională. Prin urmare, provocarea constituie una dintre

sursele nulităților în procesul penal care are ca efect subsecvent excluderea probelor

obținute ca urmare a provocării. Rațiunea interdicției provocării săvârșirii unei

infracțiuni constă în aceea că statul, prin agenții săi, nu poate să-și depășească competența

de a aplica legea, prin instigarea unei persoane să săvârșească o infracțiune, e care altfel

nu ar fi comis-o, pentru că apoi să declanșeze împotriva acestei persoane mecanismele

procesului penal, în vederea tragerii la răspundere. În privința provocării s-a arătat că

acțiunea organelor de urmărire penală nu trebuie să supună suspectul unei constrângeri,

caracterizată printr-o provocare la săvârșirea unei infracțiuni, care să anihileze voința

acestuia sau să abolească libertatea sa de acțiune;

- martorul Diaconu Vitalie este un martor compromis și declarațiile acestuia nu

pot sta la baza unei sentințe de condamnare. Astfel în privința martorului Diaconu a fost

pornită o cauză penală prevăzută de art. 190 CP și anume dobândirea bunurilor unei alte

18

persoane prin abuz de încredere și înșelăciune. Pentru a scăpa de pedeapsa penală și

datoria pe care o avea martorul față de inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu

Ghenadie acesta a apelat la serviciile CNA pentru a fi inițiată o cauză penală în privința

creditorilor săi;

- instanța de apel a emis o decizie diametral opusă primei

instanțe fără a administra careva probe, mai mult ca atât instanța de apel nu era în drept

să emită o hotărâre fără audierea martorului Olărescu Victor în instanța de apel;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată și superficială a declarațiilor

martorilor Diaconu Vitalie, Cernei Gheorghe, Mîrzac/Bejan/Natalia și Olărescu Victor. La

fel instanța de apel a respins declarațiile martorilor apărării Cazacu Ana și Taburceanu

Inga invocând că acestea sunt rudele inculpaților. În această ordine de idei, a avut loc

încălcarea art.6 § 1 al Convenției CEDO (dreptul la un proces echitabil), conform

jurisprudenței CtEDO, stipulata și în Hotărârea din 22 mai 2014 (cauza Ilgar Mammadov

contra Azerbaidjanului), în care se menționează că instanțele naționale nu au abordat sau

au păstrat tăcere cu privire la o serie de inconsecvențe în ceea ce privește dovezile folosite

pentru condamnarea reclamantului, în ciuda obiecțiilor repetate ale apărării cu privire la

dovezile defecte sau false;

- la examinarea cauzei instanța de apel a comis erori de fapt și de drept,

pronunțând soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CtEDO,

precum și a practicii judiciare stabilite.

cerere de recurs suplimentar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 martie 2019, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de

apel, cu menținerea fără modificări a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din

24 iulie 2018.

Secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Ghervas. I., prin care a

expus că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent și respectiv decizia atacată conține motivele legale pe care se întemeiază soluția,

considerând astfel, că lipsesc temeiuri de casare considerând inadmisibil recursul

înaintat, ca fiind inadmisibil și lipsit de temeiuri legale.

lărgit concluzionează că recursul ordinar din 23 mai 2019 urmează a fi admis cu casarea

totală a deciziei instanței de apel, menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 24 iulie 2018, prin care Tăburceanu Igor Vladimir și Taburceanu Ghenadie

Vladimir învinuiți de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.(5), art. 42 alin.(2),

art. 326 alin.(2) lit. d) Cod penal, au fost achitați, iar recursul suplimentar din 19 noiembrie

2019 urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, dispunând casarea integrală a acesteia, atunci când

se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității

procedurii desfășurate în privința persoanei deferite judecății.

