1ra-793/20 — art.287 al.2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 al.2 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 Cpp
1ra-793/20 — art.287 al.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-793/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Guzun Ion,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2019, în cauza
penală în privința inculpaților
Petricencu Anastasie xxx, născut la xxx, originar din s.
xxx, domiciliat în xxx
și
Țurcan Ruslan xxx, născut la xxx, originar din xxx,
domiciliat în xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.09.2015 – 18.06.2018;
Instanță de apel: 02.08.2018 – 14.11.2019;
Instanță de recurs: 20.01.2020 – 13.10.2020.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 18 iunie 2018,
Petricencu Anatasie și Țurcan Ruslan au fost achitați de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește
elementele infracțiunii incriminate.
De către organul de urmărire penală, Petricencu Anastasie a fost învinuit de
faptul că, împreună cu cet. Țurcan Ruslan și alte persoane nestabilite de către organul
de urmărire penală, la 06.06.2015 aproximativ în jurul orelor 04.00 min., fiind în
stare de ebrietate și aflându-se într-un loc public și anume în fața restaurantului „Casa
Nunții” amplasat pe str. Alexandru cel Bun. 7A, com. Ciorescu, mun. Chișinău, fără
careva motive întemeiate, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică,
exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, prin obrăznicie deosebită, în
prezența mai multor persoane, numindu-i cu cuvinte necenzurate, aplicându-le cet.
Băț Vasile și cet. Verdeș Sergiu, mai multe lovituri cu pumnul în regiunea feței și în
diferite regiuni ale corpului, cauzând în rezultat ultimului, conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 2518 din 06.06.2015, vătămări corporale neînsemnate,
exprimate prin echimoze cu edem al țesuturilor moi la nivelul feței și pavilionul
1
urechii stângi, echimoze la nivelul gambei drepte, care au fost cauzate prin acțiune
traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,
în același timp au lovit cu picioarele în automobilul de model „Volkswagen Passat”
cu numere de înmatriculare xxx în care se aflau cet. Băț Vasile și cet. Verdeș Sergiu,
deteriorându-1, la fel deteriorând parbrizul și oglinda retrovizoare stânga a
automobilului, cauzând în rezultat părții vătămate Verdeș Sergiu o daună materială în
sumă de 15 000 lei.
Totodată, de către organul de urmărire penală Țurcan Ruslan a fost pus sub
învinuire pentru faptul că, el împreună cu Petricencu Anastasie și alte persoane
nestabilite de către organul de urmărire penală, la 06.06.2015 aproximativ în jurul
orelor 04.00 min., fiind în stare de ebrietate și aflându-se într-un loc public și anume
în fața restaurantului „Casa Nunții” amplasat pe str. Alexandru cel Bun. 7A, com.
Ciorescu, mun. Chișinău, fără careva motive întemeiate, din intenții huliganice,
încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de
societate, prin obrăznicie deosebită, în prezența mai multor persoane, numindu-i cu
cuvinte necenzurate, aplicându-le cet. Băț Vasile și cet. Verdeș Sergiu, mai multe
lovituri cu pumnul în regiunea feței și în diferite regiuni ale corpului, cauzând în
rezultat ultimului, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2518 din
06.06.2015, vătămări corporale neînsemnate, exprimate prin echimoze cu edem al
țesuturilor moi la nivelul feței și pavilionul urechii stângi, echimoze la nivelul gambei
drepte, care au fost cauzate prin acțiune traumatică a unui obiect contondent dur,
posibil în timpul și circumstanțele indicate, în același timp au lovit cu picioarele în
automobilul de model „Volkswagen Passat” cu numere de înmatriculare xxx în care
se aflau cet. Băț Vasile și cet. Verdeș Sergiu, deteriorându-1, la fel deteriorând
parbrizul și oglinda retrovizoare stânga a automobilului, cauzând în rezultat părții
vătămate Verdeș Sergiu o daună materială în sumă de 15 000 lei.
Acțiunile lui Petricencu Anatasie și Țurcan Ruslan au fost calificate de către
organul de urmărire penală în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal ca huliganism,
adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea
violenței asupra persoanelor, acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un
cinism și obrăznicie deosebită.
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Petricencu Anatasie și Țurcan Ruslan să fie condamnați în baza art.287 alin.(2) lit. b)
Cod penal, stabilindu-le pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 800 u.c.
fiecăruia.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de judecată a examinat
probele prezentate de acuzatorul de stat, însă, eronat și subiectiv a dat apreciere
circumstanțelor cauzei, care în mod direct se află în raport cu vinovăția inculpatului.
