1ra-161/2020 — art. 328 alin.1; 361 alin. 2 lit. c CP

1ra-161/2020 — art. 328 alin.1; 361 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-161/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Ungureanu Oleg Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

r-nul Xxxxx, s. Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx, or. Xxxxx,

str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

14.12.2018-20.06.2019

06.08.2019-18.02.2020

A C O N S T A T A T :

Ungureanu Oleg învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod

penal, a fost achitat din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Prin aceiași sentință, Ungureanu Oleg învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost achitat din motiv că fapta nu a fost

comisă de către inculpat.

învinuiește de faptul că, el deținând în baza ordinului nr. 24 din 02 martie 2009, al

Directorului Departamentului de executare, funcția de Executor Judecătoresc

Superior al Oficiului de executare Centru, având calitatea de persoană publică în

virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, în timpul îndeplinirii obligațiilor de

serviciu, contrar prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 204-XVI cu privire la

sistemul de executare silită, art. 22 alin. (1) Cod de Executare al RM, care stipulau că:

executorul judecătoresc este în drept să emită încheieri în limitele competențelor

prevăzute de Codul de executare; să emită acte procedurale în limitele

competențelor prevăzute de lege; să ridice de pe bunuri sechestrul în cazul achitării

de către debitor a datoriei și al recuperării cheltuielilor de executare din contul altor

1

bunuri vândute sau prin alte modalități de executare, necesității sechestrării unor

alte bunuri solicitate pe piață în scopul urgentării executării documentului

executoriu, vânzării bunului condițiile art. 125 din prezentul cod, imposibilității

vânzării bunului, scoaterii de sub sechestru a bunului în baza unei hotărâri

judecătorești definitive, solicitării creditorului, dacă sunt achitate cheltuielile de

executare, inclusiv onorariul, vânzării de către creditorul gajist a bunului gajat, cu

condiția prezentării executorului judecătoresc a documentelor confirmative privind

prețul de vânzare și calculul creanței și cu condiția virării la contul executorului

judecătoresc a diferenței dintre prețul de vânzare și valoarea creanței sale -

acționând cu titlu oficial, ca persoană care reprezintă Departamentul de Executare,

intenționat a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege în următoarele împrejurări:

La data de 01 martie 2010, Ungureanu Oleg aflându-se în sediul Oficiului de

Executare Centru, amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, nr. 73,

acționând din intenție directă și urmărind scopul schimbării modului de folosință a

încăperii de la etajul 1 al, bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, xxxxx, din

„nelocativă” în „locativă”, în cadrul procedurii de executare nr. xxxxx, din numele

creditorului, Margină Andrian, a întocmit cererea potrivit căreia era solicitată

anularea sechestrului aplicat pe bunul imobil menționat prin încheierea executorului

judecătoresc, Ungureanu Oleg, din 24 iulie 2009 cu nr. xxxxx și a executat din

numele lui Margină Andrian semnătura acestuia.

În continuare, la data de 29 martie 2010, executorul judecătoresc, Ungureanu

Oleg, aflându-se în sediul Oficiului de Executare Centru, amplasat în mun. Chișinău,

bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, nr. 73, acționând din intenție directă în vederea realizării

scopului prestabilit și al înlăturării obstacolelor în folosirea încheierii false pe care o

deținea, pretins a fi emisă la data de 09 martie 2010 de Judecătoria Centru mun.

Chișinău în dosarul nr. 274-26 7/09, prin care ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău a fost obligat să facă înscrierea în Registrul bunurilor imobile

privind schimbarea modului de folosință a încăperii de la etajul 1 al bunului imobil

amplasat în mun. Chișinău, xxxxx, în lipsa temeiurilor prevăzute de art. 127 Cod de

executare, care condiționează ridicarea sechestrului de pe bunuri, a emis încheierea

cu nr. xxxxx, prin care a dispus ridicarea sechestrului aplicat prin încheierea cu nr.

xxxxx din 24 iulie 2009, asupra etajului nr. 1 al bunului imobil nominalizat.

Ulterior, la data de 30 martie 2010, ora 10.31, Ungureanu Oleg a înaintat către ÎS

„Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău o cerere privind efectuarea în

Registrul bunurilor imobile a modificărilor indicate în încheierea falsă, la care a

anexat și încheierea emisă ilegal la data de 29 martie 2010. Ca rezultat, în aceeași zi în

Registrul Bunurilor Imobile au fost efectuate modificările solicitate, fapt care a

permis persoanelor publice din cadrul Primăriei mun. Chișinău, ilegal să elibereze la

data de 14 septembrie 2012 pe numele lui Rusu Marcel ordinul de repartiție cu

dreptul de a se instala în ap. xxxxx din blocul nr. X, amplasat pe xxxxx, mun.

Chișinău, prin ce au fost cauzate daune considerabile patrimoniului administrației

publice locale.

2

Instanța de fond a constatat că prin aceste acțiuni, lui Ungureanu Oleg i se

incriminează comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal,

individualizată prin „depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană

publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

Tot el, la data de 30 martie 2010, ora 10.31, acționând din intenție directă,

aflându-se în sediul ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, amplasat în

mun. Chișinău, str. Armenească, nr. 42A, deținând încheierea pretinsă a fi emisă la

data de 09 martie 2010 de Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, Ștefan

Niță, în dosarul nr. 274-267/09, prin care ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău a fost obligată să facă înscrierea în Registrul bunurilor imobile privind

schimbarea modului de folosință a încăperii de la etajul 1 al bunului imobil amplasat

în mun. Chișinău, xxxxx din „nelocativă” în „locativă”, cunoscând cu bună știință că

încheierea este falsă, a înaintat o cerere, privind efectuarea în Registrul bunurilor

imobile a modificărilor indicate în încheierea falsă.

Instanța de fond a constatat că prin aceste acțiuni, lui Ungureanu Oleg i se

incriminează comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal,

individualizată prin „deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi,

acțiuni comise în privința unui document de o importanță deosebită”.

Anticorupție, Ivanov Mihail, care a solicitat casarea sentinței privind achitarea

inculpatului, Ungureanu Oleg, din motivul ilegalității ei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ungureanu Oleg să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

la art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, și conform prevederilor art. 389

alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, a-l libera de pedeapsă penală în legătură cu

expirarea termenului de prescripție

În motivarea apelului declarat procurorul a invocat următoarele motive:

- din analiza părții motivatoare a sentinței rezultă în mod evident că

argumentele de bază pe care este întemeiată sentința sunt declarațiile făcute de

inculpat în cadrul audierii sale în ședința de judecată. Din declarațiile martorului,

Margină Andrian, reiese că cererea falsificată din 01 martie 2010 și încheierea emisă

de către inculpat la data de 29 martie 2010 au fost tapate și imprimate imediat și

transmise lui Margină Andrian pentru a fi depuse la Oficiul de executare Centru și

ÎS „Cadastru”, astfel că, instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile

inculpatului. Pe cererea falsă din 01 martie 2010, lipsește ștampila cu numărul de

înregistrare cu care urma să fie datată cererea, iar încheierea nr. xxxxx din 29 martie

2010, având scrisoarea de însoțire semnată de către șeful Oficiului de Executare

Centru au fost supuse cercetării. Mai mult ca atât, declarațiile inculpatului urmau a

fi apreciate critic de instanța de judecată, deoarece încheierea din 29 martie 2010 a

fost înregistrată în cancelarie, iar cererea falsă nu;

- instanța de judecată nu a argumentat care a fost motivul determinant în

neglijarea declarațiilor făcute de inculpat în cadrul confruntării cu Margină Andrian,

3

la etapa urmăririi penale potrivit cărora acesta nu ține minte particularitățile

depunerii cererii din 01 martie 2010, putea să fie dată lui personal, dar în orice caz a

depus-o în cancelarie și după aceasta a primit-o, declarații care la fel vin în

contradicție cu declarațiile făcute în instanță de inculpat. Acestea urmau a fi

apreciate corespunzător de instanța de judecată în coroborare cu cererea falsă din 01

martie 2010, pe care lipsește numărul de înregistrare, cu încheierea din 29 martie

2010 și cu scrisoarea de însoțire a încheierii adresată OCT Chișinău care este

înregistrată în cancelarie;

- instanța de fond a redat eronat declarațiile martorului, Margină Andrian,

totodată a fost omis însuși faptul că încheierea nr. xxxxx din 29 martie 2010 a fost

emisă cu depășirea atribuțiilor de serviciu, care demonstrează că, inculpatul nu avea

cererea de ridicare a sechestrului la momentul emiterii încheierii nr. 274-267/09 din

09 martie 2010 și că anume acesta deținând încheierea falsă pretins a fi emisă de

judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, Ștefan Niță, a depus-o la ÎS

„Cadastru”, în acest context menționează că în încheiere este indicat că cererea a fost

înregistrată în cancelaria Oficiului de executare, fapt care nu corespunde realității,

circumstanță combătută supra;

