1ra-77/2019 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-77/2019 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-77/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Țaulean Vitalie Xxxx, născut la xxxx, originar din

or. xxxx, și domiciliat în xxx xxxx, xxxxxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Țaulean Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Tomic Marian a fost lăsată fără soluționare.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Țaulean Vitalie

a fost învinuit că la 17.10.2014 între ora 08:15 – 10:00, încălcând grosolan ordinea

publică, fără a deține un permis autorizat, a intrat în sediul Procuraturii Generale,

situate pe str. Mitropolit Bănulescu-Bodoni nr. 26, mun. Chișinău, din intenții

huliganice și încălcând grosolan ordinea publică, a inițiat o ceartă cu procurorul în

Procuratura Generală, Tomic Marian, la cerințele legitime ale ultimului și a altor

colaboratori, de a părăsi biroul nr. 68, pentru desfășurarea normală a activității de

serviciu, care avea în gestiune procesul penal în privința soției ultimului, xxxxxxx,

i-a perturbat activitatea de audiere a doi martori, insultându-l și manifestînd un

comportament violent față de ultimul și colaboratorii prezenți, ofensându-i în acest

mod onoarea și demnitatea personală a procurorului Tomic Marian.

Prima instanță a indicat că de către organul de urmărire penală acțiunile

inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul,

1

adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc

printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Țaulean Vitalie să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 500 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate, celei pe care o profesează – avocat,

pe un termen de 5 ani, și admiterea acțiunii civile înaintate.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- conform intimei convingeri eronate și a aprecierii părtinitoare a probelor

concludente și legal administrate, de către instanța de judecată a fost efectuată în

mod nejustificat o apreciere faptică a acțiunilor descrise;

- sentința s-a bazat în mod prioritar doar pe declarațiile inculpatului Țaulean

Vitalie, martorilor Guțu Aurelia, Guțu Boris, iar alte probe materiale care au fost

cercetate în cadrul ședinței de judecată nici nu au fost apreciate în mod individual

și coroborate între ele, fiind omisă și aprecierea declarațiilor martorilor acuzării,

inacțiuni care s-au răsfrânt asupra pronunțării unei hotărâri ilegale și neîntemeiate;

- instanța a omis să analizeze o circumstanța concretizată de către partea

vătămată Tomic Marian, că în pofida atribuțiilor de avocat ale lui Țaulean Vitalie,

acesta nu putea să acorde asistență juridică martorilor Guțu Aurelia și Guțu Boris,

fiindcă au fost citați pentru audierea lor în cadrul procesului penal nr. 197 din

24.09.2014, privitor la presupusele acțiuni ilegale ale factorilor de decizie ai

Liceului Teoretic „Tudor Bubuiog”, conducătorul fiind xxxxxx, care era soția lui

Țaulean Vitalie;

- instanța de judecată nu a sesizat, că scopul și intenția inculpatului Țaulean

Vitalie a fost din start preconcepută de a monitoriza examinarea procesului penal,

în care erau vizate direct acțiunile soției sale, xxxx, directorul Liceului Teoretic

„Tudor Bubuiog”, fiindcă după cum a confirmat și partea vătămată pe lângă

martorii pe care i-a însoțit în dimineața zilei de 17.10.2014, alți martori care au fost

citați la fel au venit însoțiți de către avocatul Țaulean Vitalie;

- instanța a neglijat faptul că avocatul Țaulean Vitalie, nu putea să reprezinte

interesele martorilor Guțu Aurelia și Guțu Boris, după motivele invocate, deoarece

se afla în conflict de interese direct, or erau examinate acțiunile soției sale, fapt ce

contravinea cu art.8 pct. 2) din Codul deontoligic al avocatului;

- instanța nu a dat apreciere, mijlocului material, a Ordonanței din

20.10.2014, de înlăturare a avocatului Țaulean Vitalie, din cadrul procesului penal,

2

pe motivele descrise supra, ordonanță care a rămas în vigoare nefiind contestată de

către nimeni dintre părți, fapt ce presupune ca este legală și întemeiată;