19

8.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Istrati Adrian în numele inculpaților

la data de 23 mai 2019.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se atestă că apărarea invocă drept temeiuri

pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 10), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

În sensul prevederilor art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi-

evazivi, reprezintă motiv de casare.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că din textul recursului declarat rezultă că, instanța de apel a adoptat o hotărâre

motivată superficial, fiind incidentă temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Analizând hotărârea judecătorească atacată prin prisma temeiurilor de recurs

invocate, în raport cu circumstanțele cauzei, stabilite în prezenta speță, Colegiul penal

lărgit consideră că, sunt eronate concluziile instanței de apel în partea admiterii apelului

declarat de către procuror, și adoptarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților

Taburceanu Ghenadie și Tăburceanu Igor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală și practicii judiciare

constante apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei, legea (art. 414 alin.

(4) Cod de procedură penală) prevede posibilitatea instanței de a da o nouă apreciere

probelor administrate la judecarea în prima instanță.

20

La judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor

administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au

fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la administrarea oricăror probe

noi.

Instanța de apel poate adopta una dintre soluțiile pe care le poate pronunța prima

instanță, apreciind temeinicia sau netemeinicia învinuirii, respectiv dispunând, după caz,

condamnarea, achitarea inculpatului, fie încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul că

instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea însăși, ca instanță de

control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunțând o nouă hotărâre.

Mai mult, efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a

judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care

are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au fost greșit sau nelegal

soluționate.

Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de apel prezintă deficiențe în

spațiul aprecierii multilaterale și obiective a circumstanțelor cauzei în raport cu probele

acumulate și administrate pe parcursul examinării cauzei, demonstrându-se astfel

neconformarea întocmai a prevederilor legale nominalizate și, drept consecință,

admiterea greșită a apelului declarat de către acuzatorul de stat.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, nejustificat i-a recunoscut

vinovați pe inculpații Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.art. 42 alin.(5), 326 alin.(2) lit. d) Cod penal, menționând neargumentat

că, materialul probator demonstrează că acțiunile infracționale ale inculpaților cuprind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art. 42 alin.(5), 326 alin.(2) lit. d)

Cod penal, pe când prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și, prin urmare, întemeiat a concluzionat despre

achitarea inculpatului Tăburceanu Igor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

art.42 alin. (5), 326 alin. (2), lit. d) Cod penal și a inculpatului Tăburceanu Ghenadie

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.art. 42 alin. (2), 326 alin. (2), lit. d) Cod

penal, pe motivul lipsei faptului infracțiunii.

Instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate alegațiile instanței de apel potrivit

cărora concluzia de achitare a inculpaților este inexplicabilă și cu atât mai mult cu

ignorarea celorlalte probe administrate la caz, și anume înregistrările comunicărilor

dintre Diaconu Vitalie și Taburceanu Ghenadie și a comunicărilor telefonice purtate cu

Tăburceanu Igor, care au avut loc la 20.10.2014; înregistrările comunicărilor telefonice

dintre Diaconu Vitalie și Tăburceanu Igor, care au avut loc la 23.10.2014; înregistrările

comunicărilor telefonice dintre Diaconu Vitalie și Tăburceanu Igor (fratele lui

Taburceanu Ghenadie), care au avut loc la 20.10.2014, comunicările din cadrul întâlnirii

petrecute în mun. Chișinău, în sediul Procuraturii Râșcani din mun. Chișinău, dintre

Diaconu Vitalie, Taburceanu Ghenadie și Victor Olărescu, care au avut loc la 28.102014,

în intervalul de timp cuprins între orele 17:00 și 17:28, comunicările am cadrul întâlnirii

petrecute în mun. Chișinău, la intersecția străzilor Studenților și bulevardul Moscova în

apropierea stației PECO „Lukoil” din mun. Chișinău, dintre Diaconu Vitalie și

Taburceanu Ghenadie, care au avut loc la 28.10.2014, în intervalul de timp cuprins între

orele 18:20 și 18:30, or, prima instanță audiind explicațiile inculpaților, a martorilor părții

acuzării și a părții apărării, studiind materialele cauzei penale, a concluzionat just că nu

21

și-a găsit confirmare comiterea de către Tăburceanu Igor și Taburceanu Ghenadie a

infracțiunilor impuse.