- în încheiere este indicat că, Margină Andrian la 01 martie 2010 a depus o

cerere prin care a solicitat ridicarea sechestrului pentru a efectua modificarea

destinației bunului imobil, conform încheierii pretins a fi emise la 09 martie 2010 de

judecătorul, Ștefan Niță, fapt imposibil, deoarece Margină Andrian nu putea la 01

martie 2010 să cunoască că la 09 martie 2010, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, va

emite o încheiere care s-a dovedit a fi falsă. În punctul 3 al încheierii emise de

inculpat la 29 martie 2010, acesta dispune: „A permite ÎS „Cadastru” de a efectua

modificările în dosarul tehnic a bunului imobil din xxxxx, număr cadastral xxxxx, conform

încheierii nr. 274-267/09 din 09 martie 2010, emisă de Judecătoria Centru, mun. Chișinău”,

fapt prin care inculpatul a săvârșit latura obiectivă a infracțiunii incriminate

prevăzute la art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal;

- este evident că inculpatul a falsificat cererea creditorului, Margină Andrian,

pentru a avea temei legal de a emite încheierea din 29 martie 2010, cu ajutorul căreia

a devenit posibilă efectuarea modificărilor de către OCT a destinației bunurilor

imobile din nelocativă în locativă conform încheierii false deținute de inculpat, astfel

în viziunea procurorului cele menționate supra denotă că sentința pronunțată de

instanța de judecată contravine prevederilor pct. 38 din Hotărârea explicativă a

Plenului CSJ nr. 5 din 19 septembrie 2006, și contrar acestor prevederi, instanța a

argumentat sentința doar prin declarațiile făcute de inculpat fără a corobora cu toate

probele și fără a motiva de ce a respins probele acuzării;

- un alt argument prin care instanța motivează soluția pronunțată în privința

inculpatului, Ungureanu Oleg, în ce privește învinuirea adusă în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal, este următorul „instanța de

judecată consideră întemeiat argumentul apărătorului potrivit căruia ACC 55/250 nu deține

în condițiile legislației civile calitatea de proprietar al imobilului cu pricina, astfel că aceasta

fără temei legal a fost recunoscută ca parte vătămată pe dosar”. În același timp, în sentință

sunt indicate declarațiile reprezentantului părții vătămate Asociația de Coproprietari

4

în Condominiu 55/250, Cotovschi Andrei, care a declarat că, la 21 decembrie 2012, a

obținut hotărârea Curții de Apel Chișinău, prin care Consiliul Municipal Chișinău a

fost obligat să transmită încăperile nelocative cu suprafața de 131 m2 în proprietatea

ACC 55/250. Ulterior, hotărârea a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție.

După care, a încercat să execute hotărârile instanței dar din cauză că, la ÎS

„Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, încăperile aveau statut de spațiu

locativ, dar nu a putut obține înregistrarea dreptului de proprietate asupra încăperii

date, în ședința de judecată, Cotovschi Andrei a prezentat instanței copiile hotărârii

Curții de Apel din 21 decembrie 2012 (dosar nr. xxxxx) și a deciziei Colegiului Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al CSJ din 05 februarie 2014, prin

care a fost menținută hotărârea instanței de apel. Toate acestea denotă că, prin

emiterea ilegală de către inculpat a încheierii din 29 martie 2010, care a servit temei

de folosire de OCT a încheierii falsificate a instanței de judecată pretins a fi emisă la

09 martie 2010, a fost schimbată destinația bunului imobil, prin ce au fost cauzate

prejudicii ACC 55/250, inclusiv materiale. Din declarațiile reprezentantului rezultă

că, asociația achită serviciile comunale, încălzirea, etc., deși nu utilizează acel spațiu;

- la fel, în argumentarea hotărârii adoptate instanța a invocat că, administrația

publică locală a informat că, nu i-a fost cauzat careva prejudiciu în acest context,

procurorul a menționat că, stabilirea faptului cauzării căruiva prejudiciu este un

criteriu juridic ce urmează a fi apreciat de instanța de judecată și nu de administrația

publică locală, în mod analogic, legislatorul în art. 221 alin. (4) Cod de procedură

penală, a stabilit că pretențiile civile pot fi înaintate și fără acordul organului

respectiv.

fost admis apelul declarat de către procuror, fiind casată integral sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

Ungureanu Oleg Xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2), lit. c) Cod penal și în conformitate

cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penal, a fost liberat de

pedeapsă, în legătură cu expirarea termenului prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod

penal.

în mod incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, ce au fost

apreciate incorect, astfel ajungând eronat la concluzia de achitare a lui Ungureanu

Oleg în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii și în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

comisă de către inculpat, având în vedere aprecierea eronată dată de către instanța

de fond probatoriului administrat la caz, cât și interpretarea incorectă a stării de

fapt constatate pe parcursul cercetării judecătorești.

Prima instanță la adoptarea sentinței în privința inculpatului, Ungureanu Oleg,

urma a soluționa chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală,

luînd în considerație toate mijloacele de probă administrate în primă instanță.

În speță, instanța de apel a constatat următoarea situație de fapt:

5

Ungureanu Oleg Xxxxx, deținând în baza ordinului nr. 24 din 02 martie 2009, al

Directorului Departamentului de executare, funcția de Executor Judecătoresc Superior al

Oficiului de Executare Centru, având calitatea de persoană publică în virtutea prevederilor

art. 123 alin. (2) Cod penal, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, contrar

prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 204-XVI cu privire la sistemul de executare silită,

art. 22 alin. (1) Cod de Executare al RM, care stipulau că: executorul judecătoresc este în

drept să emită încheieri în limitele competențelor prevăzute de Codul de Executare; să emită

acte procedurale în limitele competențelor prevăzute de lege; să ridice de pe bunuri

sechestrul în cazul achitării de către debitor a datoriei și al recuperării cheltuielilor de

executare din contul altor bunuri vândute sau prin alte modalități de executare, necesității

sechestrării unor alte bunuri solicitate pe piață în scopul urgentării executării documentului

executoriu, vânzării bunului în condițiile art. 125 din prezentul cod, imposibilității vânzării

bunului, scoaterii de sub sechestru a bunului în baza unei hotărâri judecătorești definitive,

solicitării creditorului, dacă sunt achitate cheltuielile de executare, inclusiv onorariul,

vânzării de către creditorul gajist a bunului gajat, cu condiția prezentării executorului

judecătoresc a documentelor confirmative privind prețul de vânzare și calculul creanței și cu

condiția virării la contul executorului judecătoresc a diferenței dintre prețul de vânzare și

valoarea creanței sale acționând cu titlu oficial, ca persoană care reprezintă Departamentul

de Executare, intenționat a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege în următoarele împrejurări:

La data de 01 martie 2010, Ungureanu Oleg aflându-se în sediul Oficiului de

Executare Centru, amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, nr. 73,

acționând din intenție directă și urmărind scopul schimbării modului de folosință a încăperii

de la etajul 1 al bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, xxxxx, din „nelocativă” în

„locativă”, în cadrul procedurii de executare nr. xxxxx, din numele creditorului, Margină

Andrian, a întocmit cererea potrivit căreia era solicitată anularea sechestrului aplicat pe

bunul imobil menționat prin încheierea executorului judecătoresc, Ungureanu Oleg, din 24

iulie 2009 cu nr. xxxxx și a executat din numele lui Margină Andrian semnătura acestuia.

În continuare, la data de 29 martie 2010, executorul judecătoresc, Ungureanu Oleg,

aflându-se în sediul Oficiului de Executare Centru, amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan

cel Mare și Sfînt, nr. 73, acționând din intenție directă în vederea realizării scopului

prestabilit și al înlăturării obstacolelor în folosirea încheierii false pe care o deținea, pretins a

fi emisă la data de 09 martie 2010 de Judecătoria Centru, mun. Chișinău, în dosarul nr. 274-

267/09, prin care ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a fost obligat să facă

înscrierea în Registrul Bunurilor Imobile privind schimbarea modului de folosință a

încăperii de la etajul 1 al bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, xxxxx, în lipsa

temeiurilor prevăzute de art. 127 Cod de Executare al RM, care condiționează ridicarea

sechestrului de pe bunuri, a emis încheierea cu nr. xxxxx, prin care a dispus ridicarea

sechestrului aplicat prin încheierea cu nr. xxxxx din 24 iulie 2009, asupra etajului nr. X al

bunului imobil nominalizat.

Ulterior, la data de 30 martie 2010, ora 10.31, Ungureanu Oleg a înaintat către ÎS

„Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău o cerere privind efectuarea în Registrul

bunurilor imobile a modificărilor indicate în încheierea falsă, la care a anexat și încheierea

emisă ilegal la data de 29 martie 2010. Ca rezultat, în aceeași zi în Registrul Bunurilor

6

Imobile au fost efectuate modificările solicitate, fapt care a permis persoanelor publice din

cadrul Primăriei mun. Chișinău, ilegal să elibereze la data de 14 septembrie 2012 pe numele

lui Rusu Marcel, ordinul de repartiție cu dreptul de a se instala în ap. xxxxx din blocul nr.

