1ra-53/2019 — art. 327 alin. 1; 327 alin. 2 lit. c; 323 alin. 1; 324 alin. 1; 42 alin. 3, 177 alin. 1; 332 alin. 1 CP

1ra-53/2019 — art. 327 alin. 1; 327 alin. 2 lit. c; 323 alin. 1; 324 alin. 1; 42 alin. 3, 177 alin. 1; 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-53/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, avocatul

Nicoară Vasile în numele inculpatului Vicol Nicolae, avocatul Roșca Vladislav în

numele inculpatului Bănăruc Eduard, avocatul Mariț Marcela în numele inculpatului

Gudima Vasile, inculpații Sîrbu Veaceslav, Zacrevschi Vadim și avocatul acestora

Cernolev Ion, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2018, a sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18

iunie 2015 și a încheierilor Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău privind

respingerea cererii cu privire la dispunerea efectuării expertizei din 26 ianuarie 2017

și 16 mai 2017, privind respingerea cererii cu privire la asigurarea dreptului la un

proces echitabil, privind respingerea cererii cu privire la examinarea în

contradictoriu a probelor propuse de apărător, privind cererea părții apărării

referitor la asigurarea aplicării Hotărârilor Curții Constituționale, în cauza penală

privindu-i pe

Vicol Nicolae Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.

Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx;

Bănăruc Eduard Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.

Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx;

Beșleagă Anatolie Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-

nul Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx s. Xxxxx str.

Xxxxx;

Zacrevschi Vadim Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx;

Sîrbu Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx;

și

Gudima Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

1

A C O N S T A T A T :

Nicolae Xxxxx, a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

327 alin. (2) lit. c) Cod penal, episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Procesul penal pe capătul de învinuire a lui Vicol Nicolae Xxxxx de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în

temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la

răspundere penală.

Prin aceeași sentință au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Vicol Nicolae Xxxxx, în baza:

- art. 323 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale,

ceea ce constituie suma de 10.000 lei;

- art. 327 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice, pe un termen de 4 ani;

- art. 327 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice, pe un termen de 4 ani;

- art. 327 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice, pe un termen de 4 ani;

- art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții publice, pe un termen de 5 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 6 ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 5 ani și amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa cu amenda să fie

execută de sine stătător.

Bănăruc Eduard Xxxxx, în baza:

- art. 323 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale,

ceea ce constituie suma de 10.000 lei.

Beșleagă Anatolie Xxxxx, în baza:

- art. 324 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu amendă în mărime de 5.000 unități convenționale, ceea ce

constituie suma de 100.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, pe

un termen de 5 ani.

Procesul penal pe capătul de învinuire a lui Gudima Vasile Xxxxx de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în

temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la

răspundere penală.

2

Procesul penal pe capătul de învinuire a lui Sîrbu Veaceslav Xxxxx de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1) Cod penal a fost

încetat, în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii

la răspundere penală.

Procesul penal pe capătul de învinuire a lui Zacrevschi Vadim Xxxxx de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) și art. art. 42 alin. (3), 177 alin.

(1) Cod penal a fost încetat, în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea

prescripției tragerii la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pascari Iulia privind încasarea de

la Vicol Nicolae a prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.

A fost admisă parțial pretenția din acțiunea civilă depusă de partea vătămată

Pascari Iulia privind încasarea de la Vicol Nicolae a prejudiciului moral, cu încasarea

de la acesta în beneficiul părții vătămate Pascari Iulia despăgubirea pentru

prejudiciul moral cauzat, în mărime de 10.000 lei, în rest pretenția privind încasarea

prejudiciului moral a fost respinsă, ca neîntemeiată.

baza ordinului Ministrului Finanțelor nr. 897-p din 03.08.2012, funcția de șef al

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din cadrul Ministerului Finanțelor, fiind, în

conformitate cu art. 123 alin. (2) Cod penal, persoană publică, a comis abuzul în

serviciu, în următoarele circumstanțe.

În perioada de timp 08 octombrie 2012 – 06 noiembrie 2012, abuzând de funcția

deținută de șef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din cadrul Ministerului

Finanțelor, folosind situația de serviciu în interes personal, și anume în scopul de a

satisface solicitarea șefului IFS Hâncești – Loghin Victor, cu care era în relații

amicale, de a o promova pe inspectorul fiscal din cadrul IFS Anenii Noi, Păduraru

Liliana în funcția de șef adjunct al IFS Anenii Noi, acționând contrar prevederilor

Legii nr. 25 din 22.02.2008, privind Codul de conduită a funcționarului public, și

anume contrar art. 4 pct. 1), conform căruia, apartenența politică a funcționarului

public nu trebuie să influențeze comportamentul și deciziile acestuia, precum și

politicile, deciziile și acțiunile autorităților publice, contrar art. 13 alin. (2) lit. a), b),

c), conform cărora, în exercitarea atribuțiilor specifice funcțiilor publice de

conducere, funcționarul public are obligația să asigure egalitatea de șanse și

tratament în ceea ce privește cariera funcționarilor publici din subordine, să

examineze și să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenței

profesionale pentru personalul din subordine, în cazul în care propune sau aprobă

promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcții ori acordă stimulente

materiale sau morale, excluzând orice formă de favoritism sau discriminare, să evite

criteriile discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu normele

de conduită prevăzute de Cod, în accesul sau promovarea în funcția publică, contrar

prevederilor art. 74 alin. (1) Codul Muncii, potrivit căruia, transferul salariatului la o

altă muncă permanentă în cadrul aceleiași unități, cu modificarea contractului

individual de muncă conform art. 68 Codul muncii, precum și angajarea prin

transferare la o muncă permanentă la o altă unitate ori transferarea într-o altă

3

localitate împreună cu unitatea, se permit numai cu acordul scris al părților, folosind

autoritatea de conducător contrar intereselor instituției conduse, prin intermediul

șefului IFS Anenii Noi, Cuflic Alexandru, a amenințat-o pe Pascari I. cu

retrogradarea din funcție și numirea în calitate de angajat de rând în careva

subdiviziuni teritoriale ale IFS, situate la periferiile Republicii Moldova. Astfel

creând condiții discriminatorii, reieșind din care, aceasta a fost nevoită să depună

cerere privind demisionarea din funcția de șef-adjunct al IFS Anenii Noi, cu numirea

în funcția de inspector principal al Direcției control fiscal al IFS Anenii Noi (ordinul

nr. 1021 din 13.10.2012), iar în funcția de șef-adjunct al IFS Anenii Noi, a fost numită

Păduraru Liliana, prin ordinul nr. 1019-P din 31.10.2012, semnat de către Vicol

Nicolae, prin ce i-a cauzat prejudicii considerabile drepturilor și intereselor

constituționale a lui Pascari I. de a fi tratată în mod egal, indiferent de apartenența

sau convingerile politice și un prejudiciu material.

Tot Vicol N., exercitând funcția de șef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

din cadrul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, acționând de comun acord

cu secretarul general al Guvernului Republicii Moldova, Bănăruc E., a comis abuz în

serviciu și favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii grave, în următoarele

circumstanțe. În perioada 17 septembrie 2012-24 septembrie 2012, inspectorii fiscali

din cadrul IFPS Beșleagă Anatolie și Mamonova Valentina, au efectuat un control

fiscal la SRL”Danaia Luchianov” în cadrul căruia au depistat înscrisuri contabile de

ciornă a întreprinderii, care dovedeau anumite încălcări de ordin fiscal. Pentru a

omite indicarea în actul de control fiscal a tuturor încălcărilor depistate, la finalizarea

controlului, inspectorul fiscal IFPS Beșleagă A. a extorcat și a primit de la

administratorul SRL ”Danaia Luchianov”, suma de 3.000 euro. Ca urmare, a fost

întocmit actul de control nr. 3-502437 din 07 septembrie 2012, în care au fost incluse

doar unele încălcări nesemnificative, pentru ce agentul economic a fost sancționat

prin decizia nr. 3179/2 din 08.11.2012, cu încasarea în bugetul de stat a sumei de

10.964 de lei și aplicarea amenzilor în sumă totală de 11.075 lei.

La 18 octombrie 2012 secretarul general adjunct al Guvernului Republicii

Moldova, Bănăruc E., aflând-se în biroul său de serviciu situat în clădirea

Guvernului Republicii Moldova, urmărind scopul protejării intereselor agentului

economic SRL”Danaia Luchianov”, exprimate prin dorința de a se eschiva de la

răspunderea pentru încălcările fiscale depistate, l-a telefonat pe șeful Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat, Vicol N., căruia i-a comunicat despre faptul primirii ilicite a

mijloacelor bănești în sumă de 3.000 euro, de către inspectorii fiscali IFPS Beșleagă A.

și Mamonova V., precum și despre faptul că dispune de înregistrări audio și video ce

probează faptul primirii de către inspectorii fiscali nominalizați a sumei de 3.000

euro, de la reprezentanții SRL ”Danaia Luchianov”. Tot atunci, Bănăruc E. l-a rugat

pe șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Vicol N. să intervină în vederea

restituirii de către inspectorii fiscali IFPS, Beșleagă A. și Mamonova V. a sumei de

3.000 euro, primită de la reprezentanții SRL ”Danaia Luchianov” precum și în

vederea nereflectării în act a încălcărilor depistate, ca urmare a controlului fiscal

efectuat. În aceeași zi, adică la 18.10.2012, Bănăruc E. a organizat transmiterea șefului

IFPS, Vicol N. a unui flash USB, care conținea înregistrările audio și video, ce probau

4

faptul coruperii comise de către inspectorul fiscal IFPS, Beșleagă A. După

examinarea purtătorului mobil de informații, Vicol N. i-a chemat pe inspectorii

fiscali IFPS, Beșleagă A. și Mamonova V., în biroul său de serviciu din mun. Xxxxx

str. Cosmonauților 9 și i-a impus să-i prezinte mijloacele bănești în sumă de 3.000

euro, primiți ilegal de la reprezentanții SRL ”Danaia Luchianov”, fără a transmite

spre examinare în conformitate cu prevederile legislației materialele acumulate pe

faptul dat în adresa organelor de drept competente. Primind, mijloacele bănești în

sumă de 3.000 euro, dobândite pe cale criminală de către Beșleagă A. de la

administratorul SRL ”Danaia Luchianov”, Vicol N., la rugămintea lui Bănăruc E., i-a

restituit lui Luchianov A., care este soțul directorului SRL ”Danaia Luchianov”,

Luchianov V., iar controlul fiscal anterior inițiat nu a derulat în continuare,

încălcările legislației fiscale anterior depistate în cadrul controlului fiscal la SRL

”Danaia Luchianov”, la indicația ilegală a șefului IFPS, Vicol N., nu au fost relevate

în actul controlului, iar ca urmare, acestea au rămas nesancționate. Astfel, în

condițiile date, șeful IFPS, Vicol N., acționând în coparticipare cu secretarul general

adjunct al Guvernului Republicii Moldova, Bănăruc E., contrar prevederilor pct. 8 a

Regulamentului privind organizarea și funcționarea organelor Serviciului Fiscal de

Stat, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002, cu privire la

reglementarea activității organelor Serviciului Fiscal de Stat, având obligația să

întreprindă măsuri de combatere a corupției și protecționismului în organele fiscale,

art. 13 alin. (2) lit. d) Codul de conduită a funcționarului public, să întreprindă

acțiunile necesare pentru prevenirea corupției în rândul funcționarilor publici din

subordine, precum și să poarte răspundere pentru eșecurile survenite, ca urmare a

îndeplinirii necorespunzătoare a acțiunilor în cauză, art. 14 alin. (2) lit. b) a Legii nr.

90 din 25.04.2008, cu privire la prevenirea și combaterea corupției, potrivit căruia, în

cazul recepționării informației din diferite surse (audiență, scrisori anonime, prin

intermediul telefonului de încredere, poștei electronice etc.) referitor la comiterea

actelor de corupție, era obligat să prezinte materialele respective organelor de drept,

nu a sesizat organele de drept despre actul de corupție comis de către inspectorul

fiscal Beșleagă A., nu a transmis flash-ul USB cu înscrieri audio și video, precum și

mijloacele bănești în sumă de 3.000 euro primiți ilegal de către inspectorul fiscal

nominalizat, de la reprezentanții SRL”Danaia Luchianov”, prin ce a tăinuit urmele

comiterii infracțiunii de corupere pasivă și mijloacele bănești în sumă de 3.000 euro,

dobândite pe cale criminală, fapt ce a împiedicat descoperirea operativă a

infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal, ce se atribuie la categoria celor grave.

Tot el, Vicol Nicolae, abuzând de funcția deținută, urmărind realizarea

intereselor personale, a comis abuz de serviciu în următoarele circumstanțe. La 16

noiembrie 2012, șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Vicol N. a fost telefonat

de către Grigoriev Igor, co-fondator al SRL „Comparty&Co”, care i-a comunicat

despre faptul că în acel moment, adică la 16.11.2012, la barul „RED SQUARE” ce-i

aparține SRL ”Comparty&Co”, amplasat în mun. Xxxxx str. Xxxxx, se efectuează un

control fiscal și l-a rugat să intervină în calitate de conducător al instituției către

inspectorii fiscali subordonați, în vederea stopării controlului inițiat. În continuare,

Vicol N., folosind intenționat situația de serviciu, în interes personal, exprimat prin

5

dorința de a mușamaliza încălcările fiscale depistate în activitatea barului „RED

SQUARE”, ce aparține SRL „Comparty&Co”, al cărei co-fondator este Grigoriev I.,

cu care se afla în relații amicale și anume faptul depistării a trei sticle de whisky fără

timbră de acciz, a acționat contrar normelor de conduită prescrise pentru

funcționarii autorității publice și anume, a acționat contrar prevederilor

Regulamentului privind organizarea și funcționarea organelor Serviciului Fiscal de

Stat, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002, pct. 8, care prevede

ca să întreprindă măsuri de combatere a corupției și protecționismului în organele

fiscale, contrar art. 13 alin. (2) lit. d) Cod de conduită a funcționarului public, care

prevede, să întreprindă acțiunile necesare pentru prevenirea corupției în rândul

funcționarilor publici din subordine, precum și să poarte răspundere pentru

eșecurile survenite ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a acțiunilor în cauză,

contrar art. 5.1 lit. c) Codul de conduită al funcționarului fiscal, aprobat prin ordinul

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 357 din 28.05.2012, care prevede că

funcționarul fiscal nu are dreptul sa înlesnească, în virtutea funcției sale, activitatea

de întreprinzător a persoanelor fizice și juridice în schimbul unor recompense,

servicii, înlesniri, contrar art. 216 Cod fiscal, care prevede că, inspectorii fiscali la

finalizarea controlului fiscal la fața locului trebuiau să întocmească un act de control

fiscal, în care urmau să descrie obiectiv și exact încălcările legislației fiscale și/sau

modului de evidență a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidență

respective și la alte materiale, indicând actele normative încălcate. Prin urmare, Vicol

N., contrar prevederilor actelor normative enunțate, l-a telefonat pe șeful Direcției

Control Fiscal din cadrul IFPS, Sîrbu V., căruia ilegal i-a dat indicații de a organiza

stoparea controlului inițiat la barul „RED SQUARE” și retragerea imediată a

inspectorilor fiscali de la fața locului, adică din incinta barului menționat, fără

întocmirea actului de control fiscal, în care urmau a fi consemnate rezultatele

controlului fiscal și anume descrierea obiectivă, clară și exactă a încălcării legislației

fiscale, fapt ce a generat imposibilitatea sancționării pentru încălcările admise SRL

„Comparty&Co”. Ca rezultat al indicațiilor verbale ilegale ale șefului IFPS Vicol N.,

încălcarea depistată în activitatea barului „RED SQUARE”, ce aparține S.R.L.

„Comparty&Co”, exprimată prin depozitarea și comercializarea a trei sticle de

whisky fără timbră de acciz, nu a fost relevată într-un act de control fiscal și nu a fost

sancționată în conformitate cu prevederile art. 262 titlul V Cod fiscal, potrivit căruia,

contribuabilului urma să-i se aplice sancțiune sub formă de amendă, în mărime de

50.000 lei.

Tot el, Vicol N., abuzând de funcția deținută, urmărind realizarea intereselor

personale, a comis abuz de serviciu, în următoarele circumstanțe. În perioada 12

decembrie 2012 – 18 decembrie 2012, șeful IFPS, Vicol N. acționând, contrar pct. 8

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea organelor Serviciului Fiscal de

Stat, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002, care prevede că este

obligat să întreprindă măsuri de combatere a corupției și protecționismului în

organele fiscale, având interes personal, a dat indicații ilegale șefului IFS Drochia,

Velicico Igor, de a anula ca plătitori de TVA agenții economici SRL „Climcom

Nord”, SRL „Climcom-Agrogrup” și SRL „Filgrad”. Ca urmare a indicațiilor ilegale

6

ale șefului IFPS Vicol N., inspectorii IFS Drochia, fără a se prezenta pentru efectuarea

controlului la fața locului, la sediile sau oficiile agenților economici SRL „Filgrad”

din satul Șuri, r-nul Drochia, SRL „Climcom Nord” din orașul Drochia str. 31 august

20 și SRL „Climcom-Agrogrup” din orașul Drochia str. 31 august nr. 2 bl. A, au

întocmit actele de control, respectiv, nr. 1-573688 din 30.11.2012, nr. 1-573686 din

20.11.2012, nr. 573687 din 30.11.2012, în care au indicat că la adresele juridice

menționate, agenții economici SRL „Filgrad”, SRL „Climcom Nord” și SRL

„Climcom Agrogrup” nu se află, iar acest fapt nu a fost comunicat organului fiscal.

În continuare, șeful IFS Drochia, Velicico I., în scopul executării indicațiilor ilegale

ale șefului IFPS, Vicol N., acționând contrar prevederilor art. 113 Titlul III Cod Fiscal,

a emis decizia nr. 2253 din 30.11.2012, prin care s-a dispus anularea înregistrării ca

plătitor de TVA a SC „Filgrad” SRL, decizia nr. 2254 din 30.11.2012, prin care s-a

dispus anularea înregistrării ca plătitor de TVA a SRL „Climcom Nord” și decizia nr.

2255 din 30.11.2012, prin care s-a dispus anularea înregistrării ca plătitor de TVA a

SRL „Climcom-Agrogrup”, fapt ce a generat cauzarea unor daune în proporții

considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice SRL „Climcom-

Agrogrup” în sumă de 117.594,84 lei și SRL „Filgrad” în sumă de 50.500 lei.

Tot Vicol N., în perioada 22 octombrie 2012–19 noiembrie 2012, încălcând

flagrant dreptul la viața intimă, familială, privată și dreptul la secretul

corespondenței, drepturi consfințite în art. 28 și 30 din Constituția Republicii

Moldova, acționând în complicitate cu Gudima Vasile, Sîrbu Veaceslav, Zacrevschi

Vadim și alte persoane, a comis încălcarea inviolabilității vieții personale, în

următoarele circumstanțe. Vicol N., având scopul culegerii ilegale a informațiilor

despre viața personală a șefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, Negară V., profitând de faptul că Gudima V. se cunoștea cu fostul

colaborator al ex-Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției

Sîrbu Veaceslav, a beneficiat de serviciile ultimului care au constat în organizarea

ilegală a măsurilor speciale de investigații: urmărirea vizuală, interceptarea și

înregistrarea comunicărilor telefonice de la postul xxxxx, utilizat de către Negară V.

Astfel, Sîrbu V., profitând în interes personal și material de faptul că, se afla în relații

amicale cu Zacrevschi V., care în acea perioadă exercita funcția de inspector superior

al DGA a CNA, l-a determinat pe ultimul să inițieze procedura de autorizare și

efectuare a interceptării convorbirilor telefonice efectuate de către Negară V. de la

numărul de telefon xxxxx, în cadrul urmăririi penale în cauza nr. xxxxx. Ca rezultat,

Zacrevschi V., având drept scop interceptarea ilegală a comunicărilor șefului-adjunct

al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău Negară V., a întocmit un raport

fictiv ce conținea informații false, precum că aceasta este complice a unui grup

criminal organizat, care, prin intermediul unui alt complice pe nume „Andrei”,

fondează diferite întreprinderi în scopul convertirii mijloacelor bănești, prin

tăinuirea originii ilicite a bunurilor. În baza raportului fictiv și ducând-l în eroare pe

ofițerul de urmărire penală Verlan Fiodor, care investiga cauza penală și procurorul

care conducea urmărirea penală Moraru Sergiu, ultimul bazându-se de raportul

fictiv scris de către Zacrevschi V., a emis ordonanța și a înaintat demersul din 22

octombrie 2012, privind autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor

7

telefonice efectuate de abonatul S.A. „Orange” xxxxx, utilizat de Negară V., pe un

termen de 30 de zile. În baza demersului procurorului în Procuratura Anticorupție

Sergiu Moraru, la care a fost anexat și raportul fictiv a inspectorului DGA a CNA,

Zacrevschi V., de către judecătorul de instrucție a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, Rațoi V. a fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor

telefonice a abonatului nominalizat. În baza scrisorii nr. 7594 din 22.10.2012, a

procurorului Moraru S., încheierea judecătorului de instrucție a fost expediată la

CNA, în scopul executării măsurii de interceptare a convorbirilor telefonice, cu

informarea că zilnic interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate

vor fi prezentate ofițerului de urmărire penală, Verlan Fiodor sau inspectorului

Zacrevschi V. În condițiile date au fost interceptate și înregistrate comunicările

convorbirilor telefonice ale lui Negară V., începând cu data 22.10.2012, pe un termen

de 30 de zile. Astfel, Zacrevschi V., profitând de faptul că era inclus în scrisoarea

dată, emisă în cadrul cauzei penală nr. xxxxx, având acces la purtătorul de informații

pe care se înregistrau convorbirile telefonice ale lui Negară V., transmitea informația

respectivă lui Sîrbu V.. Concomitent, a fost organizată și efectuarea ilegală a

măsurilor speciale de investigații - urmărirea vizuală a Valentinei Negară, care a fost

realizată în perioada lunilor octombrie-noiembrie 2012, de alte persoane, angajate în

scopul dat de către Sîrbu V. În continuare, Sîrbu V., urmărind realizarea intențiilor

infracționale ale lui Vicol N., a transmis înregistrările comunicărilor interceptate lui

Gudima V., iar acesta la rândul său, le-a pus la dispoziția șefului IFPS, Vicol N., prin

ce au fost culese și răspândite informații despre viața personală a Valentinei Negară.

Astfel, acțiunile lui Vicol N. au fost calificate de către instanța de judecată în

baza art. 327 alin. (1) Cod penal - folosirea intenționată de către o persoană publică a

situației de serviciu, în interes personal, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei

fizice; în baza art. 327 alin. (1) Cod penal - folosirea intenționată de către o persoană

publică a situației de serviciu, în interes personal, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice; în baza art. 323 alin. (1) Cod penal - favorizarea dinainte

nepromisă a infracțiunii grave; în baza art. 327 alin. (1) Cod penal - folosirea intenționată

de către o persoană publică a situației de serviciu, în interes personal, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice; în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal - folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, în interes

personal, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, soldate cu urmări grave; în

baza art. 42 alin. (3), 177 alin. (1) Cod penal, având rolul de organizator, a organizat

culegerea ilegală și răspândirea cu bună-știință a informațiilor, ocrotite de lege, despre viața

personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane, fără consimțământul ei.

Tot, Vicol N. este învinuit de către organul de urmărire penală, că abuzând de

funcția deținută, urmărind realizarea intereselor personale, fiind persoană publică și

având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, fiind obligat de a dirija în cunoștință de cauză sectorul

de muncă încredințat, de a demonstra standarde ridicate în materie de integritate, de

a executa obligațiunile de serviciu în vederea ridicării nivelului de încredere a

8

publicului în instituțiile statului, să manifeste inițiativă și perseverență, să asigure

îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în exercitarea

atribuțiilor, de legislația în vigoare, acceptând benevol restricțiile impuse de actele

normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de

serviciu și a autorității sale, în interese personale, de grup și în alte interese decât cele

de serviciu, să promoveze încrederea publicului în autoritatea publică pe care o

reprezintă, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, punând în

pericol stabilitatea instituției în cadrul căreia activează și dând dovadă de lipsă de

integritate, acționând contrar principiilor statului de drept, a comis infracțiunea de

abuz de serviciu, în următoarele circumstanțe.