Consideră că, sentința instanței de judecată a fost emisă contrar prevederilor
legale, nu este suficient argumentată, fiind omise în mod evident circumstanțe
concrete prezentate de către acuzarea de stat ce formează obiectul acuzării.
A remarcat că, la adoptarea sentinței prima instanță nu a respectat dispozițiile
art.101 Cod de procedură penală, pe când, instanța de judecată a pus la baza sentinței
de achitare, în primul rând, declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut vinovăția, a
negat săvârșirea infracțiunii, a depus declarații convenabile pentru el.
Relevă că, instanța de judecată a făcut concluzii eronate că declarațiile
2
inculpaților Anastasie Petricencu și Țurcan Ruslan, precum și a martorilor Buza
Alexandr și Ursu Tudor și-ar fi găsit confirmare în ședința de judecată și prin
vizionarea CD-lui cu înregistrări anexat la materialele cauzei, din care cu certitudine
se vede faptul declanșării conflictului de către Verdeș Sergiu și tentativa acestuia de a
tampona persoana, or, de fapt, din înregistrările video vizionate în instanță rezultă că
de fapt, Petricencu Anastasie a sărit pe acoperișul automobilului cet. Verdeș Sergiu a
deteriorat parbrizul, iar declarațiile lui Petricencu Anastasie că ar fi fost proiectat
peste automobil nu sunt obiective, în condițiile în care automobilul este de model
universal. Din imaginile la care face referire instanța nu există nici un indiciu care ar
indica la faptul că conflictul ar fi fost generat de către Verdeș Sergiu și nici la intenția
de a tampona careva persoane, nefiind clar pe ce probe se bazează aceste interpretări.
Acuzarea a reținut că, Țurcan Ruslan nu a putut să facă explicații plauzibile
referitor la motivul pentru care s-a apropiat de automobilul lui Verdeș Sergiu și nici
de motivul din care i-a aplicat lovituri lui Verdeș Sergiu și aici este evident motivul
comportamentului huliganic a lui Țurcan Ruslan.
A reiterat declarațiile lui Petricencu Anastasie, care a declarat instanței că la
momentul în care Verdeș Sergiu a oprit, el era în autobuz. Nu a putut motiva cu ce
scop a coborât din autobuz și s-a apropiat de Verdeș Sergiu a explicat că a urcat pe
automobil pentru a-l reține pe Verdeș Sergiu, dar, nu a putut să motiveze instanței
cum concret avea să îl rețină de pe acoperiș. Și aici este evident motivul
comportamentului huliganic a lui Petricencu Anastasie.
Instanța de judecată, în sentință, a menționat doar că apreciază critic
declarațiile martorului ocular Băț Vasile, însă nu a putut să facă o apreciere critică
obiectivă a declarațiilor acestuia, care nu au fost combătute în instanță.
A susținut că, instanța de judecată, în lipsa probelor confirmative, a invocat că
partea vătămată Verdeș Sergiu ar fi fost în stare de ebrietate. Prin această
argumentare instanța și-a depășit competența, or, a invocat aceste circumstanțe în
sentințe în lipsa probelor confirmative, ba deopotrivă, inculpații au recunoscut că de
fapt ei erau în stare de ebrietate, astfel, nu este clar după ce criterii inculpații, dar și
instanța a apreciat că partea vătămată Verdeș Sergiu ar fi fost în stare de ebrietate.
Instanța de judecată invocă că, intenția lui Țurcan Ruslan și Petricencu
Anastasie nu a fost îndreptată la comiterea unei infracțiuni de huliganism, dar instanța
de judecată a evitat să motiveze în sentință care a fost scopul și motivul
comportamentului inculpaților manifestat prin agresarea în loc public a lui Verdeș
Sergiu, pentru ce aceștia au ieșit din autovehiculele în care se aflau la momentul în
care a oprit Verdeș Sergiu, pentru ce s-au apropiat de automobil, ce pericol a
manifestat Verdeș Sergiu pentru ei, or, dacă ar fi dat apreciere și răspuns la aceste
subiecte, ar fi argumentat de fapt o sentință de condamnare.
Consideră că, sentința de achitare în cauza inculpaților Țurcan Ruslan și
Petricencu Anastasie este neîntemeiată, este ilegală, nu corespunde circumstanțelor
faptei expuse și urmează a fi anulată.
3.1. Avocatul Spoială Sergiu în interesele părții vătămate Verdeș Sergiu a
contestat cu apel sentința, solicitând casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscuți
vinovați Țurcan Ruslan și Petricencu Anastasie de comiterea infracțiunii prevăzute la
art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, și a stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 5 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
3
În motivare apelului a invocat că, vinovăția inculpaților Țurcan Ruslan și
Petricencu Anastasie, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod
penal a fost probată integral și în afara oricărui dubiu.