X amplasat pe xxxxx, mun. Chișinău.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Ungureanu Oleg a comis infracțiunea prevăzută

de art. 328 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „depășirea atribuțiilor de serviciu, adică

săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

Tot el, la data de 30 martie 2010, ora 10.31, acționând din intenție directă, aflându-se

în sediul ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, amplasat în mun. Chișinău,

str. Armenească, nr. 42A, deținând încheierea pretinsă a fi emisă la data de 09 martie 2010

de Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, Ștefan Niță, în dosarul nr. 274-267/09,

prin care ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a fost obligată să facă

înscrierea în Registrul bunurilor imobile privind schimbarea modului de folosință a încăperii

de la etajul X al bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, xxxxx din „nelocativă” în

„locativă”, cunoscând cu bună știință că încheierea este falsă, a înaintat o cerere, privind

efectuarea în Registrul bunurilor imobile a modificărilor indicate în încheierea falsă.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Ungureanu Oleg a comis infracțiunea prevăzută

de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, individualizată prin ,,deținerea și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, acțiuni comise în privința unui document

de o importanță deosebită”.

Cu toate că inculpatul, Ungureanu Oleg nu și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, instanța de apel a constatat că vinovăția acestuia în

comiterea faptelor reținute a fost dovedită prin următoarele probe administrate,

cercetate în instanța de fond și verificate în ședința instanței de apel, și anume:

declarațiile reprezentantului părții vătămate, ACC 55/250, Cotovschi Andrei;

declarațiile martorilor, Margină Andrian, Doroftei Igor, Reabova Elena, Niță Ștefan,

Duceac Igor, Boțan George, Cataraga Olga.

Aferent declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate, și relatărilor

martorilor audiați, instanța de apel a considerat că, vina inculpatului, de comiterea

faptelor descrise supra, a fost dovedită integral și prin alte probe, și anume:

procesul-verbal de confruntare din 07.02.2013, între învinuitul Ungureanu O. și

Margină A.; raportul de expertiză tehnică a documentelor nr. 672 din 29.09.2012;

raportul de expertiză tehnică a documentelor nr. 387 și 388 din 02.10.2013; raportul

de expertiză tehnică a documentelor nr. 496 din 03.01.2014.

Urmare a rejudecării cauzei, instanța de apel a exclus calificativul „cauzare de

daune în proporții considerabile intereselor publice”, constatând ca fiind integral

demonstrat calificativul cauzarea de daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale ACC 55/250, fapt care determină lipsa de careva pretinse

neclarități și încălcări invocate de către partea apărării privind modificarea normei

art. 328 Cod penal, odată cu adoptarea hotărârii Curții Constituționale a RM nr. 22,

din 27 iunie 2017, conform cărora textul „intereselor publice sau” a fost declarat

neconstituțional.

7

Reiterând elementele constitutive ale infracțiunii comise de către inculpatul,

Ungureanu Oleg, instanța de apel a notat, că la capitolul dat, careva dubii ce ar

pune la îndoială vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (1) Cod penal, nu au fost identificate fiind certă concluzia de vinovăție pentru

comiterea acestei fapte.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c)

Cod penal, instanța de apel a relatat că, conform dosarului cadastral nr. X, la data de

30 martie 2010, ora 10:31 min., executorul judecătoresc, Ungureanu Oleg, a înaintat

în adresa OCT Chișinău, mun. Chișinău, o cerere prin care a solicitat efectuarea

modificărilor în Registrul Bunurilor Imobile prin ce a cerut schimbarea modului de

folosință a încăperii de la etajul 1 al bunului imobil amplasat în mun. Chișinău,

xxxxx din „nelocativă” în „locativă”. La cerere a anexat încheierea pretins a fi emisă

la data de 09 martie 2010, în dosarul nr. 274-267/09 de judecătorul, Ștefan Niță, prin

care Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a fost obligat să efectueze înscrierea în

Registrul Bunurilor Imobile privind schimbarea modului de folosință a încăperii de

la etajul 1 al bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, xxxxx. Din partea

introductivă a încheierii rezultă că aceasta a fost emisă în baza demersului

executorului judecătoresc, Ungureanu Oleg, privind explicarea extinderii și aplicării

dispozitivului hotărârii judecătorești. în sensul dat, instanța de apel a reținut că

conform procesului-verbal din 10 august 2012, de examinare a registrului de

evidență a corespondenței de ieșire din anul 2010 a Oficiului de Executare Centru,

procesului-verbal din 13 august 2012, de examinare a registrului de evidență a

documentelor de intrare a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, și cu demersul, din

prima și a doua filă a procedurii de executare nr. xxxxx s-a constatat clar că

inculpatul, Ungureanu Oleg, cunoștea despre faptul că încheierea emisă la caz este

falsificată, cu atât mai mult fiind cert stabilit și scopul, acestor acțiuni, care a fost

unul de camuflare a acțiunilor sale, manifestat prin pretinsa întocmire a demersului

prin care ar fi solicitat instanței de judecată să explice dispozitivul hotărârii

judecătorești din data de 13 octombrie 2009. La fel, la cererea înaintată OCT

Chișinău, Ungureanu Oleg, a anexat încheierea nr. xxxxx din 29 martie 2010, prin

care a anulat măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 24 iulie 2009, fapt

care a generat posibilitatea efectuării modificărilor indicate în încheierea falsificată

pretins a fi emisă de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău la data de 09 martie

2010.

Instanța de apel a considerat că, în acest caz, vinovăția inculpatului de

comiterea faptelor indicate și descrise în prezenta decizie și-a găsit deplină

confirmare, situație care exclude careva dubii și neclarități, cu atât mai mult că

urmare a rejudecării cauzei, instanța de apel a constatat ca fiind nemotivată

concluzia instanței de fond privind achitarea lui Ungureanu Oleg, de comiterea

faptelor incriminate.

În virtutea celor expuse, instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe Ungureanu

Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2), lit. c)

Cod penal, deoarece vinovăția acestuia a fost demonstrată indubitabil fiind

8

constatată cu certitudine existența faptelor infracționale și comiterea acestora

anume în circumstanțele descrise supra.

În continuare, instanța de apel a notat existența temeiurilor de a dispune

încetarea procesului penal în baza art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2) lit. c) Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală,

așa cum prevede norma art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală.

avocatul inculpatului, Brînză Victor, la data de 14.06.2018 și 12.11.2018, care în

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În argumentarea cererilor de recurs invocă următoarele:

- decizia de condamnare emisă de instanța de apel este eronată din motiv că

Ungureanu O. nu a comis faptele pentru care a fost condamnat, iar concluziile

instanței de apel nu sunt confirmate prin probe, fiind bazate pe declarațiile lui

Margină Adrian, persoană față de care există anumite probe că a săvârșit

infracțiunea ce se investighează;

- toate evenimentele expuse în învinuirea înaintată lui Ungureanu Oleg au fost

generate de Margină Adrian, s-au produs cu participarea ultimului și urmăreau

aspecte în favoarea lui, care era creditor în procedura de executare.

- instanța de apel în constatările formulate privind faptele pretins a fi comise

de Ungureanu Oleg a depășit limitele judecării cauzei și învinuirii formulate în

rechizitoriu;

- instanța de apel ar fi constatat că prin modificarea modului de folosință a

încăperii de la etajul 1 al bunului imobil amplasat în mun. Chișinău xxxxx nr. X, din

„nelocativă” în „locativă”, în cadrul procedurii de executare nr. xxxxx ar fi fost

prejudiciată ACC 55/250;

- potrivit învinuirii din rechizitoriu Ungureanu Oleg a fost acuzat în temeiul

art. 328 alin. (1) Cod penal pentru cauzarea prejudiciului patrimoniului

administrației publice locale;

- instanța de apel l-a condamnat pe Ungureanu Oleg pentru o faptă de care el

nu a fost pus sub învinuire, or acest fapt contravine art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- concluzia instanței de apel despre prejudicierea ACC 55/250 printr-o faptă

comisă în 2010 este absurdă pentru că asociația a fost fondată în 2011 și la momentul

producerii evenimentelor incriminate lui Ungureanu Oleg, acest ACC 55/250 pur și

simplu nu exista;

- potrivit răspunsurilor formulate de Primăria mun. Chișinău și executorul

judecătoresc Ungureanu Oleg, prezentate și invocate ca probe ale apărării rezultă

că, imobilul în litigiu din mun. Chișinău, xxxxx nr. X, este proprietate a autorității

administrației publice locale (mun. Chișinău) și nu a fost transmis în gestiunea ACC

55/250, iar prin schimbarea modului de folosință a acestei încăperi în cadrul

procedurii de executare nr. xxxxx din gestiunea executorului Ungureanu Oleg nu a

fost produs nici un prejudiciu administrației publice locale;

9

- atât acuzarea, cât și instanța de apel în mod pripit și abuziv au ajuns la

concluzia că executorul Ungureanu Oleg a falsificat cererea din numele lui Margină