Vicol N. în perioada lunii octombrie 2012, acționând contrar Cap. III, lit. b), pct.

(11) și (12) a ordinului IFPS nr. 295 din 26.04.2011 privind aprobarea

Regulamentului-cadru privind principiile generale de instituire și funcționare a

posturilor fiscale, potrivit cărora, în cazul instituirii posturilor fiscale mobile,

funcționarii fiscali reieșind din volumul de muncă vor organiza desfășurarea

postului fiscal, astfel încât să fie posibilă monitorizarea tuturor tranzacțiilor efectuate

de către agentul economic, încheierea noilor contracte, prestarea/procurarea de

servicii, livrarea/procurarea de mărfuri. Inițial, se va efectua inventarierea facturilor

fiscale aflate în stoc, inventarierea stocului de mărfuri, cu solicitarea de la persoanele

cu funcții de răspundere ale agentului economic anunțarea telefonică a

funcționarului fiscal despre efectuarea unei livrări și/sau procurări de

mărfuri/servicii, astfel încât să fie posibilă verificarea facturilor fiscale ce se

eliberează/se primesc și a tranzacțiilor înscrise în acestea; în cadrul postului fiscal

mobil, se va asigura verificarea faptică a activității agentului economic, periodic, în

diferite momente ale zilei de muncă, la diferite subdiviziuni înregistrate, la

02.10.2012 șeful IFPS, Vicol N., a dat indicații ilegale șefului adjunct al IFPS, Timotin

Andrian, de a retrage de la posturile fiscale instituite la SRL ”Ecooptim” și SRL

„Transfiermet” colaboratorii fiscali și de a restitui facturile fiscale aflate în stocurile

agenților economici menționați până la finisarea funcționării posturilor fiscale

instituite. Timotin A., acționând conform indicațiilor primite de la șeful IFPS, Vicol

N., la rândul său, a dat indicații inspectorului fiscal Plîngău D. să întocmească

ordinele nr. 66/M-67/M din 02.10.2012, cu privire la modificarea ordinelor nr. 164/i

din 06.09.2012 și nr. 202/i din 27.09.2012, respectiv, prin care Plîngău D. este

desemnat ca responsabil de activitatea posturilor fiscale mobile la SRL „Tranfiermet”

și SRL „Ecooptim” și dispunându-i restituirea facturilor fiscale agenților economici

menționați, fără verificarea facturilor fiscale ce se eliberează/se primesc și a

tranzacțiilor înscrise în acestea și verificarea faptică a activității agentului economic.

În continuare, întru realizarea intențiilor infracționale, orientate spre favorizarea

exercitării ilegale a activității SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”, crearea unor

condiții avantajoase pentru încălcarea legislației fiscale, precum și tăinuirea

încălcărilor fiscale în activitatea acestor agenți economici, Vicol N. a refuzat

semnarea ordinelor privind prelungirea termenului de funcționare a posturilor

fiscale la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”, prin ce a cauzat bugetului de stat

prejudiciu în formă de plăți neîncasate în sumă de 11.986.518 lei.

9

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Vicol N., de către

organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal

- folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, în interes personal,

dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice și drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, soldate cu urmări grave.

Bănăruc E. exercitând funcția de secretar general adjunct al Guvernului

Republicii Moldova, fiind persoană publică, conform prevederilor art. 123 alin. (2)

Cod penal, acționând în coparticipare cu Vicol N., a comis favorizarea infracțiunii, în

următoarele circumstanțe.

În perioada 17 septembrie 2012-24 septembrie 2012, inspectorii fiscali din cadrul

IFPS, Beșleagă A. și Mamonova V., au efectuat un control fiscal la SRL ”Danaia

Luchianov” în cadrul căruia au depistat înscrisuri contabile de ciornă a

întreprinderii, care dovedeau anumite încălcări de ordin fiscal. Pentru a omite

indicarea în actul de control fiscal a tuturor încălcărilor depistate, la finalizarea

controlului, inspectorul fiscal Beșleagă A. a extorcat și primit de la administratorul

SRL”Danaia Luchianov” suma de 3.000 euro. Ca urmare, a fost întocmit actul de

control nr. 3-502437 din 07.09.2012, în care au fost incluse doar unele încălcări

nesemnificative, pentru ce agentul economic a fost sancționat prin decizia nr. 3179/2

din 08.11.2012, cu încasarea în bugetul de stat a sumei de 10.964 de lei și aplicarea

amenzilor în sumă totală de 11.075 lei. La 18.10.2012 secretarul general adjunct al

Guvernului Republicii Moldova, Bănăruc E., aflându-se în biroul său de serviciu,

situat în clădirea Guvernului Republicii Moldova, urmărind scopul protejării

intereselor agentului economic SRL ”Danaia Luchianov”, exprimate prin dorința de

a se eschiva de la răspundere pentru încălcările fiscale depistate, l-a telefonat pe

șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Vicol N. căruia i-a comunicat despre

faptul primirii ilicite a mijloacelor bănești în sumă de 3.000 euro, de către inspectorii

fiscali Beșleagă A. și Mamonova V., precum și despre faptul că dispune de

înregistrări audio și video ce probează faptul primirii de către inspectorii fiscali

nominalizați a sumei de 3.000 euro, de la reprezentanții SRL „Danaia Luchianov”.

Tot atunci, Bănăruc E. l-a rugat pe șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat,

Vicol N. să intervină în vederea restituirii de către inspectorii fiscali Beșleagă A. și

Mamonova V. a sumei de 3.000 euro primită de la reprezentanții SRL ”Danaia

Luchianov”, precum și în vederea nereflectării în act a încălcărilor depistate ca

urmare a controlului fiscal efectuat. În aceiași zi, adică la 18.10.2012, Bănăruc E. a

organizat transmiterea șefului IFPS, Vicol N. a unui flash USB, ce conținea

înregistrările audio și video, ce probau faptul coruperii, comise de către inspectorul

fiscal Beșleagă A. După examinarea purtătorului mobil de informații, Vicol N. i-a

chemat pe inspectorii fiscali Beșleagă A. și Mamonova V. în biroul său de serviciu

din mun. Xxxxx str. Xxxxx și i-a impus să-i prezinte mijloacele bănești în sumă de

3.000 euro, primiți ilegal de la reprezentanții SRL”Danaia Luchianov”, fără a

transmite spre examinare, în conformitate cu prevederile legislației materialele

acumulate pe faptul dat, în adresa organelor de drept competente. Primind,

mijloacele bănești în sumă de 3.000 euro dobândite pe cale criminală de către

Beșleagă A. de la administratorul SRL ”Danaia Luchianov”, Vicol N., la rugămintea

10

lui Bănăruc E., a restituit lui Luchianov A., care este soțul directorului SRL ”Danaia

Luchianov”, Luchianov V., iar controlul fiscal anterior inițiat nu a derulat în

continuare, încălcările legislației fiscale anterior depistate în cadrul controlului fiscal

la SRL ”Danaia Luchianov”, la indicația ilegală a șefului IFPS, Vicol N., nu au fost

relevate în actul controlului, iar ca urmare, acestea au rămas nesancționate. Astfel, în

condițiile date, secretarul general adjunct al Guvernului Republicii Moldova,

Bănăruc E., acționând în coparticipare cu șeful IFPS, Vicol N., contrar prevederilor

art. 14 alin. (2) lit. b) al Legii nr. 90 din 25.04.2008, cu privire la prevenirea și

combaterea corupției, potrivit căruia, în cazul recepționării informației din diferite

surse (audiență, scrisori anonime, prin intermediul telefonului de încredere, poștei

electronice etc.) referitor la comiterea actelor de corupție, era obligat să prezinte

materialele respective organelor de drept, nu a sesizat organele de drept despre actul

de corupție comis de către inspectorul fiscal Beșleagă A., nu a transmis flash-ul USB

cu înscrieri audio și video, precum și mijloacele bănești în sumă de 3.000 euro primiți

ilegal de către inspectorul fiscal nominalizat mai sus de la reprezentanții SRL

„Danaia Luchianov”, prin ce a tăinuit urmele comiterii infracțiunii de corupere

pasivă și mijloacele bănești în sumă de 3.000 euro dobândite pe cale criminală, fapt

ce a împiedicat descoperirea operativă a infracțiunii, prevăzute de art. 324 Cod

penal, ce se atribuie la categoria celor grave.

Astfel, acțiunile lui Bănăruc E. au fost calificate de către instanța de judecată în

baza art. 323 alin. (1) Cod penal, favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii grave.

Beșleagă A., exercitând în baza ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat nr. 85-p din 19.03.2010, funcția de inspector fiscal superior de stat în cadrul

Direcției Generale control fiscal pe mun. Chișinău, adică fiind persoană publică, în

conformitate cu prevederile art. 123 Cod penal, a comis infracțiunea de corupere

pasivă, în următoarele circumstanțe. În perioada 17.09.2012- 24.09.2012, inspectorii

fiscali din cadrul IFPS, Beșleagă A. și Mamonova V., au efectuat un control fiscal la

SRL „Danaia Luchianov” în cadrul căruia au depistat înscrisuri contabile de ciornă a

întreprinderii, care atestau comiterea de către întreprindere a unui șir de încălcări de

ordin fiscal. În continuare, inspectorul fiscal din cadrul IFPS Beșleagă A., în perioada

27.09.2012-15.10.2012, urmărind scopul primirii mijloacelor bănești ce nu i se cuvin,

pentru a omite indicarea în actul de control fiscal a tuturor încălcărilor depistate la

finalizarea controlului, a pretins de la administratorul SRL „Danaia Luchianov”

Luchianov V. suma de 3.000 euro. În acest context, inspectorul fiscal Beșleagă A. a

pretins și a primit de la Luchianov V. mijloace bănești în două rate a câte 1.500 euro

fiecare, în total 3.000 euro, iar ca urmare, a fost întocmit actul de control nr. 3-502437

din 07.09.2012, în care au fost incluse doar unele încălcări nesemnificative, pentru ce

agentul economic nominalizat a fost sancționat prin decizia nr. 3179/2 din 08.11.2012,

cu încasarea în bugetul de stat a sumei 10.964 de lei și aplicarea amenzilor în sumă

totală de 11.075 lei.

Astfel, acțiunile lui Beșleagă A. au fost calificate de către instanța de judecată în

baza art. 324 alin. (1) Cod penal, pretinderea, primirea, personal, de către o persoană

publică de bunuri, ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni contrare în

exercitarea funcției sale.

11

Zacrevschi V., în perioada 22 octombrie 2012-19 noiembrie 2012, exercitând în

baza ordinului CCCEC nr. 370ps din 27.12.2011, funcția de inspector superior al

Direcției Generale Anticorupție, adică fiind în conformitate cu prevederile art. 123

Cod penal, persoană publică, acționând în complicitate cu Sîrbu V., a comis falsul în

acte publice și încălcarea inviolabilității vieții personale, în următoarele

circumstanțe.

Vicol N., având scopul culegerii ilegale a informațiilor despre viața personală a

șefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Negară V.,

profitând de faptul că Gudima V. se cunoștea cu fostul colaborator al Centrului

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției Sîrbu V., a beneficiat de

serviciile ultimului, care au constat în organizarea ilegală a măsurilor speciale de

investigații - urmărirea vizuală, interceptarea și înregistrarea comunicărilor

telefonice de la postul xxxxx, utilizat de către Negară V.. Astfel, Sîrbu V., profitând

în interes personal și material, de faptul că se afla în relații amicale cu Zacrevschi V.,

care în acea perioadă exercita funcția de inspector superior al Direcției Generale

Anticorupție a Centrului Național Anticorupție (reorganizat CCCEC), l-a determinat

pe ultimul să inițieze procedura de autorizare și efectuare a interceptării

convorbirilor telefonice efectuate de către Negară V., de la numărul de telefon xxxxx,

în cadrul urmăririi penale în cauza nr. xxxxx. Ca rezultat, Zacrevschi V., având

drept scop interceptarea ilegală a comunicărilor șefului-adjunct al Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Negară V., a întocmit un raport, care este un

document oficial, în care a inclus informații false precum că Negară V. este complice

a unui grup criminal organizat, care, prin intermediul unei persoane pe nume

„Andrei”, fondează diferite întreprinderi în scopul convertirii mijloacelor bănești,

prin tăinuirea originii ilicite a bunurilor. În baza raportului fictiv nominalizat, a fost

indus în eroare ofițerul de urmărire penală din cadrul Direcției Urmărire Penală a

CNA, Verlan Fiodor, care efectua urmărirea penală pe cauza penală xxxxx, precum

și procurorul în Procuratura Anticorupție Moraru S. care, bazându-se de raportul

fictiv întocmit de către Zacrevschi V., a emis ordonanța și a înaintat demersul din

22.10.2012, privind autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice

efectuate de abonatul S.A. „Orange” xxxxx, utilizat de Negară V. pe un termen de 30

de zile. Tot la 22.10.2012, în baza demersului procurorului în Procuratura

Anticorupție, Moraru S., la care a fost anexat și raportul fictiv a inspectorului DGA a

CNA, Zacrevschi V., de către judecătorul de instrucție a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, Rațoi V., a fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor

telefonice a abonatului nominalizat.

Totodată, în scopul executării măsurii de interceptare a convorbirilor telefonice

purtate de către Negară V., în baza scrisorii nr. 7594 din 22.10.2012, semnată de

procurorul în Procuratura Anticorupție, Moraru S., încheierea judecătorului de

instrucție a fost expediată la CNA, cu mențiunea că interceptările și înregistrările

convorbirilor telefonice efectuate să fie prezentate ofițerului de urmărire penală

Verlan F. sau inspectorului Zacrevschi V.. În condițiile date, au fost interceptate și

înregistrate comunicările convorbirilor telefonice ale lui Negară V. începând cu data

22.10.2012, pe un termen de 30 de zile. Astfel, Zacrevschi V., profitând de faptul că

12

era inclus în scrisoarea dată, emisă în cadrul cauzei penală nr. xxxxx, având acces la

purtătorul de informații pe care se înregistrau convorbirile telefonice ale lui Negară

V., transmitea informația obținută lui Sîrbu V. În continuare, Sîrbu V., urmărind

realizarea intențiilor infracționale, exprimate prin colectarea și răspândirea datelor

despre viața personală a lui Negară V., a transmis înregistrările comunicărilor

interceptate de către subdiviziunea specializată a CNA lui Gudima V., iar acesta la

rândul său, le-a pus la dispoziția șefului IFPS Vicol N., prin ce au fost culese și

răspândite informații despre viața personală a lui Negară V..

Astfel, acțiunile lui Zacrevschi V. au fost calificate de către instanța de

judecată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal – înscrierea de către o persoană publică, în

documentele oficiale a unor date vădit false, dacă aceste acțiuni au fost săvârșite din interes

material sau din alte interese personale, precum și în baza art. 42 alin. (3), 177 alin. (1)

Cod penal, având rolul de organizator, a organizat culegerea ilegală și răspândirea cu bună-

știință a informațiilor, ocrotite de lege, despre viața personală ce constituie secret personal

sau familial al altei persoane, fără consimțământul ei.

Sîrbu V., în perioada 22 octombrie 2012-19 noiembrie 2012, acționând în

complicitate cu șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Vicol N., Gudima V.,

Zacrevschi V. și alte persoane, a comis încălcarea inviolabilității vieții personale, în

următoarele circumstanțe. Astfel, Sîrbu V., profitând în interes personal și material

de faptul că, se afla în relații amicale cu Zacrevschi V., care în acea perioadă exercita

funcția de inspector superior al Direcției Generale Anticorupție a Centrului Național

Anticorupție, l-a determinat pe ultimul să inițieze procedura de autorizare și

efectuare a interceptării convorbirilor telefonice purtate de către Negară V. de la

numărul de telefon xxxxx, în cadrul urmăririi penale în cauza nr. xxxxx. Ca rezultat,

Zacrevschi V., având drept scop interceptarea ilegală a comunicărilor șefului-adjunct

al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Negară V., a întocmit un raport

fictiv ce conținea informații false precum că, ultima este complice a unui grup

criminal organizat, care, prin intermediul unui alt complice pe nume „Andrei”,

fondează diferite întreprinderi în scopul convertirii mijloacelor bănești, prin

tăinuirea originii ilicite a bunurilor. În baza raportului care conținea datele

denaturate nominalizate mai-sus, a fost emisă ordonanța și înaintat către judecătorul

de instrucție demersul din 22.10.2012 privind autorizarea interceptării și înregistrării

convorbirilor telefonice efectuate de abonatul S.A. „Orange” xxxxx, utilizat de

Negară V., pe un termen de 30 de zile. În baza demersului procurorului în

Procuratura Anticorupție, Moraru S., la care a fost anexat și raportul fictiv a

inspectorului DGA a CNA, Zacrevschi V., la 22.10.2012, de către judecătorul de

instrucție a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, Rațoi V. a fost autorizată

interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice a abonatului nominalizat. În

baza scrisorii nr. 7594 din 22.10.2012, a procurorului Moraru S., încheierea

judecătorului de instrucție a fost expediată la CNA, în scopul executării măsurii de

interceptare a convorbirilor telefonice, cu informarea că zilnic interceptările și

înregistrările convorbirilor telefonice efectuate vor fi prezentate ofițerului de

urmărire penală, Verlan F. sau inspectorului Zacrevschi V. În condițiile date au fost

interceptate și înregistrate comunicările convorbirilor telefonice ale lui Negară V.,

13

începând cu data 22.10.2012, pe un termen de 30 de zile. Astfel, Zacrevschi V.,

profitând de faptul că era inclus în scrisoarea dată, emisă în cadrul cauzei penale nr.

xxxxx, având acces la purtătorul de informații pe care se înregistrau convorbirile

telefonice ale lui Negară V., transmitea informația respectivă lui Sîrbu V.

Concomitent, a fost organizată și efectuarea ilegală a măsurilor speciale de

investigații - urmărirea vizuală a Valentinei Negară, care a fost realizată în perioada

lunilor octombrie – noiembrie 2012, nemijlocit de către alte persoane, angajați în

scopul dat de către Sîrbu V. În continuare, Sîrbu V., urmărind realizarea intențiilor

infracționale ale lui Vicol N., a transmis înregistrările comunicărilor interceptate,

materialele privind urmărirea vizuală tainică lui Gudima V., iar acesta la rândul său,

le-a pus la dispoziția șefului IFPS, Vicol N., prin ce au fost culese și răspândite

informații despre viața personală a Valentinei Negară.

Astfel, acțiunile lui Sîrbu V. au fost calificate de către instanța de judecată în

baza art. 42 alin. (4), 177 alin. (1) Cod penal, având rolul de instigator, a determinat și a

contribuit la culegerea ilegală și răspândirea cu bună-știință a informațiilor, ocrotite de lege,

despre viața personală, ce constituie secret personal sau familial al altei persoane, fără

consimțământul ei.

Gudima V., în perioada 22.10.2012-19.11.2012, acționând în complicitate cu

șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Vicol N., Sîrbu V., Zacrevschi V. și alte

persoane, a comis încălcarea inviolabilității vieții personale în următoarele

circumstanțe. Vicol N., având scopul culegerii ilegale a informațiilor despre viața

personală a șefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău,

Negară V., profitând de faptul că se cunoștea cu fostul colaborator al Centrului

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției - Sîrbu V., a beneficiat de

serviciile acestuia, care au constat în organizarea ilegală a măsurilor speciale de

investigații și anume, urmărirea vizuală, interceptarea și înregistrarea comunicărilor

telefonice de la postul xxxxx, utilizat de către Negară V. Astfel, Sîrbu V., profitând în

interes personal și material de faptul că, se afla în relații amicale cu Zacrevschi V.,

care în acea perioadă exercita funcția de inspector superior al Direcției Generale

Anticorupție a Centrului Național Anticorupție, l-a determinat pe ultimul să inițieze

procedura de autorizare și efectuare a interceptării convorbirilor telefonice purtate

de către Negară V. de la numărul de telefon xxxxx, în cadrul urmăririi penale în

cauza nr. xxxxx. Ca rezultat, Zacrevschi V., având drept scop interceptarea ilegală a

comunicărilor șefului-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău,

Negară V., a întocmit un raport fictiv ce conținea informații false precum că, ultima

este complice a unui grup criminal organizat, care, prin intermediul unui alt

complice pe nume „Andrei”, fondează diferite întreprinderi în scopul convertirii

mijloacelor bănești prin tăinuirea originii ilicite a bunurilor. În baza raportului care

conținea datele denaturate nominalizate mai-sus a fost emisă ordonanța și înaintat

către judecătorul de instrucție demersul din 22.10.2012 privind autorizarea

interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de abonatul S.A.

„Orange” xxxxx, utilizat de Negară V., pe un termen de 30 de zile. În baza

demersului procurorului în Procuratura Anticorupție, Moraru S., la care a fost

anexat și raportul fictiv a inspectorului DGA a CNA, Zacrevschi V., la 22.10.2012, de

14

către judecătorul de instrucție a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, Rațoi V. a fost

autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice a abonatului

nominalizat. În baza scrisorii nr. 7594 din 22.10.2012, a procurorului Moraru S.,

încheierea judecătorului de instrucție a fost expediată la CNA, în scopul executării

măsurii de interceptare a convorbirilor telefonice, cu informarea că zilnic

interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice efectuate vor fi prezentate

ofițerului de urmărire penală Verlan F. sau inspectorului Zacrevschi V. În condițiile

date au fost interceptate și înregistrate comunicările convorbirilor telefonice ale lui

Negară V., începând cu data 22.10.2012, pe un termen de 30 de zile. Astfel,

Zacrevschi V., profitând de faptul că era inclus în scrisoarea dată emisă în cadrul

cauzei penală nr. xxxxx, având acces la purtătorul de informații pe care se

înregistrau convorbirile telefonice ale lui Negară V., transmitea informația respectivă

lui Sîrbu V. Concomitent, a fost organizată și efectuarea ilegale a măsurilor speciale

de investigații - urmărirea vizuală a Valentinei Negară, care a fost realizată în

perioada lunilor octombrie – noiembrie 2012, nemijlocit de către alte persoane,

angajate în scopul dat de către Sîrbu V. În continuare, Gudima V., urmărind

realizarea intențiilor infracționale ale lui Vicol N., primea de la Sîrbu V. înregistrările

comunicărilor interceptate, materialele privind urmărirea vizuală tainică și le punea

la dispoziția șefului IFPS, Vicol N., prin ce au fost culese și răspândite informații

despre viața personală a lui Negară V.

Astfel, acțiunile lui Gudima V. au fost calificate de către instanța de judecată în

baza art. 42 alin. (3), 177 alin. (1) Cod penal, având rolul de organizator, a organizat și a

contribuit la culegerea ilegală și răspândirea cu bună-știință a informațiilor, ocrotite de lege,

despre viața personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane, fără

consimțământul ei.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

achitarea lui Vicol N. pe episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”, învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, precum și în

partea stabilirii pedepsei inculpatului Bănăruc E., cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Vicol N. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 327 alin. (2) lit. c)

Cod penal, pe episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”, la 6 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani, iar conform art.

84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită

pedeapsă definitivă – 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, pe un termen de 6 ani și amendă în

mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 10.000 lei. Bănăruc

E. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod

penal, să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 10.000 lei și în conformitate cu prevederile art. 65

Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, în rest sentința să fie menținută.