- instanța de judecată a neglijat aceste circumstanțe, deoarece aici se ascunde

motivul inițial care a degenerat în comportamentul huliganic, manifestat de către

Țaulean Vitalie față de partea vătămată Tomic Marian, comportament care a fost

de provocare, insultă, opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților,

acțiuni care au avut doar un singur scop de a zădărnici procesul firesc de

examinare sub toate aspectele complet și obiectiv a cirucmstanțelor care vizau

acțiuni ilegale ale factorilor de decizie a Liceului Teoretic „Tudor Bubuiog”;

- stabilirea motivului infracțiunii presupune în fiecare caz concret, un

element necesar pentru calificarea faptei, determinarea periculozității acțiunilor

inculpatului Țaulean Vitalie și a măsurilor de apărare la care a recurs partea

vătămată Tomic Marian prin încercarea de a stopa și a curma acțiunile huliganice

de ofensare, batjocoritoare, realizate printr-un cinism și obrăznicie deosebită, care

în consecință a condus și la perturbarea activității normale a etajului 4, din incinta

Procuraturii Generale, circumstanțe care au fost prezentate prin probe concludente

și pertinente, care în viziunea instanței nu sunt relevante;

- motivele huliganice ale inculpatului Țaulean Vitalie s-au exprimat prin

năzuința de a se manifesta ostentativ, prin a-și etala desconsiderarea față de

societate, față de partea vătămată Tomic Marian și a celorlați colaboratori ai

Procuraturii Generale, ai căror activitate cotidiană de serviciu a fost perturbată. Se

observă scopul, după cum a fost exteriorizat de către inculpatul Țaulean Vitalie în

propria viziune, care a declarat precum că „Activitatea ofițerului de urmărire

penală și a procurorului în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu presupune

niște riscuri permanente de a intra în conflict cu părțile pe dosar ....”;

- vinovăția inculpatului Țaulean Vitalie este dovedită prin declarațiile

martorilor Tomic M., Bantîș V., Uglea M., Corăbieru M., Crețu M., Roșior V.,

Lozan A., Pîrlii Gh., procesul - verbal de ridicare din 27.10.2014, de la procurorul

în Secția minori și protecția drepturilor omului a Procuraturii Generale, Marian

Tomic, a următoarelor acte: Ordonanța din 20.10.2014, de înlăturare a avocatului

Țaulean Vitalie; Permis nr. 1 din 17.10.2014; ordonanța de recunoaștere și anexare

a mijloacelor de probă din 27.10.2014, a ordonanțelor din 20.10.2014, cerere Guțu

Boris, Bunescu Svetlana și Cojocaru Victor, de admitere în calitate de apărător a

lui Țaulean Vitalie; proces - verbal de ridicare din 27.10.2014, a înregistrărilor

video efectuate pe un suport magnetic DVD-RW, de pe camerele de luat vederi din

Procuratura Generală, din data de 17.10.2014; ordonanța de recunoaștere și de

anexare a mijloacelor de probă, din 27.10.2014, a DVD-RW, cu înregistrările

video, camerele de luat vederi din Procuratura Generală, din data de 17.10.2014...;

- declarațiile martorilor Guțu Boris și Guțu Aurelia, urmează a fi apreciate

critic, deoarece sunt persoane cointeresate, fiind vecini cu domnul Țaulean Vitalie.