Instanța de fond în accepțiunea reprezentantului părții vătămate și-a motivat
sentința de achitare doar în baza declarațiilor inculpaților și a 2 (doi) martori ai părții
apărării, (audiere solicitată de partea apărării și inculpați). Versiunea de bază a
inculpaților nu poate fi apreciată ca fiind veridică în cazul în care în momentul
săvârșirii infracțiunii inculpații erau în stare de ebrietate, fapt confirmat în ședința de
judecată de către ultimii.
Apreciază critic poziția instanței de fond, în cazul în care din rezultatul
vizionării secvențelor video ridicate de la locul comiterii infracțiunii, Petricencu
Anastasie a sărit pe acoperișul automobilului cet. Verdeș Sergiu astfel deteriorând
parbrizul. Aceste secvențe contravin total declaraților lui Petricencu Anastasie care a
susținut faptul că a fost tamponat de automobilul lui Verdeș Sergiu.
A menționat că, din imaginile la care a făcut referire instanța de fond nu există
nici un indiciu care ar confirma versiunea inculpaților precum că conflictul a fost
generat de către Verdeș Sergiu. Respectiv, prin simpla vizionare a acestora (secvențe
video) este clar cine a fost inițiatorul conflictului, a tamponat automobilul lui Verdeș
Sergiu pe cineva sau nu, și cine a deteriorat accesoriile auto. Instanța de fond în
asemenea situații a procedat incorect prin faptul interpretării conținutului secvențelor
video oferindu-le o apreciere incorectă.
A remarcat că, dacă instanța de judecată va considera necesar de a dispune față
de inculpați condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmează
a se ține cont de prevederile art.61 Cod penal, astfel, solicită că, dacă va fi dispusă,
condamnarea condiționată, instanța de judecată, să dispună inculpaților obligația de a
repara prejudiciul în valoarea de 15 000 lei în termen de 2 luni. Doar în asemenea caz
va putea fi atins scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale.
Prin decizia Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2019
au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procurorul în Procuratura
mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani, Pavlovschi Octavian și avocatul Spoială Sergiu în
interesele părții vătămate Verdeș Sergiu, cu menținerea sentinței.
4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, instanța de fond a
analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării și just a
adoptat o sentință de achitare în privința inculpaților Țurcan Ruslan și Petricencu
Anastasie în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de
fapt și de drept și just a concluzionat că inculpații urmează a fi achitați din motivul că
fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.
Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a examinat cauza minuțios,
multilateral, sub toate aspectele și în baza tuturor probelor administrate, justificat a
conchis că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.287
alin.(2) lit. b) Cod Penal.
Astfel, motivele invocate în apelurile declarate precum că la adoptarea sentinței
instanța de fond incorect a apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale, nu
pot fi reținute de către Colegiul penal, din considerentul că probe concludente ce ar
confirma vinovăția inculpaților sau ar combate poziția acestora, acuzarea de stat nu a
4
prezentat, astfel instanța de judecată corect a reținut că nu există careva probe ce ar
confirma existența laturii obiective a infracțiunii de huliganism, în acțiunile
inculpaților, or aceștia nu au săvârșit acțiunea ilegală de huliganism.
Instanța de apel a reținut că, declarațiile martorilor Ursu Tudor și Buza
Alexandr coroborează cu declarațiile inculpaților, poartă un caracter consecutiv,
consecvent și corespund faptelor. Or, martorul Buza Alexandr a declarat în instanța
de judecată că, în acea seară o mașină cu viteză excesivă de model „Volkswagen
Pasat” de culoare închisă a traversat strada și a stopat la trecerea de pietoni înjurând
cu cuvinte necenzurate persoanele care traversau strada regulamentar. Ruslan s-a
apropiat de șofer, încercând să-l liniștească, iar dl-ui a coborât pe jumătate din
automobil și l-a lovit pe Ruslan. Apoi șoferul a urcat în mașină și a început să dea
automobilul în spate și înainte și a mers înainte stopând automobilul. Conflictul a fost
provocat de persoana cu automobilul de model „Volkswagen”. Dl. Ruslan s-a apărat
și l-a împins spre automobil, după care șoferul, iar a început a conduce automobilul în
spate și în față și a continuat deplasarea.