În motivarea apelului a invocat:

15

– pronunțând soluția de achitare a lui Vicol N., pe episodul cu SRL „Ecooptim”

și SRL „Transfermet”, prima instanță contrar prevederilor art. 24 din Codul de

procedură penală, nu a luat în considerație probele administrate de organul de

urmărire penală, cercetate în ședința de judecată, le-a apreciat eronat, or aceste probe

nu au fost respinse, nici declarate nule, ori apreciate critic de instanța de judecată,

fapt care contravine Hotărârii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5

din 19.06.2006, privind sentința judecătorească;

– prima instanță a ignorat convorbirile telefonice interceptate, din data de

02.10.2012 și 05.10.2012, purtate de către Vicol N. cu Timotin A., prin care se

manifestă intenția directă a inculpatului Vicol N., la comiterea infracțiunii, pe acest

episod;

– consideră eronată concluzia instanței precum că, activitatea posturilor fiscale

ține de prerogativa funcționarilor fiscali, iar decizia de prelungire a activității

posturilor fiscale la întreprinderile respective nu era necesară reieșind din rezultatele

activității acestor posturi. Or, învinuirea în comiterea abuzului de serviciu de către

Vicol N. constă în darea indicațiilor ilegale privind scoaterea posturilor fiscale și este

bazată pe existența unei proceduri strict prevăzute de Codul fiscal, actele

departamentale, care au fost sfidate de către șeful Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat, care în acest mod, evident a folosit intenționat situația de serviciu, în interes

personal;

– prima instanță nu a luat în considerare rezultatele procesului-verbal de

cercetare din 26.02.2013, prin care au fost examinate dosarele privind posturile

fiscale instituite la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet” și rezultatele raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 108 din 29.04.2013, a perioadei instituirii postului

fiscal instalat la SRL „Ecooptim”. Potrivit acestora se confirmă faptul că, după

înlocuirea inspectorului fiscal responsabil și desemnarea lui Plîngău D., s-a

intensificat activitatea economică a agentului economic și în special procurările.

Totodată, s-a constatat că, de către funcționarul fiscal, Plîngău D. în dările de seamă

și raportul privind funcționarea postului fiscal n-au fost incluse toate livrările și

procurările efectuate de către SRL „Ecooptim”, în perioada funcționării postului

fiscal;

– în contextul celor menționate de specialist s-a stabilit, că diminuarea TVA în

sumă de 11.986.518 lei de către SRL „Ecooptim”, era posibil de preîntâmpinat în

cazul în care de către funcționarul fiscal, Plîngău D. se efectua verificarea faptică a

procurărilor de la SRL „BEST-TIRTRANSPORT” și includerea acestora în dările de

seamă zilnice, privind funcționarea postului fiscal conform prevederilor

Regulamentului-cadru privind principiile generale de instituire și funcționare a

posturilor fiscale;

– instanța constatând lipsa elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune pe acest episod, s-a bazat pe ordonanța procurorului în Procuratura sect.

Buiucani, mun. Chișinău din 30.11.2013, privind clasarea procesului penal inițiat la

10.04.2013, pe faptul evaziunii fiscale comise de către factorii de decizie ai

SRL”Ecooptim”. Însă, instanța a ignorat faptul că, motivul clasării cauzei penale

respective a fost lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 244

16

Cod penal, trecând cu vederea constatarea încălcării fiscale - neachitarea plăților și

taxelor la Bugetul Public Național, în sumă totală de 11.986.518 lei, care în mod

direct poate fi considerat prejudiciu, cauzat prin acțiunea ilegală a șefului IFPS Vicol

N. - influențarea subalternilor în vederea neîndeplinirii sau îndeplinirii

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu;

– pedeapsa penală aplicată inculpatului Bănăruc E. este prea blândă,

neîntemeiată sub aspectul individualizării greșite a pedepsei, neaplicării pedepsei

complementare;

– deși privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate, nu este indicată în sancțiunea articolului respectiv (art. 323 Cod

penal) în calitate de pedeapsă complementară, prima instanță trebuia să o aplice, în

condițiile art. 65 Cod penal, ținând cont de infracțiunea săvârșită, de personalitatea

inculpatului, de funcția deținută, activitatea în facilitarea săvârșirii infracțiunii

privind imposibilitatea păstrării dreptului de a ocupa funcția sau a desfășura

activitatea în cauză, în speță: inculpatul Bănăruc E. deține funcția de secretar general

adjunct al Guvernului Republicii Moldova, fiind persoană publică conform

prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, ultimul a utilizat statutul funcției, drepturile

și avantajele pe care le acordă aceasta funcție.

3.2 Partea vătămată Pascari Iulia, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în

partea ce ține de încasarea prejudiciului material și moral, cu admiterea acțiunii

civile și încasarea de la Vicol N. în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material

în sumă de 61.882 lei și a prejudiciului moral în sumă de 500.000 lei, cauzat prin

infracțiune.

În motivarea apelului a invocat:

– părții vătămate i-a fost stabilită o satisfacție inechitabilă în raport cu gravitatea

faptei pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul Vicol N.;

– în urma acțiunilor prejudiciabile ale lui Vicol N., a suferit un prejudiciu

material care constă din diferența de salariu de 1.950 lei pe lună, dintre salariul avut

și cel care l-a primit fiind retrogradată forțat și ilegal, astfel fiindu-i cauzat un

prejudiciu material în sumă de 61.882 lei, sub formă de salariu. Deci, venitul ratat pe

care nu l-a putut obține din vina inculpatului, urmează a fi recuperat de acesta în

temeiul art. 610 alin. (2) Cod civil;

– referitor la prejudiciul moral, instanța a încasat doar suma de 10.000 lei din

cele 500.000 lei solicitate, astfel consideră că această sumă este inechitabilă în raport

cu ponderea prejudiciului moral și cu gravitatea încărcăturii emoționale suferite pe

toată această perioadă, i-a fost cauzat un prejudiciu moral care se exprimă prin

suferințe psihice, modificări în sfera emoțională, care au dus la dezvoltarea bolii

diabetul zaharat.

3.3 Avocatul Coptu Sergiu în numele inculpatului Beșleagă A., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate, din motivul lipsei în

acțiunile lui a elementelor componenței de infracțiune incriminată și a faptului

acțiunii.

În motivarea apelului a invocat:

17

 sentința de condamnare a inculpatului Beșleagă A. este ilegală și

neîntemeiată, prima instanță bazându-se doar pe probele acuzării;

 inculpatul a declarat instanței că nu recunoaște vina, oferind declarații în

acest sens, care se confirmă prin declarațiile martorilor apărării Mamonova V., Șpac

L., Rîbac V. și prin declarațiile inculpaților Vicol N. și Bănăruc E.;

 actul de control nr. 5-657329 din 09.10.2012, întocmit de către inspectorul

fiscal, Mamonova V. și inspectorul fiscal Beșleagă A. în privința SRL “Danaia

Luchianov” a fost efectuat în perioada 17.09.2012 - 09.10.2012, cu întrerupere de la

24.09.2012 până 11.10.2012 și a cuprins perioada de activitate de la 01.01.2008 până la

31.07.2012, în care au fost constatate încălcări ale legislației fiscale. Acest act de

control a fost semnat de către Luchianov V., care nu a înaintat nici un dezacord la

actul de control și nu l-a contestat în modul stabilit de lege, precum și nu a fost

contestată decizia asupra cazului de încălcare fiscală;

 indică că Mamonova V. a fost scoasă de sub urmărirea penală, fiind învinuită

de aceeași faptă ilicită;

 în privința lui Beșleagă A. și Mamonova V. nu a fost inițiată de angajatorul

lor careva anchetă de serviciu pe acest fapt și nu există nici o concluzie a

angajatorului că, au depus cerere de demisie, fiind siliți de careva situație ce ține de

încălcarea legii de către ei;

 instanța de fond nu a atras atenție faptului că între declarațiile martorilor

Luchianov V. și Evdochim există anumite contradicții la mai multe compartimente,

în special la compartimentul înregistrării audio și video și anume data, luna, anul

când s-a efectuat această înregistrare audio-video, a discuției lui Luchianov V. cu

Beșleagă A. și cine anume a instalat dispozitivul pentru a efectua această

înregistrare, Luchianov V. sau Stogu E., care indică diferit la acest compartiment;

 flash-ul USB menționat ca mijloc de probă, este inadmisibil conform art. 94

Cod de procedură penală și urmează a fi exclus din dosar și nu urma a fi luat în

considerație de către instanța de judecată, la examinarea cauzei penale;

 organul de urmărire penală nu poate să-și întemeieze concluziile sale cu

privire la vinovăția lui Beșleagă A. numai pe baza unor probe obținute în cadrul

urmăririi penale în altă cauză penală, care ulterior a fost încetată și astfel acele

mijloace de probă menționate de partea acuzării sunt lovite de nulitate și nu pot fi

puse la baza sentinței de condamnare, deoarece prin aceasta s-ar încălca dreptul

inculpatului la un proces echitabil.

3.4 Avocatul Roșca Vladislav în numele inculpatului Bănăruc E, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Bănăruc E. să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate, din motivul lipsei

în acțiunile lui a elementelor componenței de infracțiune.

În motivarea apelului a invocat:

– sentința de condamnare a inculpatului Bănăruc E. este ilegală și neîntemeiată,

bazată pe o interpretare eronată a normelor legale, dar și pe neelucidare deplină a

tuturor circumstanțelor cauzei, inclusiv examinarea neobiectivă a probelor dosarului

penal;

– examinarea cauzei penale în prima instanță s-a petrecut cu încălcarea mai

18

multor prevederi procedural penale, cum ar fi examinarea cauzei în lipsa părții

vătămate, asupra prezenței căreia au insistat apărătorii;

– prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06.05.2014, instanța a constatat,

printre altele, că completul de judecată a impus justițiabililor o procedură „specială”

fondată pe art. 109 alin. (1) Cod procedură penală, iar această procedură „specială”

este una ilegală. Astfel, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că,

procedura „specială” fondată pe art. 109 alin. (1) Cod de procedură penală, impusă

de completul de judecată, este una ilegală. Consideră că prin aceasta au fost

îngrădite drepturile părții apărării, prin interzicerea participării active la audierea

martorilor;

– la data de 26.05.2014, același complet de judecată, care a examinat anterior o

cerere de recuzare, a examinat cererea repetată de recuzare a instanței, pronunțând o

încheiere privind respingerea cererii, care se contestă concomitent cu fondul cauzei,

această încheiere este ilegală și neîntemeiată deoarece se datorează examinării pur

formale a problemei date spre judecare și în același timp, nu conține nici analiza

argumentelor părții apărării și nici motivele care ar justifica respingerea acestora;

– a avut loc încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale naționale cu privire la

formarea completului de judecată, care s-a soldat cu încălcări procedurale majore ce

duc la casarea sentinței adoptate;

– după ce au fost audiați toți martorii acuzării, examinate alte probe, s-a

intervenit în mod ilegal în componența completului de judecată, contrar prevederilor

art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală, la finalizarea cercetării judecătorești în

locul judecătorului Negru V. a intervenit un alt judecător. Respectiv, a avut loc

încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale naționale cu privire la formarea instanței,

cu toate efectele ce se impun. Astfel, în luna aprilie 2015, judecătorul raportor Miron

A. a fost înlocuit cu un alt judecător Clevadî N., ultimul participând la examinarea

cauzei contrar art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală în coroborare cu art. 6 § 1

CEDO. Ulterior, fără ca cel puțin să fie anulată/modificată dispoziția precedentă de

înlocuire a magistratului, la judecarea cauzei a intervenit judecătorul raportor, fapt

confirmat, prin înregistrarea audio a ședinței de judecată și prin sentința adoptată;

– probele au fost transcrise din rechizitoriu în sentință fără a fi analizate, iar

conținutul unor probe nu are legătură cu elementele infracțiunii;

– invocarea de către acuzatorul de stat a faptului că Bănăruc E. nu a prezentat

organelor de drept careva materiale cu referire la comiterea actelor de corupție, adică

nu a denunțat infracțiunea, ceea ce ar constitui infracțiunea de favorizare a

infracțiunii, este aberantă și ilegală, ținând cont că o dată cu adoptarea Codului

penal în anul 2002, nedenunțarea infracțiunii a fost exclusă din legea penală, astfel

fapta fiind decriminalizată;

– prima instanță a imputat inculpatului Bănăruc E. și alte acțiuni neincriminate

de către acuzator prin actul de învinuire, și anume, „transmiterea mai departe a

izvorului de informație către Vicol N.”. Prin urmare, contrar art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța a ieșit din limitele învinuirilor formulate în rechizitoriu și

cu toate că Bănăruc E. este învinuit de comiterea unor fapte caracterizate ca

inacțiuni, instanța de judecată le neglijează și face trimitere la niște acțiuni ce nu au

19

fost incriminate;

– în speță, Bănăruc E. nu a cunoscut și nici nu cunoaște dacă a fost comisă

careva infracțiune de inspectorii fiscali. Imaginile video pe care le-a vizionat în

coraport cu inscripțiile de pe plicul în care a primit purtătorul de informații (show

fisc, Beșleaga, 3000), doar i-a permis să presupună că ar fi fost comis un act de

corupție, dar careva circumstanțe ce ar confirma direct această presupunere nu a

existat și nu există nici la moment. Anume din aceste considerente, Bănăruc E. a

transmis materialele lui Vicol N., pentru a fi verificate și confirmate sau infirmate;

– partea acuzării a indicat în rechizitoriu că vinovăția lui Bănăruc E., în

comiterea faptei, se dovedește prin flash-ul USB, consemnat în procesul-verbal de

percheziție din 15.02.2013, însă înregistrările nu confirmă pretinderea, acceptarea sau

primirea mijloacelor financiare, locul, modul de transmitere ale acestora, etc.;

– prin declarațiile martorilor: Luchianov V., Luchianov A., Chilat E., Loghin T.,

Postica T., Volnițchi I., nu se confirmă nici actul de corupție, cu atât mai mult, nici

acuzațiile aduse lui Bănăruc E.;

– lipsa scopului special echivalează cu lipsa laturii subiective și în final cu

lipsa elementelor infracțiunii. În așa mod, nu este clar despre care act de corupție

trebuia să declare Bănăruc E., despre actul de corupție care se exprimă prin prezența

scopului special al laturii subiective, indicat de martorul Luchianov V., care nu stă la

baza acuzațiilor penale, sau despre actul de corupție inventat de partea acuzării.

3.5 Avocatul Cernolev I. în numele inculpaților Sîrbu V. și Zacrevschi V., care a

solicitat casarea acesteia, rejudecare cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care aceștia să fie achitați, deoarece fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat:

 sentința este una ilegală și neîntemeiată;

– componența de infracțiune prevăzută de art. 177 Cod penal, este indicată la

art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală și face parte din categoria de infracțiuni

pentru care urmărirea penală se pornește numai în baza plângerii prealabile a părții

vătămate, însă la materialele cauzei lipsește plângerea prealabilă a victimei Negară

V., care să fie înregistrată în Registrul R-1;

– procesul-verbal de audiere a lui Negară V., ca martor, la data de 18 martie

2013 nu este o plângere, iar conform ordonanței din 04 februarie 2012, emise de

procurorul în Procuratura Anticorupție, Adrian Popenco s-a dispus începerea

urmăririi penale în baza art. 177 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar ca temei a servit

raportul din 04.02.2013, dar nu plângerea ori procesul-verbal de audiere a lui Negară

V., ca martor la data de 18 martie 2013 (f.d. 22 v. 20);

– încheierea din 23 octombrie 2013 (f.d. 152-153 v. 26), prin care demersul

avocatului Cernolev I. privind încetarea procesului penal în privința lui Sîrbu V. a

fost respins ca prematur, este una neîntemeiată, a cărei soluție nu este prevăzută de

Codul de procedură penală;

– în cadrul ședinței preliminare din 23 octombrie 2013, a fost emisă încheierea

prin care a fost respinsă cererea părții apărării privind declararea nulă a probelor și

excluderea lor din dosar (f.d. 148-151 vol. 26), pe care o consideră ilegală, iar cererea

privind declararea nulă a probelor ca fiind întemeiată;

20

– instanța de fond deși a făcut referire la prevederile art. 42 formele participației,

nu a încercat prin nimic să specifice prin ce acțiuni concrete comise de Sîrbu V.,

acesta a instigat ceilalți participanți la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 177

Cod penal;

– instanța de judecată nu a motivat în baza căror probe s-ar confirma că în

acțiunile lui Zacrevschi V. există acțiunile de organizarea culegerii ilegală și

răspândirii cu bună-știință a informațiilor ocrotite de lege, despre viața personală ce

constituie secret personal sau familial al altei persoane, în măsura în care rolul de

organizator, conform rechizitoriului, este atribuit și altor participanți;

– consideră nefondate afirmațiile instanței de judecată conform căreia

monitorizarea părții vătămate a avut loc în timpul în care aceasta se afla la

domiciliul, concluzie ce vine în contradicție cu probelor administrate la dosar

(depozițiile martorului Pananghiu I., procesul-verbal privind urmărirea vizuală din

17.11.2012), prin care se constată că pretinsa urmărire vizuală a lui Negară V. a fost

efectuată în locuri publice, martorul observând automobilul și persoanele suspecte

lângă o frizerie, lângă Inspectoratul fiscal principal de stat;

– organul de urmărire penală a efectuat o încadrare greșită a acțiunilor de

interceptarea convorbirilor telefonice purtate de către Negară V. în baza

componenței de infracțiune prevăzute de art. 177 Cod penal, în măsura în care latura

obiectivă nu conține astfel de noțiuni ca „culegerea sau răspândirea informațiilor

ocrotite de lege”;

– sentința este una ilegală deoarece fapta lui Sîrbu V. și Zacrevschi V. nu

întrunește elementele componenței de infracțiuni prevăzute de art. 177 Cod penal,

deoarece nu au fost stabilite fapte care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii și nu au fost stabilite mijloacele de probă prin intermediul căror s-au

constatat elementele constitutive ale infracțiunii;

– instanța de judecată a ignorat cu desăvârșire argumentele părții apărării că

raportul inspectorului operativ al Direcției generale anticorupție, căpitan Vadim

Zacrevschi nu este un document oficial, în sensul cum este reglementată de norma

penală prevăzută de art. 332 alin. (1)Cod penal;

– raportul a fost întocmit de către Zacrevschi V. în baza însărcinării întocmită de

către ofițerul de urmărire penală al Direcției nr. 6 al DGUP al CCCEC, Verlan F.

Respectiv, în urma indicațiilor date de către ofițerul de urmărire penală pe o cauză

concretă Zacrevsch V., îndeplinindu-și obligațiile de serviciu, a întocmit raportul dat

prin care au fost introduse date veridice care au fost obținute în urma acestor măsuri

operative de investigații;

– având în vedere că interceptarea convorbirilor telefonice ale abonatului SA

Orange xxxxx, a avut loc cu autorizarea judecătorului de instrucție, adică în

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (2) Cod de procedură penală și ținând cont că

încheierea menționată este în vigoare, iar conform art. 467 alin. (1) Cod de procedură

penală, art. 120 din Constituția RM, sunt obligatorii pentru executare, nu poate fi

invocată vinovăția lui Zacrevschi V. în atare circumstanțe;

– documentul oficial care a constituit temeiul pentru interceptarea convorbirilor

telefonice a constituit ordonanța din 22.10.2012, emisă de procurorul Moraru S., dar

21

nu raportului ofițerului operativ Zacrevschi V., după cum susține instanța de

judecată.

3.6 Avocatul Nicoară Vasile în numele inculpatului Vicol N., prin care a

solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță sau

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, privind achitarea inculpatului

Vicol N., în raport cu toate capetele de acuzare.

În motivarea apelului a invocat:

– prin încheierea protocolară din 02.04.2014 instanța a „atenționat avocatul

Nicoară V. să respecte procedura audierii martorilor în proces, prevăzută de art. 109

alin. (1) Cod de procedură penală și să formuleze întrebările referitor la

circumstanțele cauzei și nu la procedura întocmirii actelor pe cauza penală, să nu

facă abuz de drepturile sale de apărare în procesul de audiere a martorilor. Prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 06.05.2014, emisă în această speță, instanța

ierarhic superioară a constatat că „comportamentul” impus justițiabililor de către

Judecătoria Rîșcani este ilegal și neîntemeiat. În același timp, nu a fost oferit nici un

remediu în legătură cu încălcările admise. Astfel, apelantul contestă încheierile

protocolare prin care instanța de judecată a respins întrebările acordate de către

avocatul Nicoară Vasile martorilor audiați.

– la data de 26.05.2014, același complet de judecată, care a examinat anterior o

cerere de recuzare, a examinat cererea repetată de recuzare a instanței, pronunțând o

încheiere privind respingerea cererii, care se contestă concomitent cu fondul cauzei.

Această încheiere este ilegală și neîntemeiată deoarece se datorează examinării pur

formale a problemei date spre judecare și, în același timp, nu conține nici analiza

argumentelor părții apărării și, nici motivele care ar justifica respingerea acestora;

– a avut loc încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale naționale cu privire la

formarea completului de judecată, care s-a soldat cu încălcări procedurale majore ce,

inerent, duc la casarea sentinței;

– instanța de fond neîntemeiat și neproporțional a stabilit pedeapsa penală sub

formă de închisoare cu executare imediată a acesteia, la fel, instanța a dispus

anunțarea în căutare a inculpatului Vicol N., neavând asemenea atribuții;

– potrivit declarațiilor inculpatului: a) Pascari I. activa în funcție contrar

prevederilor legale ce au menirea să asigure evitarea conflictelor de interese, soțul ei

fiindu-i subaltern; b) Pascari I. era vizată într-un dosar penal în calitate de

bănuit/învinuit/inculpat. Ambele fapte au fost confirmate de martorul Cuflic A. și

chiar de Pascari I. Argumentele invocate până în prezent denotă, prezența unui

litigiu de muncă. La examinarea cauzei penale, instanța urmează să rețină că nu este

competentă să soluționeze litigiul de muncă, aceasta cu atât mai mult că nu au fost

întreprinse măsuri în vederea aplanării conflictului pe cale extrajudiciară;

– cauza penală a fost pornită la 16.01.2013 (Vol. 7 f.d. 1), interceptarea fiind

efectuată la 08.10.2012. Legislația și jurisprudența națională relevantă interzicea

folosirea interceptărilor efectuate până la pornirea urmăririi penale pentru a

confirma vinovăția persoanei. Ulterior, datorită modificărilor operate la art. 1325 alin.