La cest capitol, instanța de recurs reține că prima instanță examinând înregistrările

efectuate de către Diaconu Vitalie la data de 28.10.2014, a concluzionat just că

circumstanțele cazului au fost interpretate în mod eronat de către organul de urmărire

penală, invocând că din conversația din 28.10.2014, reiese că Diaconu Vitalie urma să-i

transmită lui Taburceanu Ghenadie în acea zi suma de 3000 euro pe care o datora pentru

automobilul procurat, însă în momentul întâlnirii acesta a transmis numai suma de 2000

euro, menționând că 1000 euro vor fi transmiși numai după ce vor primi automobilul. Pe

faptul transmiterii sumei de 2000 euro a fost întocmită o recipisă, iar Diaconu Vitalie s-a

obligat ca restul sumei de 3000 euro s-o restituie până la 31.10.2014 și ca garant s-a obligat

să păstreze automobilul.

Astfel, prima instanță audiind în ședința de judecată înregistrările video efectuate

de către Diaconu Vitalie, a constatat că acestea nu au fost redate integral de către organul

de urmărire penală în procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de

investigație din 29.10.2014.

Colegiul atestă că, nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de apel nu au fost acumulate careva probe pertinente și

concludente care ar confirma vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor

incriminate, prima instanță corect constatând că nu și-a găsit conformarea comiterea

infracțiunilor imputate lui Taburceanu Ghenadie și Tăburceanu Igor, or, probele

acumulate la materialele cauzei confirmă nevinovăția acestora.

La caz, fiind audiați în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești, inculpații Taburceanu Ghenadie și Tăburceanu Igor au declarat că

aproximativ în perioada anilor 2008-2009 împreună au procurat un autovehicul de model

„Mercedes Benz 412”, care era destinat transportului de pasageri. Automobilul în cauză

a fost înregistrat pe soția lui Taburceanu Ghenadie – Taburceanu Inga. După ce

autovehiculul a fost procurat inculpații au încercat să-l pună pe o rută în Federația Rusă,

dar nu au reușit. Între timp inculpatul Tăburceanu Igor a făcut cunoștință cu o persoană

pe nume Diaconu Vitalie și a convenit cu acesta să-i dea în chirie autovehiculul pentru a

fi pus pe ruta Crutoaia-Chișinău, prețul chiriei fiind fixat de 180 lei pe zi. Dar folosindu-

se de acest automobil aproximativ șase luni, Diaconu Vitalie nu a achitat nici un leu. Într-

o discuție pe care a avut-o inculpatul Tăburceanu Igor cu Diaconu Vitalie ultimul a

propus să cumpere autovehiculul de model „Mercedes Benz 412”. Atunci discutând cu

fratele său Taburceanu Ghenadie care era coproprietarul automobilului au convenit să-l

vândă la prețul de 11 000 euro. Diaconu Vitalie a acceptat prețul stabilit, dar din motivul

că nu avea toți banii a solicitat să achite prețul în rate după cum urmează inițial Diaconu

V. urma să achite suma de 4000 Euro, iar restul 7000 Euro urma să-i achite pe parcursul

a 18 luni. La sfârșitul anului 2012 după ce Diaconu Vitalie a achitat suma de 4000 Euro,

autovehiculul de model „Mercedes Benz 412” a fost înmatriculat pe numele lui, iar pentru

suma de 7000 Euro, Diaconu Vitale a întocmit o recipisă conform căreia s-a obligat să

achite datoria până la data de 01.05.2014. Inculpatul Tăburceanu Igor a comunicat că a

înmatriculat autovehiculul pe numele lui Diaconu Vitalie deoarece ultimul l-a asigurat

că dorește să ia un credit, iar autovehiculul îl va gaja, și suma primită de la bancă va achita

datoria. După ce Diaconu Vitalie s-a mai folosit de autovehiculul menționat acesta i-a

comunicat lui Tăburceanu Igor că automobilul are defecțiuni, și trebuie schimbate

anvelopele. Auzind acest lucru, inculpatul Tăburceanu Igor i-a comunicat că prețul

autovehiculului rămâne ne schimbat, dar banii care urma să-i achite Diaconu Vitale

22

pentru chiria automobilului timp de șase luni vor merge în contul neajunsurilor invocate.