3

De asemenea s-a constatat că Guțu Boris, este angajat în Liceul „Tudor Bubuiog”,

directorul căreia este soția domnului Țaulean Vitalie, acțiunile căreia se examinau

în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, iar participarea în calitate de avocat ai

martorilor Guțu Aurelia și Guțu Boris, formează conflict de interese, fiind acțiuni

realizate cu premeditare de către inculpatul Țaulean Vitalie de a se implica pe acest

proces despre care știa cu certitudine ca se examinează în privința acțiunilor soției

sale;

- acțiunile ilicite a inculpatului Țaulean Vitalie au fost îndreptate în privința

părții vătămate, Tomic Marian, care este o persoană care exercită o funcție de

demnitate publică. Astfel, comentariile negative, sau orice insulte înaintate la

adresa unui procuror, a bunei credințe acestuia în îndeplinirea actelor procedurale,

a legalității acestora, creează o imagine negativă asupra întregului sistem de

justiție. Inocularea în conștiința cetățenilor a faptului că față de o persoană cu

funcție de demnitate publică, este posibil un asemenea comportament, nu doar că

lezează onoarea și demnitatea victimei dar creează pericolul discreditării justiției și

statului de drept, ceea ce contravine necesității imperioase a întăririi justiției și

statului de drept;

- în prezenta cauză, ținând cont de statutul părții vătămate Tomic Marian,

precum și de faptul că ultimul a fost numit cu cuvinte înjositoare și jignitoare, atât

în prezența martorilor, cât și a colegilor de serviciu, fiind un atac la persoană, i-a

fost cauzat cu certitudine un prejudiciu grav reputației sale. Mai mult, inculpatul

Țaulean Vitalie și-a exprimat un asemenea comportament violent, într-un loc

public, și anume în incinta Procuraturii Generale, precum și faptul că a tulburat

activitatea procurorilor pentru o perioadă de mai mult de jumătate de oră, a adus

atingere imaginii instituției în cauză;

- sunt plauzibile declarațiile părții vătămate Tomic Marian, care a menționat

că: „Văzând că se tulbură ordinea publică a chemat poliția de gardă să intervină

și să-l înlăture pe Țaulean Vitalie. Țaulean Vitalie îl brusca în birou, împingându-l

nefiind de acord să iasă din birou, opunându-se de a ieși”. Dacă în viziunea

instanței descrierea unor astfel de acțiuni nu reprezintă o opunere fizică activă față

de reprezentantul unei autorități, atunci interpretarea instanței a fost eronată,

fiindcă a presupus un conctact fizic dintre inculpatul Țaulean Vitalie față de partea

vătămată Tomic Marian.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că în ședința de judecată,

conform procedurii prevăzute la articolul 415 alin. (21) Cod de procedură penală, la

solicitarea procurorului, au fost audiați inculpatul Țaulean Vitalie, partea vătămată

Tomic Marian, martorii Bantîș V., Uglea M., Guțu A., Guțu B., au fost cercetate și

4

verificate declarațiile și probele materiale examinate în ședința de judecată din

prima instanță, cum ar fi:

- declarațiile martorului Crețu Maia (vol. I, f. d. 198);

- declarațiile martorului Corăbieru Maxim (vol. I, f. d. 194-195);

- declarațiile martorului Roșior Vitalie (vol. I, f. d. 204);

- declarațiile martorului Lozan Alexandru (vol. I, f. d. 211);

- declarațiile martorului Pîrlii Ghenadie (vol. I, f. d. 210);

- procesul - verbal de ridicare din 27.10.2014, din care rezultă că de la

procurorul în Secția minori și protecția drepturilor omului a Procuraturii Generale,

Tomic Marian au fost ridicate următoarelor acte: ordonanța din 20.10.2014, de

înlăturare a avocatului Țaulean Vitalie și Permisul nr. 1, din 17.10.2014 (vol. I, f.

d. 20-21);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a mijloacelor de probă din 27

octombrie 2014 a ordonanțelor din 20.10.2014;

- cererea lui Guțu Boris, Bunescu Svetlana și Cojocaru Victor, de admitere

în calitate de apărător a lui Țaulean V. (vol. I, f. d. 22);

- procesul - verbal din 27 octombrie 2014 de ridicare a înregistrărilor video

efectuate pe un suport magnetic DVD-RW, de pe camerele de luat vederi din

Procuratura Generală, din data de 17 octombrie 2014 (vol. I, f. d. 29-30);

- ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijloacelor de probă, din 27

octombrie 2014, a DVD-RW, cu înregistrările video, camerele de luat vederi din

Procuratura Generală, din data de 17 octombrie 2014 (vol. I, f. d.31);

- copia din registrul de evidență a documentelor (vol. I, f. d. 151).