Adrian și fără temei legal a emis încheierea din 29.03.2010 privind anularea

măsurilor de asigurare;

- Ungureanu Oleg era în drept și chiar obligat să emită încheierea din

29.03.2010 pentru a îmbunătăți situația creditorului procedurii din gestiune

Margină Adrian și chiar în lipsa unei cereri din partea acestuia;

- invocarea de procuror și instanța de apel a faptului că semnătura în cererea

din 01.03.2010 din numele lui Margină A. este falsă, nu este relevantă atâta timp cât

însuși Margină Adrian declară că o astfel de cerere i-a fost prezentată spre semnare

de Ungureanu Oleg;

- în lipsa unor probe, atât procurorul, cât și instanța de judecată, arbitrar afirmă

că anume Ungureanu Oleg a falsificat semnătura din numele lui Margină Adrian, or

rapoartele de expertiză concluzionează că: a) probabil Margină Adrian a efectuat

această semnătură prin imitare, f) probabil că nu Margină Adrian a efectuat această

semnătură, dar nici un act sau martor nu probează că anume Ungureanu Oleg a

semnat în numele lui Margină A. în cererea din 01.03.2010;

- această incertitudine urma a produce efecte în favoarea faptului că nu

Ungureanu Oleg a efectuat semnătura din numele lui Margină Adrian;

- concomitent, nu a fost probat nici faptul că Ungureanu Oleg a confecționat

încheierea Judecătoriei Centru din 09.03.2010 sau a deținut-o sau folosit-o prin

prezentarea la Organul Cadastral Teriotrial.

- faptele comise de Ungureanu Oleg nu întrunesc latura obiectivă a

infracțiunilor ce i se incriminează;

- pentru condamnarea lui Ungureanu Oleg, în temeiul art. 328 Cod penal,

instanța de judecată era obligată să constate existența unui prejudiciu survenit în

rezultatul acțiunilor acestuia;

- ACC 55/250 nu poate avea calitatea de parte vătămată, iar un prejudiciu adus

acesteia nu a existat, nu a fost probat și nu poate fi invocat în acest proces;

- prin Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 22 din

27.06.2017 a fost declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din alineatul

(1) al articolului 328 din Codul penal.

- instanța de apel a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriu pentru

că lui Ungureanu Oleg nu îi este înaintată învinuirea de cauzare de daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale ACC 55/250, dar

învinuirea se referă la prejudicierea administrației publice;

- nu există vreo probă sau vreo declarație a unui participant la proces din care

ar rezulta că anume Ungureanu Oleg a falsificat semnătura din numele lui Margină

Adrian în cererea din 01.03.2010 și anume Ungureanu Oleg a falsificat încheierea

Judecătoriei Centru din 09.03.2010.

noiembrie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate fiind casată total

decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet

de judecată.

10

hotărârea atacată, sub aspectul învinuirii în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, a

constatat, că la judecarea cauzei în privința inculpatului Ungureanu O. au fost

admise erori de drept, ce au încălcat drepturile fundamentale ale acestuia, eroare ce

urmează a fi reparată la etapa examinării în instanța de apel, deoarece aceasta se

referă și la aspectele de fapt, iar apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanei care l-a

declarat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate (pct. 5.1. din decizie):

a) specificând că ,,Subsidiar, Colegiul Penal reține că, conform relatărilor martorului,

Niță Ștefan, care a menționat că în calitate de judecător a examinat recursul declarat de

către Primăria mun. Chișinău, împotriva încheierii executorului judecătoresc, Ungureanu

Oleg, privind aplicarea sechestrului asupra etajului X, al imobilului din str. Xxxxx, mun.

Chișinău, ulterior a fost informat de către grefier despre faptul că există o încheiere privind

explicarea modului de executare a încheierii judecătorești, și fiind îngrijorat despre existența

unei asemenea încheieri, deoarece dânsul nu a pronunțat o astfel de încheiere, a ridicat

dosarul din arhivă, iar dânsul s-a convins că o astfel de încheiere nu a fost emisă de către el,

după care a informat președintele instanței judecătorești.

Conform raportului de expertiză tehnică a documentelor nr. 672 din 29 septembrie

2012 a fost stabilit că două impresiuni de ștampile rotunde, amplasate sub textul încheierii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, (judecător Ștefan Niță) din 09 martie 2010 pe dosarul

nr. 274 - 267/09 nu au fost aplicate cu ștampila Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

circumstanță care arată clar că încheierea în cauză a fost falsificată.

Colegiul Penal notează ca fiind certă concluzia că anume inculpatul Ungureanu Oleg,

a falsificat această încheiere a instanței judecătorești din data de 09 martie 2010, în

contextul în care martorul Margină Andrei, a remarcat faptul că a văzut încheierea dată

atunci când i-a fost prezentată de către executorul judecătoresc”, a depășit limitele

învinuirii formulate, or, potrivit celor menționate supra, în acțiunile inculpatului,

este constatată și prezența semnului calificativ „confecționarea documentelor oficial

false”, fapt neincriminat ultimului în rechizitoriu.

b) în continuare, tot în partea motivată, instanța de apel menționează, că

anume Ungureanu O. a falsificat semnătura din numele lui Margină Adrian, însă

potrivit raportului de expertiză juridică nr. 858/859 din 02.06.2015, pct. 3) din

concluzii indică: „Semnătura de la rubrica „Margină Andrian” din cererea datată cu

01.03.2010 (fila 7 a procedurii de executare nr. xxxxx), a fost probabil executată de către

Margină Andrian printr-un procedeu de auto-deghizare a propriei semnături”. Totodată,

pct. 4) al aceluiași raport statuează că: „Nu a fost posibil de stabilit dacă semnătura de la

rubrica „Margină Andrian” din cererea datată cu 01.03.2010 (fila 7 a procedurii de

executare nr. xxxxx), a fost executată de Ungureanu Oleg, deoarece în semnătura dată și

în modelele de semnături executate de Ungureanu Oleg lipsesc indici cantitativi și calitativi

în care s-ar reflecta careva caracteristici de execuție comună” (f.d. 2-16 vol. III).

11

Instanța de recurs a indicat că, chestiunea asupra căreia instanța ierarhic

inferioară urmează să se expună prin argumente temeinice, se referă la

incertitudinea reținută supra în baza rapoartelor de expertiză care dovedesc

contrariul.

În continuare, cu referire la învinuirea inculpatului pe art. 328 alin. (1) Cod

penal, a constatat că,

a) instanța de apel, reținând fapta în învinuirea adusă în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal (f.d. 60 vol. V), a exclus sintagma ,,…prin ce au fost cauzate daune

considerabile patrimoniului administrației publice locale”, și calificativul ,,cauzare de

daune în proporții considerabile intereselor publice” și califică ca ,,cauzare de daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice”, însă în fapta reținută nu este invocat căror persoane fizice sau juridice le-

au fost cauzate daune și care sânt proporțiile.

Infracțiunea prevăzută la art. 328 alin.(1) Cod penal, este una materială și

include survenirea unor urmări prejudiciabile, care urmează a fi apreciate coroborat

cu norma de trimitere din art. 126 Cod penal, în temeiul căreia se evaluează in

concreto prejudiciul cauzat în fiecare caz.

b) în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel menționează că, ,, deși la caz

nu a fost înaintată o acțiune civilă de către partea vătămată, ACC 55/250, acest fapt nu

poate servi drept temei pentru a considera că nu a fost cauzată o careva daună urmare a

acțiunilor infracționale comise de către inculpatul, Ungureanu Oleg, or, conform relatărilor

reprezentantului părții vătămate, ACC 55/250, Cotovschi Andrei, acesta a susținut că

încăperea cu 131 m2 este încălzită cu încălzire centrală, dar SA „Termocom” a refuzat să

pună plata pentru încălzirea dată la primărie invocând că după datele cadastrale nu știe cine

este proprietarul și respectiv locatarii achită încălzirea dată, suma de 20000 lei pe an”, fapt

neinvocat în rechizitoriu.

Totodată, în instanța de fond, a fost prezentată informația emisă de Primăria

mun. Chișinău, din care rezultă că prin modificările efectuate în Registrul bunurilor

imobile referitoare la bunul imobil situat în mun. Chișinău, xxxxx, etajul X, acesta

rămâne a fi în proprietatea autorității publice locale, și nu al ACC 55/250.

Mai mult ca atât, în cadrul ședințelor de judecată în instanța de apel, de către

reprezentantul pretinsei părți vătămate, Cotovschi Andrei, nu a fost prezentată nici

o probă care ar fi demonstrat cauzarea de daune ACC 55/250, îndeosebi suma de

20000 lei.

Astfel, reținând cele menționate supra, instanța de apel urmează să stabilească

care ar fi prejudiciul adus și cui, intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice și/sau juridice, de pretinsele acțiuni ilegale ale

lui Ungureanu O.