De asemenea instanța de apel a reținut că, martorul Ursu Tudor a declarat că, la
la orele patru dimineața la un moment dat a auzit o frânare bruscă de automobil după
care a văzut automobilul de model „Volkswagen Passat” care a frânat brusc la
trecerea de pietoni. Apoi a auzit că acolo se ceartă cineva. A văzut că șoferul de la
mașina „Volkswagen Passat” se ceartă cu un domn. Apoi șoferul automobilului
„Volkswagen Passat” a dorit să-l lovească pe dl. Ruslan, apoi a dorit să-l lovească cu
piciorul și el se apropia, se auzea că șoferul înjura persoanele de gen feminin cu
cuvinte necenzurate. Strada era aglomerată, iar șoferul automobilului era în stare de
ebrietate și a început să frâneze brusc, să circule cu automobilul în față la câțiva
metri, apoi cu viteză s-a deplasat în spate spre dl. Ruslan, frânând brusc. I s-a creat
impresia că vrea să tamponeze pe cineva.
Instanța de apel a remarcat că se confirmă versiunea inculpaților precum că,
acțiunile acestora au avut loc ca răspuns la acțiunile provocatoare ale părții vătămate
Verdeș Sergiu, în special exprimate prin conducerea automobilului în mod haotic, cât
și fiind provocate de starea de șoc în care se aflau. De asemenea, prin înregistrările
video nu se exclude versiunea inculpatului Petricencu Anastasie precum că acesta a
fost împins de către cineva, fiind poziționat pe acoperișul automobilului în vederea
curmării acțiunilor ilegale ale părții vătămate și anume pentru a stopa automobilul,
acest fapt se confirmă și prin strigătele constante ale inculpatului de a stopa
automobilul, însă aceste cerințe au fost ignorate de către Verdeș Sergiu și ținând cont
de starea acestuia de șoc a lovit în parbrizul automobilului. De asemenea, existența
leziunilor corporale ce se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală, este
rezultatul faptului că de automobil s-au apropiat alți patru bărbați ce îi aplicau lovituri
părții vătămate, fapt confirmat prin înregistrarea video și nu reprezintă în
exclusivitate rezultatul acțiunilor inculpaților.
Solicitările inculpaților de a aștepta poliția adresate părții vătămate Verdeș
Sergiu pentru a soluționa conflictul apărut nu au fost negate de acesta, declarând însă
că, a plecat de la fața locului, inculpații primii au sunat la poliție. Ei au solicitat
poliția. El nu a așteptat poliția, ci s-a dus și a scris cerere la poliția de la Rîșcani.
Dânsul nu a negat faptul că, atunci la volan a servit deoarece a avut stres.
Instanța de apel a enunțat că, nu poate fi admis nici argumentul acuzatorului de
stat, precum că, Petricencu Anastasie a declarat instanței că la momentul în care
5
Verdeș Sergiu a oprit, el era în autobuz. Nu a putut motiva cu ce scop a coborât din
autobuz și s-a apropiat de Verdeș Sergiu a explicat că a urcat pe automobil pentru a-l
reține, dar, nu a putut să motiveze instanței cum concret avea să îl rețină de pe
acoperiș. Și aici este evident motivul comportamentului huliganic a lui Petricencu
Anastasie. În acest sens instanța de apel, a reținut depozițiile inculpatului Petricencu
Anastasie care în ședința instanței de fond a explicat că, comportamentul d-lui Verdeș
prezenta pericol pentru cei din jur. Intenția dânsului când a urcat pe automobil a fost
pentru a stopa automobilul. Lovitura cu piciorul în parbriz a fost aplicată de el în timp
ce mașina se deplasa. Șoferul automobilului a simțit că cineva era pe automobil prin
faptul că de câteva ori a strigat să stopeze. La rugămintea sa de a stopa șoferul nu a
reacționat ... Au dorit să-l rețină pe d-nul Verdeș prin a-i scoate cheile din lăcat, ca să
nu poată conduce mai departe mașina. La momentul în care a urcat pe automobilul lui
d-nul Verdeș, automobilul staționa, după câteva minute el a pornit. A căzut pe
automobil din motiv că a fost împins din față. Automobilul lui d-nul Verdeș are o
înălțime de max 1.5 m. Automobilul fiind universal a căzut pe acoperiș. Careva
acțiuni în vederea deteriorării acoperișului nu a întreprins, a fost pe acoperiș pe burtă
și pe spate. Nu poate explica cum a ajuns cu piciorul în parbrizul din fața, deoarece
era în stare de șoc. Dânsul avea intenția de a sări de pe automobil și nu-și amintește
acțiunile și mișcările sale. Starea de șoc se datorează faptului că d-nul Verdeș a făcut
observație femeilor. În momentul când mai nu l-a strivit pe d- nul Țurcan, brusc când
s-a pornit din loc.