Până la expirarea terminului achitării datoriei inculpatul Tăburceanu Igor l-a telefonat de

mai multe ori pe Diaconu Vitalie, deoarece dorea să discute în privința datoriei, însă

Diaconu Vitalie nu răspundea la telefon și nu dorea să se întâlnească. Ulterior întâmplător

s-a întâlnit cu Diaconu Vitalie la un service auto din mun. Chișinău, iar ultimul l-a

asigurat că până la data scadentă va achita integral datoria. După aceasta în luna aprilie

2014 inculpatul Tăburceanu Igor a plecat la muncă în Federația Rusă. Aproximativ în

luna iulie 2014 a revenit acasă și văzând că Diaconu Vitalie nu a achitat datoria și se

eschivează de la careva întâlniri, a înțeles ca a fost înșelat de ultimul. După aceasta

împreună cu Taburceanu Inga, sora fratelui său au plecat la politie și împreună au depus

o plângere în acest sens. După acest fapt inculpatul Tăburceanu Igor a plecat iarăși la

muncă în Federația Rusă, iar când a revenit în țară în luna septembrie 2014 a avut o

discuție telefonică cu Diaconu Vitalie, care i-a reproșat de ce în privința sa a fost pornită

o cauză penală. Peste aproximativ trei săptămâni inculpatul Tăburceanu Igor a plecat din

nou la muncă peste hotare, intrând în Federația Rusă la data de 17.10.2014. Aflându-se în

Federația Rusă a fost contactat de mai multe ori de către Diaconu Vitalie care de asemenea

se afla în Federația Rusă, care iarăși a obiectat în privința faptului pornirii cauzei penale

în privința sa, totodată comunicând că dorește să mai achite 2000 Euro în contul datoriei,

însă așa și nu s-a achitat. Peste ceva timp a fost iarăși telefonat de către Diaconu Vitalie

însă de data aceasta de pe un număr din Republica Moldova și a comunicat că a revenit

în țară și dorește să achite integral datoria, însă așa și nu s-a achitat. Inculpatul aflându-

se în Federația Rusă a de mai multe ori a discutat cu Diaconu Vitalie în privința banilor

datorați, careva influență asupra colaboratorilor de poliție și procurorului care a

instrumentat cazul nu are, nu a întreprins careva măsuri în vederea influențării acestora,

mai mult ca atât nici nu-i cunoaște personal.

Astfel, inculpații au considerat că Diaconu Vitalie intenționat a sesizat CNA

pentru a achita datoria restantă, și a scăpa de dosarul penal intentat în privința sa.

Totodată, Colegiul reține și declarațiile martorului Diaconu Vitalie date în cadrul

ședinței primei instanței din care reiese că ultimul a venit în Moldova și Igor Tăburceanu

i-a dat numărul de telefon a lui Ghenadie Taburceanu, că automobilul nu este al lui, dar

a d-nei Inga Tăburceanu. După ce a început a discuta cu Taburceanu Ghenadie și să-i dea

toți banii grămadă, 7000 de Euro dacă vrea să-și vadă automobilul. D-lui a spus să-i dea

bani ca să scoată mașina de la procuratură, să-i dea toți banii grămadă și o să se înțeleagă

să scoată mașina. Nu avea așa sumă de bani, s-au înțeles să-i dea măcar să scoată mașina,

pentru ca să lucreze, să circule. S-au înțeles să-i dea măcar 3000 de Euro, și pe urmă să-i

dea restul. Menționează că, nu avea suma de bani și a apelat la CNA. S-a dus și i-a dat lui