Astfel, instanța de apel a conchis că urmărirea penală și judecata în primă

instanță s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu

se constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate în cauză.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prima instanță a pus la baza

sentinței probele menționate, la cercetarea cărora au avut acces toate părțile în

egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor.

Probele prezentate în cadrul cercetării judecătorești, puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, sunt admisibile și sunt apreciate conform prevederilor articolului

101 Cod de procedură penală, astfel fiind pertinente, concludente, utile și veridice.

Totodată, instanța de apel a considerat că versiunea inculpatului nu este

combătută prin probele prezentate de partea învinuirii, învinuirea, precum că

inculpatul Țaulean Vitalie a comis acțiuni huliganice, se înfățișează sub forma unei

păreri personale, de ordin subiectiv, din partea părții vătămate Tomic Marian,

astfel încât simplele afirmații, de genul dat, nu sunt suficiente pentru a avea valoare

probantă în sprijinul învinuirii.

5

Mai mult, instanța de apel a atesat că declarațiile martorilor acuzării, la fel,

nu constituie o bază probatorie pentru condamnarea inculpatului, dat fiind că

conținutul lor nu reflectă date ce ar confirma acțiunile huliganice imputate prin

rechizitoriu, iar la cercetarea judecătorească procurorul n-a prezentat pentru

cercetare directă și nemijlocită probele cu înregistrările video (vol.1, f. d. 29 – 31),

la care se face referire în apel ca probe ce demonstrează fapta criminală comisă de

inculpat.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că probatoriul administrat în cauză

nu prezintă garanții de probare certă și concludentă a vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a notat că este solidară cu concluziile cu privire la aprecierea

probelor, efectuată de prima instanță, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal,

sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este

dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

Subsidiar, instanța de apel a menționat că acțiunea civilă înaintată în

procesul penal este soluționată corect, or, conform articolului 387 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de judecată lasă acțiunea civilă fără soluționare în cazul

adoptării sentinței de achitare din motivul că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de apel a mai specificat că conținutul apelului judecat este întemeiat

pe motive, pe alocuri, subiective și emotive, fără a fi însoțite de argumente

substanțiale, din punct de vedere ale legalității și temeiniciei sentinței atacate,

capabile să răstoarne definitiv prezumția de nevinovăție de care este privilegiat

inculpatul, nefiind susținute de un suport probatoriu.

Mai mult, instanța de apel a atestat că nu au fost încălcate valorile ocrotite de

legea penală, or inculpatul, aflat în exercițiul profesiei de avocat, urmărind scopul

asigurării asistenței juridice calificate la doi clienți în cadrul unui proces penal, cu

care încheiase contract, la data de 17.10.2014, aproximativ ora 08:00 – 10:00, s-a

prezentat, împreună, la locul citării clienților.

Partea vătămată, aflată în exercițiul atribuțiilor profesionale de procuror,

care gestiona cauza penală ce-i viza pe clienți, a decis verbal să nu-l admită în

biroul de serviciu, însă inculpatul, în calitate de apărător, a obiectat contra acestui

fapt și a insistat să participe la audierea clienților săi, pe care-i însoțea la solicitare

și cu consimțământul acestora, prezentând confirmarea calității și împuternicirilor

lor.

Instanța de apel a conchis că partea vătămată a considerat că inculpatul ar fi

acționat de o manieră ilicită, afirmând că respectivele acțiuni au perturbat

activitatea funcțională a sa de procuror, precum și a instituției publice în care

activează.

6

În acest sens, instanța de apel a considerat că deși cerințele părții vătămate

față de inculpat de a părăsi biroul de serviciu, par a fi justificate, ele nu se pot

concilia cu obligația ultimului, în calitate de avocat, de a apără interesele clientului

său la audierea programată, astfel încât acțiunile inculpatului de a apăra clientul

sunt net superioare față de cerințele menționate.