(9) Cod de procedură penală, folosirea datelor obținute în urma efectuării măsurilor

speciale de investigație dintr-o cauză în alta, se permite doar cu autorizarea

22

judecătorului de instrucție și doar pentru anumite categorii de cauze. În dosar nu

există o încheiere prin care s-ar autoriza folosirea acestor rezultate dintr-un dosar, în

dosarul remis judecății;

– nedenunțarea prin adoptarea Codului penal, în redacția Legii nr. 985 – XV din

18.04.2002, a fost decriminalizată, astfel nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii

prin inacțiuni;

– nu au existat condiții legale care ar justifica încadrarea faptei în baza art. 327

alin. (1) și 323 alin. (1) Cod penal;

– procedurile în privința lui Vicol N. au fost inechitabile și organul de urmărire

penală a instrumentat cauza ignorând obligațiile prevăzute la art. 19 alin. (3) Cod de

procedură penală. Ori, prin înregistrarea ce se conține pe acest purtător de

informație, nu se confirmă concluziile părții acuzării, și anume „primirea sumei de

3000 euro” de către careva persoane. Înregistrările proveniența cărora este imposibil

de stabilit, tot așa după cum este imposibil de stabilit și perioada în care au fost

efectuate, nu furnizează altă informație decât că într-o oarecare încăpere, o persoană,

care seamănă cu Beșleagă A. comunică cu alte persoane;

– prin declarațiile martorilor: Luchianov V., Luchianov A., Chilat E., Loghin T.,

Postica T., Volnițchi I., nu se confirmă nici actul de corupție, cu atât mai mult, nici

acuzațiile aduse lui Vicol N.:

– lipsa scopului special echivalează cu lipsa laturii subiective și în final cu lipsa

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal;

– în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că, funcționarii

fiscali: Prisacaru C. și Plîngău D., nu aveau la dispoziție o decizie privind inițierea

controlului fiscal la contribuabilul respectiv, fapt confirmat de ambele persoane în

ședința de judecată. În acest context, la materialele cauzei penale a fost anexată

decizia privind inițierea controlului fiscal nr. 5111 din 13.11.2012, în care, la

compartimentul „Denumirea completă a contribuabilului ce urmează a fi supus

controlului” nu este indicat nici agentul economic – SRL „Comparty & Co” și nici

barul „Red Square”. Inculpatul a declarat, că chiar dacă nu a dat indicații directe,

este evident că acțiunile sale au avut menirea să asigure evitarea abuzurilor și actelor

de corupție din partea funcționarilor fiscali;

– Vicol N. a declarat că, a acționat fără a avea un interes personal, aducând și

argumente care nu pot fi tratate ca fiind inexistente. Astfel, a menționat, că ulterior

evenimentelor din 16.11.2012, a fost efectuat un alt control fiscal la același agent

economic, care s-a soldat cu adoptarea unei decizii de sancționare (a se vedea decizia

din 11.01.2013, v. 10 f.d. 144). În acest caz, este evident că, inculpatul nu a influențat

decizia adoptată. Prin urmare, afirmațiile părții acuzării privind prezența interesului

personal, care ar avea la bază „relațiile amicale”, sunt nefondate;

– Vicol N. a acționat strict în vederea asigurării legalității activității

funcționarilor fiscali, nu a dispus de altă informație decât că funcționarii fiscali au

inițiat un control fără a avea împuternicirile necesare;

– instanța nu a dat nici o apreciere declarațiilor martorilor Velicico I.,

Climăuțan G.;

23

– inculpatul nu cunoștea amploarea fraudelor fiscale comise de întreprinderile

gestionate de Climăuțan G., dar măsurile ce urmau a fi întreprinse în vederea

executării „indicațiilor” litigioase ar fi dus la evitarea prejudiciilor aduse bugetului

de stat;

– martorii Marcu A., Margina G., Ratușneac E., Bazavluțchi L. și Bejan A., care

au întocmit acte de vizite fiscale la agenții economici, decizii privind anularea în

calitate de plătitori TVA; au înregistrat aceste decizii, au relatat în cadrul cercetării

judecătorești, foarte clar, că nu au acționat la indicația șefului IFPS, identificând de

sine stătător modul în care să acționeze. În așa mod, inculpatului nu-i pot fi

reproșate fapte pe care nu le-a comis, deoarece nu a dat astfel de indicații;

– urmărirea penală în baza art. 177 Cod penal, a fost pornită prin ordonanța

din 04.02.2012 – v. 20 f.d. 12, avându-se în vedere pretinsa faptă prejudiciabilă

comisă în perioada 22.10.2012 – 19.11.2012;

– în speță, toate măsurile speciale de investigații au fost inițiate de organul de

urmărire penală prin ordonanță (v. 20 f.d. 96). Interceptarea comunicărilor a avut loc

în baza încheierii judecătorului de instrucție nr. 11-3647/12 din 22.10.2012 (v. 20 f.d.

99), prin care a fost admis demersul procurorului (v. 20 f.d. 97-98). Astfel, adunarea

informațiilor în baza actelor procesuale enunțate nu poate fi considerată ilegală, în

sensul art. 177 Cod penal;

– în actul de sesizare a instanței nu se indică nimic ce ar sugera că Vicol N. ar fi

organizat comiterea infracțiunii încadrată conform art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1)

Cod penal;

– lipsa laturii subiective a participației se dovedește chiar și atunci când punem

în evidență că în calitate de organizatori ai infracțiunii au fost indicate trei persoane,

dintre care, Vicol. N., nu s-au cunoscut până la ședința de judecată cu Zacrevschi V.

și Sîrbu V.;

– în speță, interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice au fost inițiate,

autorizate și efectuate în lipsa indicilor ce ar demonstra existența unei bănuieli

rezonabile că, inculpatul Vicol N. ar fi fost implicat într-o activitate criminală.

3.7 În cadrul ședinței instanței de apel avocatul Nicoară V. în numele

inculpatului Vicol N. a depus apel concretizat, prin care a invocat încălcarea

dreptului la un proces echitabil, lipsa de imparțialitate a instanței de judecată la

soluționarea cauzei penale în privința inculpatului, care rezultă din practica Curții

Supreme de Justiție, adoptată până și după emiterea sentinței de condamnare,

invocând argumente din motivarea deciziei CSJ nr. 1ra-515/2015 din 30.06.2015, care

potrivit apărătorului, conține o situație similară celei a inculpatului Vicol N.

3.8 Avocatul Prodan L. în numele inculpatului Gudima V., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Gudima V. să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului a invocat:

– sentința de condamnare este una neîntemeiată;

– vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată prin ansamblu de probe, iar

probele prezentate de acuzare nu au fost cercetate multilateral de către instanța de

judecată;

24

– probele prezentate instanței demonstrau contrariul învinuirii aduse și în

special nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

– în cadrul urmăririi penale au fost admise un șir de încălcări de procedură, ce

duc la nulitatea actelor, subliniind că cauza penală a fost pornită în baza art. 177 Cod

penal, fără existența plângerii părții vătămate Negară V.

fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de către avocatul Prodan L. în numele

inculpatului Gudima V. și avocatul Cernolev I. în numele inculpaților Sîrbu V. și

Zacrevschi V. Au fost admise parțial apelurile declarate de procuror, partea

vătămată Pascari I., avocatul Nicoară V. în numele inculpatului Vicol N., inclusiv

apelul concretizat, avocatul Coptu S. în numele inculpatului Beșleagă A., avocatul

Roșca V. în numele inculpatului Bănăruc E., fiind casată sentința atacată parțial,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea

achitării lui Vicol N. de învinuirea adusă în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal

(episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”), condamnării lui Vicol N. în baza

art. 327 alin. (1) Cod penal (episodul „Danaia Luchianov” SRL), în baza art. 327 alin.

(1) Cod penal (episodul „Comparty&Co” SRL), în baza art. 323 alin. (1) Cod penal și

stabilirii pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, cumulării

pedepselor în baza art. 87 alin. (2) Cod penal, condamnării inculpatului Bănăruc E.

în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui

Beșleaga A. în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, soluționării acțiunii civile depuse de

Pascari I. și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal pornit în privința lui

Vicol N. în baza art. 327 alin. (1) Cod penal (episodul „Danaia Luchianov” SRL), pe

motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală. A fost

încetat procesul penal pornit în privința lui Vicol N. în baza art. 327 alin. (1) Cod

penal (episodul „Comparty&Co” SRL), pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspunderea penală. Procesul penal pornit în privința lui Vicol N.

în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, a fost încetat pe motivul expirării termenului de

prescripție, prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu liberarea de răspundere

penală, pe acest capăt de învinuire. Vicol N. a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul SRL „Ecooptim” și SRL

„Transfermet”), la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice,

pe un termen de 5 ani. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Vicol N. i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 5 ani 6 luni, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 6 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. Procesul penal pornit în privința lui Bănăruc E. în baza

art. 323 alin. (1) Cod penal, a fost încetat pe motivul expirării termenului de

prescripție, prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu liberarea de răspundere

penală. Lui Beșleagă A. recunoscut vinovat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, în

temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu dispunerea

neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune, condamnatul nu va

25

săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului de probațiune. Acțiunea civilă înaintată de Pascari I. a

fost admisă parțial, fiind încasat din contul lui Vicol N. în beneficiul Iuliei Pascari

prejudiciul material în sumă de 61.882 lei și prejudiciul moral în sumă de 25.000 lei,

în rest sentința a fost menținută.

la adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

eronat ajungând la concluzia că, inculpatul Vicol N. învinuit în baza art. 327 alin. (2)

lit. c) Cod penal (episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”), urmează a fi

achitat, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a constatat, că inculpatul Vicol N. abuzând de funcția deținută,

urmărind realizarea intereselor personale, fiind persoană publică și având în virtutea

acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice, fiind obligat de a dirija în cunoștință de cauză sectorul de muncă

încredințat, de a demonstra standarde ridicate în materie de integritate, de a executa

obligațiunile de serviciu în vederea ridicării nivelului de încredere a publicului în

instituțiile statului, să manifeste inițiativă și perseverență, să asigure îndeplinirea

întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în exercitarea atribuțiilor, de

legislația în vigoare, acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative

pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a

autorității sale în interese personale, de grup și în alte interese decât cele de serviciu,

să promoveze încrederea publicului în autoritatea publică pe care o reprezintă,

contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, punând în pericol

stabilitatea instituției în cadrul căreia activează și dând dovadă de lipsă de

integritate, acționând contrar principiilor statului de drept, a comis infracțiunea de

abuz de serviciu în următoarele circumstanțe. Vicol N. în perioada lunii octombrie

2012, acționând contrar Cap. III, lit. b), pct. (11) și (12) a ordinului IFPS nr. 295 din

26.04.2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru privind principiile generale de

instituire și funcționare a posturilor fiscale, potrivit cărora, în cazul instituirii

posturilor fiscale mobile, funcționarii fiscali reieșind din volumul de muncă vor

organiza desfășurarea postului fiscal, astfel încât să fie posibilă monitorizarea

tuturor tranzacțiilor efectuate de către agentul economic, încheierea noilor contracte,

prestarea/procurarea de servicii, livrarea/procurarea de mărfuri. Inițial, se va efectua

inventarierea facturilor fiscale aflate în stoc, inventarierea stocului de mărfuri, cu

solicitarea de la persoanele cu funcții de răspundere ale agentului economic

anunțarea telefonică a funcționarului fiscal despre efectuarea unei livrări și/sau

procurări de mărfuri/servicii, astfel încât să fie posibilă verificarea facturilor fiscale

ce se eliberează/se primesc și a tranzacțiilor înscrise în acestea; în cadrul postului

fiscal mobil, se va asigura verificarea faptică a activității agentului economic,

periodic, în diferite momente ale zilei de muncă, la diferite subdiviziuni înregistrate,

la 02.10.2012 șeful IFPS Vicol N., a dat indicații ilegale șefului adjunct al IFPS, Timoti

A. de a retrage de la posturile fiscale instituite la SRL ”Ecooptim” și SRL

„Transfiermet” colaboratorii fiscali și de a restitui facturile fiscale aflate în stocurile

26

agenților economici menționați până la finisarea funcționării posturilor fiscale

instituite. Timotin A., acționând conform indicațiilor primite de la șeful IFPS, Vicol

N., la rândul său, a dat indicații inspectorului fiscal Plîngău D. să întocmească

ordinele nr. 66/M-67/M din 02.10.2012, cu privire la modificarea ordinelor nr. 164/i

din 06.09.2012 și nr. 202/i din 27.09.2012, respectiv, prin care Plîngău D. este

desemnat ca responsabil de activitatea posturilor fiscale mobile la SRL „Tranfiermet”

și SRL „Ecooptim” și dispunându-i restituirea facturilor fiscale agenților economici

menționați, fără verificarea facturilor fiscale ce se eliberează/se primesc și a

tranzacțiilor înscrise în acestea și verificarea faptică a activității agentului economic.

În continuare, întru realizarea intențiilor infracționale, orientate spre favorizarea

exercitării ilegale a activității SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”, crearea unor

condiții avantajoase pentru încălcarea legislației fiscale, precum și tăinuirea

încălcărilor fiscale în activitatea acestor agenți economici, Vicol N. a refuzat

semnarea ordinelor privind prelungirea termenului de funcționare a posturilor

fiscale la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”, prin ce a cauzat bugetului de stat

un prejudiciu în formă de plăți neîncasate în sumă de 11.986.518 lei.

În opinia instanței de apel, vina inculpatului Vicol N. în baza art. 327 alin. (2) lit.

c) Cod penal se confirmă prin declarațiile martorilor Plîngău D., Prisăcaru C.,

Boldișor O., Marcenco M., Rusu G., Mîță V., Severin V., Șapteboi G. și prin

materialele cauzei și anume: dosarele privind activitatea posturilor fiscale mobile la

SRL „Transfiermet” și SRL „Ecooptim”, ridicate prin procesul-verbal de percheziție

din 15.02.2013 (v. XII, f.d. 8-169; v. XIII, f.d. 1-43); proces-verbal de cercetare din

26.02.2013, prin care au fost examinate dosarele privind posturile fiscale instituite la

SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet” (v. XII, f.d. 12-20); ordonanța din 29.04.2013

(v. XIII, f.d. 57-59); proces-verbal de examinare a blocului de sistem ridicat în cadrul

percheziției efectuate în biroul de serviciu al lui Plîngău D. (v. XIII, f.d. 63-94);

materialele controlului fiscal efectuat la SRL „Ecooptim” (v. XIV, f.d. 2-93); proces-

verbal de cercetare a documentelor (dosarul privind controlul fiscal efectuat la SRL

„Ecooptim”) (v. XIV, f.d. 94 – 96); decizia nr. 594/1/5 din 20.02.2013 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de SRL „Ecooptim” (v. XIV, f.d. 98-99); ordonanța din

29.04.2013 (v. XIV, f.d. 100-102); documentele ridicate prin procesul-verbal de

ridicare din 16.04.2013 de la SRL „Ecooptim”, (v. XV, f.d. 2-35); ordonanța din

29.04.2013 (v. XV, f.d. 36); facturile fiscale eliberate de SRL „Ecooptim” în luna

octombrie 2012 (v. XV, f.d. 38-118); ordonanța din 29.04.2013, facturile fiscale

eliberate de SRL „Ecooptim”, ulterior anulate de către agentul economic, cât și

recipisele anularea facturilor fiscale, ridicate prin procesul-verbal de ridicare din

04.2013 au fost anexate la cauza penală (v. XV, f.d. 119-120); dările de seamă privind

activitatea postului fiscal mobil la SRL „Ecooptim”, în perioada 01.10.2012 -

26.10.2012 (v. XV, f.d. 122 - 127); raport de constatare tehnico-științifică nr. 108 din

29.04.2013( v. XV, f.d. 133 – 137); descifrările convorbirilor telefonice (intrare/ieșire)

purtate de către abonatul SA „Orange Moldova” de la telefonul nr. xxxxx (v. XVI,

f.d. 39 – 87); proces-verbal de cercetare din 02.04.2013 a descifrările convorbirilor

telefonice (v. XVI, f.d. 88-91); descifrările convorbirilor telefonice (intrare/ieșire)

purtate de către abonatul SA „Orange Moldova”, de la telefonul nr. xxxxx pentru

27

perioada 01.09.2012 - 01.11.2012 (v. XVI, f.d. 96-126); proces-verbal de cercetare din

02.04.2013 a descifrările convorbirilor telefonice (v. XI, f.d. 12 - 20); procesul-verbal

de ridicare din 10.04.2013 (v. VI, f.d. 5 - 143); proces-verbal al interceptării și

înregistrării convorbirilor telefonice și procesul-verbal de verificare a interceptării și

înregistrării convorbirilor telefonice din 02.10.2012 (v. XI, f.d. 12 -17); proces-verbal

al interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și procesul-verbal de verificare

a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice din 05.10.2012 (v. XI, f.d. 18-

20).

Instanța de apel, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, a constatat cu certitudine că, inculpatul Vicol N. a comis infracțiunea

imputată lui și că acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal (episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”), după semnele calificative,

folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, cauzând daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege bugetului de stat, soldate cu

urmări grave.

În opinia instanței de apel, acțiunea prejudiciabilă a laturii obiective a

infracțiunii imputate inculpatului a fost manifestată prin implicarea lui Vicol N., cu

folosirea intenționată a situației de serviciu, în vederea facilitării activității

economice ilegale ale SRL „Ecooptim” și SRL „Transfierment”, inculpatul indicând

prin apelurile telefonice din 02.10.2012 și 05.10.2012 despre necesitatea de a retrage

de la posturile fiscale instituite la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”

colaboratorii fiscali și de a restitui facturile fiscale aflate în stocurile agenților

economici nominalizați până la finisarea funcționării posturilor fiscale instituite și

neadmiterea verificării faptice a activității acestor agenți economici, precum și

refuzul semnării ordinelor privind prelungirea termenului de funcționare a

posturilor fiscale la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Plîngău D.,

Prisăcaru C., Marcenco M., Rusu G., Mâță V., Severin V. pe care prima instanță și-a

întemeiat sentința de achitare, reieșind din faptul, că martorii se află în relații de

subordonare cu inculpatul, fapt, care în viziunea instanței de apel i-au determinat pe

aceștia să depună în instanță declarații incomplete, generalizate, descriind doar

procedura legală de desfășurare a postului fiscal, raportând acțiunile inspectorului

fiscal executor la prevederile legale, fără a oferi răspunsuri concrete la întrebările

acuzării, declarații favorabile inculpatului în scopul eschivării de la răspunderea

penală a acestuia.

La fel, instanța de apel a indicat că prima instanță nu a luat în considerare

rezultatele procesului-verbal de cercetare din 26.02.2013, prin care au fost examinate

dosarele privind posturile fiscale instituite la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”

și rezultatele raportului de constatare tehnico-științifică nr. 108 din 29.04.2013, a

perioadei instituirii postului fiscal instalat la SRL „Ecooptim”. Potrivit acestora se

confirmă faptul că, după înlocuirea inspectorului fiscal responsabil și desemnarea lui

Plîngău D., s-a intensificat activitatea economică a agentului economic, și în special

procurările. Totodată, s-a constatat că, de către funcționarul fiscal Plîngău D. în

28

dările de seamă și raportul privind funcționarea postului fiscal n-au fost incluse

toate livrările și procurările efectuate de către SRL „Ecooptim”, în perioada

funcționării postului fiscal.

Instanța de apel a respins ca nefondate cele invocate de către inculpatul Vicol

N., precum că nu se face vinovat de prejudicierea bugetului de stat în sumă de

11.986.518 lei, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că inspectorul

fiscal Plîngău D. a acționat la indicația superiorilor săi și anume, la data de

02.10.2012, șeful IFPS Vicol N. a dat indicații șefului adjunct al IFPS Timotin A. de a

retrage de la posturile fiscale instituite la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermet”

colaboratorii fiscali și de a restitui facturile fiscale aflate în stocurile agenților

economici menționați până la finisarea funcționării posturilor fiscale instituite.

Timotin A. acționând conform indicațiilor primite de la șeful IFPS Vicol N., la rândul

său, a dat indicații inspectorului fiscal Plîngău D. să întocmească ordinele nr. 66/M-

67/M din 02.10.2012, cu privire la modificarea ordinelor nr. 164/i din 06.09.2012 și nr.

202/i din 27.09.2012, potrivit cărora Plîngău D. a fost desemnat ca responsabil de

activitatea posturilor fiscale mobile la SRL „Tranfiermet” și SRL „Ecooptim”.

Instanța de apel a reținut că statul a fost prejudiciat prin neachitarea la bugetul

de stat a taxei pe valoare adăugată în mărime de 11.986.518 lei de către SRL

„Ecooptim”, totodată, prejudiciul cauzat s-a realizat, la indicația lui Vicol N., cu

contribuția directă a inspectorului fiscal Plîngău D., care a favorizat activitatea ilicită

a acestor întreprinderi, pe parcursul posturilor fiscale, oferind posibilitate

întreprinderilor să desfășoare activitatea comercială ilicită îndreptată în vederea

diminuării taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului de stat.

Instanța de apel a stabilit cu certitudine că, inculpatul Vicol N. a acționat cu

intenție directă față de facilitarea activității ilegale a întreprinderilor SRL „Ecooptim”

și SRL „Transfiermed”, oferind indicații în vederea retragerii colaboratorilor fiscali

de la posturile fiscale instituite la SRL „Ecooptim” și SRL „Transfiermed”, și

restituirii facturile fiscale aflate în stocurile agenților economici nominalizați până la

finisarea funcționării posturilor fiscale instituite și neadmiterea verificării faptice a

activității acestor agenți economici, precum și refuzul semnării ordinelor privind

prelungirea termenului de funcționare a posturilor fiscale la SRL „Ecooptim” și SRL

„Transfiermed”.

În urma celor relatate mai sus și din analiza cumulară a probelor, instanța de

apel a conchis că în acțiunile inculpatului Vicol N. se regăsesc componentele

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Codul penal, vinovăția inculpatului

fiind dovedită pe deplin.

Instanța de apel, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate

cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a luat în considerație faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, din interes personal, la evidența medicului

psihiatru și narcolog nu se află, anterior nejudecat, nu și-a recunoscut vina, nu a

conștientizat graviditatea faptelor comise, s-a eschivat de la examinarea cauzei

penale în instanța de apel, lipsa circumstanțelor atenuante sau agravante, astfel a

considerat, că corectarea și reeducarea inculpatului Vicol N. este posibilă doar cu

izolarea acestuia de societate, prin stabilirea unei pedepse privative de libertate, în

29

limitele prevăzute de sancțiunea art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, sub formă de

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, potrivit art. 72 Cod penal.

La fel, instanța de apel a considerat necesar aplicarea pedepsei complementare

obligatorie pentru astfel de infracțiuni, sub formă de privare de dreptul de a ocupa

funcții publice, pe un termen de 5 ani.

Analizând probele prezentate în susținerea învinuirii aduse, instanța de apel a

ajuns la concluzia, că procesul penal pornit în privința inculpatului Vicol N. în baza

art. 327 alin. (1) Cod penal (episodul „Comparty&Co”SRL), urmează a fi încetat pe

motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, or, nu a

fost dovedită intenția acestuia de a comite infracțiunea și consecințele acesteia,

elementul obligatoriu de cauzare a unui prejudiciu considerabil, la caz, urmări grave

unei persoane juridice sau fizice, deoarece conform învinuirii aduse, inculpatului i-a

fost imputată „cauzarea de daune în proporții considerabile intereselor publice”, iar

sintagma „intereselor publice sau”, a fost recunoscută neconstituțională conform

Hotărârii Curții Constituționale nr. 33 din 07.12.2017.

La caz, instanța de apel a constatat că procurorul a înaintat inculpatului Vicol

N. o învinuire neclară, neconcretă și lipsită de suportul legal, în învinuire lipsesc

careva persoane fizice sau juridice, în calitate de persoana prejudiciată în această

cauză penală, fapte ce condiționează lipsa elementului constitutiv al infracțiunii

imputate.

În contextul celor expuse supra și luând în considerare că învinuirea de bază

care a fost înaintată prin rechizitoriu, a fost înaintată inculpatului Vicol N. doar prin

cauzarea de daune considerabile intereselor publice, sintagmă care a fost

recunoscută neconstituțională, conform hotărârii Curții Constituționale nr. 33 din

07.12.2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele

327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal, iar în ședința instanței de apel

acuzatorul de stat a solicitat încetarea procesului penal pornit în baza art. 327 alin.

(1) Cod penal cu trimitere la conținutul hotărârii Curții Constituționale nominalizate

supra, instanța de apel a considerat necesar a înceta procesul penal pornit în privința

lui Vicol N. în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe

care exclud tragerea la răspunderea penală.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpaților Vicol N. și Bănăruc E. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod penal și vinovăția inculpatului Beșleagă A. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Deși inculpații Vicol N., Bănăruc E., Beșleagă A. nu recunosc vina, instanța de

apel a reținut că vinovăția acestora este demonstrată prin probele administrate în

cadrul cercetării judecătorești: declarațiile martorilor Luchianov V., Chilat E., Postică

T., Luchianov A., Stogu E., Loghin T., Volnițchi I., Șpac L., Mamonova V., Rîbac V. și

prin materialele cauzei, și anume procesul-verbal de percheziție din 15.02.2013 (f.d.

90-92, v. VIII); procesul-verbal de examinare din 19.02.2013 (f.d. 93, v. VIII);

ordonanța din 02.05.2013 (f.d. 94, v. VIII); procesul-verbal de ridicare din 28.02.2013

30

și de examinare din 05.03.2013 (f.d. 139-228, 229 v. VIII); ordonanța din 05.03.2013

(f.d. 235, v. VIII); proces-verbal de ridicare din 29.04.2013 și proces-verbal de

examinare din 02.05.2013 (f.d. 62, 77 v. IX); ordonanța din 02.05.2013 (f.d. 78, v. IX);

procesul-verbal de ridicare din 27.02.2013 și procesul-verbal de examinare din

11.03.2013 (f.d. 84, 85-113, 114 v. IX); ordonanța din 13.03.2013 (f.d. 119-120, v. IX);

procesul-verbal de ridicare din 10.04.2013 (f.d. 5, 6-143, v. VI); procesul-verbal de

examinare din 08.05.2013 a descifrărilor convorbirilor telefonice ale abonatului

xxxxx, ce aparține lui Vicol Nicolae (f.d. 82-84, v. VIII); ordonanța din 08.05.2013 (f.d.