Taburceanu Ghenadie suma de 1000 de Euro seara. Ziua au întocmit recipisă. Nu ține

minte suma 2000 sau 3000 de Euro. Au fost seara la procuratură, au dat banii. A luat

mașina și mai departe au discutat domnii de la CNA. Îi spunea lui Taburceanu Ghenadie

că a vorbit cu Igor că s-au înțeles să-i dea câte puțin din bani. Tăburceanu Igor i-a spus că

o să fie totul bine. Taburceanu Ghenadie a început să-l sperie, că îl va închide, că nu-i mai

dă automobilul. Mai departe nu a mai discutat nici cu Taburceanu Ghenadie, nici cu

Tăburceanu Igor. Automobilul a fost înregistrat pe numele lui. Când era în Republica

Moldova a mai discutat cu Igor Tăburceanu, în privința banilor, el a spus să discute cu

Taburceanu Ghenadie și că vrea ca toți banii grămadă să-i fie dați lui Taburceanu

Ghenadie.

Prin urmare, reieșind din cele relatate, Colegiul penal lărgit apreciază legală și

întemeiată sentința primei instanțe, prin care inculpații Taburceanu Ghenadie și

23

Tăburceanu Igor au fost achitați de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

42 alin.(5), art. 326 alin.(2) lit. d) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, or, din declarațiile inculpaților și a martorului Diaconu Vitalie reiese că banii

nu au fost pretinși pentru a influența careva persoane din cadrul Procuraturii s. Râșcani,

mun. Chișinău în vederea soluționării cauzei penale pornite în privința lui Diaconu

Vitalie, bani solicitați constituie datoria pentru vânzarea automobilului de model

„Mercedes Benz 412”, iar Diaconu Vitalie a găsit o modalitate de a nu restitui suma de

7000 euro, printr-o adresare la CNA, aceasta fiind dovedită de faptul că până în prezent

ultimul nu a achitat datoria.

Mai mult, instanța de recurs atestă că, din declarațiile martorului Olărescu Victor

– procuror pe cauza penală intentată în baza art. 190 alin.(5) Cod penal lui Diaconu

Vitalie, se desprinde că nici pe parcursul efectuării acțiunilor de urmărire penală și nici

după, nici Diaconu nu l-a sunat nici avocatul, nu a discutat cu el, nici Taburceanu

Ghenadie, nici partea vătămată ca să-i propună vre-o remunerare pentru a elibera

ordonanță de eliberare a automobilului sau de a clasa cauza(f.d.42, vol. IV).

Este de menționat că, de către organul de urmărire penală nu au fost evidențiate

careva tentative de a soluționa cazul de către inculpați, nu au fost interceptate convorbiri

între inculpați și factorii de decizie în procedura cărora se afla cauza penală intentată în

privința lui Diaconu Vitalie.

Astfel, instanța de apel nu constatat, la judecarea apelului, probe incontestabile,

sau careva probe noi, care a-r combate constatările primei instanțe, precum că suma de

1000 euro constituia datoria față de inculpați din partea lui Diaconu Vitalie. Or, având în

vedere restituirea automobilului lui Diaconu Vitalie, la momentul pretinsei fapte de trafic

de influență, aceasta ca componență de infracțiune nu poate exista în cazul în care actul

spre care era îndreptată presupusa influența era deja realizat.

Colegiul penal lărgit atestă că, prin traficul de influență se înțelege fapta exprimată

prin primirea ori pretinderea de bani sau de alte valori sau avantaje necuvenite ca

remunerare, acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, ori estorcarea unor

atare bunuri sau foloase, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se

creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să săvârșească ori să

nu săvârșească un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, indiferent dacă aceste acțiuni

au fost sau nu săvârșite, au produs sau nu rezultatul scontat. Făptuitorul se angajează -

în schimbul unei sume de bani sau al altor bunuri, avantaje necuvenite - să intervină către

un funcționar în interesul persoanei cu care se face înțelegerea.