Astfel, instanța de apel a evidențiat că înainte de a intra în biroul de serviciu

al părții vătămate, inculpatului, ca avocat al clienților săi, în baza actelor

prezentate, ce confirmă calitatea procesuală și citația corespunzătoare, le-a fost

permisă intrarea în sediul Procuraturii Generale, fapt ce confirmă că la timpul și în

locul desfășurării acțiunilor, inculpatul și partea vătămată se aflau în poziții egale,

ca părți în procesul penal.

În acest context, instanța de apel a remarcat că datorită locului și rolului

exercitat în procesul penal, conform legislației, atât partea vătămată, ca procuror,

cât și inculpatul, ca avocat, sunt independenți în exercitarea funcțiilor lor, totodată,

fiind necesară menținerea respectului procesual unul față de altul. Această

independență și acest respect, fiind esențiale pentru buna funcționare a justiției,

este afirmată de statutul și de principiile etice ale profesiilor exercitate de partea

vătămată și de inculpat.

În atare situație, în calitate de adversar în cadrul procesului penal, se

consideră ca fiind tolerabile criticile inculpatului făcute în adresa părții vătămate,

cu atât mai mult că aceste critici nu conțineau injurii și au fost făcute cu ocazia de a

participa la audierea clienților săi, acțiune procesuală fixată pentru acea dată și în

locul dat.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că expresiile folosite de

inculpat, ca avocat, au fost în legătură cu cauza aflată în procedura părții vătămate,

ca procuror, astfel faptul că au fost percepute de ultimul ca ofense și deranjante,

prin utilizarea unui ton agresiv și caustic, nu echivalează cu acțiuni huliganice, așa

după cum se pretinde.

În plus, s-a indicat că chiar și dacă acțiunile verbale ale inculpatului au avut

o conotație negativă pentru activitatea organului de procuratură, în special pentru

partea vătămată, ca procuror, așa după cum se indică în actul de învinuire, ar trebui

subliniat că aspectul cheie desprins din datele speței se referea la desfășurarea unor

acțiuni procesuale de către organul de urmărire penală, care reprezintă o chestiune

de interes public, lăsând, în așa mod, puțin loc pentru restricții asupra marjei de

acțiune din partea inculpatului, ca avocat.

În această ordine de idei, s-a considerat că remarcile făcute de inculpat în

adresa părții vătămate sunt parte dintr-un context ce vizează interese diferite,

promovate în cursul unui proces penal, în care ambele părți sunt implicate pe

poziții egale: de acuzare și de apărare, fapt ce determină concluzia că acțiunile

inculpatului n-au urmărit scopul încălcării ordinii publice, ci, mai degrabă, au făcut

7

parte din activitatea profesională, conjugată la situația clienților pe care-i asista

juridic – participarea, în calitate de avocat, la audierea ce urma a fi efectuată de

partea vătămată, în calitate de procuror.

În temeiul celor expuse, instanța de apel a conchis că sancționarea

inculpatului, prin aplicarea legii penale, nu corespunde unei nevoi sociale

imperioase, deoarece fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzută la articolul 287 alin. (1) Cod penal -

huliganismul.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, care indică temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or

motivarea soluției este expusă neclar;

- nu au fost supuse verificării probele prezentate în sprijinul acuzării, făcând

trimitere unilateral la argumentele invocate de către apărător în discursul său care

au fost puse la baza sentinței de achitare;

- decizia instanței este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor

examinate în cadrul cercetării judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală;

- instanțele au încălcat și cerințele art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală, conform cărora instanța de judecată la pronunțarea sentinței de achitare are

obligația de a indica motivele pentru care sunt respinse probele aduse în sprijinul

acuzării;