253-255, v. XX); procesul-verbal de percheziție din 15.02.2013 (f.d. 14-15, v. XXI);

procesul-verbal de examinare din 07.05.2013 (f.d. 53-59, v. IX); ordonanțele din

08.05.2013 (f.d. 125-127, v. XXIV); procesul-verbal al interceptării și înregistrării

comunicărilor din 20.10.2012 (f.d. 29-30, v. II); procesul-verbal al interceptării și

comunicărilor din 18.10.2012 (f.d. 83-86, v. II); interceptarea din data de 18 octombrie

2012 ora 9:06:06 (f.d. 83-86, v. II); procesul-verbal al interceptării și înregistrării

comunicărilor din 19.10.2012 și interceptările din 18.10 2012; interceptarea din data

de 18 octombrie 2012 ora 14:08:21, apel de la nr. xxxxx la nr. xxxxx, dintre Vicol N.,

de la postul de telefon nr. xxxxx și Bănăruc E., de la postul de telefon nr. xxxxx (f.d.

22-27, v. II); ordonanța din 29 aprilie 2013 (f.d 197-199, v. IV).

Instanța de apel a considerat că prima instanță just a apreciat critic declarațiile

martorilor Mamonova V. și Rîbac V., potrivit cărora Beșleagă A. nu a pretins și nu a

primit careva sume bănești de la Luchianov V., or, aceste declarații nu coroborează

cu alte probe cercetate în cadrul examinării judecătorești și contravin acestora,

declarațiile având un caracter părtinitor, reieșind din relațiile de colegialitate dintre

acești doi martori și inculpat, relații care s-au format o perioadă de timp îndelungată.

Totodată, analizând probele prezentate în susținerea învinuirii aduse lui Vicol

N. în comiterea infracțiunii de folosirea intenționată de către o persoană publică a situației

de serviciu în interes personal, prin ce a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice, instanța de apel a ajuns la concluzia, că procesul penal pornit în privința

inculpatului Vicol N. în baza art. 327 alin. (1) Cod penal (episodul „Danaia

Luchianov” SRL), urmează a fi încetat, pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală, or, nu a fost dovedită intenția acestuia de a

comite infracțiunea și consecințele acesteia, elementul obligatoriu de cauzare a unui

prejudiciu considerabil, la caz, urmări grave unei persoane juridice sau fizice,

deoarece conform învinuirii aduse, inculpatului i-a fost imputată „cauzarea de

daune în proporții considerabile intereselor publice”, iar sintagma „intereselor

publice sau”, a fost recunoscută neconstituțională, conform Hotărârii Curții

Constituționale nr. 33 din 07.12.2017.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a indicat că,

prima instanță corect a respins poziția apărătorului Coptu S. expusă în cadrul

cercetării judecătorești, invocând faptul, că în acțiunile inculpatului Beșleagă A. nu

se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1)

Cod penal, solicitând achitarea inculpatului, or, la materialele cauzei penale au fost

administrate suficiente probe pertinente, concludente și verosimile, prin care se

atestă vinovăția lui Beșleagă A. în săvârșirea infracțiunii de corupere pasivă.

31

Mai mult, instanța de apel a menționat că în cadrul ședinței instanței de apel,

fiind audiat suplimentar, inculpatul Beșleagă A. a recunoscut vina integral, potrivit

faptelor prezentate în actul de învinuire, care corespunde realității, a declarat că la

data de 24 septembrie 2012, împreună cu Mamonova V. și-a permis să ducă niște

tratative cu cineva din administrație, recunoaște că a comis o încălcare și a primit

suma de 3.000 euro, totodată a solicitat aplicarea unei pedepse penale mai blânde, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei penale, pentru a fi acasă alături de

copiii săi, din care considerente instanța de apel a respins ca neîntemeiat și

inoportun apelul avocatului Coptu S. cu privire la achitarea inculpatului și a

considerat necesar a admite apelul în partea stabilirii pedepsei penale inculpatului

Beșleagă A.

Instanța de apel a menționat că prima instanță nu a individualizat în temeiul

art. 7, 75 Cod penal, pedeapsa penală aplicată inculpatului Beșleagă A., iar pedeapsa

sub formă de închisoare cu executare este una prea aspră și neproporțională

infracțiunii comise, luând în considerație personalitatea inculpatului Beșleagă A.,

vârsta tânără, a restituit suma de 3.000 euro primită în mod ilicit de la Luchianov V.,

nu prezintă pericol pentru societate, la locul de trai și la locul de studii se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau psiholog nu se află,

circumstanțe atenuante în temeiul art. 76 Cod penal, au fost reținute recunoașterea

vinovăției și căința sinceră.

Luând în considerare, că inculpatul Beșleagă A. anterior nu a fost judecat, în

cadrul ședinței de judecată a instanței de apel a recunoscut vina integral, a

conștientizat graviditatea faptelor comise, se caracterizează pozitiv la locul de trai,

are la întreținere trei copii minori, nu prezintă pericol pentru societate, în prezența

circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, instanța de apel a

considerat că, scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat fără izolarea

inculpatului de societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare, pe o perioadă de probațiune, în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar a menține ca întemeiate

pedepsele complementare stabilite de către instanța de fond, sub formă de amendă

în mărime de 5000 unități convenționale și privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 5 ani, care sunt obligatorii pentru infracțiunea prevăzută la

art. 324 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la solicitarea procurorului, privind încasarea din contul lui Beșleagă

A. în beneficiul statului a sumei de 3.000 euro, instanța de apel a menționat că

inculpatul nu a însușit suma de 3.000 euro pe care a primit-o în mod ilicit, ci în

prezența lui Vicol N. a restituit mijloacele bănești lui Luchianov A., soțul Valentinei

Luchianov, administratoarea SRL „Danaia Luchianov”, din care considerente nu

poate fi dispusă restituirea repetată de către Beșleagă A. a sumei de 3.000 euro.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile avocaților Nicoară V. și Roșca Vl. din

apelurile depuse, precum că probele din sentință au fost transcrise din rechizitoriu

fără a fi analizate de către instanță, existând înscrisuri care nu au calitate de probă,

iar unele probe nu au legătură cu elementele infracțiunii, or, potrivit conținutului

32

sentinței contestate se constată contrariul, și anume, instanța de fond a analizat

probele acumulate la dosar în temeiul art. 101 Cod de procedură penală, analizând

fiecare probă în parte și toate probele în ansamblu, în vederea stabilirii vinovăției

inculpaților în afara oricărui dubiu rezonabil.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

apărătorilor Roșca V. și Nicoară V., potrivit cărora acțiunile inculpaților Vicol N. și

Bănăruc E. constituie de fapt o inacțiune, o nedenunțare a infracțiunii, ceea ce nu este

incriminat în Codul penal, începând cu anul 2002, or, inculpații au acționat în

vederea identificării acțiunilor ilegale comise de Beșleagă A. și au încercat aplanarea

conflictului cu reprezentanții „Danaia Luchianov” SRL, care au transmis suma de

3.000 euro și sunt nemulțumiți de acțiunile colaboratorilor fiscali, pentru ca

reprezentanții să nu se adreseze în procuratură și/sau mediatizeze cazul de corupere

a unui inspector fiscal, să nu pornească o cauză penală pe faptul de corupere pasivă

comisă de Beșleagă A., având în posesia lor înregistrarea video și audio unde

Beșleagă A. pretinde suma de 3.000 euro.

În viziunea instanței de apel, alegațiile avocatului Roșca V. precum că, prin cele

constatate mai sus, prima instanță a ieșit din limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, nu-și găsesc confirmare în materialele cauzei și nu au putut fi reținute

de către instanța de apel, deoarece prima instanță nu a depășit limitele învinuirii

înaintate inculpatului Bănăruc E. și a constatat corect circumstanțele de fapt, stabilite

în urma analizei detaliate și multiaspectuală a actului de învinuire și a materialului

probator cercetat în cadrul examinării cauzei penale.

Cu referire la cele invocate de către avocații Roșca V. și Nicoară V., cu privire la

încălcarea prevederilor legale la formarea completului de judecată, care a examinat

prezenta cauză penală în prima instanță, fiind modificată în mod repetat

componența completului de judecată, instanța de apel a menționat că acest viciu

admis în prima instanță a fost înlăturat de către instanța de apel, care a examinat

fondul cauzei penale, care a judecat cauza potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, conform prevederilor art. art. 413, 414, 419 Cod de procedură penală.

Luând în considerare că, faptele infracționale au fost comise de către inculpații

Vicol N. și Bănăruc E. în perioada septembrie-octombrie anul 2012 și în legătură cu

intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală, prevăzută de art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal, instanța de apel a considerat necesar de a libera pe inculpații

Vicol N. și Bănăruc E. de răspunderea penală, cu încetarea procesului penal de

învinuire a acestora în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod

penal.

Instanța de apel a mai indicat că, prima instanță a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatului Vicol N. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

327 alin. (1) Cod penal (episodul Pascari Iulia), care a fost dovedită cu certitudine,

dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Deși inculpatul nu recunoaște vina, instanța de apel a reținut că vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă de

probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice, și coroborează între ele,

33

cum ar fi: declarațiile părții vătămată Pascari I., martorilor Cuflic A., Bunduchi I.,

Loghin A. și prin materialele cauzei, și anume: procesul-verbal de ridicare din

14.02.2013 (f.d. 63-64, v. VII); procesul-verbal de examinare din 18.02.2013, a

dosarului personal a părții vătămate Pascari I. (f.d. 65-68, v. VII); ordonanța din

18.02.2013 (f.d. 213, v. VII); procesul verbal de ridicare din 10.04.2013 (f.d. 5-143, v.

VI); procesul-verbal de examinare din 29.04.2013, a descifrărilor convorbirilor

telefonice ale abonatului S.A. „Orange” xxxxx utilizat de către Vicol N. (f.d. 38, v.

VII); ordonanța din 29.04.2013 (f.d. 39, v. VII); procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor din 08.10.2012; procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor din 09.10.2012; procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor din 21.11.2012; ordonanța din 29 aprilie 2013 (f.d. 197-199,

v. IV).

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția

inculpatului Vicol N. în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1) Cod

penal, potrivit elementelor constitutive: folosirea situației de serviciu de către o persoană

publică în interes personal, prin ce a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege a persoanei fizice.

La fel, instanța de apel a indicat că, prin Hotărârea Curții Constituționale din 7

decembrie 2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

articolele 327 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. d) din Codul penal a fost declarat

neconstituțional textul „intereselor publice sau”, momentul din care acest element

constitutiv al componenței incriminate decade de drept din învinuirea adusă și nici

nu a existat de fapt până la 7 decembrie 2017, în această cauză.

Argumentele apelantului cu privire la aprecierea părtinitoare a probelor

administrate, în favoarea părții acuzării și în detrimentul părții apărării, încălcând

astfel dreptul inculpatului la un proces echitabil și prezumția nevinovăției, nu au

putut fi reținute ca întemeiate de către instanța de apel și nu prezintă temei de casare

a sentinței atacate, deoarece aceste argumente nu-și găsesc confirmare în materialele

cauzei penale, precum și în conținutul sentinței care conține totalitatea declarațiilor

martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești, atât din partea acuzării, cât și din

partea apărării, precum și motivarea aprecierii unor probe, prima instanță evaluând

aceste probe după intima convingere și în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că prima instanță corect a constatat că Vicol N.,

deținând funcția de șef al IFPS, folosind situația de serviciu, care îi permite emiterea

ordinelor de numire, transfer dintr-o funcție în alta a subalternilor săi, la rugămintea

lui Loghin A., a creat, prin intermediul lui Cuflic N., care fiind șeful Inspectoratului

Fiscal Anenii-Noi, ierarhic era subalternul inculpatului, condiții discriminatorii și

prin amenințare cu retrogradarea din funcție, a determinat-o pe partea vătămată

Pascari I. să depună o cerere de demisie din funcția de șef adjunct a IFS Anenii-Noi,

cu numirea în funcția de inspector principal al Direcției control fiscal al IFS Anenii-

Noi, prin ordinul nr.1021 din 13.12.2012. Totodată, inculpatul a numit în funcția

34

vacantă, la rugămintea lui Loghin A., pe Păduraru L., fapt confirmat atât prin

declarațiile martorului Bunduchi I., cât și prin conținutul interceptărilor telefonice

din 29 și 30 octombrie 2012.

În opinia instanței de apel, prima instanță just a individualizat pedeapsa în baza

art. art. 7, 75 Cod penal și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de 2 ani

închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii

comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii, de circumstanțele cauzei, de

personalitatea inculpatului, nu a conștientizat graviditatea faptei comise, precum și

toate circumstanțele cauzei și caracteristicile inculpatului expuse de către prima

instanță în conținutul sentinței, cu aplicarea pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice.

Instanța de apel soluționând acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Pascari I. a considerat că aceasta urmează a fi admisă integral, astfel partea vătămată

în apelul înaintat a prezentat calculul prejudiciului material cauzat în sumă de 61.882

lei, ce constituie diferența de salariu de 1.950 lei pe lună, dintre salariul avut și cel

care l-a primit fiind retrogradată forțat (f.d. 141, v. XXXI), sumă care urmează a fi

încasată din contul inculpatului. Totodată, a considerat că, mărimea prejudiciului

moral pretins în sumă de 500.000 lei, este exagerat de mare, iar o recompensă

echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de partea vătămată Pascari I.,

în opinia instanței de apel constituie echivalentul sumei de 25.000 lei.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului Vicol N. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327

alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul „Climcom Nord” SRL, „Climcom-Agrogrup”

SRL și „Filgrad” SRL) care a fost dovedită cu certitudine, dând faptei săvârșite

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Vinovăția inculpatului Vicol N. în comiterea infracțiunii imputate se confirmă

prin declarațiile părții vătămate Climăuțan G., martorilor Velicico I., Marcu A.,

Margina G., Ratușneac E., Bazavluțchi L., Bejan A., Jalca D., Cecoi V., Podubnîi E.,

Climăuțan T. și prin materialele cauzei: procesul-verbal de ridicare a documentelor

de la IFS Drochia din 27.02.2013 (f.d. 2-5, 6-109, v. XIX); procesul-verbal de

examinare din 12.03.2013, a conținutului documentelor ridicate de la IFS Drochia

(f.d. 110-116, v. XIX); procese-verbale de ridicare din 19.03.2013 și 21.03.2013 (f.d.

121-125, 127-131, 133-147, v. XIX); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 59 din

25.03.2013 (f.d. 154-162, v. XIX); procesul-verbal din 20.12.2012 privind interceptarea

și înregistrarea comunicărilor telefonice și stenograma convorbirilor telefonice dintre

Vicol N. și Velicic I.; interceptarea din data de 12 decembrie 2012 ora 09:03:15, apel

de la nr. xxxxx la nr. xxxxx; interceptarea din data de 12 decembrie 2012 ora

13:30:02; interceptarea din data de 14 decembrie 2012 ora 16:32:13, apel de la nr.

xxxxx la nr. xxxxx; interceptarea din data de 18 decembrie 2012 ora 08:05:38, apel de

la nr.xxxxx la nr. xxxxx (f.d. 104-105, 108-112, v. IV); procesul verbal de ridicare din

10.04.2013 (f.d. 5, 6-143, v. VI); procesul-verbal de examinare a descifrărilor

convorbirilor telefonice, intrare și ieșire a abonatului xxxxx, Vicol Nicolae (f.d. 21-22,

v. XVIII); ordonanța din 29 aprilie 2013 (f.d 197-199, v. IV).

35

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 33 din 7 decembrie 2017 privind

excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 327 alin. (1) și 361

alin. (2) lit. d) din Codul penal a fost declarat neconstituțional textul „intereselor

publice sau”, momentul din care acest element constitutiv al componenței incriminate

decade de drept din învinuirea adusă și nici nu a existat de fapt până la 7 decembrie

2017 în această cauză.

Instanța de apel a reținut concluzia primei instanțe potrivit căreia, acțiunea

prejudiciabilă a infracțiunii imputate inculpatului s-a manifestat prin implicarea lui

Vicol N., cu folosirea intenționată a situației de serviciu, în activitatea IFS Drochia,

inculpatul indicând lui Velicico I. prin apel telefonic la 12.12.2012, orele 18:34, despre

necesitatea anulării ca plătitor de TVA a SRL „Climcom-Nord”, SRL „Climcom-

Agrogrup” și SRL „Filgrad”, fără a avea careva temeiuri legale în acest sens.

Totodată, în opinia instanței de apel, întemeiat au fost respinse argumentele

inculpatului potrivit căruia, acesta nu a întreprins careva măsuri contrare

Regulamentului privind organizarea și funcționarea organelor Serviciului Fiscal de

Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1736 din 31.12.2002, or, implicarea direct

și indicarea subalternilor să întreprindă careva acțiuni, care în mod evident vor duce

la cauzarea prejudiciului agenților economici, constituie acțiuni contrare actului

normativ enunțat. Cu atât mai mult, reieșind din declarațiile martorilor Velicico I.,

Marcu A., Margina G., Ratușneac E. și Bazavluțchi L., s-a stabilit că anularea

agenților economici SRL „Climcom-Nord”, SRL „Climcom-Agrogrup” și SRL

„Filgrad”, la indicația lui Vicol N. urma să fie efectuată în regim de urgență și cu o

dată anterioară.

Instanța de apel a mai remarcat faptul că, la materialele cauzei lipsesc probe

scrise ce ar confirma săvârșirea unor fraude fiscale de către companiile SRL

„Climcom-Nord”, SRL „Climcom-Agrogrup” și SRL „Filgrad”, pe când în baza

ansamblului de probe cercetate se constată cu certitudine că, acțiunea prejudiciabilă

a lui Vicol N., care a provocat urmările grave reflectate în raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 59 din 25.03.2013, este evidentă, or anularea ca plătitor de TVA

a agenților economici SRL „Climcom-Nord”, SRL „Climcom-Agrogrup” și SRL

„Filgrad” a dus la interzicerea eliberării facturilor fiscale de către aceștia, ingerință

care practic a blocat activitatea economică.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță just a individualizat pedeapsa în

baza art. art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcție publică, care este una echitabilă

și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii,

care se califică ca infracțiune gravă, de circumstanțele cauzei, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, de personalitatea inculpatului, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel asigurând

realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și din partea altor persoane.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, instanța de apel pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a stabilit lui Vicol N. pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni, cu privarea de

36

dreptul de a ocupa funcții publice, pe un termen de 6 ani.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpaților Vicol N., Gudima V., Sîrbu V. și Zacrevschi V. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (3), 177 alin. (1) Cod penal,

precum și vinovăția inculpatului Zacrevschi V. în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 332 alin. (1) Cod penal, care a fost dovedită cu certitudine, dând faptei

săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cu toate că inculpații Vicol N., Gudima V., Sîrbu V. și Zacrevschi V. nu au

recunoscut vina în cele incriminate, instanța de apel a constatat că vinovăția acestora

se confirmă prin declarațiile părții vătămate Negară V., martorilor Fiodor V.,

Panaghiu I., Moraru S., Bîtcă I. și prin materialele cauzei, și anume: procesul-verbal

de cercetare din 25.03.2013 a conținutului telefonului mobil a lui Gudima V. (f.d. 44-

48, v. XX); procesul-verbal de cercetare din 13.03.2013 (f.d. 60-62, v. XX); procesul-

verbal de percheziție din 15.02.2013 (f.d. 81, v. XX); procesul-verbal de cercetare din

22.03.2013 (f.d. 85-91, v. XX); procesul-verbal de examinare a obiectului din

14.03.2013 (f.d. 92-101, v. XX); procesul-verbal de cercetare din 04.05.2013 (f.d. 104-

153, v. XX); procesul-verbal de ridicare din 27.02.2013 (f.d. 165-169, v. XX); procesul-

verbal de ridicare din 11.04.2013 (f.d. 172-178, v. XX); procesul-verbal de cercetare

din 02.05.2013 (f.d. 179-180, v. XX); procesul-verbal de cercetare din 03.05.2013 (f.d.

181-184, v. XX); procesul-verbal de percheziție din 15.02.2013 (f.d. 14-15, v. XXI);

procesul-verbal de cercetare din 04.03.2013, 13.03.2013 și 14.03.2013 (f.d. 19-20, 21-38,

104-105, v. XXI); procesul-verbal de cercetare din 07.05.2013 (f.d. 39-86, v. XXI);

procesul-verbal de percheziție din 15.02.2013 (f.d. 118-121, v. XXI); procesul-verbal

de cercetare din 16.04.2013 (f.d. 125-127, v. XXI); ordonanța din 08.05.2013 (f.d. 241-

242, v. XX); procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor din

06.10.2012 (f.d. 57-59, v. II); procesul-verbal al interceptării și înregistrării

comunicărilor din 18.10.2012 (f.d. 61-65, v. II); procesul-verbal al interceptării și

înregistrării comunicărilor din 19.10.2012 (f.d. 67-76, v. II); procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor din 20.10.2012 (f.d. 32-33, v. II); procesul-

verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor din 22.10.2012; procesul-verbal al

interceptării și înregistrării comunicărilor din 21.11.2012 (f.d. 51-77, v. III); procesul-

verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor din 21.11.2012 (f.d. 159-185, v. III);

procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor din 25.11.2012 (f.d. 96-

130, v. II); procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor din 25.11.2012

(f.d. 137-144, v. II); procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor din

25.11.2012, purtate de către Sîrbu V., Zacrevschi V. și altă persoană (f.d. 151-155, v.

II); documentele cu privire la datele de identitate a persoanei care utilizează numărul

de telefon xxxxx și descifrările convorbirilor telefonice (intrare/ieșire) purtate de

către abonatul SA ”Orange Moldova” de la telefonul cu nr. xxxxx, pentru perioada

24.09.2012-15.02.2013 care a fost utilizat de către Vicol N. (f.d. 5-125, v. VI); procesul-

verbal de ridicare din 10.04.2013 (f.d. 49-168, 1-7, v. XXII); procesul-verbal de ridicare

din 10.04.2013 (f.d. 8-33, v. V); procesul-verbal de examinare din 07.05.2013 (f.d. 27-

29, v. V); procesul-verbal de examinare din 08.05.2013 (f.d. 34-41, v.V); procesul-

verbal de ridicare din 11.04.2013 (f.d. 47-140, v. V); procesul-verbal de examinare din

37

08.05.2013 (f.d. 141-143, v. V); documentele cu privire la datele de identitate a

persoanei care utilizează numărul de telefon xxxxx și descifrările convorbirilor

telefonice (intrare/ieșire) purtate de către abonatul SA „Moldcell” de la telefoanele cu

nr. xxxxx și xxxxx, pentru perioada 25.09.2012-25.12.2012 care au fost utilizate de

către Zacrevschi V. (f.d. 149-202, v. V); procesul-verbal de examinare din 08.05.2013

(f.d. 203, v. V); descifrările convorbirilor telefonice (intrare/ieșire) purtate de către

abonatul SA ”Orange Moldova” de la telefonul cu nr. xxxxx, pentru perioada

25.09.2012-25.12.2012 care a fost utilizat de către Zacrevschi V. (f.d. 212-217, v. V);

procesul-verbal de examinare din 08.05.2013 a descifrărilor convorbirilor telefonice

(intrare/ieșire) purtate de către abonatul SA ”Moldcell” de la telefoanele cu Nr.

xxxxx, pentru perioada 25.09.2012-25.12.2012 care sunt utilizate de către Zacrevschi

V. (f.d. 218-219, v. V); procesul-verbal de ridicare din 10.04.2013 (f.d. 218-219, v. V);

procesul-verbal de examinare din 09.05.2013 (f.d. 235 -249, v. V); procesul-verbal de

ridicare din 11.04.2013 (f.d. 254 -270, v. V); procesul-verbal de examinare din

09.05.2013 (f.d. 272 v. V); procesul-verbal de ridicare din 10.04.2013 (f.d. 277-289, v.

