1ra-2146/20 — art. 149 alin. 1 CP

1ra-2146/20 — art. 149 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2146/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Druță Boris în numele lui Grincu Artur, avocatul Șchiopu Arcadie în numele

lui Rusu Ion și de inculpatul Grincu Artur, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iulie 2020, în cauza penală

privindu-i pe

GRINCU Artur Xxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar din or. Xxxxxx, domiciliat în mun. Xxxxxx, str.

Xxxxxx Xxxx nr. xx, ap. xx;

RUSU Ion Xxxxxx, născut la xx xxxxxx xxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str.

Xxxxxx x nr. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.03.2017 – 21.12.2018;

Instanța de apel: 16.01.2019 – 18.02.2019;

20.01.2020 – 16.07.2020;

Instanța de recurs: 03.04.2019 – 28.11.2019;

15.10.2020– 02.12.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Grincu Artur și Rusu Ion au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal.

1

În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, Grincu Artur

și Rusu Ion au fost liberați de răspundere penală din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

S-a încasat de la Grincu Artur și Rusu Ion în beneficiul lui Damian Gheorghe

suma de câte 100 000 lei, de la fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.

activând în calitate de director la SRL „Grincat Construct” și totodată deținând și

funcția de salvamari cu Rusu Ion la pensiunea de odihnă „Fenix”, din mun. Chișinău,

or. Vatra, malul drept al lacului Ghidighici care aparține întreprinderii nominalizate,

fiind instruiți în cadrul Secției Control Stații de Salvare a Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale din cadrul MAI al Republicii Moldova, deținând în acest

sens Certificat seria X XXX X nr. xxxxxx din xx.xx.xxxx, conform căruia au absolvit

cursul tematic de instruire a salvamarului. Fiind obligați conform regulilor de

plimbare a bicicletei de apă a pensiunii turistice „Fenix” să nu admită așezarea

persoanelor pe marginea bicicletei de apă, de a se transfera de pe un loc pe altul, de a

clătina bicicleta de apă, de a se scălda sau scufunda din bicicletă, de a servi băuturi

alcoolice în bicicleta de apă în timpul plimbării cu aceasta, precum și de a nu admite

plimbarea cu bicicleta de apă a persoanelor aflate sub influența alcoolului. De

asemenea, contrar prevederilor Regulilor construirii, întreținerii și utilizării plajelor,

bazinelor pentru scăldat și înotat, stațiilor de închiriere a bărcilor, stațiilor acvatice-

sportive, punctelor de trecere și ancorare pe teritoriul RSSM, aprobate prin Ordinul

sovietului miniștrilor a MSSR nr. 275 din 14.08.1968, fără ca bicicleta de apă să aibă

numerele de înregistrare, fără a plasa regulile de închiriere a bărcilor și schema

deplasării bărcilor, la data de 09.06.2012, aproximativ ora 14.00, fără a-l instrui pe I.

Damian cu privire la regulile de închiriere și plimbare cu bicicleta de apă și știind cu

certitudine că acesta se află în stare de ebrietate alcoolică, deoarece a servit băuturi

alcoolice chiar în timpul închirierii bicicletei de apă, dându-și seama de caracterul

acțiunilor sale și de pericolul la care era expus ultimul, considerând într-un mod

ușuratic că nu vor surveni urmări negative, fără precauție, a permis închirierea de

către acesta și prietenilor săi a bicicletei de apă ce aparține cu drept de proprietate

SRL „Grincat Construct”. Îndepărtându-se de la malul bazinului acvatic, I. Damian a

căzut de la bordul bicicletei și ca urmare s-a înecat.

avocatul Victor Pavlov în numele inculpatului Rusu Ion, care au solicitat, casarea

acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, argumentând următoarele:

- pensiunea turistică „Fenix” avea toate actele în regulă, or la 02.06.2012 stația

de bărci a fost supusă unui control de către Serviciului de protecție civila și situații

excepționale a MAI cu eliberarea prescripției în care s-a stabilit că stația navală a

pensiunii activează în conformitate cu legislația, indicând că bicicletele de apă și

2

bărcile sunt înregistrate la organele competente cu aplicarea numerelor de înregistrare

pe ele, panoul cu date informative și reguli de comportare pe apă există, și sunt

amplasate în locul de închiriere a mijloacelor plutitoare;

- la eliberarea bărcii de apă în chirie a explicat regulile de securitate și a

eliberat 4 veste de salvare, însă persoanele nu le-au îmbrăcat motivând că este cald;

- persoanele care au urcat pe catamaran nu aveau semne vizibile de ebrietate;

- cele 4 persoane aveau asupra lor o pungă neagră netransparentă în care au

anunțat că au apă, nu au anunțat că au băuturi alcoolice;

- tragedia dată a avut loc din lipsa de cultură în societate a persoanelor care au

închiriat catamaranul și nu din motiv că apelantul nu a asigurat persoanele cu

echipament de salvare;

- pasagerii catamaranului cunoscând că consumul de alcool precum și scăldatul

este interzis, pe ascuns au consumat băuturi alcoolice în timpul plimbării pe apă. Mai

mult pasagerii cunoscând despre faptul că I. Damian se află în stare de ebrietate și nu

poate înota i-au permis să sară în apă;

- art. 195 pct. 4 al Codului navigației marine comerciale prevede că

„Transportatorul este exonerat, parțial sau total, de răspundere dacă dovedește că

moartea pasagerului sau deteriorarea sănătății lui ori pierderea sau avarierea bagajelor

acestuia a fost consecința culpei, intenției sau imprudenței grave a pasagerilor”;

- cauza a fost examinată imparțial și unilateral, în speță nefiind stabilite toate

circumstanțele cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției a fost interpretată extensiv

defavorabil, ceea ce a înrăutățit situația justițiabilului;

-instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția;

- respingând probele apărării instanța nu a combătut prin careva argumente

versiunea apărării, iar concluzia privind vinovăția inculpaților este bazată pe

presupuneri;

- instanța nu a argumentat sentința prin careva probe convingătoare că Ion

Rusu a fost în acea zi la serviciu și acțiunile lui au dus la decesul lui I. Damian;

- în speță nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate între acțiunile lui I.

