1ra-978/2019 — art. 149 alin. 1 CP

1ra-978/2019 — art. 149 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-978/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

judecând, fără citarea părților recursurile ordinare declarate de către avocatul

Druță Boris în numele inculpatului Grincu Artur, de către inculpatul Rusu Ion și de către

avocatul acestuia Pavlov Victor, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Grincu Artur xxxx, născut xx xxxx xxxx,

originar xxxx, domiciliat în xxxx

și

Rusu Ion xxxx, născut la xx xxxx xxxx, originar

și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.03.2017–21.12.2018;

Instanța de apel: 16.01.2019–18.02.2019;

Instanța de recurs: 03.04.2019 – 28.11.2019;

C O N S T A T Ă:

Grincu Artur și Rusu Ion au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, Grincu Artur și Rusu

Ion au fost liberați de răspundere penală din motivul expirării termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

S-a încasat de la Grincu Artur și Rusu Ion în beneficiul lui Damian Gheorghe a

câte 100 000 lei, de la fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.

calitate director la SRL „Grincat Construct” și totodată deținând și funcția de salvamari

cu Rusu Ion la pensiunea de odihnă „Fenix”, din mun. Chișinău, or. Vatra, malul drept

al lacului Ghidighici care aparține întreprinderii nominalizate, fiind instruiți în cadrul

1

Secției Control Stații de Salvare a Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale din cadrul MAI al Republicii Moldova, deținând în acest sens Certificat

seria xxxx nr. xxxx din 04.0.2012, conform căruia au absolvit cursul tematic de instruire

a salvamarului. Fiind obligați conform regulilor de plimbare a bicicletei de apă a

pensiunii turistice „Fenix” să nu admită așezarea persoanelor pe marginea bicicletei de

apă, de a se transfera de pe un loc pe altul, de a clătina bicicleta de apă, de a se scălda

sau scufunda din bicicletă, de a servi băuturi alcoolice în bicicleta de apă în timpul

plimbării cu aceasta, precum și de a nu admite plimbarea cu bicicleta de apă a

persoanelor aflate sub influența alcoolului. De asemenea, contrar prevederilor Regulilor

construirii, întreținerii și utilizării plajelor, bazinelor pentru scăldat și înotat, stațiilor de

închiriere a bărcilor, stațiilor acvatice-sportive, punctelor de trecere și ancorare pe

teritoriul RSSM, aprobate prin Ordinului sovietului miniștrilor a MSSR nr. 275 din

14.08.1968, fără ca bicicleta de apă să aibă numerele de înregistrare, fără a plasa regulile

de închiriere a bărcilor și schema deplasării bărcilor, la data de 09.06.2012, aproximativ

ora 1400, fără al instrui pe I. Damian cu privire la regulile de închiriere și plimbare cu

bicicleta de apă și știind cu certitudine că acesta se află în stare de ebrietate alcoolică,

deoarece a servit băuturi alcoolice chiar în timpul închirierii bicicletei de apă, dându-și

seama de caracterul acțiunilor sale și de pericolul la care era expus ultimul, considerând

într-un mod ușuratic că nu vor surveni urmări negative, fără precauție, a permis

închirierea de către acesta și prietenilor săi a bicicletei de apă ce aparține cu drept de

proprietate SRL „Grincat Construct”.

Îndepărtându-se de la malul bazinului acvatic, I. Damian a căzut de la bordul

bicicletei și ca urmare s-a înecat.

avocatul V. Pavlov în numele inculpatului I. Rusu, care au solicitat, casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, argumentând următoarele:

- pensiunea turistică „Fenix” avea toate actele în regulă, or la 02.06.2012 stația de

bărci a fost supusă unui control de către Serviciului de protecție civila și situații

excepționale a MAI cu eliberarea prescripției în care s-a stabilit că stația navală a

pensiunii activează în conformitate cu legislația, indicând că bicicletele de apă și bărcile

sunt înregistrate la organele competente cu aplicarea numerelor de înregistrare pe ele,

panoul cu date informative și reguli de comportare pe apă există, și sunt amplasate în

locul de închiriere a mijloacelor plutitoare;

- la eliberarea bărcii de apă în chirie a explicat regulile de securitate și a eliberat 4

veste de salvare, însă persoanele nu le-au îmbrăcat motivând că este cald;

- persoanele care au urcat pe catamaran nu aveau semne vizibile de ebrietate;

- cele 4 persoane aveau asupra lor o pungă neagră netransparentă în care au anunțat

că au apă, nu au anunțat că au băuturi alcoolice;

2

- tragedia dată a avut loc din lipsa de cultură în societate a persoanelor care au

închiriat catamaranul și nu din motiv că apelantul nu a asigurat persoanele cu

echipament de salvare;