De asemenea, în cadrul ședinței instanței de apel a explicat că, pe el cineva la
împins. A fost plimbat pe mașina vreo 500 m. A strigat să oprească. Nu a avut nici o
intenție să deterioreze mașina. Doar intenția de a opri, să verifice, să cheme poliția.
Se vedea ca este în stare de ebrietate. A avut intenția de a-i stopa. Mașina se afla la
distanța de 100-150 m de la local unde a avut conflictul. Sau speriat, deoarece Verdeș
de la sală a mers 150 m înainte și apoi a dat înapoi, poate a avut intenția să-i calce și
când dădea înapoi, l-a strivit pe Țurcan, în video se vede totul. Făcea semne să
stopeze mașina. Striga să se oprească. Când lovea cu piciorul, mașina era în mișcare.
Era culcat pe spate când lovea în mașina, se ținea să nu cadă. Lui Verdeș nu i-a
aplicat lovituri. Nu a aplicat lovituri nimănui.
Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpaților Anastasie Petricencu și
Țurcan Ruslan, precum și a martorilor Buza Alexandr și Ursu Tudor și-au găsit
confirmare în ședința de judecată și prin vizionarea CD-lui cu înregistrări anexat la
materialele cauzei, din care cu certitudine urmează faptul declanșării conflictului de
către Sergiu Verdeș și tentativa acestuia de a tampona persoana. În acest sens,
instanța de fond just a constatat că, în acțiunile inculpaților lipsesc elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) CP și anume nu s-a
atestat prezența laturii obiective, a intențiilor huliganice, dar și a motivului
infracțiunii, or, instanța de judecată stabilește că pentru a încadra acțiunile
inculpaților baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, era necesar să fi fost declanșat
conflictul de către inculpați, însă nu de către partea vătămată. La caz conflictul a fost
inițiat de Sergiu Verdeș, aceste circumstanțe constatându-se din declarațiile
inculpaților și a martorilor apărării audiați în ședința de judecată.
În speță, instanța de apel a constatat lipsa laturii obiective, or, acțiunile
inculpaților nu au fost îndreptate spre încălcarea grosolană a ordinii publice și cu
certitudine s-a constatat faptul că inițiatorul conflictului a fost Verdeș Sergiu care
6
conducea automobilul haotic, în stare de ebrietate și care adresa femeilor din stradă
cuvinte necenzurate. Mai mult ca atât, acțiunile inculpaților nu au fost însoțite de
aplicarea violenței altor persoane, sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea
violente, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor
persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care prin conținutul lor se
deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, or din cele declarate atât de
inculpați, cit și martorii Buza Alexandr și Ursu Tudor s-a stabilit că Verdeș Sergiu pe
lângă faptul că conducea automobilul în stare de ebrietate l-a lovit pe Țurcan Ruslan,
a numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția ultimului, dar și a condus automobilul spre
mulțime, creând situații de pericol. În această ordine de idei, instanța de apel a reținut
poziția instanței de fond precum că, în acțiunile inculpaților nu este prezentă nici una
din cele patru modalități normative, ce conturează latura obiectivă a infracțiunii
prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.
Instanța de apel a conchis că, în cadrul procesului penal de către partea acuzării
nu a fost prezentat și probat faptul că, inculpații ar fi încălcat intenționat regulile
sociale și morale de conviețuire, într-un mod grosolan și demonstrativ, prin
necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei
și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, etc.
Totodată, nu a fost probat faptul că, inculpații ar fi încălcat ordinea publică, de
asemenea nu s-a stabilit existența intențiilor huliganice, or în acest sens urmează de
indicat că latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează în primul
rând prin intenție directă.
A mai reținut că, prima instanță corect a constatat și lipsa laturii subiective, sub
forma de intenție directă de încălcare a ordinii publice și a motivului huliganic,
deoarece anume Sergiu Verdeș a provocat conflictul și l-a lovit primul pe Țurcan
Ruslan, a jignit-o pe soția acestuia și persoanele ce se aflau în stradă. Mai mult,
instanța de judecată indică la faptul că, din caracterul acțiunilor inculpaților se atestă
că, aceștia au acționat în scopul și în vederea curmării acțiunilor prejudiciabile ale lui
Sergiu Verdeș, chiar și în scop de protecție, de apărare, dar nici într-un mod sub
forma unui act de huliganism. Astfel, învinuirea prezentată de către partea acuzării,
poartă un caracter evaziv.