Rusu și urmările survenite – decesul lui I. Damian;

- I. Rusu urmează a fi achitat din lipsa elementelor constitutive a infracțiunii

incriminate, or acesta nu a realizat latura obiectivă a infracțiunii, de asemenea nefiind

identificat și scopul;

- nici o probă prezentată de acuzare nu confirmă faptul că I. Rusu la data de

09.06.2012 a fost prezent la fața locului și că acesta ar fi fost la serviciu;

- declarațiile martorilor C. Dodi și M. Volovei cu referire la faptul că îl cunosc

pe I. Rusu, urmează a fi apreciate critic, or, la urmărirea penală aceștia nu au indicat

faptul dat;

3

- I. Rusu nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și astfel este

eronată concluzia instanței prin care s-a admis acțiunea civilă înaintată de succesorul

părții vătămate în adresa lui I. Rusu.

2019, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

4.1. În argumentarea deciziei adoptate a menționat că prima instanță, just

bazându-se pe probele cercetate în cadrul ședinței de judecată a constatat că vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal a fost

dovedită pe deplin.

Astfel, Colegiul penal a relevat că, deși inculpații nu au recunoscut vina prin

probele cercetate cu certitudine s-a dovedit vinovăția acestora, și anume prin

declarațiile succesorului legal G. Demian, declarațiile martorilor oculari M. Volovei,

C. Dodi, R. Moscalciuc, L. Cortîșău,

Colegiul penal analizând declarațiile succesorului părții vătămate G. Damian,

martorilor oculari M. Volovei, C. Dodi, R. Moscalciuc și L. Cortîșău, a conchis că

acestea sunt veridice și prin acestea se confirmă că în ziua în care s-a înecat I.

Damian pe teritoriul pensiunii de odihnă „Fenix”, s-au aflat ambii inculpați A. Grincu

și I. Rusu, iar inculpatul I. Rusu, care activa în calitate de salvamar a eliberat

catamaranul fără prezentarea/eliberarea vestelor și/sau colacilor de salvare.

Totodată, inculpatul I. Rusu nu a adus la cunoștință chiriașilor regulile de

comportare pe apă, iar în ziua respectivă, panouri informative care ar conține

asemenea reguli, în perimetrul stațiunii, nu au fost afișate.

La fel, s-a constatat că, inculpatul I. Rusu a admis urcarea la bordul

ambarcațiunii a persoanelor sub influența alcoolului, inclusiv cu băuturi alcoolice,

fapt confirmat de martorii oculari M. Volovei și C. Dodi, care au declarat cu

certitudine că au consumat alcool și aveau dispoziție, iar în timp ce urcau la bordul

catamaranei aveau asupra lor bere în pungă, care se evidenția, însă inculpatul nu le-a

făcut nici o observație, acesta fiind cointeresat mai mult de achitarea taxei pentru

închiriere.

Verificând sentința în partea soluționării acțiunii civile instanța de apel a

conchis că concluzia instanței de fond la acest capitol este justă și întemeiată, instanța

conducându-se de prevederile art. 219 alin. (1), 220 Cod de procedură penală și art.

14 Cod civil și ținând cont de suferințele suportate de succesorul părții vătămate în

urma decesului unicului fiu în vârstă de 24 ani corect a evaluat că suma de 200 000

lei cu titlu de prejudiciu moral va fi proporțională și echitabilă pentru a recupera

prejudiciul moral cauzat.

avocatul B. Druță în numele inculpatului A. Grincu și inculpatul I. Rusu, care au

solicitat, casarea hotărârilor cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

4

5.1. În argumentarea recursului declarat, avocatul B. Druță în numele

inculpatului A. Grincu a menționat că vina în producerea incidentului o poartă însăși

decedatul deoarece nu a respectat cerințele reflectate în Regulile de comportare și

tehnica securității în timpul plimbării cu barca pe lac, or aceștia au tăinuit că aveau

asupra lor băuturi alcoolice, iar A. Grincu nu avea funcția de polițist și nu avea

dreptul de a-i percheziționa;

- instanțele au ignorat faptul că de către inspectorii Serviciilor specializate

SPCSE al MAI au fost efectuate investigații, nefiind careva obiecții la starea tehnică

a bărcilor și la capitolul respectarea tehnicii securității, a instructajului salvamarilor

precum și a clienților care doreau să se odihnească la lac;

- vina pentru incidentul dat în afară de decedat o poartă și martorii C. Dodi și

V. Moscalciuc, care nu l-au anunțat pe A. Grincu despre faptul că prietenul lor a

consumat băuturi alcoolice și i-au permis să sară în apă cunoscând că acesta nu poate

înota.

5.2. Inculpatul I. Rusu în recursul declarat a invocat următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului invocat referitor la

faptul că la ziua incidentului 09.06.2012, I. Rusu nu a fost prezent la serviciu și nu a

exercitat funcția de salvamar, or acest fapt a fost confirmat de către martorii V.

Rotari, L. Corțîșău și inculpatul A. Grincu;

- instanțele de fond nu și-au motivat hotărârile și nu au dat apreciere juridică a

tuturor circumstanțelor, iar, lipsa unei expuneri asupra unei cerințe, se egalează cu

faptul că părțile nu au fost auzite (cauza Hirvisaari v.Findland, nr.49684/99, parag.30,

din 27.09.2001);

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de alin. (l) art. 149 Cod

penal;

- I. Rusu a fost condamnat pentru că a admis persoane să se folosească de

navele de mic tonaj, fără petrecerea unui instructaj, persoanele fiind în stare de

ebrietate, iar navele nu au fost înregistrare, însă lipsa autorizării navelor nicidecum nu

a influențat la survenirea decesului victimei;

- instanța judecătorească urma să stabilească dacă această faptă a fost săvârșită

de inculpat, însă instanța nu a cercetat obiectiv declarațiile martorilor și eronat a

reținut că I. Rusu la 09.06.2012 a fost prezent la serviciu;

- instanțele de fond nu au făcut careva constatări referitor la faptul cum

inculpatul a comis infracțiunea incriminată - prin acțiuni intenționate, din neglijență

sau că a acționat fără intenție, or martorul M. Volovei a declarat că victima a lunecat

de pe catamaran și a căzut în apă după ce pe alături a trecut un scuter. Deci, instanțele

judecătorești au avut la dispoziție o cauză ce a provocat starea de pericol care s-a

soldat cu decesul persoanei.