- pasagerii catamaranului cunoscând că consumul de alcool precum și scăldatul

este interzis, pe ascuns au consumat băuturi alcoolice în timpul plimbării pe apă. Mai

mult pasagerii cunoscând despre faptul că I. Demian se află în stare de ebrietate și nu

poate înota i-au permis să sară în apă;

- potrivit art.195 pct. 4 al Codului navigației marine comerciale prevede că

„Transportatorul este exonerat, parțial sau total, de răspundere dacă dovedește că

moartea pasagerului sau deteriorarea sănătății lui ori pierderea sau avarierea bagajelor

acestuia a fost consecința culpei, intenției sau imprudenței grave a pasagerilor”;

- cauza a fost examinată imparțial și unilateral, în speță nefiind stabilite toate

circumstanțele cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției a fost interpretată extensiv

defavorabil, ceea ce a înrăutățit situația justițiabilului;

-instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția;

- respingând probele apărării instanța nu a combătut prin careva argumente

versiunea apărării, iar concluzia privind vinovăția inculpaților este bazată pe

presupuneri;

- instanța nu a argumentat sentința prin careva probe convingătoare că I. Rusu a

fost în acea zi la serviciu și acțiunile lui au dus la decesul lui I. Damian;

- în speță nu a fost demonstrată legătura de cauzalitate între acțiunile lui I. Rusu și

urmările survenite – decesul lui I. Damian;

- I. Rusu urmează a fi achitat din lipsa elementelor constitutive a infracțiunii

incriminate, or acesta nu a realizat latura obiectivă a infracțiunii, de asemenea nefiind

identificat și scopul;

- nici o probă prezentată de acuzare nu confirmă faptul că I. Rusu la data de

09.06.2012 a fost prezent la fața locului și că acesta ar fi fost la serviciu;

- declarațiile martorilor C. Dodi și M. Volovei cu referire la faptul că îl cunosc pe

I. Rusu, urmează a fi apreciate critic, or, la urmărirea penală aceștia nu au indicat faptul

dat;

- I. Rusu nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate și astfel este eronată

concluzia instanței prin care s-a admis acțiunea civilă înaintată de succesorul părții

vătămate în adresa lui I. Rusu.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

just bazându-se pe probele cercetate în cadrul ședinței de judecată a constatat că

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(1) Cod penal

a fost dovedită pe deplin.

3

Astfel, Colegiul penal a relevat că, deși inculpații nu au recunoscut vina prin

probele cercetate cu certitudine s-a dovedit vinovăția acestora, și anume: - declarațiile

succesorului legal G. Demian din care rezultă că la momentul în care a venit la fața

locului a aflat de la alte persoane că la închirierea catamaranului persoanele, inclusiv

feciorul său nu au fost informați despre regulile de comportare în apă, or aceștia se aflau

în stare de ebrietate însă necătând la aceasta nimeni nu le-a interzis să intre în apă. Pe

teritoriul pensiunii nu erau panouri informative. A observat 5 catamarane care nu aveau

numere de evidență și nici nu erau echipate cu colaci de salvare sau cu veste de salvare;

declarațiile martorilor oculari M. Volovei, C .Dodi, care au menționat că în momentul

în care au închiriat catamaranul nu au primit careva instrucțiuni referitor la regulile de

securitate și de comportare în apă, nu au primit vestă de salvare. Au mai menționat că

în momentul în care au urcat pe catamaran aveau cu ei o sticlă de bere de 2,5 l. care era

plasată într-o sacoșă de transparentă de culoare albastră. După o oră s-au întors la mal

și au mai prelungit chiria cu încă o oră, unde au mai luat cu ei o sticlă de bere. În pungă

berea se evidenția, însă nu au fost careva observații. Careva panouri informative cu

reguli de comportare în apă la fel nu erau. Catamaranele nu aveau numere, acestea doar

erau aranjate în rând. Au concretizat că la catamarane era doar I. Rusu, care nici nu i-a

întrebat dacă pot înota. După ei au mai venit persoane care au închiriat catamaranele,

erau și copii care la fel nu aveau veste de salvare; martorii R. Moscalciuc, L. Cortîșău,

care la fel au declarat că nu au văzut veste de salvare la careva persoane care au închiriat

catamarane, precum și nu au observat panouri cu privind regulile de utilizare a

catamaranelor.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor apărării O. Grincu și V.

Rotari considerând că acestea au un caracter declarativ, or în ședință de judecată aceștia

au depus declarații contradictorii, martorul O. Grincu a relatat că panourile din imaginile

de la (f.d.15, 18 Vol. I), nu sunt altceva decât semnele de avertisment, iar panourile

informative cu regulile de comportare pe apă, fiind în altă parte, pe când martorul V.

Rotari a relatat că, panoul prezentat la (f.d.15, 18 Vol. I), reprezintă panoul cu regulile

de comportare pe apă.