Instanța de apel a explicat că, una dintre condițiile necesare (nu și suficiente)
pentru aplicarea răspunderii conform art.287 Cod penal este ca inițiator al încăierării
sau al certei să fie nu victima, dar făptuitorul, care ar fi provocat conflictul.
Totodată, motivele huliganice trebuie să fie condiționate de dorința
făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și demonstra atitudinea sfidătoare față
de ei.
Mai mult, instanța de fond just a reținut că, declarațiile martorilor Băț Vasile,
Pleșca Vitalie și Lozovanu Gheorghe fiind apreciate prin prisma prevederilor art.101
Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității
lor nu pot fi apreciate ca veridice, or în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine
că Pleșca Vitalie și Lozovanu Gheorghe sunt colaboratori de poliție și de fapt aceștia
nu au fost prezenți la momentul conflictului. Ultimii relatând informația pe marginea
celor întâmplate doar din cele menționate de către partea vătămată Verdeș Sergiu care
nu a fost audiat în instanța de fond.
Argumentul precum că la baza sentinței adoptate instanța de fond s-a bazat
doar pe declarațiile inculpaților, care urmau a fi apreciate critic din punct de vedere al
7
veridicității lor, instanța de apel nu la reținut, relatând că instanța a apreciat corect
probele acuzării și probele apărării din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității, veridicității și coroborării lor.
Concomitent, instanța de apel nu a reținut argumentul invocat de acuzatorul de
stat și partea vătămată în apelurile declarate și anume faptul că instanța de fond la
emiterea sentinței nu a ținut cont de probele administrate în cadrul cercetării
judecătorești și de circumstanțele stabilite, ori prima instanță a examinat minuțios
cauza, și a stabilit lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b)
Cod penal în acțiunile inculpaților.
Mai mult, din caracterul acțiunilor inculpaților a reținut că aceștia au acționat
în scopul și în vederea curmării acțiunilor prejudiciabile ale lui Verdeș Sergiu,
acuzația inculpaților fiind bazată în exclusivitate pe presupuneri care nu pot sta la
baza emiterii unei sentințe de condamnare, iar toate dubiile neînlăturate în condițiile
legii urmează a fi interpretate în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Reieșind din cele expuse, instanța de apel a concluzionat că inculpații corect au
fost achitați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal,
conform art.390 alin.(1) pct.3 Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu
întrunește elementele infracțiunii.
Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a
contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la
rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea cerințelor a invocat că, omisiunea instanței de apel privind
examinarea tuturor argumentelor invocate de procuror în apelul declarat, conduce la
concluzia că colegiul penal în soluția adoptată a însușit în mod real motivele primei
instanțe, preluând constatările și lucrările cesteia, astfel încât a acționat cu derogare
de la prevederile procesual – penale.
Contrar celor reținute de către instanțele de judecată acuzarea consideră că,
instanța de apel eronat a conchis că acțiunile inculpaților Petricencu Anastasie și
Țurcan Ruslan nu se regăsesc în conjunctura infracțiunii de huliganism prevăzut de
art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, or revenind la situația reliefată în actul de învinuire
și din suportul probatoriu administrat la caz constatăm, că acțiunile inculpaților au
avut loc într-un loc public și anume în fața restaurantului „Casa Nunții" amplasat pe
str. Alexandru cel Bun 7A, com. Ciorescu, mun. Chișinău, fiind tulburată ambianța
liniștită de conviețuire în societate, acțiuni care s-au derulat în prezența a mai multor
persoane, astfel încât inculpații manifestând o vădită lipsă de respect față de societate,
fără nici un temei real, au început să se exprime cu cuvinte necenzurate în adresa lui
Băț Vasile și Verdeș Sergiu, acțiuni care ulterior au fost însoțite și de aplicarea
violenței în privința persoanelor pătimite, lovituri cu pumnii și picioarele.
A indicat că, faptele descrise în actul de învinuire, intră în conceptul de
huliganism, folosit de legiuitor la art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, deoarece inculpații
Petricencu Anastasie și Țurcan Ruslan, au încălcat grosolan ordinea publică, acțiuni
care au fost însoțite de violență asupra persoanei, ceia ce constituie latura obiectivă a
componenței de infracțiune enunțate supra. În opinia acuzării, ambele instanțe de
judecată au apreciat subiectiv declarațiile părții vătămate.
Acuzarea a notat că, conduita inculpaților care reprezintă o provocare
manifestă ordinii publice, făptașii aveau dorința de a se contrapune altor membri ai
societății și de a-și demonstra sentimentul de desconsiderare a acestora.