5

noiembrie 2019, recursul declarat a fost admis, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea deciziei adoptate Colegiul lărgit a relevat că instanțele de

fond nu au efectuat o investigație eficientă în vederea clarificării tuturor

circumstanțelor care au importantă pentru justa soluționare a acestui caz, în urma

căreia au concluzionat că vinovăția lui A. Grincu și I. Rusu a fost demonstrată

incontestabil în baza art. 149 alin. (1) Cod penal.

Deși instanța de apel a concluzionat că este justă soluția primei instanțe în

partea calificării acțiunilor ambilor inculpați, deoarece acestea întrunesc elementele

infracțiunii incriminate, totuși, sub aspectul laturii obiective, aceasta nu este una

argumentată.

Instanța de apel deși a descris fapta constatată de prima instanță, a enumerat

probe, care în opinia sa confirmă vinovăția și soluția dată de prima instanță, însă în

partea descriptivă a deciziei nu a descris acțiunile fiecărui inculpatul sub aspectul

dacă acestea întrunesc acele trei semne ale laturii obiective de lipsire de viață din

imprudență și care anume inacțiuni ale fiecăruia au dus la decesul victimei.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că, în partea descriptivă a deciziei,

instanța a desconsiderat descrierea detaliată a laturii subiective a acestei infracțiuni,

existentă în acțiunile inculpaților, care se exprimă în vinovăție sub formă de

imprudență, ce se poate exprima în neglijență sau în încredere exagerată.

Instanța de apel nu a analizat minuțios probele din dosar, nu a dat răspuns la

toate capetele de cerere din apelurile declarate de inculpatul A. Grincu și avocatul V.

Pavlov în numele inculpatul I. Rusu, prin aceasta nerezolvând fondul apelului

declarat și contrar prevederilor art.6 §1, 3 din Convenție, nu a asigurat desfășurarea

unui proces echitabil și nu a dat o argumentare motivată tuturor temeiurilor invocate

de partea apărării V. Pavlov și inculpatul A. Grincu.

apelurile declarate de inculpatul Grincu Artur și de avocatul Victor Pavlov în numele

inculpatului Rusu Ion au fost admise, casată parțial sentința în partea încetării

procesului penal și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Grincu Artur și Rusu Ion au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă din motivul că a

expirat termenul de prescripție a răspunderii penale.

În rest, sentința a fost menținută.

invocate de apelanți, care, în principiu, sunt similare, sub aspectul cerințelor de

achitare a inculpaților Grincu A. și Rusu I. de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

6

prevăzute la art. 149 alin. (1) Cod penal, din motivul că faptele incriminate nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii și le-a apreciat ca fiind nefondate,

având în vedre că urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în

strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată

încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 CPP și sunt

apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu

probele administrate și apreciate de prima instanță.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, astfel este descrisă fapta criminală prevăzută

la art. 149 alin. (1) Cod penal, considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de

vinovăție al inculpaților, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe

care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt

respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză, instanța de apel a conchis, că nu există temei pentru a

da o nouă apreciere probelor respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile

cuprinse în sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzută la art. 149 alin. (1) Cod

penal, este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

Față de lucrul judecat de primă instanță, Colegiul penal a constatat motivarea

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina

inculpaților, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din CEDO.

În atare situație, calificarea infracțiunii, prin determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de

inculpați și semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 149 alin. (1) Cod

penal, este: lipsirea de viață din imprudență.

Versiunea apărării nu are acoperire probatorie, ce se combate complet prin

împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției

nu echivalează cu achitarea inculpaților, de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate și apreciate în modul cuvenit, demonstrează cu certitudine

participarea acestora la săvârșirea infracțiunii imputate.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută la articolul 149 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a făcut următoarele precizări:

- subiectul infracțiunii sunt inculpații Grincu A. și Rusu I., care întrunesc

condițiile prevăzute la art. 21 alin. (1) și 22 Cod penal;

7

- obiectul infracțiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la viața persoanei,

obiectul material este corpul victimei Damian I.;

- latura obiectivă se exprimă prin fapta prejudiciabilă, manifestată prin

inacțiune, și anume inculpații Grincu A. și Rusu I. au eliberat catamaranul fără

prezentarea / eliberarea vestelor și/sau colacilor de salvare, totodată nu au adus la

cunoștință victimei regulile de comportare pe apă, iar în ziua respectivă careva

panouri informative care ar conține asemenea reguli, în perimetrul stațiunii nu au fost

afișate (procesul - verbal de ridicare din 6 februarie 2014; procesul - verbal de

ridicare din 27 noiembrie 2015, precum și declarațiile martorilor Volvei M., Dodi C.,

Moscalciuc R., Cortîșău L.), prin urmare necunoașterea regulilor de comportare pe

apă și lipsa vestelor de salvare a condus la decesul victimei;

- latura subiectivă a infracțiunii incriminate inculpaților se exprimă prin

vinovăție sub formă de imprudență exprimată prin încredere exagerată, or inculpații

Grincu A. și Rusu I. au prevăzut că inacțiunea sa poate avea ca rezultat moartea unei

persoane, dar nu au dorit acest rezultat, nici nu l-au acceptat, considerând fără temei,

în mod ușuratic, că acest rezultat nu se va produce.

Din declarațiile martorilor Volovei M. și Dodi C. rezultă că chiriașii au

închiriat catamaranul de mai multe ori, și au achitat lui Rusu I. pentru închirierea

catamaranului, iar din declarațiile inculpatului Grincu A. rezultă că și el le-a închiriat

catamaranul chiriașilor.

Motivele invocate în apel, sub aspectul nevinovăției inculpaților, reprezintă

opinia subiectivă a părții apărării, și la acest aspect, instanța de apel a notat ca fiind

relevante considerentele cuprinse în sentință cu referire la argumentul avocaților și

inculpaților privind emiterea unei sentințe de achitare din motiv că fapta comisă nu

întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, dat fiind faptul că catamaranele

dispuneau de numere, panourile cu regulile de plimbare cu bicicleta de apă erau

afișate la intrare pe teritoriul stațiunii, iar Grincu Artur a explicat regulile de

comportament pe apă și a oferit echipamentul necesar, însă din motiv că se sufocau

persoanele în cauză s-au refuzat de vestele de salvare, iar Rusu Ion în ziua înecului

nici nu a fost la serviciu, instanța îl respinge ca fiind neîntemeiat, cosiderându-1 drept

o versiune de apărare, care este combătută prin declarațiile martorilor oculari Volovei

M. și Dodi C., care cu certitudine au declarat în ședința de judecată că la data de

09.06.2012, au achitat lui Rusu Ion pentru închirierea catamaranului și nu altei

persoane.