Colegiul analizând declarațiile, succesorului părții vătămate G. Damian, martorilor

oculari M.Volovei, C. Dodi, R. Moscalciuc și L.Cortîșău, a conchis că acestea sunt

veridice și prin acestea se confirmă că în ziua în care s-a înecat I. Damian pe teritoriul

pensiunii de odihnă „Fenix”, s-au aflat ambii inculpați A. Grincu și I. Rusu, iar

inculpatul I. Rusu, care activa în calitate de salvamar a eliberat catamaranul fără

prezentarea/eliberarea vestelor și/sau colacilor de salvare. Totodată, inculpatul I. Rusu

nu a adus la cunoștință chiriașilor regulile de comportare pe apă, iar în ziua respectivă

careva panouri informative care ar conține asemenea reguli, în perimetrul stațiunii, nu

au fost afișate. La fel s-a constatat faptul că, inculpatul I. Rusu a admis urcarea la bordul

ambarcațiunii a persoanelor sub influența alcoolului, inclusiv cu băuturi alcoolice, fapt

confirmat de martorii oculari M. Volovei și C. Dodi, care au declarat cu certitudine că

4

au consumat alcool și aveau dispoziție, iar în timp ce urcau la bordul catamarane-i aveau

asupra lor bere în pungă, care se evidenția, însă inculpatul nu le-a făcut careva

observații, acesta fiind cointeresat mai mult de achitarea taxei pentru închiriere.

Totodată, Colegiul a reținut că, atât inculpatul A. Grincu, cât și martorii oculari M.

Volovei și C. Dodi au confirmat că în ziua de 09.06.2012, ultimii s-au fotografiat pe

teritoriul stațiunii, inclusiv și stațiunea, însă reieșind din conținutul imaginilor foto

anexate (f.d.200 Vol. I), cât și a declarațiilor martorilor acuzării, s-a constatat că în ziua

înecului a lui I. Damian, catamaranele pensiunii de odihnă „Fenix” nu dispuneau de

numere de înregistrare. Astfel, argumentul inculpatului A. Grincu precum că,

catamaranele nominalizate au fost înregistrare în modul cuvenit la organele competente

– ÎS ”Registru Naval”, a fost respins ca fiind neîntemeiat, or identificarea catamaranului

cu care s-a plimbat I. Damian și verificarea supunerii acestuia înregistrării și corespund

cerințelor legale, se efectuează doar după numărul de înregistrare care în acea zi lipsea

la catamarane.

În concluzie instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților precum că,

catamaranele aveau numere de înregistrare, însă acestea erau lipite lateral de aceea nu

erau vizibile în imaginile foto prezentate, din motivul unghiului de efectuare a

fotografiei. Mai mult ca atât, martorul apărării O. Grincu a declarat că numerele de

înregistrare a catamaranelor au fost montate în interior, deoarece nu era o regulă unde

anume să fie fixate, nefiind obligatoriu pe capotă, partea din față.

Colegiul penal a mai reținut la acest capitol că I. Damian s-a înecat la data de

09.06.2012, cercetarea la fața a avut loc la 20.08.2012, iar din tabelul fotografic s-a

stabilit că catamaranele pensiunii de odihnă „Fenix”, au lipit numerele de înregistrare

pe partea din față (f.d.28 Vol. I), deci cercetarea nemijlocită a catamaranelor a fost

efectuată doar după două luni și unsprezece zile de la înec.

Verificând sentința în partea soluționării acțiunii civile instanța de apel a conchis

că concluzia instanței de fond la acest capitol este justă și întemeiată, instanța

conducându-se de prevederile art.art.219 alin.(1), 220 Cod de procedură penală și art.14

Cod civil și ținând cont de suferințele suportate de succesorul părții vătămate în urma

decesului unicului fiu în vârstă de 24 ani corect a evaluat că suma de 200 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral va fi proporțională și echitabilă pentru a recupera prejudiciu moral

cauzat.

avocatul B. Druță în numele inculpatului A. Grincu și inculpatul I. Rusu, care au

solicitat, casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului declarat avocatul B. Druță în numele inculpatului

A. Grincu a menționat următoarele:

- vina în producerea incidentului o poartă însăși decedatul deoarece nu a respectat

cerințele reflectate în Regulile de comportare și tehnica securității în timpul plimbării

5

cu barca pe lac, or aceștia au tăinuit că aveau asupra lor băuturi alcoolice, iar A. Grincu

nu avea funcția de polițist și nu avea dreptul de a-i percheziționa;

- este o presupunere a acuzării precum că la intrarea în lac cu barca A. Grincu

cunoștea despre starea lui I. Damian, or la stație nu este prevăzut să fie aparat de

determinare a stării de ebrietate sau vreun cabinet medical pentru a constata această

stare;

- în momentul în care s-a produs incidentul A. Grincu a întreprins toate măsurile

posibile pentru a acorda ajutor, a organizat măsuri de salvare, însă nu l-a putut depista

pe I. Damian fiind nevoie de tehnici speciale;

- instanțele au ignorat faptul că de către inspectorii Serviciilor specializate SPCSE

al MAI au fost efectuate investigații, nefiind careva obiecții la starea tehnică a bărcilor

și la capitolul respectarea tehnicii securității, a instructajului salvamarilor precum și a

clienților care doreau să se odihnească la lac;

- vina pentru incidentul dat în afară de decedat o poartă și martorii C. Dodi și V.