8
Pertinența și concludența declarațiilor părții vătămate Verdeș Sergiu, urma a fi
apreciată de către colegiul penal, prin coroborare și cu declarațiile martorului Băț
Vasile, care fiind audiat pe viu în instanța de apel a specificat că, la data când a avut
loc evenimentul infracțional el se afla în automobilul condus de Verdeș Sergiu în
calitate de pasager. Ajungând în fața restaurantului „Casa Nunții" amplasat în com.
Ciorescu, au intrat în discuții aprinse cu niște persoane, cărora cunoscutul său Verdeș
Sergiu le-a făcut observație - că au blocat drumul. La obiecțiile făcute, persoanele au
început să-1 lovească pe Verdeș Sergiu, agresîndu-1 concomitent și pe el.
Acuzarea relevă că, în pofida complexității cauzei, colegiul penal, urma să
evalueze credibilitatea declarațiilor părții vătămate, apreciindu-le direct în coroborare
cu declarațiile martorului ocular Băț Vasile expuse supra, or cele reținute de către
colegiul penal precum că aceste declarații sunt nesincere și au fost prezentate cu
scopul de a-1 proteja pe partea vătămată Sergiu Verdeș care nemijlocit a declanșat
conflictul și faptul că acesta conducea automobilul în stare de ebrietate spre mulțime
creând situații de pericol, nu suportă nici o critică.
Recurentul a evidențiat că, nu suportă critică constatările eronate reținute în
decizia recurată, prin care instanța de apel a indicat precum că, acțiunile inculpaților
nu au fost însoțite de aplicarea violenței altor persoane, or în acest sens instanța de
apel pune la îndoială prezența vătămărilor corporale depistate la Verdeș Sergiu în
cadrul expertizei medico-legală nr. 2518 din 06.06.2015, vătămări exprimate prin
echimoze cu edem al țesuturilor moi la nivelul feței și pavilionul urechii stângi,
echimoze la nivelul gambei drepte, care au fost cauzate prin acțiune traumatică a unui
obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, concluzii care au
preponderență, devreme ce această expertiză a fost efectuată imediat după producerea
incidentului și cu examinarea pe viu a pătimitului.
Acuzarea a reținut ca fiind relevante sub aspect probatoriu și înregistrările
video vizionate în prima instanță, din care rezultă că de fapt, Petricencu Anastasie a
sărit pe acoperișul automobilului lui Verdeș Sergiu, și a deteriorat parbrizul, iar din
imaginile la care face referire instanța, nu se desprinde nici un indiciu care ar
confirma constatările eronate preluate de către colegiul penal, precum că conflictul ar
fi fost generat de către Verdeș Sergiu și nemijlocit acesta avea intenția de a tampona
careva persoane.
În opinia acuzării, este absolut eronată afirmația colegiului penal care a indicat
că procurorul nu a întreprins măsuri și nici nu a prezentat probe suplimentare celor
existente, or respectând procedura de examinare a apelului, procurorul a insistat la o
nouă audiere a părții vătămate Verdeș Sergiu, a martorului ocular Băț Vasile inclusiv
a solicitat reluarea cercetării judecătorești în vederea cercetării suplimentare a
înregistrărilor video din 06.06.2015, cu vizualizarea în instanța de apel a secvențelor
video ridicate de la locul comiterii infracțiunii, concomitent insistând și la audierea pe
viu a martorului acuzării Lozovanu Gheorghe, (prezenta căruia a fost asigurată la o
ședință), cereri care au fost respinse de către colegiul penal deși aceste probe, erau în
măsură să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpaților.
Consideră că, în aceste condiții instanța de apel prin respingerea cererilor
formulate de către procuror, nu a contribuit la menținerea unui echilibru și egalități
pârților, care trebuie să domnească pe tot parcursul procesului.
În final, a concluzionat că instanța de apel pe acuzațiile aduse inculpaților,
urma șă subsumeze fapta imputată acestora cu împrejurările cauzei, respectiv să
9
dezvăluie concluzia de mențineri a achitării ultimilor, expunându-și punctul său de
vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul acuzației, fapt ce pe caz consider că n-
a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general, a probelor
și circumstanțelor cauzei penale.
Asupra recursului declarat, au prezentat referință inculpații Petricencu
Anastasie Și Țurcan Ruslan care s-au expus pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind
vădit neîntemeiat.
Consideră că, temeiul invocat de către procuror nu s-a confirmat în cauza dată,
iar instanța de apel a apreciat toate probele și just a reținut necesitatea menținerii
sentinței primei instanțe.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
Recurentul invocă în recurs temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de
procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii.