Instanța a apreciat critic declarațiile martorilor apărării ca fiind declarative, or

în ședința de judecată aceștia au depus declarații contradictorii, martorul Grincu O.

relatând că panourile din imaginile de la f. d. 15,18 (Vol. I), nu sunt altceva decât

semnele de avertisment, iar panourile informative cu regulile de comportare pe apă,

8

fiind puțin mai în altă parte, pe când martorul Rotari Vasile a relatat că, panoul

prezentat la f. d. 15, 18 (Vol. I), este panoul cu regulile de comportare pe apă.

Prin urmare, în procesul examinării cauzei penale, instanța nu a stabilit careva

circumstanțe, care ar pune la îndoială declarațiile succesorului victimei, martorilor

oculari Volovei M., Dodi C., Moscalciuc R. și Cortîșău L. care sub jurământ au

declarat că în ziua înecului lui Damian I. pe teritoriul pensiunii de odihnă „Fenix",

din mun. Chișinău, or. Vatra, s-au aflat ambii inculpați Grincu A. și Rusu I., iar

inculpatul Rusu I. care activa în calitate de salvamar a eliberat catamaranul fără

prezentarea/eliberarea vestelor și/sau colacilor de salvare. Mai mult ca atât, inculpatul

Rusu I. nu a adus la cunoștință chiriașilor regulile de comportare pe apă, iar în ziua

respectivă careva panouri informative care ar conține asemenea reguli, în perimetrul

stațiunii, nu au fost afișate.

De asemenea, instanța constată că inculpatul Rusu Ion a admis urcarea la

bordul ambarcațiunii a persoanelor sub influența alcoolului, inclusiv cu băuturi

alcoolice, fapt confirmat de martorii oculari Volovei M. și Dodi C., care au declarat

cu certitudine că au consumat alcool și aveau dispoziție, iar în timp ce urcau la bordul

catamaranei berea se evidenția, însă inculpatul nu le-a făcut careva observații, acesta

fiind cointeresat mai mult de achitarea taxei pentru închiriere.

Totodată, instanța a reținut că atât inculpatul Grincu A., cât și martorii oculari

Volovei M. și Dodi C. în ședința de judecată au confirmat că în ziua de 09.06.2012,

ultimii s-au fotografiat pe teritoriul stațiunii, inclusiv și stațiunea, însă reieșind din

conținutul imaginilor foto anexate (Vol. I, f.d. 200), cât și a declarațiilor martorilor

acuzării, instanța a constatat că în ziua înecului lui Damian I., catamaranele pensiunii

de odihnă „Fenix" ce aparține SRL „Grincat Construct", nu dispuneau de numere de

înregistrare.

Astfel, argumentul inculpatului Grincu A. precum că, catamaranele

nominalizate au fost înregistrare în modul cuvenit la organele competente – IS

„Registru Naval”, instanța îl respinge ca fiind neîntemeiat, or identificarea

catamaranului cu care s-a plimbat Ion Damian și verificarea supunerii acestuia

înregistrării și corespund cerințelor legale, se efectuează doar după numărul de

înregistrare care în acea zi lipsea la catamarane.

Au fost apreciate critic și declarațiile inculpaților precum că, catamaranele

aveau numere de înregistrare, însă acestea erau lipite lateral, și nu sunt vizibile în

imaginile foto prezentate, din motivul unghiului de efectuare a fotografiei. Mai mult

ca atât, martorul apărării Grincu O. a declarat că numerele de înregistrare a

catamaranelor au fost montate în interior, deoarece nu era o regulă unde anume să fie

fixate, nefiind obligatoriu pe capotă, partea din față.

În acest context, instanța a reținut că, Damian I. s-a înecat la data de

09.06.2012, iar conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 20 august

9

2012, cu tabelul fotografic anexat, s-a stabilit că catamaranele pensiunii de odihnă

„Fenix", au lipit numerele de înregistrare pe partea din față (Vol. I, f.d. 28), deci

cercetarea nemijlocită a catamaranelor a fost efectuată doar după două luni și

unsprezece zile de la înec.

Astfel, nu este nici un temei de a nu crede declarațiilor succesorului victimei

și a martorilor acuzării, care au fost depuse sub jurământ în baza art. 312-313 Cod

penal, cât și probelor mai sus nominalizate, iar solicitarea apelanților privind emiterea

unei sentințe de achitare, instanța îl respinge ca fiind neîntemeiat și care contravine

circumstanțelor faptice stabilite în ședința de judecată, având doar un caracter

declarativ.

Subsidiar, instanța de apel a notat că, prima instanță la adoptarea deciziei de

încetare a procesului penal privindu-i pe Grincu A. și Rusu I. în conformitate cu

prevederile art. 332 CPP, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii.

Astfel, în sentința primei instanțe în partea descriptivă se indică: ,, instanța a ajuns la

concluzia adoptării unei sentințe de încetare a procesului penal în temeiul art. 332

alin. (5) Cod de procedură penală, în privința lui Grincu A. și Rusu I. cu liberarea de

la răspunderea penală în legătură cu faptul intervenirii prescripției tragerii la

răspunderea penală, în cazul dat -5 ani, art. 60 alin.(1), lit."b" Cod Penal.", ia în

partea dispozitivă se indică art. 60 alin.(1), lit."a" Cod penal.

Astfel, nu s-au stabilit criterii clare din care ar rezulta încetarea procesului

penal în privința inculpaților Grincu A. și Rusu I., cu eliberarea acestora de

răspundere penală de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 149 alin. (1) Cod

penal, sentința fiind lovită de nulitate în partea respectivă.

Pe cale de consecință, cu referire la pedeapsa aplicată inculpaților, instanța de

apel a conchis că infracțiunea incriminată inculpaților, se clasifică ca mai puțin gravă,

iar conform art. 53 lit. g) și 60 alin. (1), lit. b) și alin. (2) Cod penal, se impune

liberarea de răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii imputate,

din motivul că a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală, așa cum

infracțiunea a fost săvârșită la 09 iunie 2012, iar ordonanța privind începerea

urmăririi penale este datată cu 08 mai 2013. Astfel, din ziua săvârșirii infracțiunii

până la ziua judecării cauzei în apel au expirat aproximativ 7 ani și 4 luni, fiind

depășit termenul de prescripție fixat prin lege de 5 ani.