V); procesul-verbal de examinare din 09.05.2013 a descifrărilor convorbirilor

telefonice (f.d. 290 -293, v. V); raportul inspectorului superior al Direcției nr. 2 a

DGCCE a CNA, Ilie Botnari din 26.10.2012 (f.d. 100 -105, v. I); procesul-verbal

privind urmărirea vizuală din 14.11.2012 (f.d. 147 -206, v. I); procesul-verbal privind

urmărirea vizuală din 17.11.2012 (f.d. 206 -259, v. I); documentul nr. 15/1494 din

29.04.2013 (f.d. 229-251, v. VI); ordonanța din 29 aprilie 2013 (f.d 197-199, v. IV).

Nu a putut fi reținut de către instanța de apel argumentul invocat de către

avocații Nicoară V., Prodan L. și Cernolev I. în apelurile depuse în interesele

inculpaților cu referire la faptul, că la materialele cauzei lipsește plângerea prealabilă

a victimei Negară V. care să fie înregistrată în Registrul R-1, deoarece acest fapt nu

are ca efect achitarea inculpaților Vicol N., Gudima V., Sîrbu V. și Zacrevschi V. de

comiterea faptei de încălcare a inviolabilității vieții personale a lui Negară V., din

moment ce ultima în cadrul ședințelor instanțelor de fond a confirmat faptul că, fiind

audiată la CNA, a solicitat expres tragerea la răspundere penală a persoanelor care

se fac vinovate de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 177 Cod penal, care au

urmărit-o și i-au ascultat convorbirile telefonice, aceasta nefiind jurist nu cunoștea ce

măsuri urmau a mai fi întreprinse.

Instanța de apel a mai subliniat că inculpații Vicol N., Gudima V., Sîrbu V. și

Zacrevschi V. au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

art. 42 alin. (3), 177 alin. (1) Cod penal, infracțiunea fiind comisă prin participație

complexă, fiecare inculpat exercitând rolul de organizator. Inculpații au organizat

interceptarea convorbirilor telefonice purtate de Negară V. și urmărirea vizuală a

acesteia, precum și înregistrarea acestor informații pe suport mobil de informație,

fiecare inculpat efectuând acțiunile în dependență de funcția de serviciu deținută și

legături amicale cu persoane care au contribuit la realizarea acestor acțiuni ilicite.

Totodată, instanța de apel a considerat justificată concluzia primei instanțe, care

a respins ca declarative argumentele apărării referitor la faptul că, informația

obținută nu constituie informații din viața personală a părții vătămate a lui Negară

V., deoarece monitorizarea părții vătămate în timpul în care aceasta se afla la

38

domiciliul său, precum și relatarea acțiunilor acesteia lui Vicol N., interceptarea

convorbirilor telefonice 24 ore fără întrerupere constituie, fără îndoială, o ingerință în

viața privată a acesteia, or domiciliul persoanei este marja care separă persoana de

anturajul public, asigurându-i acesteia intimitatea necesară.

Instanța de apel a apreciat ca nefondate și lipsite de suport juridic și probatoriu

alegațiile avocatului Cernolev I. cu privire la nevinovăția inculpatului Zacrevschi V.

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece la

materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente,

concludente și verosimile, prin care se atestă în afara oricărui dubiu rezonabil

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel relevă faptul, că Zacrevschi V. a întocmit un raport ce conținea

date eronate, care indicau asupra unei bănuieli rezonabile precum că Negară V. ar fi

implicată în comiterea unei infracțiuni și anume în baza acestui raport a fost întocmit

demersul de către procurorul Moraru Sergiu, demers care a fost admis de către

judecătorul de instrucție.

Astfel, pentru a crea împrejurările necesare de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1) Cod penal, Zacrevschi V. a introdus în raportul

său date, despre care era în cunoștință de cauză că nu corespund adevărului, pentru

a obține acces la interceptările convorbirilor telefonice a lui Negară V.

Contrar alegațiilor din apelul avocatului Cernolev I., instanța a reținut că nu are

relevanță, pentru calificarea acțiunilor inculpatului, dacă încheierea judecătorului

Judecătoriei Buiucani, mun. Chinău, V. Rațoi, a fost sau nu contestată, or,

infracțiunea comisă de inculpatul Zacrevschi V. este una formală și ea se consumă

din momentul întocmirii raportului cu date false, nefiind necesare survenirea a

careva urmări prejudiciabile.

Luând în considerare că faptele infracționale au fost comise de către inculpații

Vicol N., Zacrevschi V., Sîrbu V. și Gudima V. în perioada 22 octombrie 2012 - 19

noiembrie 2012 și în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere

penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, instanța de apel a considerat că

prima instanță corect a liberat inculpații de răspunderea penală, cu încetarea

procesului penal de învinuire a lui Vicol N., Zacrevschi V., Sîrbu V. și Gudima V. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (3), 177 alin. (1) Cod penal și

încetarea procesului penal de învinuire a lui Zacrevschi V. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal.

ordinare de către:

6.1 Procuror, care solicită casarea parțială a deciziei, în partea stabilirii pedepsei

complementare inculpatului Vicol N., cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

baza art. 84 alin. (2) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă complementară cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, pe un termen de 5 ani, iar în privința

lui Beșleagă A. să fie menținută sentința.

În motivarea recursului declarat invocă:

39

- referitor la stabilirea pedepsei complementare în privința inculpatului Vicol

N., instanța de apel eronat a stabilit privarea de dreptul de a ocupa funcții publice,

pe un termen de 6 ani;

- instanța de apel la cumularea pedepselor a stabilit o pedeapsă complementară

în afara limitelor stabilite de lege, deoarece art. 65 alin. (2) Cod penal, în vigoare la

data comiterii infracțiunii, prevedea privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate, pe un termen de la 1 la 5 ani, iar art. 84 alin. (2)

Cod penal, stipulează că pedeapsa complementară definitivă nu poate depăși

termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod,

pentru această categorie de pedepse;

- referitor la stabilirea pedepsei inculpatului Beșleagă A., instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență „elementelor circumscrise faptei” și neîntemeiat a dispus

suspendarea executării pedepsei cu închisoare, în baza art. 90 Cod penal;

- persoanele care comit infracțiuni de corupție, au calitatea de subiect special și

sunt persoane supuse unei responsabilități deosebite, față de alți infractori, astfel că

și aprecierea a careva circumstanțe, ca atenuante sau excepționale, obligă instanțele

de judecată să manifeste o deosebită atenție.

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

6.2 Avocatul Roșca V. în numele inculpatului Bănăruc E., care solicită casarea

acestora, cu achitarea inculpatului, din motiv că în acțiunile acestuia nu sunt

întrunite elementele infracțiunii, prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod penal.

În motivarea recursului declarat invocă:

- instanțele de fond nu au examinat și nu au analizat nici un argument din cele

invocate de partea apărării, limitându-se doar la respingerea acestora ca fiind

neîntemeiate;

- este ilegală invocarea acuzatorului de stat a faptului că, Bănăruc E., prin aceea

că nu a prezentat organelor de drept anumite materiale cu referire la comiterea

actelor de corupție, adică nu a denunțat infracțiunea, ar fi săvârșit infracțiunea de

favorizare a infracțiunii. Bănăruc E. a fost învinuit de unele fapte, care constituie, în

sine, inacțiuni - „nu a sesizat organele de drept, nu a trimis flash-ul USB și mijloacele

bănești, prin aceasta tăinuind urmele comiterii infracțiunii”, însă la examinarea

cauzei apărarea a făcut trimitere și la doctrină, arătând că infracțiunea incriminată

poate fi comisă doar prin acțiuni;

- prima instanță a imputat inculpatului Bănăruc E. și alte acțiuni neincriminate

de către acuzator prin actul de învinuire, și anume, „transmiterea mai departe a

izvorului de informație către Vicol N.”. Prin urmare, contrar art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanțele au ieșit din limitele învinuirilor formulate în

rechizitoriu și, cu toate că Bănăruc E. este învinuit de comiterea unor fapte

caracterizate ca inacțiuni, instanțele de fond le-au neglijat și au făcut trimitere la

niște acțiuni ce nu i-au fost incriminate acestuia prin rechizitoriu;

- instanța de apel a reținut în mod absolut fals, în decizie că „Bănăruc E. a

afirmat cu certitudine că a avut loc un act de corupție și nu i-a comunicat lui Vicol N.

de unde deține informația pentru ca acesta să nu concluzioneze că este o informație

40

anonimă, incertă și astfel să o treacă cu vederea fără a se clarifica.”, deoarece Bănăruc

E. nu a depus asemenea declarații în instanța de apel, precum nu le-a depus nici în

prima instanță;

- în speță, Bănăruc E. nu a cunoscut și nici nu cunoaște cu certitudine dacă a fost

comisă careva infracțiune de inspectorii fiscali. Imaginile video pe care le-a vizionat

în coraport cu inscripțiile pe plicul în care a primit purtătorul de informații (show

fisc, Beșleaga, 3000), doar i-a permis să presupună că ar fi fost comis un act de

corupție, dar careva circumstanțe ce ar confirma direct această presupunere nu a

existat și nu există nici la moment. Anume din aceste considerente, Bănăruc E. a

transmis materialele lui Vicol N., pentru a fi verificate și confirmate sau infirmate;

- procurorul a indicat în rechizitoriu că vinovăția lui Bănăruc E., în comiterea

faptei, se dovedește prin flash-ul USB consemnat în procesul-verbal de percheziție

din 15.02.2013 (procesul-verbal de percheziție din 15.02.2013, v. 21 f.d. 14-15), însă

înregistrările nu confirmă pretinderea, acceptarea sau primirea mijloacelor

financiare, locul, modul de transmitere ale acestora, etc.;

- Bănăruc E., la acea etapă când i-a nimerit în mâini flash-ul USB, nu avea de

unde să cunoască cu certitudine despre săvârșirea vreunei infracțiuni, astfel se atestă

lipsa faptei prevăzute la art. 323 alin. (1) Cod penal, în acțiunile lui Bănăruc E.;

- probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești

demonstrează că Bănăruc E. nu a săvârșit infracțiunea de care este învinuit, iar

acuzațiile aduse de procuror și reținute de instanțele de fond sunt nefondate, fiind

bazate doar pe presupuneri;

- instanța de judecată nu a interpretat dubiile apărute în cadrul administrării

probelor și care nu au putut fi înlăturate și nu a constatat dacă această infracțiune a

fost săvârșită de către inculpat sau dacă în genere a avut loc fapta infracțiunii.

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală.

6.3 Inculpații Sîrbu V., Zacrevschi V. și avocatul acestora Cernolev I., care

solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat invocă:

- instanța de judecată l-a recunoscut vinovat și condamnat pe Sîrbu V. pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 177 alin. (1) Cod penal, care în viziunea

instanței avea rolul de organizator, contrar faptului că conform ordonanței de

punere sub învinuire și rechizitoriului se indică că prin acțiunile sale intenționate

Sîrbu V. acționând în participație complexă cu Vicol N., Gudima V., Zacrevschi V.,

având rolul de instigator a determinat și a contribuit la culegerea ilegală și

răspândirea cu bună-știință a informațiilor ocrotite lege, despre viața personală ce

constituie secret personal sau familial al altei persoane fără simțământul ei, adică a

comis infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (4) art. 177 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor formulate în cererea de

apel, nefiind indicat prin ce acțiuni concrete comise de Sîrbu V., acesta a instigat

ceilalți participanți la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 177 Cod penal;

41

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor formulate în cererea de

apel referitor la lipsa probelor în baza cărora s-ar confirma că Zacrevschi V. avea

rolul de organizator, în măsura în care acest rol, conform rechizitoriului este atribuit

și altor participanți, fiind astfel inexplicabil cum una și aceeași infracțiune a fost

organizată concomitent de mai multe persoane;

- instanța de apel a dat o apreciere eronată faptului că, la materiale cauzei

penale unde figurează ca inculpați Sîrbu V. și Zacrevschi V. care sunt învinuiți în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 177 alin. (1) Cod penal, lipsește plângerea

prealabilă a victimei Negară V. care să fie înregistrată în Registrul R-1;

- instanța de judecată pentru a justifica erorile comise de organul de urmărire

penală și a acoperi pornirea ilegală a urmăririi penale în lipsa plângerii prealabile a

lui Negară V., a evitat să se expună asupra cererii înaintate de partea apărării

privind încetarea procesului penal, în acest sens fiind emisă încheierea din 23

octombrie 2013, de respingere a cererii privind declararea nulă a probelor și

excluderea lor din dosar;

- este încălcată modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală sau a

procurorului despre săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 262 alin. (1), 274 alin. (1)

Cod de procedură penală și respectiv este ilegală începerea urmăririi penale pe

cauza penală nr. 2012978140;

- procurorul constatând că nu există faptul infracțiunii de estorcare și primirea

banilor de la factorii de decizie a SRL „Cleber” și SRL „Paladi-Gudvin”, fapt ce

confirmă că denunțul inspectorului Botnari I. din 18 septembrie 2012 este unul vădit

ilegal și neîntemeiat, și respectiv ordonanța din 19 septembrie 2012 privind pornirea

urmăririi penală este adoptată contrar prevederilor art. 274 alin. (1) Cod penal,

deoarece nu exista o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune, iar pornirea

acestei cauze penale a servit doar ca temei pentru a legaliza și autoriza efectuarea

acțiunilor de urmărire penală care în lipsa unui cauze penale pornite în temeiul art.

279 alin. (1) Cod de procedură penală, nu puteau fi efectuate;

- organul de urmărire penală, în cauza de față, a folosit în mod principal și

direct datele și informațiile obținute din probe ilegale (denunțul inspectorului

Botnari I.), fără vreo altă sursă alternativă și fără ca să existe posibilitate certă ca

acestea să fie descoperite în viitor, pentru a administra în mod legal mijlocul de

probă derivat;

- în cazul de față ordonanța de începere a urmăririi din 19 septembrie 2012, pe

faptul pretinsei estorcări și primiri a banilor de la factorii de decizie a SRL „Cleber”

și SRL „Paladi-Gudvin”, este una ilegală, atunci toate probele obținute cu ajutorul ei,

cum ar fi procesele-verbale ale acțiunilor de urmărire penală, declarațiile părților

vătămate, martorilor și alte probe, sunt ilegale;

- urmează a fi declarată nulă ordonanța de începerea urmăririi penale din 19

septembrie 2012, emisă de procurorul Popenco A., precum și toate acțiunile de

urmărire penală efectuate ulterior pe marginea cauzei penale pornite în baza art. 324

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe faptul de estorcarea și primirea banilor de la factorii de

decizie a SRL „Cleber” și SRL „Paladi-Gudvin”, pe motiv că urmărirea penală a fost

42

pornită ilegal, fără să existe o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune

contrar prevederilor art. 263, 274 alin. (1) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a respins neîntemeiat cererea apărării privind efectuarea

expertizei tehnice, fără a fi bazată pe cunoștințe specializate în domeniul științei,

tehnicii;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor formulate în cererea de

apel, că Zacrevschi V. a fost recunoscut în calitate de bănuit cu depășirea termenului

de 3 luni;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor formulate în cererea de

apel că raportul inspectorului operativ al Direcției generale anticorupție, căpitan

Zacrevschi V. este un document oficial, în sensul cum este reglementat de norma

penală prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal;

- raportul întocmit de Zacrevschi V., nu constituie document oficial;

- instanța de apel nu a indicat care sunt probele ce ar confirma faptul că raportul

întocmit de Zacrevschi V. conține date vădit false, ori în acesta sunt indicate date

veridice precum numărul de telefon xxxxx, care aparține anume lui Negară V., este

indicat corect funcția deținută de către acesta, iar în ceea ce privește depozițiile

martorului Moraru S., care este procurorul care a emis ordonanța privind

interceptarea convorbirilor, acesta nu a declarat nimic ce ar proba învinuirea

înaintată;

- instanța de apel a ignorat în totalitate faptul că, acuzatorul de stat nu a

prezentat probe prin intermediul căror să se demonstreze existența interesului

material sau a altui interes personal, ce ar fi determinat înscrierea de către Zacrevschi

V. în raportul operativ a unor date vădit false și care reprezintă elementul

obligatoriu al componenței de infracțiune prevăzute de art. 332 Cod penal;

- vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe, lipsind astfel latura

obiectivă a infracțiunii de fals în acte publice, cât și cea subiectivă;

- documentul oficial care a constituit temeiul pentru interceptarea convorbirilor

telefonice a constituit ordonanța din 22.10.2012, emisă de procurorul Moraru S., dar

nu raportul ofițerului operativ Zacrevschi V., după cum a indicat instanța de

judecată;

- organul de urmărire penală a efectuat o încadrare greșită a acțiunilor de

interceptarea convorbirilor telefonice purtate de către Negară V. în baza

componenței de infracțiune prevăzute de art. 177 Cod penal, în măsura în care latura

obiectivă nu conține astfel de acțiuni;

- hotărârile instanțelor de fond sunt ilegale, deoarece fapta lui Sîrbu V. și

Zacrevschi V. nu întrunește elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.

177 Cod penal, deoarece nu au fost stabilite fapte concrete care corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii și nu au fost stabilite mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat;

- lipsesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 332 alin. (1)

Cod penal.

În drept, recurenții își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală.

43

6.4 Avocatul Mariț M. în numele inculpatului Gudima V., care solicită casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului declarat invocă:

- instanța de apel nu a examinat nici un motiv din cele invocate de partea

apărării privind lipsa laturii obiective și a obiectului material, cât și lipsa elementelor

participației penale și nu a oferit motive relevante și suficiente, capabile să justifice

soluția, astfel, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în esența art. 6 & 1 CEDO;

- partea acuzării nu a identificat și nu a indicat în rechizitoriu esența obiectului

material al infracțiunii, astfel se atestă lipsa acestuia. Reieșind din modul de

expunere în rechizitoriu a faptei pretinse a fi prejudiciabile, inculpații nu au cules

informații despre viața intimă care s-ar exprima prin exercitarea dreptului la

singurătate; despre viața familială, care s-ar exprima în partajul bunurilor între soții

Negară; despre viața privată care s-ar avea la bază starea sănătății. Or, din modul în

care a fost expusă fapta în rechizitoriu, reiese că inculpatul a fost învinuit anume

pentru culegerea acestor informații;

- în speță lipsește și latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 177 alin. (1)

Cod penal, astfel toate măsurile speciale de investigație au fost inițiate de organul de

urmărire penală, prin ordonanță (v. XX, f.d. 96), interceptarea comunicărilor a avut

loc în baza încheierii judecătorului de instrucție din 22.10.2012 (v. XX f.d. 99), prin

care a fost admis demersul procurorului, astfel adunarea informațiilor în baza

actelor procesuale enunțate, nu poate fi considerată ilegală, în sensul art. 177 Cod

penal;

- infracțiunea prevăzută la art. 177 Cod penal, potrivit părții acuzării, ar fi fost

comisă de trei organizatori (Vicol N., Gudima V. și Zacrevschi V. - toți învinuiți prin

art. 42 alin. (3) Cod penal) și un instigator (Sîrbu V. - art. 42 alin. (4) Cod penal), situație

inadmisibilă din punct de vedere a conținutului dispozițiilor legale. Or, potrivit art.

45 alin. (2) Cod penal, latura obiectivă a infracțiunii cu participație complexă putea fi

realizată de un singur autor, de doi sau mai mulți autori. Astfel, odată ce la

descrierea faptei pretinse a fi infracționale - în ceea ce privește interceptarea

comunicărilor telefonice, nu a fost indicat nici un autor, nu poate fi vorba despre

realizarea laturii obiective a infracțiunii;

- la caz lipsește latura subiectivă a participației, deoarece Vicol N. nu s-a

cunoscut până la ședința de judecată cu Sîrbu V. și Zacrevschi V.;

- organul de urmărire penală, în cauza de față, a folosit în mod principal și

direct datele și informațiile obținute din probe ilegale (denunțul inspectorului

Botnari I.), fără vreo altă sursă alternativă și fără ca să existe posibilitate certă ca

acestea să fie descoperite în viitor, pentru a administra în mod legal mijlocul de

probă derivat;

- urmează a fi declarate nulă ordonanța de începerea urmăririi penale din 19

septembrie 2012, emisă de procurorul Popenco A., precum și toate acțiunile de

urmărire penală efectuate ulterior pe marginea cauzei penale pornite în baza art. 324

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe faptul de estorcare și primirea banilor de la factorii de

decizie a SRL „Cleber” și SRL „Paladi-Gudvin”, pe motiv că urmărirea penală a fost

44

pornită ilegal, fără să existe o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune

contrar prevederilor art. 262, 263, 274 alin. (1) Cod de procedură penală, iar pornirea

acestei cauze penale a servit doar ca temei pentru a legaliza și autoriza efectuarea

acțiunilor de urmărire penală, care în lipsa unei cauze penale pornite în temeiul art.

279 alin. (1) Cod de procedură penală, nu puteau fi efectuate;

- a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6§1 coroborat cu art.

6§3 CEDO, datorită neexaminării de către instanța de apel a contestațiilor apărării cu

privire la încheierile atacate cu apel, a argumentele expuse în cererile privind

nulitatea actelor de procedură și inadmisibilitatea probelor în proces.

În drept, recurenta își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală.

6.5 Avocatul Nicoară V. în numele inculpatului Vicol N., care solicită casarea

acestora, cu achitarea inculpatului Vicol N. de învinuirile aduse, iar în cazul în care

vor fi constatate erori judiciare ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs, a

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, concomitent a dispune casarea încheierilor Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău privind respingerea cererilor cu privire la dispunerea efectuării

expertizelor din 26 ianuarie 2017 și 16 mai 2017, privind respingerea cererii cu

privire la asigurarea dreptului la un proces echitabil prin prisma principiului

legalității armelor, privind respingerea cererii cu privire la examinarea în

contradictoriu a probelor propuse de apărător prin „Lista probelor”, privind cererea

părții apărării referitor la asigurarea aplicării Hotărârilor Curții Constituționale nr.

22 din 27 iunie 2017, nr. 33 din 07.12.2017, nr. 25, 33 din 13.10.2015, nr. 21, 70 din

22.07.2016 și examinarea în contradictoriu a argumentelor părții apărării.

În motivarea recursului declarat invocă:

Cu referire la încheierile contestate:

- încheierile instanței de apel din 26.01.2017 și 16.05.2017, nu conțin motive

relevante și suficiente să justifice soluția, prin ce au fost provocate vicii

fundamentale, prin încălcarea drepturilor garantate de art. 6§1 și §3 lit. d) CEDO,

mai mult acestea au fost emise de un complet de judecată, compus cu încălcarea art.

33 Cod de procedură penală, deoarece judecătorii Pleșca I. și Robu O. nu mai erau în

drept să adopte soluții pe marginea cauzei penale, deoarece anterior au participat la

soluționarea unor chestiuni legate de fondul cauzei, au emis decizia din 06.05.2014;

- instanța de apel în lipsa de probe, motive relevante și suficiente, prin încheiere

a respins cererea apărării asigurarea dreptului la un proces echitabil prin prisma

principiului legalității armelor, prin care s-a solicitat examinarea în contradictoriu, în

fața instanței de apel, a documentelor privind autorizarea interceptării convorbirilor

telefonice ale inculpatului, astfel au fost îngrădite nejustificat drepturile garantate de

art. 6§1 și §3 CEDO;

- instanța de apel a emis încheiere de respingere a cererii privind asigurarea

examinării probelor apărării „conform Listei probelor”, fără a aduce careva motive

ce ar justifica soluția, astfel a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, la apărare,

principiul egalității armelor, principiul nemijlocirii în procesul penal;

- la judecarea cauzei în prima instanță au participat cinci judecători, care se

45

schimbau periodic;

- instanța de apel a emis o încheiere, prin care a respins cererea părții apărării

referitor la asigurarea aplicării Hotărârilor Curții Constituționale, în consecință Vicol

N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza unor dispoziții din Codul penal,

care sunt contrare jurisprudenței Curții Constituționale și CEDO.