În aceste împrejurări, instanța de recurs a considerat că, erorile semnalate

supra, nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-

penale. Din atare considerente, încălcările enunțate au determinat instanța de recurs

să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea

12

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cadrul

căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare și în

condițiile de nemijlocire și contradictorialitate, pentru adoptarea unei soluții corete.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și apel

nu confirmă existența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (1) Cod penal, la fel nu au fost prezentate careva probe pertinente și

concludente din care ar rezulta că infracțiunea prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c)

Cod penal, incriminată inculpatului a fost comisă de Ungureanu O.

Astfel, la învinuirea expusă de acuzator, instanța de recurs a considerat că

Ungureanu O. nu a comis faptele infracționale care i-au fost incriminate, iar temeiuri

de casare a sentinței lipsesc.

Astfel, instanța de apel a reținut că, fapta inculpatului Ungureanu O., nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod

penal.

În acest context, instanța de apel a stabilit că, atât la faza de urmărire penală dar

și în cadrul cercetării judecătorești Ungureanu O. a declarat că, faptele ce i se

incriminează lui de depășire a atribuțiilor de serviciu, deținere și folosire a

documentelor oficiale false nu au fost comise de el, iar aceste depoziții nu au fost

combătute prin careva probe ale acuzării.

Relevant la acest capitol fiind faptul că Ungureanu O. a comunicat instanței de

judecată că nu a cunoscut despre faptul că, încheierea prezumată a fi emisă la data de

09.03.2010 de Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Ștefan Niță în dosarul

nr. 274-267/09, pe care o deținea Margină Adrian este falsă, iar el nici nu a deținut

originalul acestei încheieri, respectiv, instanța dea pel a stabilit, că nici unul din

martori, sau reprezentantul părții vătămate, ca persoane ce susțin circumstanțele

expuse în învinuire nu au invocat faptul că, Ungureanu O. ar fi deținut o asemenea

încheiere în original, ar fi participat la întocmirea acesteia sau la utilizarea acesteia în

beneficiul său sau a altor persoane.

Mai mult, nici organul de urmărire penală nu a probat faptul că, Ungureanu O.

ar fi deținut originalul încheierii nominalizate sau că el ar fi falsificat o atare

încheiere.

În același context, instanța de apel a indicat că, nu a fost probat faptul că,

Ungureanu O. ar fi falsificat cererea din 01.03.2010 din numele lui Margină Andrian

prin falsificarea semnăturii aplicate pe aceasta, or Ungureanu O. direct a indicat că

anume el a tipărit la calculator textul cererii în cauză și a imprimat cererea dată, după

care i-ar fi transmis-o lui Margină Andrian. Totodată, Ungureanu O. a indicat că nu-și

amintește dacă Margină Andrian a semnat cererea în cauză atunci sau ulterior.

Respectiv, prin probele acuzării aceste circumstanțe nu au fost combătute, or din

declarațiile martorilor, dar și din alte materiale anexate la dosar nu a fost dovedit

faptul că, Ungureanu O. ar fi semnat pe cererea în cauză.

13

Totodată, reieșind din rapoartele anexate la materialele dosarului, instanța de

apel a reținut că, nu a fost stabilit faptul, că anume Ungureanu O. ar fi efectuat

semnăturile din numele lui „Margină Andrian”, în cererea din 01.03.2010, dar și din

numele Judecătorului „Ștefan Niță”, în încheierea din 09.03.2010. Mai mult, acuzarea

s-a axat pe persona inculpatului, însă nu a identificat persoanele care ar fi falsificat

încheierea prezumată a fi emisă de Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr.

274-267/09 din 09.03.2010, care s-a dovedit a fi falsă.

De asemenea, din probele analizate și apreciate supra nu a fost dovedit faptul

deținerii și folosirii de către Ungureanu Oleg a actelor oficiale false.

În acest context, instanța de apel a indicat, că nu a fost probat și nu s-a confirmat

faptul, că Ungureanu Oleg ar fi deținut sau folosit cererea datată cu 01.03.2010 și/sau

încheierea prezumată a fi emisă de Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr.

274-267/09 din 09.03.2010, care s-a dovedit a fi falsă.

Mai mult, s-a stabilit faptul că Ungureanu Oleg, doar la solicitarea lui Margină

Andrian a întocmit scrisoarea adresată Î.S. „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău, la care a fost anexată încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 274-

267/09 din 09.03.2010, înscrisuri pe care i le-a transmis lui Margină Andrian pentru a

le înregistra la adresată Î.S. „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

Prin urmare, apelantul nu a motivat și nu a adus probe, că anume Ungureanu O.

ar fi depus personal la Î.S. „Cadastru” Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău cererea cu

încheierea nominalizată în baza cărora ar fi fost efectuate înscrieri în Registrul

bunurilor imobile.

Mai mult, procurorul nu a prezentat careva probe și nu a stabilit cert forma și

cuantumul presupuselor daune, aduse intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice și/sau juridice de pretinsele acțiuni ilegale ale lui Ungureanu O.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a indicat că potrivit informației emise

de Primăria mun. Chișinău, prin modificările efectuate în Registrul bunurilor imobile

referitoare la bunul imobil din mun. Chișinău, xxxxx, etajul X, nu i-au fost cauzate

prejudicii, iar bunul imobil cu pricina rămâne a fi în proprietatea autorității publice

locale. Mai mult ca atât, din încheierea emisă de executorul judecătoresc Ungureanu

Oleg, acesta a menținut sechestrul pe imobilul cu pricina.

Astfel, circumstanțele stabilite și descrise supra indică faptul, că ACC 55/250 nu

deține în condițiile legislației civile calitatea de proprietar al imobilului cu pricina,

astfel că aceasta fără un temei legal a fost recunoscută ca parte vătămată pe dosar.

Consecvent, instanța de apel a indicat, că din probele analizate și apreciate de

instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor s-a stabilit indubitabil că

faptele infracționale imputate lui Ungureanu O. au fost comise de alte persoane.

Respectiv, în situația în care în acțiunile executorului judecătoresc Ungureanu O.

ar exista anumite semne că acestea ar fi în contradicție cu prevederile legale, totuși nu

a fost probat faptul că acestea constituie infracțiuni și anume, infracțiunile

incriminate potrivit actului de învinuire.

La caz, instanța de apel a reținut, că în ședința instanței de apel nu s-a indicat, iar

ulterior stabilit, care ar fi motivul și scopul comiterii de către Ungureanu O. a faptelor

14

infracționale incriminate prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2) lit. c) Cod

penal. Or, apelantul nu a argumentat clar și suficient circumstanțele ce l-ar fi

determinat pe Ungureanu O. să comită infracțiunile incriminate și ce ar fi urmărit de

pe urma acestora, or după cum s-a stabilit din declarațiile martorilor și în special a

martorului Margină Andrian, nu au existat careva înțelegeri dintre Ungureanu O. și

Margină Andrian dar și alte persoane, potrivit cărora Ungureanu O. ar fi obținut

careva beneficii ca rezultat al executării documentului executoriu în cadrul procedurii

nr. xxxxx

Astfel, în cazul lui Ungureanu O. lipsește latura subiectivă a infracțiunilor

incriminate.

În astfel de împrejurări, instanța de apel a reiterat, că în lipsa confirmării

faptului de săvârșire de către Ungureanu O. a unor acțiuni care depășesc în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, învinuirea lui Ungureanu

O. de fapta infracțională prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, nu s-a confirmat.

De asemenea, instanța de apel a stabilit lipsa probelor pertinente, concludente și

utile ce ar corobora între ele și ar stabili cert deținerea de către Ungureanu O. a

originalului încheierii Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 274-267/09 din

09.03.2010, care s-a dovedit a fi falsă, respectiv, și în această parte, învinuirea lui

Ungureanu O. de fapta infracțională prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal,

nu a fost probată.