În atare situație, se impune soluția prevăzută la articolul 391 alin. (1), pct. 6)

Cod de procedură penală: încetarea procesului penal privindu-i pe inculpații Grincu

A. și Rusu I., din motivul că există circumstanța care exclude tragerea la răspundere

penală în baza articolului 149 alin. (1) Cod penal - prescripția tragerii la răspundere

penală.

Cu privire la soluționarea acțiunii civile, în partea cuantumului prejudiciului

moral produs prin infracțiune, instanța de apel a reținut că, prima instanță a acordat

10

deplină eficiență prevederilor art. 219 alin. (3), pct. 1) și (4), 220 și 387 alin. (1) Cod

de procedură penală.

Examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din

articolul 409 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal a reținut că în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, nu există alte temeiuri de a

interveni în sentință.

ordinare de către avocatul Druță Boris în numele lui Grincu Artur, avocatul Șchiopu

Arcadie în numele lui Rusu Ion și de inculpatul Grincu Artur, prin care, invocând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, inculpații să fie

achitați.

În motivarea recursurilor depuse, recurenții au invocat următoarele argumente:

9.1. Avocatul Boris Druță în numele inculpatului Grincu Artur menționează că:

- instanța de apel a examinat cauza formal, fără a face o cercetare minuțioasă,

așa cum a indicat Curtea Supremă de Justiție în decizia din 28.11.2019 și a pronunțat

o hotărâre eronată, fără a ține cont că, martorii care l-au însoțit pe Volovei, trebuiau

să fie trași la răspundere penală pentru lăsarea în primejdie. Or, anume aceștia nu au

anunțat la timp salvamarii despre faptul că Volovei s-a scufundat în apă, nu a chemat

la timp salvarea, aflându-se la o depărtare de circa 800 de metri de litoral;

- în ședința de judecată acuzarea a dat citire documentului despre starea tehnică

a catamaranelor, care au fost vizualizate și cercetate de către organele de anchetare,

după o perioadă de circa 3 ani de la incident;

- la baza deciziei de condamnare instanțele de judecată au pus declarațiile

reprezentantul părții vătămate Volovei, care la momentul petrecerii naufragiului,

legat de moartea fiului, nu era la fața locului, iar declarațiile inculpatului Grincu A.

precum că a explicat persoanelor regulile de comportare în timpul aflării pe bicicleta

de apă, că le-a dat acestora veste de salvare, dar au refuzat să le îmbrace, motivând că

afară este cald, mai mult, aceștia s-au semnat în registru precum că le-au fost aduse la

cunoștință regulile de securitate;

- instanțele de judecată, la aprecierea probelor apărării au încălcat prevederile

art. 101 Cod de procedură penală și nu au ținut cont că decesul lui Damian I. a

survenit anume din vina lui, iar în rezultatul investigațiilor de către inspectorii (din

portul Giurgiulești), Serviciilor de specialitate ( SPCSE a MAI) până la ziua de

09.06.2012 și după această dată, nu au fost obiecții despre starea tehnică a bărcilor

sau abateri de la respectarea tehnicii securității, a instructajului salvamarilor, precum

și ale clienților ce doreau să se odihnească pe apă;

- în afară de vinovăția directă a defunctului Damian I., responsabili pentru cele

11

întâmplate sunt și Volovei (care a tăinuit că avea cu el alcool Dodi C. și Moscalciuc

care nu l-au anunțat pe inculpatul Grincu A. că prietenul lor a consumat băuturi

alcoolice și i-au permis să sară în apă, știind că Damian I. nu poate să înoate;

- nu are relevanță la caz faptul că bicicletele de apă erau sau nu numerotate, însă

instanțele inferioare și-au întemeiat decizia și pe baza argumentului că bicicletele de

apă nu ar fi fost numerotate;

- la examinarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, inculpatului Grincu A.

i-au fost lezate drepturile prevăzute de art. 5, 13 CEDO, fiind neglijat total principiul

egalității armelor;

- în acțiunile inculpatului Grincu A. lipsesc componentele infracțiunii.

9.2. Avocatul Arcadie Șchiopu în numele inculpatului Rusu Ion invocă

următoarele:

- instanța de apel, greșit a admis apelul, parțial, în partea încetării procesului

penal, a avocatului Pavlov Victor în interesele inculpatului Rusu Ion, fără a lua în

considerație că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate un ansamblu de

probe pertinente și utile din care ar fi posibil de concluzionat că Rusu Ion a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art.149 alin. (1) Cod penal;

- în motivarea deciziei, instanța de apel, greșit a interpretat declarațiile

inculpaților care au declarat adevărul, atât în cadrul ședințelor de judecată cât și în

cadrul urmăririi penale, explicând că nu au comis infracțiunea de care sunt învinuiți;

- instanța de apel urma să stabilească dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, însă instanța de apel și instanța de fond nu au cercetat obiectiv declarațiile

martorilor și eronat au reținut că Ion Rusu la 09.06.2012 a fost prezent la serviciu.

- nevinovăția inculpatului se mai confirmă și prin declarațiile martorilor apărării

Rotari Vasile, care a declarat că, la data de 09.06.2012, pe Rusu Ion nu l-a observat

pe teritoriul bazei, Grincu Olesea, Chiriac Silvia cât și a martorilor oculari a acuzării

Volovei Mihail care a declarat că, în timpul plimbării dorea să-și satisfacă necesitățile

fiziologice, a sărit în apă, iar Ion neștiind a înota a întrat în apă pe scărița din spatele

catamaranei. La fel, martorul ocular Dodi C. a confirmat în instanță că, în timpul

plimbării băieții au întrat în apă, iar Ion nu putea înota și a coborât pe scărița din

spatele catamaranului, ținându-se de scară, ulterior, au urcat pe catamaran au mai

discutat, au mai servit bere, iar în timp ce se schimbau cu locurile cu domnișoara, sau

cu Mihai, Ion a încercat să coboare în apă, însă i-a alunecat mâna de scară și a căzut

în apă, Ion s-a ținut cu o mână de catamaran, însă i-a alunecat mâna și s-a îndepărtat.