Cu referire la hotărârile contestate:

Temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.

30, 31 și 33:

- în speță, la judecarea cauzei, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au fost

compuse ilegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 31, 33 Cod de procedură penală,

situație incompatibilă cu art. 6§1 CEDO;

- după cercetarea unui volum mare de probe, la judecarea cauzei, în locul

judecătorului Negru V., a intervenit judecătorul Melniciuc O., examinarea cauzei

continuând contrar dispozițiilor legale, mai mult, la etapa cercetării judecătorești,

judecătorul raportor a fost înlocuit cu un alt judecător, ultimul participând la

examinarea cauzei, contrar dispozițiilor art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală,

ulterior fără a fi anulată dispoziția președintelui instanței privind înlocuirea

judecătorului, la judecarea cauzei a intervenit magistratul raportor pe dosar, astfel

aceste vicii grave de procedură nu au fost remediate de instanța de apel, situație ce a

generat încălcarea art. 6§1 CEDO;

- magistrații Pleșca I. și Robu O. nu erau în drept să judece cauza în privința

inculpatului Vicol N., pe motiv că au făcut parte din completul de judecată, ce a emis

decizia din 06.05.2014;

Temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii

aplicate în cauza respectivă:

- în partea ce ține de episodul 2 (SRL”Danaia Luchianov”) și 3 (SRL

„Comparty&Co”), acuzațiile penale sunt bazate în exclusivitate pe textul legii

declarat neconstituțional, iar episoadele (Pascari I.), („Climcom Nord” SRL,

„Climcom-Agrogrup” SRL și „Filgrad” SRL); (SRL „Ecooptim” și SRL

„Transfermet”), operează cu acuzații privind cauzarea daunelor considerabile și

intereselor persoanei fizice sau persoanelor juridice, fără a fi indicate criteriile de

evaluare a acestor prejudicii;

- Vicol N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza normei legale care nu

corespundea criteriilor de calitate, astfel datorită aplicării efectelor Hotărârii Curții

Constituționale nr. 33 din 07.12.2017 coroborat & 29 din Decizia Curții

Constituționale nr. 121 din 15. 12.2017, se impune achitarea inculpatului în raport cu

faptele pretinse a fi infracționale, încadrate în baza art. 327 Cod penal;

- aplicând efectele Hotărârii Curții Constituționale nr. 33 din 07.12.2017,

urmează să se rețină că prin derogare de la constatările cu valoare de principiu

expuse în Hotărârea CtEDO din cauza Dragotoniu și Militam Pidhorni c. României,

&& 33-37, 43-44, Vicol N. acuzat și condamnat pentru abuz de serviciu în baza unei

norme care nu corespunde criteriilor de calitate, situație care de la sine denotă

46

violarea art. 7 CEDO. Astfel, se impune achitarea inculpatului în raport cu toate

capetele de acuzare formulate în baza art. 327 Cod penal;

- cu referire la episodul 1 (Pascari I.), instanța l-a condamnat pe inculpat pentru

că acesta ar fi încălcat dispozițiile „art. 4 pct. (1)” din Legea privind Codul de

conduită a funcționarului public - normă de drept care nu există în legislația

națională și în legătură cu emiterea ordinului nr. 1021 din „13.120.2012”, erori care se

conțin și în rechizitoriu. Instanța de apel a menținut sentința consolidând eroarea de

drept bazată pe aplicarea unei norme de drept inexistente;

- Vicol N. a fost condamnat pe acest episod contrar constatărilor cu valoare de

principiu expuse la paragraful 97-104 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 33 din

07.12.2012, prin încălcarea principiului „utima ratio”, situație ce denotă violarea art.

7 CEDO, deoarece instanța de apel avea obligația să rețină că pretinsa încălcare a

dispozițiilor art. 68, 74 Codul muncii, putea fi examinată în cadrul unui proces civil;

- cu referire la episodul 2 (SRL”Danaia Luchianov”), acuzațiile penale au fost

lansate fără a se ține cont că, pretinsa faptă de tăinuire a actului de corupție, se

sancționează disciplinar sau contravențional, și nicidecum penal;

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile legale, care exclud răspunderea

penală pentru faptele care îi sunt invocate inculpatului, limitându-se a transcrie în

sentință conținutul rechizitoriului, instanța de apel ignorând argumentele apărării a

dispus încetarea procesului penal, în cazul în care era obligată să-l achite pe inculpat,

având în vedere dispozițiile art. 7 CEDO;

- în partea ce ține de episodul 3 (S.R.L. „Comparty&Co”), a indicat că

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002 și Codul

de conduită al funcționarului fiscal, aprobat prin ordinul Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat nr. 357 din 28.05.2012, nu reprezintă norme legale ce ar putea

genera urmărirea penală în sensul paragraf. 103 din Hotărârea CC nr. 33 din

07.12.2017, aceste abateri sunt considerate de ordin disciplinar, astfel instanța de

apel ignorând argumentele apărării a dispus încetarea procesului penal, în cazul în

care era obligată să-l achite pe inculpat, având în vedere dispozițiile art. 7 CEDO;

- cu referire la episodul 4 („Climcom Nord” SRL, „Climcom-Agrogrup” SRL și

„Filgrad” SRL) pretinsa încălcare a prevederilor pct. 8 din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002, nu generează răspunderea

penală, așa după cum rezultă din paragraf. 103 din Hotărârea CC nr. 33 din

07.12.2017, totodată eventuala încălcare a Codului fiscal, nu generează răspunderea

penală, persoana lezată în drepturi având posibilitatea să se adreseze în ordine

civilă. Totodată, instanța de apel a menținut soluția de condamnare chiar și în partea

ce ține de sintagma „intereselor publice”;

- ce ține de episodul 6 (SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”) decizia este

ilegală, deoarece instanța de apel a pronunțat o soluție de condamnare pentru unele

acuzații penale în raport cu care procurorul a renunțat, totodată pretinsa încălcare a

„prevederilor Cap. III, lit. B, pct. (11) și (12) a ordinului IFPS nr. 295 din 26.04.2011”,

nu poate genera răspunderea penală, după cum rezultă din constatările expuse la

paragraf. 103 din Hotărârea CC nr. 33 din 07.12.2017.

Temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 9), 12) Cod de

47

procedură penală, coroborat cu art. 7 CEDO, inculpatul a fost condamnat pentru o

faptă care nu este prevăzută de legea penală și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită:

- cu referire la episodul 1 Pascari I., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă,

(care s-a soldat cu daune considerabile intereselor publice) astfel nu este prevăzută

de legea penală, deoarece, textul de lege a fost declarat neconstituțional, iar

încălcarea legislației muncii sau cele de discriminare, cad sub incidența unor norme

speciale art. 542, 55 Cod contravențional, situație ce exclude încadrarea faptei în

cadrul normei penale;

- cu referire la episodul 2 și 3 (SRL”Danaia Luchianov”), (S.R.L.

„Comparty&Co”), instanțele de judecată erau obligate să adopte o soluție de

achitare, conform dispozițiilor art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală;

- cu referire la episodul 4 („Climcom Nord” SRL, „Climcom-Agrogrup” SRL și

„Filgrad” SRL), inculpatul a fost condamnat pentru o faptă, (care s-a soldat cu daune

considerabile intereselor publice) astfel nu este prevăzută de legea penală, deoarece,

textul de lege a fost declarat neconstituțional, iar instanța de apel era obligată să

caseze sentința și să adopte o soluție de achitare, conform dispozițiilor art. 390 alin.

(1) pct. 4 Cod de procedură penală;

- ce ține de episodul 6 (SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”), depășind

limitele învinuirii, susținute de procuror, ignorând faptul că acuzatorul de stat a

solicitat reîncadrarea faptei în baza normei prevăzute de Codul Contravențional cu

încetarea procesului, instanța de apel l-a condamnat pe Vicol N. în baza art. 327 alin.

(2) lit. c) Cod penal, fără a ține cont că fapta nu este prevăzută de legea penală. Or,

instanța de apel a ignorat jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia textul

legii – „ a situației de serviciu ... urmează a fi interpretat prin raportare la atribuțiile

de serviciu reglementate expres prin lege”, pe când Vicol N. a fost condamnat pentru

o faptă ce vizează atribuțiile de serviciu reglementate prin norme secundare, dar nu

prin „lege”.

Temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 15) Cod de

procedură penală, instanța a admis erori grave de fapt, care a afectat soluția și

instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare

la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această

cauză:

- cu referire la episodul 6 (SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”), instanța de

apel a admis erori grave de fapt, având în vedere că faptele stabilite de prima

instanță, cele care au fost puse la baza soluției de achitare „nu au fost comentate” și

nici „examinate”, conform exigențelor fondate de jurisprudența CEDO;

- în rezultatul încălcării principiului nemijlocirii în procesul penal și transcrierii

conținutului rechizitoriului, instanța de apel a denaturat conținutul probelor,

evaluate corespunzător de prima instanță, situație ce a dus la stabilirea eronată a

faptelor în sensul art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, coroborat cu art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, astfel procedura în întregime în fața instanței de

apel a fost una inechitabilă, situație identică cu cea stabilită la paragraful 111-117 din

Hotărârea în cauza Grădinar c. Moldovei, care a stabilit că „mai multe constatări ale

48

Tribunalului Chișinău nu au fost contrazise de constatările instanțelor judecătorești

superioare și că, prin urmare, ele trebuie considerate ca fiind fapte stabilite”;

- având în vedere că instanța de apel nu a audiat nici un martor al acuzării, nu a

audiat reprezentantul pretinsei părți vătămate, procurorii nu au asigurat citirea

înscrisurilor din dosar în ședința de judecată (circumstanțe care rezultă din

conținutul procesului-verbal), în această cauză pot fi reparate viciile fundamentale

care sunt identice cu cele puse în evidență în cauzele Dan c. Moldovei, Hotărârea din

05.07.2011, Popovici c. Moldovei, Hotărârea din 27.11.2009;

- în partea ce ține de episodul 1 Pascari I., episodul 4 („Climcom Nord” SRL,

„Climcom-Agrogrup” SRL și „Filgrad” SRL) și episodul 5 (Negară V.), instanța de

apel a menținut sentința, judecând cauza prin derogare de la prevederile art. 414

alin. (2) Cod de procedură penală, practica uniformă impusă prin Recomandarea CSJ

nr. 53 din 12.07.2013 și Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005, fără să fi fost

verificat un înscris din dosar, prin citirea acestuia în ședința de judecată, fapt

confirmat prin înregistrările audio și procesul-verbal al ședinței de judecată;

- referitor la episoadele în raport cu care instanța de apel a dispus încetarea

procesului penal (SRL”Danaia Luchianov”), (S.R.L. „Comparty&Co”), având în

vedere constatările cu valoare de principiu expuse în cauza Didu c. României, este

valabil argumentul invocat supra.

Temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, coroborate cu art. 6§1, 7 CEDO, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii:

- în cererea de apel a invocat mai multe argumente privind lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii, pe toate episoadele pretinse a fi infracționale, însă

instanța de apel nu le-a examinat, situație ce denotă încălcarea dreptului la un proces

echitabil;

- cu referire la episodul 1 Pascari I., latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la

art. 327 Cod penal, cât și infracțiunea propriu zisă există doar atunci când nu-și

găsește aplicare o normă specială, astfel, la caz acuzațiile sunt bazate pe pretinsa

încălcare a legislației muncii, iar instanțele de judecată au avut și au obligația să

rețină că legiuitorul a reglementat într-o normă specială sancțiunea pentru încălcarea

legislației - art. 55 Cod contravențional;

- instanțele de judecată au avut obligația să rețină că răspunderea penală în

baza art. 327 Cod penal survine în cazul imposibilității apărării drepturilor

subiective prin mijloace juridice civile;

- pe acest episod lipsește fapta prejudiciabilă, astfel urmează să se constate lipsa

laturii obiective a infracțiunii;

- cu referire la episodul 2 (SRL”Danaia Luchianov”), se atestă lipsa laturii

obiective și subiective, nu a fost indicat nici un indiciu ce ar demonstra prezența

unor interese din partea inculpatului, astfel instanța de apel a admis erori grave de

drept atunci când a dispus încetarea procesului, urmând a fi adoptată o soluție de

achitare;

49

- referitor la fapta încadrată în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, lipsește latura

obiectivă, care în cazul infracțiunii de „favorizare” se realizează prin acțiunea de

favorizare nepromisă dinainte a infracțiunii grave, deosebit de grave sau excepțional

de grave. Acțiunea de favorizare poate fi săvârșită doar prin acțiuni. Prin inacțiuni

poate fi săvârșită doar nedenunțarea, însă ținând cont de faptul că „nedenunțarea”,

prin adoptarea Codului penal, în redacția Legii nr. 985 - XV din 18.04.2002, a fost

decriminalizată, nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunii prin inacțiuni. La

înaintarea acuzațiilor penale s-a folosit expresia „a tăinuit urmele infracțiunii de

corupere pasivă”, prin care se înțelege distrugerea, schimbarea formei sau a

conținutului urmelor lăsate de mâini, picioare sau alte părți ale corpului, și a

urmelor lăsate de mijloace sau instrumentele infracțiunii la fața locului, pe hainele

infractorului sau ale jertfei sau pe alte obiecte. Aceste argumente, fiind indicate în

apel, nu au fost examinate situație ce denotă caracterul inechitabil al procesului;

- cu referire la episodul 3 (S.R.L. „Comparty&Co”), partea apărării a pretins

lipsa laturii obiective și subiective, a infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1) Cod

penal, astfel instanța de apel nu a examinat acest argument, totodată a dispus

încetarea procesului, urmând a fi adoptată o soluție de achitare;

- referitor la episodul 4 („Climcom Nord” SRL, „Climcom-Agrogrup” SRL și

„Filgrad” SRL), a pretins că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, însă

instanța de apel nu a examinat argumentele enunțate;

- partea acuzării a constatat prin actele de înaintare a învinuirii, că Vicol N. a

acționat contrar pct. 8 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1736 din 31.12.2002,

care îl obliga „să întreprindă măsuri de combatere a corupției și protecționismului în

organele fiscale”. Inculpatul nu a fost învinuit că ar fi făcut abuz de alte atribuții, în

special de atribuțiile de serviciu stabilite prin lege;

- în rechizitoriu nu a fost reflectat nici un indiciu ce ar permite să se constate

încălcarea obligațiilor prevăzute la pct. 8 din Regulament, iar partea acuzării nu a

indicat în ce mod indicația șefului IFPS, Vicol N., privind anularea în calitate de

plătitori TVA a agenților economici, s-a soldat cu încălcarea obligației de a

întreprinde „măsuri de combatere a corupției și protecționismului în organele

fiscale”. Mai mult, indicațiile la care se referă partea acuzării nu au nimic comun cu

acuzațiile fondate pe prevederile pct. 8 din Regulament;

- Vicol N. nu a dat indicații să fie întocmite acte a vizitelor fiscale, în birou, fără

prezentarea la fața locului; nu a dat indicații să fie întocmite deciziile cu data de

30.11.2012 în care să se indice, că agenții economici nu se aflau la adresa declarată

autorității fiscale; nu a dat alte indicații ce ar justifica acțiunile ulterioare ale

funcționarilor fiscali, în asemenea împrejurări se atestă cu certitudine lipsa primului

semn al laturii obiective;

- procurorul nu a indicat nici un indiciu că Vicol N. a avut năzuința obținerii

unor avantaje nepatrimoniale, nefiind clară nici esența acestor avantaje. Așadar,

elementele faptei descrise în rechizitoriu nu conțin nici un indiciu ce ar permite să se

constate că Vicol N. ar fi avut un „motiv” infracțional atunci când și-a realizat

atribuțiile de serviciu. Mai mult, nici o probă cercetată în judecată nu indică că

acțiunile, care îi sunt reproșate, au avut la bază „năzuința obținerii unor avantaje

50

nepatrimoniale”, astfel se atestă lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii

prevăzute la art. 327 alin. (1) Cod penal;

- referitor la episodul 5 (Negară V.), s-a invocat lipsa laturii obiective, a

obiectului material, cât și lipsa elementelor participației penale, însă instanța de apel

nu a examinat nici un motiv din cele invocate;

- partea acuzării nu a identificat și nu a indicat în rechizitoriu esența obiectului

material al infracțiunii, astfel reieșind din modul de expunere în rechizitoriu a faptei

pretinse a fi prejudiciabile, inculpații nu au cules informații despre viața intimă care

s-ar exprima prin exercitarea dreptului la singurătate; despre viața familială, care s-

ar exprima în partajul bunurilor între soții Negară, despre viața privată care s-ar

avea la bază starea sănătății. În asemenea circumstanțe ar fi inacceptabil să se rețină

în sarcina inculpatului, elemente de vinovăție ce ar avea la bază culegerea

informației despre nașterea copiilor în familia Negară V. sau adoptarea

copilului/copiilor, ori orice altă informație, astfel se atestă lipsa obiectului material al

infracțiunii;

- toate măsurile speciale de investigații au fost inițiate de organul de urmărire

penală prin ordonanță (v. 20 f.d. 96), interceptarea comunicărilor a avut loc în baza

încheierii judecătorului de instrucție nr. 11-3647 din 22.10.2012 (v. 20 f.d. 99) prin

care a fost admis demersul procurorului (v. 20 f.d. 97-98). Astfel, adunarea

informațiilor în baza actelor procesuale enunțate, nu poate fi considerată ilegală în

sensul art. 177;

- în actul de sesizare a instanței nu se indică nimic ce ar sugera că, Vicol N. ar fi

organizat comiterea infracțiunii, astfel se impune concluzia că fapta de care a fost

învinuit Vicol N. „a beneficiat de serviciile lui Sîrbu V.”, nu întrunește elementele

laturii obiective, mai mult ca atât la baza acuzațiilor penale nu a fost reținută o faptă

ce s-ar exprima prin organizarea infracțiunii;

- infracțiunea prevăzută de art. 177 Cod penal, potrivit părții acuzării ar fi fost

comisă de trei organizatori (Vicol N., Gudima V., Zacrevschi V. – toți învinuiți prin

art. 42 alin. (3) Cod penal și un instigator (Sîrbu V. – art. 42 alin. (4) Cod penal),

situație inadmisibilă din punct de vedere a conținutului dispozițiilor legale;

- se atestă lipsa laturii subiective a participației, deoarece în calitate de

organizatori au fost indicate trei persoane, dintre care Vicol N. nu s-a cunoscut până

la ședința de judecată cu Sîrbu V. și Zacrevschi V., astfel Vicol N. urma să fie achitat,

în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, soluția de încetare a

procesului fiind una ilegală;

- a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6§1 coroborat cu art.

6§3 CEDO, datorită neexaminării de către instanța de apel a contestațiilor apărării cu

privire la încheierile atacate cu apel, a argumentelor expuse în cererile privind

nulitatea actelor de procedură și inadmisibilitatea probelor în proces.

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8),

9), 12), 14), 15) Cod de procedură penală.

penală, au depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate:

51

7.1 Avocatul Nicoară V. în numele inculpatului Vicol N. asupra recursului

declarat de către procuror, considerând că acesta este întemeiat, deoarece instanța de

apel l-a privat pe Vicol N. de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 6

ani, însă potrivit legii penale în vigoare la data comiterii pretinsei fapte infracționale,

această sancțiune putea fi stabilită pe un termen de până la 5 ani și a emite o

încheiere interlocutorie în adresa Procurorului General, având în vedere încălcarea

legalității și a drepturilor omului, admisă de procurorul Brigai S.

7.2 Avocatul Coptu S. în numele inculpatului Beșleagă A., solicitând

respingerea ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de către procuror, cu

menținerea deciziei, deoarece consideră neîntemeiate argumentele invocate în

recurs, astfel la moment inculpatul Beșleagă A. este unicul întreținător al familiei,

soția sa a născut la 26.03.2018, doi gemeni. Consideră că instanța de apel a aplicat

corect pedeapsă cu dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei cu

închisoare conform art. 90 Cod penal, ținând cont de circumstanțele atenuante

existente, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului

Beșleagă Anatolie.

concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Pornind de la aceea că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se

rezumă la înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară, la

etapa precedentă de judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de

procedură penală.

În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ceea ce privește chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea se referă la: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu dispunerea rejudecării cauzei.

Soluția instanței de recurs adoptată pe marginea acestei cauze, în drept, se

întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

potrivit căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în

52

alt complet de judecată, în cazul în care esența erorii judiciare admise nu poate fi

înlăturată de către instanța de recurs la această etapă a procedurii.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs, se constată că, procurorul pledând

pentru desființarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei

complementare inculpatului Vicol N., cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

baza art. 84 alin. (2) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă complementară cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, pe un termen de 5 ani, iar în privința

inculpatului Beșleagă A. să fie menținută sentința. Avocatul Roșca V. în numele

inculpatului Bănăruc E., solicită achitarea inculpatului, din motiv că în acțiunile

acestuia nu sunt întrunite elementele infracțiunii, prevăzute de art. 323 alin. (1) Cod

penal, inculpații Sîrbu V., Zacrevschi V. și avocatul acestora Cernolev I., care solicită

casarea deciziei, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată. Avocatul Mariț M. în numele inculpatului Gudima V., solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată. Avocatul Nicoară V. în numele inculpatului Vicol N., care solicită

casarea acestora, cu achitarea inculpatului Vicol N. de învinuirile aduse, iar în cazul

în care vor fi constatate erori judiciare ce nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, a dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, concomitent a dispune casarea încheierilor Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău.

Din analiza coroborată a motivelor expuse în recursuri, Colegiul penal lărgit

constată că acestea se subscriu cazurilor de casare prevăzute de pct. 2), 6), 8), 9), 10),

12), 14), 15) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării

integrale a deciziei instanței de apel, Colegiul ține să consemneze că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond prin prisma prevederilor art. 408-411 Cod de

procedură penală, apelul produce mai multe efecte: suspensiv, devolutiv,

neagravarea situației în propriul apel și extensiv. Apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, adică odată exercitat are efect devolutiv complet, în sensul

că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, asupra cauzei deferite

judecății. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate

diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea

adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială, și

anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților trebuie

să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și pentru

instanța dată.

Inter alia, instanța de apel mai este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod

53

de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în

instanța de recurs. La caz, omisiunile instanței de apel au viciat iremediabil

procedura desfășurată împotriva inculpaților, afectând echitabilitatea întregului

proces, care este o valoare comună pentru Constituția Republicii Moldova și pentru

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Pentru început, avocatul Nicoară V. pretinde că cele reclamate de partea

apărării în cererea de apel, în mare parte, au rămas fără un răspuns bine argumentat,

ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului declarat.

După cum se învederează în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătorești, pentru a fi

de calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil drept rezultatul

unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile și al unei

aprecieri convingătoare a faptelor.

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde în

principal de calitatea motivației. O motivație bună este o necesitate imperioasă care

nu poate fi neglijată în favoarea celerității. Motivația permite nu numai o mai bună

înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este mai ales o garanție

împotriva arbitrarului. De aceea, aceasta trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de

ambiguități și de contradicții, care trebuie să permită urmărirea unui raționament ce

a condus judecătorul la soluția adoptată în final.

În subsidiar, în același Aviz se evidențiază că, motivația trebuie să răspundă

pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de apărare.

Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să se asigure că

pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.

La caz, se atestă că instanța de apel nu a dat răspuns la toate capetele de

cerere din apelurile apărătorilor Nicoară V. și Roșca V., prin aceasta nerezolvând

fondul apelului declarat. Or, în esență, apelanții-apărătorii inculpaților Vicol N. și

Bănăruc E. au pretins în cererea de apel că, prima instanță a încălcat dispozițiile

legale cu privire la formarea completului de judecată, contrar prevederilor art. 31

alin. (3) Cod de procedură penală.

La acest argument, care a fost fundamental pentru cererile de apel, instanța

de apel a formulat următoarea concluzie: „Cu referire la cele invocate de către avocații

Roșca V. și Nicoară V., cu privire la încălcarea prevederilor legale la formarea completului de

judecată, care a examinat prezenta cauză penală în prima instanță, fiind modificată în mod

repetat componența completului de judecată, Colegiul penal menționează că acest viciu admis

în prima instanță a fost înlăturat de către instanța de apel, care a examinat fondul cauzei

penale, care a judecat cauza potrivit modului stabilit pentru prima instanță, conform

prevederilor art. art. 413, 414, 419 Cod de procedură penală.”