În concluzie, instanța de apel a considerat, că prima instanță a oferit o apreciere

corespunzătoare actului de acuzare și probelor prezentate și apreciate în ședințele de

judecată, din care s-a stabilit cu certitudine că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, dar și că fapta

prevăzută de art. 361 alin.(2) lit. c) Cod penal, nu a fost comisă de inculpat.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel, a dat o apreciere greșită probelor, în derogare de la

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, punînd accentul doar pe depozițiile și

versiunea inculpatului și o interpretare eronată a dreptului material, care nu

coroborează cu celelalte probe administrate pe caz;

- în fond, instanța de apel, în mod incorect a concluzionat asupra soluției de

achitare adoptate în prezenta cauză de către instanța de fond în privința lui

Ungureanu Oleg fapt în temeiul căruia greșit a casat doar formal sentința primei

instanțe;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce dovedesc

vinovăția lui Ungureanu Oleg, în mod greșit a respins probele administrate de către

acuzarea de stat, fără a fi constatate încălcarea normelor procesuale, a apreciat în

mod superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări invocate;

-decizia instanței de apel, prin care a fost menținută practic soluția de achitare a

inculpatului Ungureanu Oleg, este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece instanța

de apel nu s-a pronunțat în mod argumentat asupra dezacordului cu motivele

15

apelului declarat atît de către procuror și în special asupra faptului de ce respinge

probele la care au făcut trimitere autorii apelului, ceea ce denotă că instanța de apel

nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un aspect al complexului faptic

nestabilit, mergînd pe ideea preconcepută a instanței de fond, privind nevinovăției

inculpatului;

- instanța de apel, nu a luat măsurile necesare pentru ca probele concludente și

utile, prezentate de partea acuzării să fie cercetate și apreciate la justa lor valoare,

astfel, că toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin această

inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine și neclaritate cu

privire la soluția adoptată, or cum se explică faptul că probele acuzării au fost trecute

doar în revistă prin enumerarea și indicarea lor, iar criticile invocate de către instanța

de apel se axează în exclusivitate doar pe unele argumente preluate selectiv din

soluția adoptată de către instanța de fond, în speța dată;

- analiza motivelor invocate de către instanțe denotă faptul că, soluția este

întemeiată în exclusivitate pe decalrațile date de inculpat, or conform concluziei

instanțelor de judecată este statuat că, nu a fost probat nici faptul că Ungureanu O.

ar fi falsificat cererea din 01.03.2010 din numele lui Margină Andrian, prin

falsificarea semnăturii aplicate pe aceasta, or, Ungureanu Oleg direct a indicat că

anume el a tipărit la calculator textul cererii în cauză și a imprimat cererea dată,

după care i-a transmis-o lui Margină Andrian. Totodată, Ungureanu O. a indicat că

nu își amintește dacă Margină Andrian a semnat cererea;

- instanțele de judecată au constatat că nu a fost probat și prin urmare nu s-a

confirmat faptul, că Ungureanu Oleg ar fi deținut sau folosit cererea datată cu

01.03.2010 și/sau încheierea prezumată a fi emisă de judecătorul Judecătoriei Centru

mun. Chișinău nr.274-267/09 din 09.03.2010, care s-a dovedit a fi falsă;

- în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că, Ungureanu O. doar la solicitarea

lui Margină Andrian a întocmit scrisoarea adresată ÎS „Cadastru” Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău;

- cererea falsificată din 01.03.2010 și încheierea emisă de inculpat la 29.03.2010

au fost tapate și imprimate consecutiv în același timp în prezența lui Margină

Andrian și transmise imediat după imprimare acestuia pentru a depune cererea în

cancelaria oficiului de executare Centru iar încheierea în cancelaria ÎS „Cadastru"

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

- instanțele probabil intenționat au trecut cu vederea că, deși inculpatul declară

că cererea și încheierea au fost tapate și imprimate consecutiv și imediat transmise,

acestea conțin datele întocmirii cererea - 01.03.2010 și respectiv încheierea -

29.03.2010, un interval de 28 zile, respectiv declarațiile inculpatului urmau să fie

apreciate critic, în loc de aceasta instanța le pune la baza sentinței de achitare, fără a

analiza alte probe materiale, și fără a le corobora cu declarațiile făcute de inculpat;

- un alt aspect care combate declarațiile făcute de inculpat este legat de

afirmația sa, regăsită de 3 ori în textul sentinței și preluate în textul deciziei recurate,

potrivit căreia după primirea cererii din 01.03.2010 întocmite de inculpat, Margină

Andrian s-a deplasat în cancelaria Oficiului de executare în scopul depunerii pentru

înregistrare;

16

- pe cererea falsă din 01.03.2010, lipsește amprenta ștampilei cu numărul de

înregistrare cu care urma să fie datată cererea (a se vedea corpul delict cererea din

procedura de executare și imaginea 4 din raportul de expertiză nr. 387, 388 din

02.10.2013, imaginea 2 din Raportul de expertiză nr.496 din 03.01.2014, imaginea 5

Raportul de expertiză nr.858, 859 din 02.06.2015);

- declarațiile inculpatului urmau a fi apreciate critic de instanțele de judecată

deoarece încheierea din 29.03.2010 a fost înregistrată în cancelarie iar cererea falsă

nu;

- instanțele nu au argumentat și care a fost motivul determinant în neglijarea

declarațiilor făcute de inculpat în cadrul confruntării cu Margină Andrian, la etapa

urmăririi penale, potrivit cărora acesta nu ține minte particularitățile depunerii

cererii din 01.03.2010, putea să fie dată lui personal, dar în orice caz a depus-o în

cancelarie și după aceasta a primit-o, declarații care la fel vin în contradicție cu

declarațiile făcute în instanță de inculpat. Potrivit prevederilor pct.34 al Hotărârii

explicative ale Plenului CSJ nr.5 din 19.09.2006, acesteau urmau a fi apreciate

corespunzător de instanța de judecată în coroborare cu cererea falsă din 01.03.2010,

pe care lipsește numărul de înregistrare, cu încheierea din 29.03.2010 si cu scrisoarea

de însoțire a încheierii adresată OCT Chișinău care este înregistrată în cancelarie;

- la momentul confruntării efectuate la 07.02.2013, inculpatul nu își amintea

particularitățile depunerii cererii din 01.03.2010, pentru ca făcând cunoștință cu

raportul de expertiză nr.387, 388 din 02.10.2013 și raportul de expertiză nr. 858, 859

din 02.06.2015, prin care a fost stabilit că, cererea din 01.03.2010 și demersul adresat

de inculpat în instanța de judecată care a servit temei de oferire unui aspect legal

deținerii și folosirii încheierii false pretins a fi emise de judecătorul Ștefan Niță, să

conștientizeze că vinovăția sa în falsificare cererii este dovedită și astfel, peste mai

bine de 4 ani de la confruntare și 7 ani de la depunerea cererii să-și amintească detalii

legate de depunerea cererii, iar instanța la rândul său să le aprecieze ca fiind veridice

fără a le corobora cu alte probe prezentate de acuzare;

- în contradicție cu prevederile art. 27, art. 101 alin.(1) - (3) din Codul de

procedură penală, instanțele au motivat sentința adoptată doar prin declarațiile

făcute de inculpat în cadrul ședinței de judecată, fără a aprecia fiecare probă din

punct de vedere a veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, sub toate aspectele și în mod obiectiv călăuzindu-se de lege;

- o altă probă cercetată în cadrul examinării în fond ce dovedește ilegalitate

soluției doptate și ce infirmă declarațiile făcute de inculpat este însuși încheierea

nr.xxxxx din 29.03.2010 emisă prin depășirea atribuțiilor de serviciu de inculpat, care

de fapt dovedește vinovăția acestuia;

- în încheiere sunt indicate următoarele: „Ulterior prin cererea creditorului

urmăritor depusă în cancelaria Oficiului de executare Centru la data de 01.03.2010, solicită

ridicarea sechestrului de pe etajul 1, al casei din bd. C Negruzzi, 1, mun. Chișinău, cu

menținerea sechestrului pe bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx. Totodată, creditorul

urmăritor solicită de a permite IS „Cadastru" de a efectua modificările asupra bunului imobil

din cod cadastral nr. xxxxx, mun. Chișinău, conform încheierii nr: 27(4)-267/09 din

09.03.2010”;

17

- acest, corp delict, în afara oricărui dubiu rezonabil dovedește, că inculpatul nu

avea cererea de ridicare a sechestrului la momentul emiterii încheierii nr.27(4)-267/09

din 09.03.2010 și că anume acesta deținând încheierea falsă pretins a fi emisă de

judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chișinău, Ștefan Niță, a depus-o la ÎS

„Cadastru”;

- în încheiere este indicat că, cererea a fost înregistrată în cancelaria Oficiului de

executare, fapt care nu corespunde realității;

- este evident că inculpatul a falsificat cererea creditorului Margină A. pentru a

avea temei legal de a emite încheierea din 29.03.2010, cu ajutorul căreia a devenit

posibilă efectuarea modificărilor de către OCT a destinației bunurilor imobile din

nelocativă în locativă conform încheierii false deținute de inculpat;

- un alt argument prin care instanța motivează soluția pronunțată în privința

inculpatului Ungureanu Oleg ce privește învinuirea adusă în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 328 alin. (1) din Codul penal, este următorul: „(...) instanța de

judecată consideră întemeiat argumentul apărătorului potrivit căruia ACC 55/250 nu deține

în condițiile legislației civile calitatea de proprietar al imobilului cu pricina, astfel că aceasta

fără temei legal a fost recunoscută ca parte vătămată pe dosar”. În același timp, în decizie

sunt indicate declarațiile reprezentantului părții vătămate Asociația de Coproprietari

în Condominiu 55/250, Cotovschi Andrei, care a declarat că la 21.12.2012, a obținut

hotărârea Curții de Apel Chișinău, prin care Consiliul Municipal Chișinău a fost

obligat să transmită încăperile neîocative cu suprafața de 131 m2 în proprietatea

ACC 55/250. Ulterior, hotărârea a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție.