- declarațiile martorilor Dodi C. și Volovei M. cu referire șa faptul că îl recunosc

pe Rusu Ion, urmează a fi apreciate critic, or până la audierea lor în instanța de

judecată nu au indicat niciodată la el, iar la faza de urmăririi penale nu s-a dispus

efectuarea prezentării spre recunoaștere, iar Rusu Ion în ziua indicată nu a fost

prezent la serviciu, deoarece a dat schimbul;

12

- instanțele inferioare nu au făcut careva constatări referitor la faptul cum

inculpatul a comis infracțiunea incriminată - prin acțiuni intenționate, din neglijență

sau că a acționat fără intenție, or martorul ocular Volovei M. a declarat că, victima

fiind în apă s-a desprins de catamarană, în timp ce pe lângă ei a trecut un scuter de

apă;

- instanțele judecătorești au avut la dispoziție o cauză ce a provocat starea de

pericol care s-a soldat cu decesul persoanei. Prin urmare, instanțele nu au stabilit o

legătură cauzală între acțiunile/inacțiunile inculpatului I. Rusu și decesul survenit;

- instanța de apel nu a ținut cont că, la examinarea cauzei de către instanța de

fond, a extins sensul normei de incriminare, printr-o interpretare extensivă,

defavorabilă a legii penale. În partea ce ține de latura obiectivă. Or, în lipsa suportului

probatoriu, care să demonstreze cert vinovăția inculpatului Rusu Ion în săvârșirea

faptei imputate, instanța de apel greșit a admis apelul, parțial, în partea încetării

procesului penal, declarat de avocatului Pavlov Victor, iar inculpatul Rusu Ion urma

să fie achitat de către instanța de apel;

- inculpaților li s-a imputat că Damian I, nu ar fi fost instruit, de către Rusu I. și

Grincu A., privind regulile de plimbare cu bicicleta de apă și că i-au permis să urce

pe catamarană fiind în stare de ebrietate acestuia și prietenilor lui, iar la îndepărtarea

lor de la malul bazinului acvatic, Damian I. a căzut de la bordul bicicletei și ca

urmare s-a înecat. Însă, acuzarea nu a prezentat nici o probă în susținerea acuzării, iar

însuși martorii oculari Volovei M. și Dodi C, prin declarațiile sale au confirmat că, de

fapt Damian I. nu a căzut în apă, dar fiind în apă s-a desprins de catamarană, în timp

ce pe lângă ei a trecut un scuter de apă, provocând tragedia dată.

- lipsește componența infrațiunii prevăzută de art. 149 alin. (l) Cod penal,

deoarece potrivit prevederilor art. 195 pct. 4 al Codului navigației marine comerciale,

transportul este exonerat, parțial sau total, de răspundere dacă dovedește că moartea

pasagerului sau deteriorarea sănătății lui ori pierderea sau avarierea bagajelor acestuia

a fost consecința culpei, intenței sau imprudenței grave a pasagerilor.

9.3. Inculpatul Grincu Artur argumentează că:

- instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență prevederilor legale și au

conchis greșit asupra vinovăției inculpaților în temeiul alin. (1) al art. 149 Cod penal,

bazându-se preponderent pe aceleași probe, care au fost analizate de prima instanță;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și

a ignorat indicațiile Curții Supreme de Justiție expuse în decizia din 28.11.2019;

- contrar prevederilor pct. 2) alin. (1) al art. 385, pct. 2) alin. (1) art. 394 Cod

de procedură penală, instanța de apel a ignorant să evalueze declarațiile martorilor V.

Rotari, L. Corțișău, inculpatului Grincu A. în ansamblul cu declarațiile martorilor

M.Volovei, C. Dodi, pentru a emite o sentință obiectivă, fapt ce a viciat soluția

instanțelor judecătorești;

13

- cu încălcarea prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de proceudră penală, instanța

de apel s-a bazat exclusiv pe argumentele expuse prin sentința instanței de fond,

ignorînd argumentele invocate în apelul declarat în interesul recurentului. Prin

urmare, nu s-au întreprins toate măsurile pentru a elucida toate circumstanțele

importante a cauzei penale;

- declarațiile martorului Rotari V. care confirmă comportamentul abuziv al

chiriașilor, nu au fost combătute de instanța de apel;

- la fel, instanța de apel nu a dat răspuns la argumentul apelanților, că Serviciul

de protecție civilă și situațiilor excepționale a MAI, care permanent efectuau

supravegherea activității pensiunii la general și în special stației de ambarcațiune și

careva încălcări esențiale nu au fost înregistrate; că transportatorul este exonerat,

parțial sau total, de răspundere dacă dovedește că moartea pasagerului sau

deteriorarea sănătății lui ori pierderea sau avarierea bagajelor acestuia a fost

consecința culpei, intenției sau a imprudenței grave a pasagerului, așa cum

reglementează pct. 4 art. 195 Codul navigației maritime comerciale;

- la pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de fond, întru emiterea

soluției de condamnare a menționat că, vina inculpatului se mai manifestă prin lipsa

unei autorizări a navelor de mic tonaj (catamaran), de care s-a folosit victima și

martorii M.Voloveț, C.Dodi, după care, la baza condamnării au fost puse probe

documentare precum, biletul naval al navei de mic tonaj cu certificat de navigabilitate

a navei de tonaj mic, inclusiv fiind enumerată și nava în cauză ca una certificată. Or,

biletul naval al navei de mic tonaj cu certificat de navigabilitate a navei de tonaj mic

este o confirmare autorizării și permisiunii de a folosi o navă de tonaj mic, iar

instanța s-a constrazis în partea descriptivă. La rîndul său, instanța de apel, a evitat să

se expună asupra acestui argument la examinarea cauzei în procedura de apel, fapt ce

a viciat soluția instanțelor inferioare;

- presupusa lipsă a autorizării navelor nicidecum nu a influențat survenirea

decesului victimei;

- instanțele judecătorești nu au enumerat care inacțiune sau ce a omis să facă

ce este obligat pentru a nu fi cauzată moartea unei persoane. Potrivit materialelor

cauzei, navele au fost certificate, iar în stare de ebrietate victima a devenit deja în

procesul folosirii navei, salvamarul fiind în imposibilitate de a supraveghea procesul;