Colegiul penal lărgit reține că, caracterul concluziei formulate de instanța de

apel față de criticele părții apărării este calificat de Colegiul penal lărgit ca fiind o

motivare insuficientă și irelevantă, contrară standardelor procedurale inserate la art.

6 paragraf. 1 din Convenția Europeană. Or, la caz se atestă că instanța de apel a

considerat că viciul cu privire la formarea completului de judecată a fost înlăturat de

54

către instanța de apel, însă se atestă că acestă instanță prin decizia adoptată a casat

sentința doar parțial „în partea achitării lui Vicol N. de învinuirea adusă în baza art. 327

alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”), condamnării lui

Vicol N. în baza art. 327 alin. (1) Cod penal (episodul „Danaia Luchianov” SRL), în baza

art. 327 alin. (1) Cod penal (episodul „Comparty&Co” SRL), în baza art. 323 alin. (1) Cod

penal și stabilirii pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, cumulării

pedepselor în baza art. 87 alin. (2) Cod penal, condamnării inculpatului Bănăruc E. în baza

art. 323 alin. (1) Cod penal, executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Beșleaga A. în

baza art. 324 alin. (1) Cod penal, soluționării acțiunii civile depuse de Pascari I. și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte,...”, în rest menținând sentința, motivîndu-și

contradictoriu soluția.

Astfel, din conținutul deciziei rezultă, că instanța de apel admite argumentele

apărării și stabilește, că prima instanță a încălcat prevederile art. 31 alin. (3) Cod de

procedură penală privind compunerea instanței, însă pe altă parte casează doar

parțial sentința și menține unele prevederi de recunoaștere a vinovăției inculpaților,

adoptate de o instanță compusă contrar prevederilor art. 31 Cod de procedură

penală, or, în acest caz instanța de apel urma să desființeze integral sentința și să

purceadă la examinarea cauzei în fond pe toate capetele de acuzare, pronunțând o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, conform art. 415 alin.

(2) Cod de procedură penală, în cazul în care lipsesc alte temeiuri legale de a remite

cauza la rejudecare în prima instanță.

Totodată, instanța de recurs atestă că, potrivit art.6 par.1, 2 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.37 alin.(2)

din Legea privind organizarea judecătorească, art.19 alin.(1), 30 alin.(5), 31 alin.(1)

Cod de procedură penală, orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea

cauzei sale de către o instanță legal constituită, care va acționa în conformitate cu

prezentul cod.

În cauza Vetrenko c. Moldovei în hotărârea din 18 mai 2010, instanța de contencios

european, a statuat că unul din standardele art. 6 din Convenție declară că este în

sarcina instanțelor naționale de a considera cele mai importante argumente ridicate

de părți și de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului acestora. Chiar dacă

sfera argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă argumente proprii

poate depinde de circumstanțele particulare ale cauzei, totuși o omisiune de a

considera un argument serios sau examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în

sine incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

Prin urmare, odată cu rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină

cont de cele invocate în cererile de apel de către avocații Nicoară V. și Roșca V., cu

referire la formarea completului de judecată de către prima instanță, și de faptul că:

- prin încheierea Președintelui interimar al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 30 mai 2013, a fost desemnat completul de judecată pentru examinarea prezentei

cauze penale: Președinte – Lupașcu Lilia, Miron Aliona (raportor), Negru Veronica;

- după cercetarea unui volum mare de probe, prin încheierea din 13.02.2015, a

fost înlocuit judecătorul Negru V., cu judecătorul Melniciuc O. (f.d. 30 v. 30),

55

examinarea cauzei continuând contrar dispozițiilor art. 31 alin. (3) Cod de procedură

penală, nefiindu-i oferit termen de a lua cunoștință cu materialele cauzei;

- ulterior prin încheierea din 31.03.2015, judecătorul Miron A. a fost înlocuit cu

judecătorul Clevadî N. pentru ședința din 01.04.2015, în care a fost audiat un martor

(f.d. 94 v. 27, f. d. 61 v. 30), ulterior a intervenit judecătorul Miron A., în ședințele de

judecată anunțându-se doar schimbul de judecători și atât;

- dispoziția art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală, care prevede că în cazul în

care cauza se judecă în fond de un complet format din 3 judecători și unul din aceștia

nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală îndelungată,

deces sau din motivul eliberării din funcție în condițiile legii, acest judecător este

înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă în continuare. Judecătorului care

intervine în proces i se oferă timp pentru a lua cunoștință de materialele cauzei,

inclusiv de cele cercetate în instanță, și pentru a se pregăti pentru participarea de

mai departe în proces, însă înlocuirea judecătorului în condițiile prezentului alineat

nu necesită reluarea judecării cauzei de la început. Judecătorul este în drept să

solicite repetarea unor acțiuni procesuale deja efectuate în ședință în lipsa lui dacă

are de concretizat chestiuni suplimentare.

În continuare, rezultă că prevederile cu privire la compunerea completului de

judecată au fost încălcate de către prima instanță, iar instanța de apel nu a examinat

acest aspect de drept al cauzei, totodată neținând cont și de alin. (2) și (3) art. 251

Cod de procedură penală, conform căruia încălcarea prevederilor legale referitoare

la compunerea instanței atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea respectivă nu

se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului și se ia în

considerare de instanță.

Așadar, la judecarea cauzei respective în prima instanță au fost modificați

membrii completului de judecată, iar judecătorilor care au intervenit în proces

nefiindu-le oferit timp pentru a lua cunoștință de materialele cauzei, fiind încălcate

cerințele art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală, astfel hotărârea adoptată de către

instanța de apel, în prezenta cauză este incidentă cazului de casare invocat de

avocatul Nicoară V. în numele inculpatului Vicol N. și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și care prin efectul devolutiv prevăzut de art. 424 al

aceluiași cod, se va referi și la inculpații Bănăruc E., Beșleagă A., Zacrevschi V., Sîrbu

V., Gudima V.

Totodată, în prezenta cauză avocatul Nicoară V. în recurs, cu referire la

învinuirea adusă inculpatului Vicol N. în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal,

episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”, indică faptul că adoptând o decizie

de condamnare, după o sentință de achitare, instanța de apel nu a audiat nici un

martor al acuzării, nu a audiat reprezentantul pretinsei părți vătămate.

Colegiul penal lărgit consideră că argumentele avansate de titularul cererii, la

acest aspect sunt întemeiate și urmează a fi admise ad integrum.

Totodată, urmează a se consemna că, procedura de examinare a apelului, după

o hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă unele particularități

aparte. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.6 din Convenția

Europeană, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate, și prevederile art. 415

56

alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit cărora după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea

persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței de apel, precum și

fără audierea martorilor acuzării, în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea unei persoane.

Bazat pe cele ce preced, Colegiul evidențiază că, mutatis mutandis, instanța de

apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre prin care constată vinovăția inculpatului

de comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu, bazîndu-se exclusiv pe actele și

lucrările primei instanțe, în temeiul cărora s-a dispus achitarea acestuia. Or, după o

hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în

instanța de apel să solicite o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a martorilor

acuzării, declarațiile cărora sunt probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului. În particular, în atare situații

administrarea mijloacelor de probă se desfășoară după regulile generale prevăzute

pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței să

perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și

reacțiile acestora la întrebările adresate.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, este imperios de a

supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul

cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor și

împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire, publicitate

și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de

judecată pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată.

Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se

aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat.

Ca atare, avocatul Nicoară V. în numele inculpatului Vicol N. în cererea de

recurs critică anume faptul că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor legale expuse supra și a conchis asupra vinovăției inculpatului

bazându-se preponderent pe probele cercetate de prima instanță, puse la baza

achitării lui Vicol N. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327

alin. (2) lit. c) Cod penal, episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”, mai mult

ca atât, unor probe li s-a dat doar citire, întrucât marea majoritate a martorilor nici

nu au fost prezenți la ședințe.

Din actele dosarului s-a adeverit că instanța de apel nu a ținut seama de

dispozițiile legale pertinente în acest sens și nu a audiat nemijlocit martorii acuzării a

căror declarații, în opinia instanței, au influențat în mod direct soluționarea acestei

cauze, prin aceasta încălcând dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Așadar, potrivit celor consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată din

data de 26 ianuarie 2017 și 18 mai 2018, se constată că, instanța de apel a purces la

examinarea probelor și înscrisurilor, printre care au fost enumerate, cu referire la

episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”(f.d. 67 v. 33, f.d. 91-96 v. 34):

57

- declarațiile martorului Plîngău D. f.d.182 v. 28;

- declarațiile martorului Prisăcari C. f.d.182 v. 28.

Pe lîngă declarațiile celor nominalizați supra, instanța a supus cercetării și

următoarele înscrisuri: dosarele privind activitatea posturilor fiscale mobile la SRL

„Transfiermet” și SRL „Ecooptim”, ridicate prin procesul-verbal de percheziție din

15.02.2013 (v. XII, f.d. 8-169; v. XIII, f.d. 1-43); proces-verbal de cercetare din 26.02.2013,

prin care au fost examinate dosarele privind posturile fiscale instituite la SRL „Ecooptim” și

SRL „Transfiermet” (v. XII, f.d. 12-20); ordonanța din 29.04.2013 (v. XIII, f.d. 57-59);

proces-verbal de examinare a blocului de sistem ridicat în cadrul percheziției efectuate în

biroul de serviciu al lui Plîngău D. (v. XIII, f.d. 63-94); materialele controlului fiscal efectuat

la SRL „Ecooptim” (v. XIV, f.d. 2-93); proces-verbal de cercetare a documentelor (dosarul

privind controlul fiscal efectuat la SRL „Ecooptim”) (v. XIV, f.d. 94 – 96); decizia nr.

594/1/5 din 20.02.2013 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Ecooptim”

(v. XIV, f.d. 98-99); ordonanța din 29.04.2013 (v. XIV, f.d. 100-102); documentele ridicate

prin procesul-verbal de ridicare din 16.04.2013 de la SRL „Ecooptim”, (v. XV, f.d. 2-35);

ordonanța din 29.04.2013 (v. XV, f.d. 36); facturile fiscale eliberate de SRL „Ecooptim” în

luna octombrie 2012 (v. XV, f.d. 38-118); ordonanța din 29.04.2013, facturile fiscale eliberate

de SRL „Ecooptim”, ulterior anulate de către agentul economic, cât și recipisele anularea

facturilor fiscale, ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 04.2013 au fost anexate la

cauza penală (v. XV, f.d. 119-120); dările de seamă privind activitatea postului fiscal mobil la

SRL „Ecooptim”, în perioada 01.10.2012 - 26.10.2012 (v. XV, f.d. 122 - 127); raport de

constatare tehnico-științifică nr. 108 din 29.04.2013( v. XV, f.d. 133 – 137); descifrările

convorbirilor telefonice (intrare/ieșire) purtate de către abonatul SA „Orange Moldova” de la

telefonul nr. xxxxx (v. XVI, f.d. 39 – 87); proces-verbal de cercetare din 02.04.2013 a

descifrările convorbirilor telefonice (v. XVI, f.d. 88-91); descifrările convorbirilor telefonice

(intrare/ieșire) purtate de către abonatul SA „Orange Moldova”, de la telefonul nr. xxxxx

pentru perioada 01.09.2012 - 01.11.2012 (v. XVI, f.d. 96-126); proces-verbal de cercetare din

02.04.2013 a descifrările convorbirilor telefonice (v. XI, f.d. 12 - 20); procesul-verbal de

ridicare din 10.04.2013 (v. VI, f.d. 5 - 143); proces-verbal al interceptării și înregistrării

convorbirilor telefonice și procesul-verbal de verificare a interceptării și înregistrării

convorbirilor telefonice din 02.10.2012 (v. XI, f.d. 12 -17); proces-verbal al interceptării și

înregistrării convorbirilor telefonice și procesul-verbal de verificare a interceptării și

înregistrării convorbirilor telefonice din 05.10.2012 (v. XI, f.d. 18-20).

În acest punct de analiză, urmează de notat că procurorul a dat citire

declarațiilor martorilor și tuturor mijloacelor de probă nominalizate supra, cu

consemnarea faptului dat în procesul-verbal, însă marea majoritate a martorilor nu

au fost prezenți la nici o ședință de judecată, dintre cele desfășurate de instanța de

apel.

Cu toate acestea, în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat

conținutul declarațiilor date de martorii Plîngău D., Prisacari C., Boldișor O.,

Marcenco M., Rusu G., Mîță M., Severin V., Șapteboi G., precum și a celelalte

mijloace probatorii, redând cu exactitate conținutul acestora și afirmând că, probele

în cauză sunt pertinente, concludente, utile, veridice și coroborează între ele (f.d.

147-157 v. 34), prin ce se confirmă indubitabil vinovăția inculpatului Vicol N. de

58

comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, episodul

SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”.

În același timp, se observă că declarațiile martorilor: Plîngău D., Prisacari C.,

Boldișor O., Marcenco M., Rusu G., Mîță M., Severin V., Șapteboi G., au fost puse de

către prima instanță la baza sentinței de achitare în privința lui Vicol V., pe episodul

SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”.

În condițiile în care, instanța de apel a procedat la o nouă interpretare a

declarațiilor martorilor pe care ea nu i-a audiat in personam, mai mult ca atât

declarațiile martorilor Boldișor O., Marcenco M., Rusu G., Mîță V., Severin V.,

Șapteboi G., nici nu au fost date citirii în ședința instanței de apel, rămâne de reținut

că inculpatul Vicol N. pe episodul SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet” a fost

condamnat pe baza acelorași mărturii care au fost suficiente instanței anterioare

pentru a se îndoi de acuzațiile aduse acestuia și pentru a motiva achitarea în privința

lui, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, episodul

SRL „Ecooptim” și SRL „Transfermet”.

În cazuri similare celor disputate și în prezenta speță, Colegiul atrage atenția că

CtEDO în repetate rânduri a statuat că drepturile apărării au fost “sensibil reduse” din

cauza că persoana a fost condamnată doar pe baza mărturiilor pe care alte instanțe

le-au considerat insuficiente, fără a-i audia din nou pe martori, aceleași motive au

stat și la baza constatării despre încălcarea dreptului la apărare. (a se vedea în acest

sens și Hotărârea CtEDO din 8 noiembrie 2016 (Cererea nr. 41.468/10) în cauza Gutău

împotriva României).

Este indubitabil că, prerogativa de a aprecia pertinența unei „oferte de probă”,

inclusiv celei făcute de martori, ia aparținut instanței de apel, care trebuia să

argumenteze faptul necitării și neaudierii nemijlocite a martorilor respectivi,

confirmând prin aceasta echitatea procedurii de judecarea a cauzei în apel.

În contextul dat, se insistă pe faptul că lipsa unui motiv serios care să justifice

neprezentarea unui martor pentru acuzare, constituie un element important în ceea

ce privește evaluarea caracterului echitabil de ansamblu al acestui proces, un astfel

de element este susceptibil să încline balanța în favoarea constatării despre

încălcarea iremediabilă a art. 6§1 și 3 lit. d) din Convenție.

Cu titlu de principiu, Colegiul subliniază că, din moment ce o declarație

avansată de un martor, este susceptibilă să fondeze, substanțial, concluzia despre

vinovăția unei persoane despre comiterea unei infracțiuni, aceasta constituie o

mărturie în sprijinul acuzării, ceea ce denotă că garanțiile prevăzute de art. 6 alin. (1)

din Convenție îi sunt aplicabile.

Nu se contestă faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze

probatoriul din dosar, cu toate acestea, este inadmisibil că inculpatul Vicol N. a fost

declarat vinovat de comiterea unei infracțiuni grave pe baza acelorași probe care au

făcut ca prima instanță să se îndoiască de temeinicia acuzației incriminată acestuia

prin rechizitoriu.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit menționează că decizia instanței de apel,

la acest aspect conține și concluzii contradictorii, astfel pe de o parte, instanța de apel

după ce a reflectat conținutul declarațiilor date de martorii Plîngău D., Prisacari C.,

59

Boldișor O., Marcenco M., Rusu G., Mîță M., Severin V., Șapteboi G., precum și

celelalte mijloace probatorii, reține că analizând obiectiv cumulul de probe, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, constată cu certitudine că inculpatul

Vicol N. a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia se încadrează în

baza art.327 alin. (2) lit. c) Cod penal, (f.d.162 v. 34), iar pe de altă parte se statuează

de către aceeași instanță, că apreciază critic declarațiile martorilor Plîngăru D.,

Prisăcaru C., Marcenco M., Rusu G., Mîță V., Severin V. (f.d. 164 v. 34) Astfel,

Colegiul apreciază concluziile instanței de apel menționate supra, ca fiind confuze și

care nu se conciliază reciproc.

De asemenea, la caz este întemeiată și critica din recursul inculpatului Sîrbu V.

și avocatului acestuia. Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a

menținut sentința, prin care procesul penal pe capătul de învinuire a lui Sîrbu V. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1) Cod penal a fost

încetat, în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii

la răspundere penală, în partea descriptivă a deciziei, indicând că: „Subliniem că

inculpații Vicol Nicolae, Gudima Vasile, Sîrbu Veaceslav și Zacrevschi Vadim au fost

recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 177 alin. (1)

Cod penal, infracțiunea fiind comisă prin participație complexă, fiecare inculpat exercitând

rolul de organizator”, contrar faptului că, conform ordonanței de punere sub învinuire

și rechizitoriului se menționează că, prin acțiunile sale intenționate Sîrbu V.

acționând în participație complexă cu Vicol N., Gudima V., Zacrevschi V., având rolul

de instigator a determinat și a contribuit la culegerea ilegală și răspândirea cu bună-știință a

informațiilor ocrotite lege, despre viața personală ce constituie secret personal sau familial al

altei persoane fără simțământul ei, adică a comis infracțiunea prevăzută de art. 42 alin.

(4) art. 177 alin. (1) Cod penal.

Totodată, potrivit recursului declarat de către procuror, Colegiul penal reține că

se invocă temeiul de casare prevăzut de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală și anume: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit remarcă că, procurorul în recursul său, nu contestă

încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, criticând netemeinicia deciziei instanței

de apel, inclusiv în ce privește latura pedepsei stabilite inculpatului Beșleagă A., în

baza art. 324 alin. (1) Cod penal, considerând că instanța de apel nu a ținut cont că

inculpatul Beșleagă A. a săvârșit o infracțiune de corupție, iar soluția de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal în privința acestuia, nu-și va atinge scopul pedepsei

penale.

În prezenta speță, se atestă că instanța de apel a casat sentința și în partea

executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Beșleagă A. în baza art. 324 alin. (1)

Cod penal, suspendând condiționat executarea pedepsei, pe o perioadă de

probațiune de 3 ani, totodată menținând pedeapsa complementară sub formă de

amendă în mărime de 5000 unități convenționale și privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 5 ani.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu a luat în considerare

că conform învinuirii înaintate, inculpatul Beșleagă A. a comis infracțiunea în

60

perioada 17.09.2012-15.10.2012, iar sancțiunea art. 324 alin. (1) Cod penal (la data

comiterii infracțiunii), prevedea pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în

mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel a

menținut sentința în partea în care inculpatului Beșleagă A. i-a fost aplicată

pedeapsa complementară sub formă de amendă în mărime de 5000 unități

convenționale, care este peste limita maximă prevăzută de lege la momentul

comiterii infracțiunii, care la caz constituie 3000 unități convenționale.

Mai mult ca atât, reieșind din textul deciziei contestate, se atestă că la capitolul

stabilirii pedepsei inculpatului Beșleagă A., instanța de apel a indicat că prima

instanță nu a individualizat în temeiul art. 7, 75 Cod penal, pedeapsa penală aplicată

inculpatului Beșleagă A., iar pedeapsa sub formă de închisoare cu executare este una

prea aspră și neproporțională infracțiunii comise, luând în considerație

personalitatea inculpatului Beșleagă A., vârsta tânără, a restituit suma de 3.000 euro

primită în mod ilicit de la Luchianov V., nu prezintă pericol pentru societate, la locul

de trai și la locul de studii se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog

sau psiholog nu se află, circumstanțe atenuante în temeiul art. 76 Cod penal, au fost

reținute recunoașterea vinovăției și căința sinceră.

În continuare, instanța de apel, luând în considerare, că inculpatul Beșleagă A.

anterior nu a fost judecat, în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel a

recunoscut vina integral, a conștientizat graviditatea faptelor comise, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere trei copii minori, nu prezintă

pericol pentru societate, în prezența circumstanțelor atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, a considerat că, scopul pedepsei penale de corectare și

reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi

realizat fără izolarea inculpatului de societate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune, în temeiul art. 90

Cod penal.

Prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal stipulează că, dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune.

Din sensul normei penale sus indicate, Colegiul relevă că, deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, cu

excepțiile prevăzute de această normă penală, ea obligă instanța să-și motiveze

hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele

motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

61

În prezenta cauză, cu toate că instanța de apel a indicat motivele hotărârii de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în opinia Colegiului penal aceste concluzii

nu sunt pe deplin argumentate, în raport cu circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului și pericolul social sporit al infracțiunii, or, infracțiunile de corupție

prezentă un grad sporit de pericol pentru societate, comparativ cu alte categorii de

infracțiuni, care afectează grav autoritatea și imaginea instituțiilor publice.

În același timp, instanța de recurs reține că și celălalt argument din recursul

procurorului, cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Vicol N., conform art. 84

alin. (1) Cod penal, urmează a fi admis.

Astfel, la caz se atestă că, inculpatului Vicol N., conform art. 84 alin. (1) Cod

penal, prin concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare, pe un termen de 5 ani 6 luni,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 6 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că infracțiunile au

fost săvârșite în lunile septembrie - noiembrie 2012, iar art. 65 alin. (2) Cod penal, în

vigoare la data comiterii infracțiunilor, (modificările au intrat în vigoare la data de

21.12.2012), prevedea privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate, pe un termen de la 1 la 5 ani, iar art. 84 alin. (2) Cod

penal, stipulează că pedeapsa complementară definitivă nu poate depăși termenul

sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod, pentru această

categorie de pedepse.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a aplicat

inculpatului Vicol N. conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare, pe un termen de 5 ani 6 luni, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pe când

pedeapsa complementară definitivă - privarea de dreptul de a ocupa funcții publice,

nu putea depăși termenul de 5 ani.

Fiind consecvenți în cele expuse, se impune concluzia că instanța de apel a ales

să rămână reticentă la o serie de aspecte fundamentale pentru justa soluționarea

cauzei deferite judecății, analizând superficial circumstanțele de drept ale acesteia,

fără a pătrunde în esență, formulând niște concluzii generale și neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență de motivare, iar erorile admise de

către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauză urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării în instanța de apel,

într-un nou complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

62

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel; să-și

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate circumstanțelor

cauzei, să țină cont de Hotărârea Curții Constituționale nr. 24 din 17.10.2019 privind

controlul constituționalității unor prevederi din articolele 189 alin. (3) lit. f), 307 alin.

(2), lit. c), 327 alin. (2) lit. c), 329 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și din articolul 335 alin. (11)

din Codul penal, să emită o soluție clară și motivată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă

a CtEDO, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, avocatul Nicoară Vasile în numele

inculpatului Vicol Nicolae, avocatul Roșca Vladislav în numele inculpatului Bănăruc

Eduard, avocatul Mariț Marcela în numele inculpatului Gudima Vasile, inculpații

Sîrbu Veaceslav, Zacrevschi Vadim și avocatul acestora Cernolev Ion, se casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2018, în cauza

penală privindu-i pe Vicol Nicolae Xxxxx, Bănăruc Eduard Xxxxx, Beșleagă

Anatolie Xxxxx, Zacrevschi Vadim Xxxxx, Sîrbu Veaceslav Ion, Gudima Vasile

Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 10 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

63