În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra
cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se
transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a
fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări
a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant;
dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate;
dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de
probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost
corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de
drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea
instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
Conform art.385 alin.(1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,
instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia
este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume
lege penală este prevăzută ea.
În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare
probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al
coroborării lor.
Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de
apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
10
Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în
acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.
În primul rând, în contextul indicat supra, Colegiul penal lărgit ține să
menționeze că, motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară
și coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul
exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru
părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și
mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent
oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces
logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecații, dispozițiilor legale incidente
și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui
raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.
Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției,
o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal,
oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și
posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs.
(Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).
În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în
asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.
(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).
La caz, Colegiul penal apreciază drept întemeiate argumentele acuzării precum
că, nu suportă critică constatările eronate reținute în decizia instanței de apel, prin
care se indică că, acțiunile inculpaților nu au fost însoțite de aplicarea violenței altor
persoane, or în acest sens instanța de apel pune la îndoială prezența vătămărilor
corporale depistate la Verdeș Sergiu în cadrul expertizei medico-legală nr. 2518 din
06.06.2015, vătămări exprimate prin echimoze cu edem al țesuturilor moi la nivelul
feței și pavilionul urechii stângi, echimoze la nivelul gambei drepte, care au fost
cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și
circumstanțele indicate, concluzii care au preponderență, devreme ce această
expertiză a fost efectuată imediat după producerea incidentului și cu examinarea pe
viu a pătimitului.
În al doilea rând, instanța de apel în decizie a enumerat probele verificate în
ședința de judecată la solicitarea procurorului și avocatului inculpaților, însă nu a
verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma
pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al
coroborării lor.
Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de
procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea
veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba
cu realitatea obiectivă.
Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte
probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.
Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii
prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.
Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au
fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute
11
de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a
coroborării lor.
Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de a
expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu
confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt
admise, iar altele respinse.
Astfel, concluziile instanței de apel formulate poartă un caracter generic asupra
operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor
constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără
apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri
incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității
efectuării actului de justiție.
Totodată, potrivit art.101 alin.(4) Cod de procedură penală, instanța de judecată
este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe, la a căror cercetare au
avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau
inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
În acest context, Colegiul penal lărgit reține că, în ședința instanței de apel,
acuzarea a solicitat audierea repetată a părții vătămate Verdeș Sergiu și a martorului
Băț Vasile, precum și a martorului Lozovanu Gheorghe, asumându-și
responsabilitatea de a asigura prezența acestuia, chiar fiind asigurată prezența la una
din ședințele instanței de apel. De asemenea, a solicitat cercetarea înregistrării video
prin vizualizarea secvențelor video ridicate de la locul comiterii infracțiunii, însă
instanța de apel a respins cererea prin încheiere protocolară, fără a fi invocate careva
motive (f.d.187 V. II)
Potrivit art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, în cazul în care declarațiile
persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la
solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel
conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.
La fel, instanța este obligată la examinarea probelor care confirmă vinovăția
sau nevinovăția persoanei, să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor
atât de învinuire, cât și cele de apărare.
În orice caz, se supun analizei toate probele, indiferent de faptul că sunt
cuprinse în dosarul penal sau prezentate de către părți în ședință.
Potrivit art.24 alin.(3) Cod de procedură penală, părțile participante la
judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu
posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza
sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură.
Egalitatea părților în proces se exprimă prin aceea că ele se folosesc de drepturi
egale în administrarea probelor, participarea la examinarea lor și înaintarea cererilor.
Principiul contradictorialității asigură atât dreptul părților de a prezenta și discuta
întregul material probator, cât și dreptul părților de a-și expune părerea și
argumentarea ei în fapt și drept, cu privire la toate problemele ce trebuie soluționate.
Așezarea judecății pe principiul contradictorialității implică egalitatea de ,,arme” între
învinuire și apărare, între susținerea pretențiilor și combaterea lor.
Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel la examinarea cauzei nu
a înlăturat eroarea admisă de prima instanță, însă a refuzat părții acuzării audierea
suplimentară a martorilor, prin ce a îngrădit posibilitatea fortificării învinuirii
12
formulate de către partea acuzării în urma eludării divergențelor apărute.
Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a
găsit confirmare temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,
„decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la
casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,
în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările
expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu
legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție
Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 14 noiembrie 2019, în cauza penală în privința inculpaților Petricencu
Anastasie xxx, Țurcan Ruslan xxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
Cobzac Elena
Guzun Ion
13
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
/semnătura/ Cobzac Elena
/semnătura/
Guzun Ion
Copia corespunde originalului,
Judecător Anatolie Țurcan
14