- martorul M. Volovei a declarat că după ce a trecut pe alături un scuter,

victima a lunecat și a căzut în apă. Deci, instanțele judecătorești au avut la dispoziție

o cauză ce a provocat starea de pericol care a survenit cu decesul persoanei. Prin

urmare, instanțile judecătorești nu au stabilit o legătură cauzală între

acțiunile/inacțiunile condamnatului Grincu Artur și decesul survenit;

- instanța de fond în cadrul cercetării judecătorești a evitat să se expusă și

asupra contradicțiilor în declarațiile date de către martorul M. Volovei și C. Dodi,

14

privind constatarea directă în descrierea evinementului ce a survenit cu decesul părții

vătămate. Or, potrivit declarațiilor martorului M. Volovei, rezultă că anume

inacțiunile martorilor M. Volovei și C. Dodi, care ambii cunoșteu că decedatul nu

putea înota și nu au întreprins acțiuni de salvare dar s-au îndreptat spre mal după

ajutor. Nici unul din martorii M. Volovei și C. Dodi nu au arătat la lipsa vestelor sau

lipsa marcării catamaranului au dus la imposibilitatea de a-1 salva pe I. Damian. Or,

instanțele inferioare urmau să aprecieze situația și circumstanțele în ansamblu, pentru

a stabili latura obiectivă: decesul a survenit în urma lipsei vestelor/colacului de

salvare și lipsa numărului pe catamaran sau, în urma inacțiunii martorilor M. Volovei

și C. Dodi, care au dispus de o posibilitate reală de a-l salva pe decedat.

9.4. La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință acuzatorul de stat,

pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

recurenții în recursurile declarate invocă drept temei de casare a deciziei instanței de

apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, și

anume că, instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile

art. 30, 31 și 33, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, în acțiunile inculpaților

nu se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 149 Cod penal, și

acțiunilor inculpaților s-a dat o încadrare jurudică greșită, însă instanța de recurs

consideră că, prevederile la care se referă autorii recursurilor nu sunt aplicabile din

15

punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temeiuri de implicare

a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar al avocatului Boris Druță, declarat

în numele inculpatului Grincu Artur, este fondat și pe art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală (pct. 9.1. din decizie), care prevede temeiul de declarare a

recursului în cazul în care instanța nu a fost compusă conform legii, au fost încălcate

prevederile art. 30, 31 și 33 Cod penal, iar recursul ordinar al avocatului Arcadie

Șchiopu în numele inculpatului Rusu I., este fondat și pe pct. 12) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală (pct. 9.2. din decizie), care prevede temeiul de declarare a

recursului în cazul în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în recursurile respective, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a deciziei

contestate, care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor potrivit căror instanța

nu ar fi fost compusă conform legii, că ar fi fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33

Cod penal, și care ar fi la caz încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului

Rusu I., fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens (pct. 9.1. și 9.2. din decizie).

Astfel, rezultă că, recursurile menționate nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut în această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica,

și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, lecturând recursurile declarate, Colegiul reține că acestea nu sunt

motivate prin prisma temeiurilor de recurs indicate de către recurenți în partea

dispozitivă a acestora, recurenții de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor

16

de către instanțele de fond și făcând deducții proprii referitor la acțiunile inculpaților,

victimei și ale martorilor în ziua survenirii decesului lui Demian I.

Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede o

listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile

privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Cu referire la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de către

avocatul Boris Druță, Colegiul menționează că acest punct conține 5 temeiuri care pot

fi invocate în recurs, însă recurentul Boris Druță nu a concretizat care din aceste

temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, iar

alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este

inadmisibilă, prin urmare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a fost invocat de recurentul Boris Druță în numele inculpatului Grincu Artur,

ca fiind unul declarativ, nespecificând care eroare prevăzută la pct. 6) al articolului

menționat a fost comisă de către instanța de apel.

Subsidiar se reține că, recurenții Arcadie Șchiopu în numele inculpatului Rusu I.

și inculpatul Grincu Artur, deși indică temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, de asemenea au omis să concretizeze prin ce se confirmă acestea,

lipsind o motivare corespunzătoare în acest sens.

Instanța de recurs constată că instanța de apel, la examinarea cauzei penale a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală, adoptând o decizie legală și întemeiată și a dat răspuns la toate argumentele

invocate în apelurile declarate.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

menținerea în parte a sentinței instanței de fond. Or, în fapt, decizia recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

17

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la

concluzia corectă de menținere în parte a sentinței atacate, totodată oferind răspuns la

toate argumentele invocate de apelanți, specificând motivele pe care și-a întemeiat

soluția adoptată.

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, semnalată de recurenți, instanța de recurs o consideră ca fiind

contrară stării de fapt constatate la caz, deoarece acest temei este prezent atunci când

instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi

situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea

infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

Reieșind din alegațiile recurenților, avocatul Boris Druță în numele inculpatului

Grincu Artur solicită achitarea inculpatului pe motiv că „în acțiunile inculpatului

Grincu Artur lipsesc componentele infracțiunii” însă acesta nici măcar nu indică care

anume elemente lipsesc. La fel, și inculpatul Grincu Artur ca și avocatul său solicită

achitarea indicând că nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate, indicând

că nu a fost stabilită legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile reieșind din declarațiile martorilor Volovei M. și Dodi C. care au

părăsit locul unde Damian I. a căzut din catamarană și nu au întreprins acțiuni de

salvare a acestuia. Recurentul Grincu Artur mai indică și faptul că instanțele

inferioare urmau să aprecieze situația și circumstanțele în ansamblu, pentru a stabili

latura obiectivă: decesul a survenit în urma lipsei vestelor/colacului de salvare și lipsa

numărului pe catamaran sau, în urma inacțiunii martorilor Volovei M. și Dodi C.,

care au dispus de o posibilitate reală de a-l salva pe Damian I.

Se reține că avocatul Arcadie Șchiopu, la fel, solicită achitarea inculpatului Rusu

Ion pe motivul lipsei elementelor infracțiunii, însă în expunerea motivelor recursului,

contrazicându-se, menționează că instanțele inferioare trebuiau să stabilească dacă

fapta a fost săvârșită de inculpat, deoarece în ziua respectivă inculpatul Rusu Ion nu

s-ar fi aflat la serviciu.