- în rezultatul analizei motivelor instanței de apel enunțate pe caz, acuzarea

concluzionează că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii,

dar acțiunile dânsului urmau a fi calificate de ambele instanțe în baza prevederilor

art. 353 alin. (1) și (2) Cod contravențional, ultragierea colaboratorului organelor

de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistență, adică jignirea premeditată

a onoarei și demnității procurorului și opunerea de rezistență procurorului, soluție

pentru care se va pleda în continuare, evident cu încetarea procesului

contravențional conform art. 30 Cod contravențional, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională, deoarece fapta

a fost comisă la 17 octombrie 2014;

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare, nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului de comiterea contravenției

8

prevăzute de art. 353 alin. (1) și (2) Cod contravențional, ori nu s-a expus asupra

tuturor motivelor indicate în apelul procurorului;

- apărările invocate de inculpat sunt combătute prin probele prezentate;

- decizia atacată nu cuprinde analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub

toate aspectele a mijloacelor de probe administrate, sub aspectul aprecierii probelor

și calificării faptei, în vederea stabilirii adevărului cu privire la săvârșirea

contravenției de către inculpat, astfel, la darea soluției de achitare a inculpatului,

instanțele n-au acordat deplină eficiență dispozițiilor articolelor 7, 101, 384 Cod de

procedură penală;

- instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului, procurorul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele

că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

motivarea soluției este expusă neclar”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei de recurs

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat de către procuror, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma cazurilor specificate de

recurent, Colegiul penal lărgit constată că acest temei nu este incident în speță, dat

fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apelul declarat de către procuror descrise și în pct. 2 a prezentei decizii,

întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și

apreciate corect și de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, descrise și analizate în decizie (f.d. 177-189, vol. II), decizia instanței de

apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de menținere a

9

sentinței primei instanțe de achitare a inculpatului Țaulean Vitalie de sub

învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive a infracțiunii, or în speță nu au

fost administrate suficiente probe care ar confirma prezența laturii subiective și

obiective a infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului Țaulean Vitalie, fără ca

instanța de apel să admită omisiuni ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei

contestate.

La fel, se reține din analiza textului recursului declarat (f.d. 205-223, vol. II)

că acesta, primordial, este întemeiat pe dezacordul cu aprecierea probelor de către

instanțele ierarhic inferioare, precum și recurentul prin motivele invocate face o

proprie analiză subiectivă a probelor apreciate de prima instanță și instanța de apel,

argumentând că probele administrate de partea acuzării demonstrează vinovăția

inculpatului Țaulean Vitalie în comiterea contravenției prevăzute de art. 353 alin.

(1), (2) Cod contravențional, fapta acestuia urmând a fi recalificată din art. 287

alin. (1) Cod penal, iar probele administrate de partea apărării nu combat acest

lucru, în privința cărora Colegiul penal lărgit reține că nu pot fi acceptate, or ținând

cont de prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, și din analiza cererii

de apel declarate de procuror (f.d. 1-35, vol. II), rezultă că asemenea argumente și

motive ce țin de recalificarea faptei inculpatului nu au fost invocate în apel, iar

instanțele de judecată nu au comis vreo eroare în acest aspect, prin urmare acestea

nu mai pot fi invocate în recursul ordinar, nefiind examinate în ordine de apel.

Totodată, se notează că instanța de recurs ordinar nu poate da o nouă

apreciere probelor administrate în speță, ce este de competența exclusivă a primei

instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară,

examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima

instanță și cea de apel la judecarea cauzei, care în cauza dată nu s-au identificat.

Mai mult, ce ține de argumentele recurentului, prin care acesta indică că

acțiunile inculpatului Țaulean Vitalie urmau a fi calificate de instanțele de judecată

în baza art. 353 alin. (1), (2) Cod contravențional, Colegiul penal lărgit atestă că

sunt indamisibile și nu pot fi acceptate, reprezentând o opinie subiectivă a

recurentului, nefundamentată pe careva suport factologic.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

relevante contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa,

detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale

invocate în apelul declarat de procuror, iar motivarea din decizia acesteia, în

virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar

o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

10

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Țaulean Vitalie Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11