Latura obiectivă a traficului de influență se realizează prin primirea ori

pretinderea unor sume de bani, bunuri sau alte avantaje, de daruri transmise direct sau

indirect cu scopul determinării unui funcționar să îndeplinească ori să nu îndeplinească

un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru realizarea laturii obiective sunt esențiale cerințele: a) făptuitorul să a

influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public care

urmează să-și îndeplinească ori să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu; b)

făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă un funcționar spre a-l determina să facă

sau să nu facă un act care depinde de funcțiile lui de serviciu; este neapărat ca acțiunea

pe care trebuie să o facă funcționarul în folosul persoanei interesate să urmeze după

acțiunile făptuitorului care a promis, a pretins, a acceptat, a primit bunuri, bani etc.

Consumarea infracțiunii de trafic de influență are loc în momentul efectuării

promisiunii de a interveni în fata unui funcționar pentru ca acesta să întreprindă sau să

24

nu întreprindă acțiuni ce intră în obligațiunile lui pentru trafic de influență (pentru bani,

bunuri, servicii, avantaje). Asemenea acțiuni din partea inculpaților nu au fost constatate.

Latura subiectivă a traficului de influență include vinovăția făptuitorului sub

formă de intenție directă, adică făptuitorul își dă seama și vrea să trafic influenta sa reală

sau presupusă asupra unui funcționar, prevăzând și dorind marea faptei. Făptuitorul

determină funcționarul să facă sau să nu facă, să țină sau să întârzie un act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu, însă nu este necesar ca acest scop să fie realizat, fiind suficient

ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat la momentul primirii sau pretinderii unui bun

sau avantaj.

La caz, din materialele cauzei nu rezultă că s-a realizat de către Taburceanu

Ghenadie și Tăburceanu Igor infracțiunea de trafic de influență, aceștia manifestând

interesul în returnarea datoriei pe care o avea față de ei Diaconu Vitalie. Faptul că partea

acuzării a făcut referire în proces de incriminare la presupusa comitere a infracțiunii de

trafic de influenta urmată de influența promisă sau de obținerea rezultatului urmărit

denotă că s-a referit anume la faptul că Diaconu Vitalie a făcut declarații, neconfirmate

prin probe incontestabile, precum că suma de 1 000 euro era legată într-un fel de

influența legală sau abstractă asupra persoanelor publice sau persoanelor cu funcție de

demnitate publică pentru a clasa cauza penală de escrocherie. Or, această cauză penală

nu a fost clasată până la transmiterea sumei de 1 000 euro, iar reținerea faptului că

rezultatul urmărit a fost obținut denotă anume indicarea haotică la influența reală asupra

faptului de eliberare a automobilului, iar după cum rezultă din materialele cauzei penale,

decizia cu privire la eliberare automobilului a fost luată înainte de pretinderea de către

Ghenadie Taburceanu a sumei de 1 000 euro - bani care au constituit o parte a datoriei pe

care urma să i-o returneze Diaconu Vitalie.

Asemenea circumstanțe evident demonstrează încălcarea principiului legalității

incriminării, punându-se în seama inculpaților Taburceanu Ghenadie și Tăburceanu Igor

incriminarea unei fapte care nu conține semnele constitutive ale infracțiunii imputate –

trafic de influență.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată nemotivarea concluziei instanței de

apel cu privire la emiterea unei noi hotărâri.

Colegiul penal lărgit reține că temeiurile de recurs prevăzute la pct. 6), alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, indicate de recurent și-au găsit confirmare la examinarea

cauzei, deoarece din materialele cauzei rezultă că instanța de apel nu a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1)

pct. 7) și 8) Cod de procedură penală și nu a făcut o analiză suficientă a tuturor probelor

și circumstanțelor cauzei, pentru a decide în final condamnarea inculpaților.

La fel, instanța de recurs constată că, odată cu depunerea cererii de apel,

procurorul nu a prezentat instanței de judecată probe noi sau circumstanțe de fapt, ce nu

au fost cunoscute primei instanțe și care puteau permite instanței de apel de a

concluziona o altă stare de fapt și de drept asupra modalității de executare a pedepsei

inculpaților, fiind în esență eronat expusă doar poziția cu privire la achitarea

inculpatului.