Pe cale de consecință, Colegiul notează poziția ambiguă a apărării privind

motivele pentru care solicită achitarea inculpatului Rusu I., motive care sunt

18

diametral opuse și se exclud reciproc, nefiind clară poziția apărării în acest sens, sub

aspectul dacă inculpatul Rusu I. totuși în acea zi nu s-a aflat la serviciu, sau acesta s-a

aflat la serviciu, însă fapta acestuia nu ar întruni elementele infracțiunii incriminate.

Pentru combaterea afirmațiilor recurenților precum că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, Colegiul reține ca fiind relevante constatările instanței de

apel, că „subiecți ai infracțiunii sunt inculpații Grincu A. și Rusu I., care întrunesc

condițiile prevăzute la art. 21 alin. (1) și 22 Cod penal; obiectul infracțiunii îl

constituie relațiile sociale cu privire la viața persoanei, obiectul material este corpul

victimei Damian I.; latura obiectivă se exprimă prin fapta prejudiciabilă, manifestată

prin inacțiune, și anume inculpații Grincu A. și Rusu I. au eliberat catamaranul fără

prezentarea / eliberarea vestelor și/sau colacilor de salvare, totodată nu au adus la

cunoștință victimei regulile de comportare pe apă, iar în ziua respectivă careva

panouri informative care ar conține asemenea reguli, în perimetrul stațiunii nu au

fost afișate (procesul - verbal de ridicare din 6 februarie 2014; procesul - verbal de

ridicare din 27 noiembrie 2015, precum și declarațiile martorilor Volvei M., Dodi C.,

Moscalciuc R., Cortîșău L.), prin urmare necunoașterea regulilor de comportare pe

apă și lipsa vestelor de salvare a condus la decesul victimei; latura subiectivă a

infracțiunii incriminate inculpaților se exprimă prin vinovăție sub formă de

imprudență exprimată prin încredere exagerată, or inculpații Grincu A. și Rusu I. au

prevăzut că inacțiunea sa poate avea ca rezultat moartea unei persoane, dar nu au

dorit acest rezultat, nici nu l-au acceptat, considerând fără temei, în mod ușuratic, că

acest rezultat nu se va produce.

Din declarațiile martorilor Volovei M. și Dodi C. rezultă că chiriașii au

închiriat catamaranul de mai multe ori, și au achitat lui Rusu I. pentru închirierea

catamaranului, iar din declarațiile inculpatului Grincu A. rezultă că și el le-a

închiriat catamaranul chiriașilor.”

Subsidiar celor reținute de instanța de apel, Colegiul reține că între fapta

prejudiciabilă și moartea cerebrală a victimei trebuie să existe o legătură de

cauzalitate și care trebuie dovedită. Legătura de cauzalitate poate fi simplă (când

moartea victimei este determinată în mod exclusiv de acțiunea sau inacțiunea

făptuitorului) sau complexă (când la producerea morții victimei au contribuit, pe

lângă acțiunea sau inacțiunea făptuitorului și alte cauze ori condiții favorizante –

anterioare, concomitente sau ulterioare). Astfel, pe lângă conduita făptuitorului , la

producerea morții victimei pot contribui factori cum ar fi, starea precară a sănătății

victimei, fapta unei terțe persoane, conduita victimei, diverși factori externi precum

utilajele cu periculozitate în exploatare și chiar și în asemenea situații, este suficient

să existe o legătură de cauzalitate sine qua non, adică să se constate că celelalte

cauze, fără această faptă prejudiciabilă, nu ar fi provocat moartea.

19

La caz, se reține că trecerea scuterului de apă prin aproprierea catamaranei la

care face referire apărarea, cât și imposibilitatea celorlalți chiriași ai catamaranului de

a scoate victima din apă, nu constituie altceva decât un factor extern a legăturii de

cauzalitate complexe ce a dus la survenirea decesului lui Damian I., însă fapta

prejudiciabilă care a condus nemijlocit la decesul lui I. Damian este exploatarea

bicicletei de apă, fără a-i fi aduse la cunoștință regulile de comportare pe apă,

neeliberarea/ neprezentarea vestelor sau colacilor de salvare, cât și faptul că acestuia i

s-a permis să urce pe catamarană în stare de ebrietate și să aducă la bordul acesteia

băuturi alcoolice.

Or, argumentul apărării precum că aceștia nu cunoșteau despre starea de

ebrietate a chiriașilor cât și despre aducerea la bordul catamaranei a băuturilor

alcoolice, menționând că starea de ebrietate a victimei ar fi survenit în timpul

primblării pe apă, nu poate fi reținut, având în vedere că din declarațiile martorilor

audiați sub jurământ și avertizați de răspundere penală pentru declarații mincinoase

conform art. 312 Cod penal, rezultă că chiriașii au revenit la mal și au mai achitat

pentru a prelungi cu o oră chiria bicicletei de apă, luând cu ei în mod repetat băuturi

alcoolice, fără a le fi aduse la cunoștință regulile de comportare pe apă, inclusiv

regula de interzicere a consumului de băuturi alcoolice în bicicleta de apă în timpul

plimbării cu aceasta și că nu se permite plimbarea cu bicicleta de apă a persoanelor

aflate sub influența alcoolului.

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, înlăturând omisiunile de apreciere ale instanțelor,

descrise în decizia Curții Supreme de Justiție, ca urmare a efectuării recercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a

concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 149 alin.

(1) Cod penal, potrivit căreia inculpații au fost recunoscuți vinovați.

Instanța de recurs mai atestă și faptul, că argumentele invocate de recurenți, au

fost combătute de instanța de apel în mod corespunzător, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

20

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinate chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 9.1. – 9.3. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanțele inferioare au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Pornind de la prevederile art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 2), 6), 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la

care fac referință recurenții, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de

către instanța de apel.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că instanța a fost compusă

potrivit legii, cu respectarea prevederilor art. 30, 31 și 33 Cod penal, că instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției nu contrazice

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, că fapta întrunește elementele infracțiunii și că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă.

Având în vedere considerentele expuse și raportând situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează

că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel a respectat prevederile legale

relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și indicațiile instanței de

recurs, înlăturând omisiunile comise de instanțele care au examinat anterior cauza,

iar recursurile declarate, sunt inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

21

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Druță Boris în

numele lui Grincu Artur, avocatul Șchiopu Arcadie în numele lui Rusu Ion și de

inculpatul Grincu Artur, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 iulie 2020, în cauza penală privindu-i pe GRINCU Artur Xxx și

RUSU Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

22