Ulterior, a încercat să execute hotărârile instanței dar din cauză că la ÎS „Cadastru”

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, încăperile avea statut de spațiu locativ, dar nu

a putut obține înregistrarea dreptului de proprietate asupra încăperii date;

- în ședința de judecată Cotovschi Andrei a prezentat instanței copiile hotărârii

Curții de Apel din 21.12.2012 (dosar nr.3 2707/2012) și a deciziei Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ din 05.02.2014, prin care a fost

menținută hotărârea instanței de apel. Toate acestea denotă că, prin emiterea ilegală

de către inculpat a încheierii din 29.03.2010, care a servit temei de folosire de OCT a

încheierii falsificate a instanței de judecată pretins a fi emisă la 09.03.2010, a fost

schimbată destinația bunului mobil, prin ce au fost cauzate prejudicii ACC 55/250,

inclusiv materiale. Din declarațiile reprezentantului rezultă că asociația achită

serviciile comunale, încălzirea etc. deși nu stilizează acel spațiu;

- în argumentarea hotărârii adoptate instanța menționează, că administrația

publică locală a informat că nu i-a fost cauzat careva prejudiciu;

- stabilirea faptului cauzării căruiva prejudiciu este un criteriu juridic ce

urmează a fi apreciat de instanța de judecată și nu de administrația publică locală. În

mod analogic legislatorul în art. 221 alin. (4) din Codul de procedură penală, a

stabilit, că pretențiile civile pot fi înaintate și fără acordul organului respectiv;

- instanța de apel, la adoptarea deciziei, a repetat eroarea de drept admisă de

către instanța de fond și nu a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de

către acuzare, astfel încît concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece

probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în instanță, făcîndu-se

18

referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții,

colegiului penal, îi rămînea doar să aprecieze aceste probe;

- toate aceste motive au fost aduse spre cunoștință instanței de apel și propuse

de acuzare a fi puse la baza deciziei pronunțate, motive însă de care nu a ținut cont

instanța și în mod nejustificat a respins apelul procurorului și a făcut o concluzie

greșită cu privire la circumstanțele în care a fost comisă fapta infracțională, precum

și vinovăția inculpatului;

- instanța de apel la adoptarea deciziei a repetat eroare admisă de instanța de

fond și nu a dat apreciere corectă și justă a cumulului de probe cercetate în prezenta

cauză, soluție care nu poate fi menținută or probatoriul administrat vine să combată

motivele invocate de instanțe.

În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

penală, inculpatul Ungureanu O. a depus referință privind opinia asupra recursului

declarat, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece instanțele de fond au constatat, că probele nu confirmă învinuirea adusă

inculpatului și anume din actele și documentele acumulate și administrate în cadrul

urmăririi penale și supuse cercetării judecătorești în instanțele de judecată nu s-a

stabilit, că fapta lui Ungureanu O. întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art.

328 alin. (1) Cod penal, totodată aceste acte nu arată, că infracțiunea prevăzută de

art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, ar fi fost comisă de acesta.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursului declarat, se reține că procurorul

invocă incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Din conținutul recursului ordinar declarat se atestă că procurorul critică soluția

adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și

probelor administrate în prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de

art. 414 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus

la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

19

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Ca supoziție a celor supra enunțate se reține că chestiunile de fapt asupra cărora

s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost

corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate, Colegiul constată că, potrivit rechizitoriului inculpatul a fost învinuit

de către organul de urmărire penală de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328

20

alin. (1) Cod penal, individualizată prin „depășirea atribuțiilor de serviciu, adică

săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice sau juridice” și art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, individualizată prin „deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, acțiuni comise în privința unui

document de o importanță deosebită”. Însă, prima instanță a adoptat o sentință prin care

inculpatul, Ungureanu O., a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunilor

prevăzute de: art. 328 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii și de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că

fapta nu a fost comisă de inculpat.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

partea acuzării a atacat sentința cu apel. La rândul său, instanța de apel în al doilea

set de proceduri, a adoptat o soluție prin care a respins apelul declarat și a menținut

hotărârea primei instanțe. În asemenea situație, Colegiul penal va supune sintezei

decizia instanței de apel, în cumul cu sentința primei instanțe.

Analizând hotărârea adoptată de către prima instanță, Colegiul lărgit constată,

că deși în partea dispozitivă a sentinței este indicat temeiul de achitare și anume –

de învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute de: art. 328 alin. (1) Cod penal, că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și de art. 361 alin. (2) lit. c)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, însă în partea descriptivă

a sentinței, instanța de judecată indică concluzii din care rezultă și alte temeiuri de

achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv, în cele din urmă soluție menținută de

instanța de apel. Din motiv, că instanța de apel a preluat majoritatea concluziilor

enunțate în sentință, respectiv și decizia instanței de apel conține concluzii

divergente.

Astfel, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect, prin

prisma conținutului sentinței și deciziei în cumul:

Potrivit sentinței de achitare, în partea descriptivă, prima instanță a indicat:

- „... instanța de judecată consideră că nu a fost dovedit faptul deținerii și folosirii

actelor oficiale false”, „... învinuirea lui Ungureanu Oleg de fapta infracțională prevăzută de

art. 328 alin. (1) Cod penal, nu s-a confirmat”(f.d. 221, 222 v. III), astfel prima instanță

arată, că faptele incriminate inculpatului nu au fost săvârșite, semnalând temeiul de

achitare nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

- „organul de urmărire penală a ezitat să se expună care ar fi prejudiciul adus

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și/sau

juridice de pretinsele acțiuni ilegale ale lui Ungureanu Oleg”, „... prin modificările efectuate

în Registrul bunurilor imobile referitoare la bunul imobil din mun. Chișinău, xxxxx nr. 1,

etajul 1, nu i-au fost cauzate prejudicii, iar bunul imobil cu pricina rămâne a fi în

proprietatea autorității publice locale”(f.d. 221 v. III), prima instanță indicând că, nu

este întrunită latura obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului, semnalând

temeiul de achitare fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

21

- „instanța de judecată conchide că, de fapt, faptele infracționale incriminate lui

Ungureanu Oleg Xxxxx au fost comise de alte persoane” (f.d. 222 v. III), prima instanță

semnalând temeiul de achitare fapta nu a fost comisă de inculpat;

- „instanța de judecată ține să accentueze că, organul de urmărire penală nu a stabilit

care ar fi motivul și scopul comiterii de către Ungureanu Oleg Xxxxx a faptelor infracționale

incriminate prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal”, astfel

prima instanță concluzionând că „... în cazul lui Ungureanu Oleg Xxxxx, lipsește latura

subiectivă a infracțiunilor incriminate.”, (f.d. 222 v. III), la fel semnalând în cazul

ambelor infracțiuni temeiul de achitare fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În dispozitivul aceleiași sentințe instanța de fond a hotărât: „Ungureanu Oleg

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal al RM, se achită,

din motivul că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Ungureanu Oleg

Xxxxx învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, se

achită, din motivul că fapta nu a fost comisă de inculpat.” (f.d. 223 v. III).

Potrivit deciziei, în partea descriptivă instanța de apel a indicat:

- „Astfel, vis-a-vis de învinuirea expusă de acuzator, Colegiul consideră că Ungureanu

Oleg nu a comis faptele infracționale care i-au fost incriminate, iar temeiuri de casare a

sentinței lipsesc.” (pct. 58 din decizie), semnalând pentru ambele infracțiuni de care

este învinuit, temeiul de achitare fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

- „De asemenea, din probele analizate și apreciate supra nu a fost dovedit faptul

deținerii și folosirii de către Ungureanu Oleg Xxxxx actelor oficiale false” (pct. 72 din

decizie), astfel instanța de apel, la fel ca prima instanță arată, că faptele incriminate

inculpatului nu au fost săvârșite, semnalând temeiul de achitare nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii;

- „... procurorul nu a prezentat careva probe și nu a stabilit cert forma și cuantumul

presupuselor daune, aduse intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și/sau juridice de

pretinsele acțiuni ilegale ale lui Ungureanu Oleg Xxxxx”, (pct. 76 din decizie), astfel

instanța de apel, ca prima instanță indică la aceea că, nu este întrunită latura

obiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului, semnalând temeiul de achitare fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

- „... în ședința instanței de apel nu s-a indicat, iar ulterior stabilit, care ar fi motivul și

scopul comiterii de către Ungureanu Oleg Xxxxx a faptelor infracționale incriminate

prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal”, instanța de apel

concluzionând ca și prima instanță că „... în cazul lui Ungureanu Oleg Xxxxx, lipsește

latura subiectivă a infracțiunilor incriminate.”, (pct. 83, 85 din decizie), la fel semnalând

în cazul ambelor infracțiuni temeiul de achitare fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Deci, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanțele de fond în

hotărârile adoptate, Colegiul observă o inadvertență în stabilirea temeiului ce stă la

baza achitării lui Ungureanu O., fiind constatate în sentință și decizie concluzii cu

temeiuri de achitare diferite: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, „fapta nu a

fost săvârșită de inculpat” și „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”,

temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1), 2) și 3) Cod de procedură penală.