Este de menționat faptul că, în urma examinării cauzei, Curtea de apel a admis

pronunțarea unei hotărâri de condamnare a persoanelor ne verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și fără a administra probe noi, întemeindu-și nejustificat

concluziile de condamnare în lipsa unor noi mărturii acuzatorii, care a-r întemeia în mod

substanțial condamnarea inculpaților. Aici, este relevant de a menționa și practica

25

CtEDO, potrivit căreia după o hotărâre de achitare pronunțată de instanța de fond, nu

poate fi pronunțată o hotărâre de condamnare întemeiată exclusiv pe lucrările dosarului

din prima instanță, fără a fi supus verificării minuțioase a tuturor probelor prezentate de

partea acuzării, inclusiv audierea inculpatului, tuturor martorilor.

Deși, având prerogativa de a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel a

audiat inculpații, precum și martorii Mîrzac Natalia, Cernei Gheorghe, aceasta denotă

doar respectarea formală a cerințelor susmenționate, deoarece lipsește o evaluare

fundamentală a probatoriului prezentat de către acuzare, o apreciere superficială acestor

declarații, ne fiind identificate probe noi, capabile să răstoarne situația de fapt și de drept

constatată de către prima instanță.

8.2. Cu referire la recursul suplimentar declarat de către avocatul Istrati Adrian în numele

inculpaților la data de 19 noiembrie 2019.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine

de apel cu participarea inculpaților Taburceanu Ghenadie, Tăburceanu Igor și a

avocatului acestora, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 11.03.2019, în ședința de

judecată în care participanții la proces au fost înștiințați despre faptul că decizia motivată

va fi pronunțată la 10.04.2019, ora 14.00 (f.d.163-166, vol. IV).

Potrivit procesului-verbal al instanței de apel din 11.04.2019, inculpații

Taburceanu Ghenadie, Tăburceanu Igor și apărătorul acestora au fost prezenți la

pronunțarea dispozitivului (f.d.163-166, vol. IV).

Totodată, inculpații Taburceanu Ghenadie, Tăburceanu Igor și apărătorul

acestora, avocatul Istrati Adrian nu au fost prezenți la ședința de judecată din 10.04.2019,

prin care instanța de apel a informat participanții la proces că în legătură cu complexitatea

cauzei, pronunțarea deciziei redactate integral, se amână pentru data de 25.04.2019, ora,

14:00 (f.d.166, vol. IV).

La pronunțarea deciziei integrale din 25 aprilie 2019, inculpații Taburceanu

Ghenadie, Tăburceanu Igor și apărătorul acestora, avocatul Istrati Adrian, nu au fost

prezenți.

Decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 25 aprilie 2019, ședință despre

care inculpații Taburceanu Ghenadie, Tăburceanu Igor și apărătorul acestora au

cunoscut, fiindu-le cunoscută și soluția pe caz.

Colegiul menționează că, avocatul Istrati Adrian a declarat recurs ordinar

împotriva hotărârii judecătorești adoptate la caz, la data de 19 noiembrie 2019, fapt

confirmat prin data înregistrării la Curtea Supremă de Justiție, adică peste termenul

prevăzut de lege.

Colegiul atestă că una din cerințele obligatorii, la depunerea recursului, se referă

la respectarea termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective.

În corespundere cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Ca atare, termenul de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după

expirarea termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În același context se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut

un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen”.

26

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține că,

în cauza deferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către

recurent, respectiv argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi preluate

pentru examinare, partea fiind decăzută din dreptul de a exercita această cale de atac.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul suplimentar din 19 noiembrie 2019 declarat de

către avocatul Istrati Adrian în numele inculpaților.

Admite recursul ordinar din 23 mai 2019 declarat de către avocatul Istrati Adrian

în numele inculpaților, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 11 martie 2019, în cauza penală în privința lui Tăburceanu Igor XXXXX și Taburceanu

Ghenadie XXXXX, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 24 iulie 2018, prin care

Tăburceanu Igor XXXXX și Taburceanu Ghenadie XXXXX învinuiți de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin.(5), art. 42 alin.(2), art. 326 alin.(2) lit. d) Cod penal,

au fost achitați, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

27