22

Totodată, instanțele de fond fac concluzii prin care indică același temei de achitare

pentru ambele infracțiuni, însă în dispozitiv temeiurile de achitare sunt diferite

pentru fiecare infracțiune. Mai mult ca atât, Colegiul reține că în situația în care se

pronunță o sentință de achitare pe motiv că, fapta nu a fost săvârșită de către

inculpat, poate atrage efectele juridice prevăzute la art. 3961 Cod de procedură

penală și anume la cererea procurorului, acestuia i se restituie dosarul penal pentru a

relua urmărirea penală în vederea identificării făptuitorului infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs atestă că, menționarea concomitentă a 3 temeiuri de

achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o eroare

de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului, semnalează prezența temeiului pentru

recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care este prevăzută la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor contestate, este

faptul că în partea descriptivă a sentinței la pag. 220 v. III, este indicat că „mai mult,

nici organul de urmărire penală nu a probat faptul că Ungureanu Oleg Xxxxx ar fi deținut

originalul încheierii nominalizate sau că el ar fi falsificat o atare încheiere”. Raționamente

contradictorii, care de asemenea au fost incluse și în pct. 65, a hotărârii instanței de

apel, totodată în pct. 70, instanța de apel menționează că „... Colegiul reține că nu a fost

stabilit faptul că, anume Ungureanu Oleg Xxxxx ar fi efectuat semnăturile din numele lui

„Margină Andrian”, în cererea din 01 martie 2010, dar și din numele Judecătorului „Ștefan

Niță” în încheierea din 01.03.2010”, fără ca instanțele de fond să țină cont de faptul că,

Ungureanu Oleg nu este învinuit în „confecționarea”, dar în „deținerea și folosirea” unei

încheieri, care s-a stabilit că este falsă.

Elocvent în acest sens, Colegiul lărgit evidențiază și faptul că, instanțele de fond

au indicat că, nu a fost stabilită forma și cuantumul presupuselor daunei, aduse

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și/sau juridice de pretinsele acțiuni

ilegale ale lui Ungureanu O. și că nu au fost cauzate prejudicii, indicând în cele din

urmă că „... în situația în care în acțiunile executorului judecătoresc Ungureanu Oleg

Xxxxx ar exista anumite semne că acestea ar fi în contradicție cu prevederile legale, totuși nu

a fost probat faptul că acestea constituie infracțiuni și anume, infracțiunile incriminate

potrivit actului de învinuire”, fără a verifica dacă acțiunile acestuia cad sau nu sub

incidența unei norme contravenționale, prevăzută de art. 313 Cod contravențional.

Mai mult ca atât, verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu

actele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece

instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat

răspuns la toate motivele esențiale invocate în ordine de apel.

Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei hotărârii

judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în cererea de apel

(f.d. 233-240 v. II), totodată menționate și în recurs, unde au fost puse pentru discuție

în instanța de apel, inclusiv argumentele principale, cum ar fi:

„- inculpatul declară că cererea și încheierea au fost tapate consecutiv și imediat

transmise, acestea conțin datele întocmirii, cererea 01.03.2010 și respectiv încheierea

29.03.2010, un interval de 28 de zile, respectiv declarațiile inculpatului urmau a fi apreciate

critic;

23

- un alt aspect care combate declarațiile făcute de inculpat este legat de afirmația sa

regăsită de 3 ori în textul sentinței, potrivit căreia după primirea cererii din 01.03.2010

întocmită de inculpat, Margină Andrian s-a deplasat în cancelaria Oficiului de executare în

scopul depunerii acesteia pentru înregistrare;

- pe cererea falsă din 01.03.2010, lipsește amprenta ștampilei cu numărul de

înregistrare cu care urma să fie datată cererea;

- declarațiile inculpatului urmau a fi apreciate critic deoarece încheierea din 29.03.2010

a fost înregistrată în cancelarie, iar cererea falsă nu;

- din declarațiile martorului Margină A., rezultă clar că inculpatul deținea încheierea

falsă a instanței și după începerea urmăririi penale, pentru a se eschiva de la răspundere

penală, l-a rugat pe Margină A. să depună o cerere de anexare la procedura de executare a

încheierii false;

- instanța de fond a omis însuși faptul că încheierea nr. xxxxx din 29 martie 2010 a fost

emisă cu depășirea atribuțiilor de serviciu, care demonstrează că inculpatul nu avea cererea

de ridicare a sechestrului la momentul emiterii încheierii nr. 274-267/09 din 09 martie 2010

și că anume acesta deținând încheierea falsă pretins a fi emisă de judecătorul Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, Ștefan Niță, a depus-o la ÎS „Cadastru”;

- în încheiere este indicat că Margină Andrian la 01 martie 2010 a depus o cerere prin

care a solicitat ridicarea sechestrului pentru a efectua modificarea destinației bunului imobil

conform încheierii pretins a fi emise la 09 martie 2010 de judecătorul, Ștefan Niță, fapt

imposibil, deoarece Margină Andrian nu putea la 01 martie 2010 să cunoască că la 09 martie

2010, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, va emite o încheiere care s-a dovedit a fi falsă;

-prin emiterea ilegală de către inculpat a încheierii din 29 martie 2010, care a servit

temei de folosire de OCT a încheierii falsificate a instanței de judecată pretins a fi emisă la 09

martie 2010, a fost schimbată destinația bunului imobil, prin ce au fost cauzate prejudicii

ACC 55/250, inclusiv materiale. Din declarațiile reprezentantului rezultă că asociația achită

serviciile comunale, încălzirea, etc. deși nu utilizează acel spațiu.”

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în viziunea apelantului, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de

prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, au fost indicate

motivele expuse în apel, ulterior fiind redat conținutul declarațiilor inculpatului,

reprezentantului părții vătămate și a martorilor, fiind menționate și probele scrise ce

au fost verificate în instanța de apel, considerând în cele din urmă că „... aceste probe

nu indică că fapta lui Ungureanu O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 328 alin. 1) Cod penal, totodată aceste probe nu indică că infracțiunea

prevăzută de art. 361 alin. 2 lit. c) Cod penal, imputată lui Ungureanu O. ar fi fost comisă de

inculpat”, însă instanța ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale

menționate mai sus, fără a fi făcută o analiză sau o argumentare din care

considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, fără

a se expune asupra principalelor motive invocate în apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu și-a motivat soluția

sub aspectul invocat de procuror, precum, că din materialele cauzei rezultă, că

24

inculpatul a deținut și a folosit încheierea judecătorească, cunoscînd cu certitudine că

aceasta este falsă – nefiind emisă de judecător, iar declarațiile inculpatului, precum

că, nu a cunoscut despre aceea că încheierea este falsă, urmează a fi apreciate, în

raport cu cumulul de probe cercetate, dintre care și declarațiile martorului Margină

A., care a relatat că „nu a prezentat acestă încheiere executorului judecătoresc”, deoarece

în decizia contestată nu se regăsește o apreciere conform art.101 Cod procedură

penală a probelor, inclusiv lipsește aprecierea logică a faptului, că potrivit

conținutului încheierii false din 09.03.2010 (f.d.71 v.I), se constată, că aceasta a fost

emisă la demersul înaintat de însuși inculpat - executorul judecătoresc Ungureanu

Oleg, or, este evident, că inculpatul cunoscând conținutul încheierii, nu poate nega

faptul că nu ar fi știut de existența sau inexistența demersului înaintat de sine însuși

către instanța de judecată pentru explicarea extinderii sau aplicării dispozitivului

hotărârii judecătorești, care se afla în procedura sa pentru executare privind la obligarea

Consiliului municipal Chișinau să îl asigure pe Margină Andrian cu spațiu locativ în

condițiile legii, și necătînd la aceasta a înaintat cerere la OCT Chișinău, privind

efectuarea în Registrul bunurilor imobile a modificărilor indicate în încheierea falsă.

Astfel, instanța de apel urmează să dea răspuns și la argumentul principal al

acuzării, precum că „Ungureanu Oleg a deținut și folosit încheierea falsă”, în raport

cu demersurile ce le înaintează în instanța de judecată și dacă trebuia să cunoască

despre posibilitatea existenței sau neexistenței unei astfel de încheieri.

În altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel în

rezultatul judecării apelului declarat după pronunțarea unei sentințe de achitare,

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, în coroborare cu probele

administrate, pe care urma să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Însă, contrar

acestor stricte prevederi legale, instanța de apel s-a pronunțat insuficient de clar

asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate și cercetate, selectiv

reținând conținutul unor probe la formarea concluziilor sale, fără a efectua o analiză

mai amplă, ținând cont și de alte aspecte ce rezultă din conținutul ansamblului

probator, precum și cele atenționate în apelul declarat de partea acuzării, prezența

sau lipsa elementelor infracțiunii imputate ultimului, efectuând o analiză și motivare

neconvingătoare a concluziilor sale, deviind astfel de la cerințele prevăzute la pct. 8)

alin. (1) art. 417 Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de

apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs

nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

25

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători, pentru

adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în

caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să

emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, se casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Ungureanu Oleg Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

26