Moscalciuc, care nu l-au anunțat pe A. Grincu despre faptul că prietenul lor a consumat

băuturi alcoolice și i-au permis să sară în apă cunoscând că acesta nu poate înota;

- instanțele de fond greșit au pus la baza hotărârilor adoptate declarațiile

succesorului legal al părții vătămate, or această persoană este cointeresată și nu a fost la

fața locului în momentul în care s-a produs tragedia;

- pentru speța dată nu are nici o relevanță faptul că bicicletele de apă nu erau

numerotate;

- în speță instanțele au dat prioritate probelor prezentate de acuzare și a ignorat

probele apărării fiind încălcate drepturile lui A. Grincu garantate de art.5 și 13 CEDO.

Inculpatul I. Rusu în recursul declarat a invocat următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului invocat referitor la faptul

că la ziua incidentului 09.06.2012, I. Rusu nu a fost prezent la serviciu și nu a exercitat

funcția sa de salvamar, or acest fapt a fost confirmat de către martorii V. Rotari, L.

Corțîșău și inculpatul A. Grincu;

- în speță instanțele de fond nu au apreciat în cumul declarațiile martorilor V.

Rotari, L. Corțîșău și inculpatului A. Grincu în ansamblu cu declarațiile martorilor M.

Volovei și C. Dodi, pentru a emite o sentință obiectivă, fapt ce a viciat soluția

instanțelor;

- instanța de apel, contrar prevederilor alin.(5) art.414 Cod de procedură penală, a

ignorat cele invocate în apel și anume: lipsa unei evaluări a declarațiilor date de către

martorii M. Volovei, C. Dodi și inculpatului A. Grincu pentru a elucida toate

circumstanțele importante a cauzei penale;

- instanța de fond, întru emiterea soluției de condamnare a menționat că, vina

inculpatului se mai manifestă prin lipsa unei autorizări a navelor de mic tonaj

(catamaran), de care s-a folosit victima și martorii M. Volovei și C. Dodi. Totodată,

instanța de fond a pus în baza condamnării și probe documentare: biletul naval al navei

6

de mic tonaj cu certificat de navigabilitate a navei de tonaj mic, inclusiv fiind enumerată

și nava în cauză ca una certificată (p.ll al sentinței). Biletul naval al navei de mic tonaj

cu certificat de navigabilitate a navei de tonaj mic este o confirmare autorizării și

permisiunii de a folosi o nava de tonaj mic, astfel instanța s-a contrazis în partea

descriptivă. La rândul său, instanța de apel a evitat să se expună asupra acest argument;

- instanțele de fond nu și-au motivat hotărârile și nu au dat apreciere juridică a

tuturor circumstanțelor, iar, lipsa unei expuneri asupra unei cerințe, se egalează cu faptul

că părțile nu au fost auzite (cauza Hirvisaari v.Findland, nr.49684/99, parag.30, din

27.09.2001);

- în speță, la adoptarea hotărârilor s-a admis o eroare gravă, fiind încălcate

prevederile art.6 CEDO;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de alin.(l) art.149 Cod penal;

- I. Rusu a fost condamnat pentru că a admis persoane să se folosească de navele

de mic tonaj, fără petrecerea unui instructaj, persoanele fiind în stare de ebrietate, iar

navele nu au fost înregistrare, însă lipsa autorizării navelor nicidecum nu a influențat la

survenirea decesului victimei;

- instanța judecătorească urma să stabilească dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, însă instanța nu a cercetat obiectiv declarațiile martorilor și eronat a reținut că

I. Rusu la 09.06.2012 a fost prezent la serviciu;

- în cazul lipsirii de viață din imprudență nu avem un act de violenta, ci o conduită

greșită a făptuitorului într-o situație periculoasă, susceptibilă să producă, în anumite

împrejurări, consecințe sub formă de moarte cerebrală a victimei. Lipsirea de viață din

imprudență se comite în mod frecvent prin inacțiune, atunci când făptuitorul omite să

facă ceea ce este obligat potrivit legii, altor reglementări sau împrejurărilor, pentru a nu

cauza moartea unei persoane. Prin hotărârile judecătorești nu s-a enumerat care

inacțiune sau ce a omis să facă ce este obligat pentru a nu fi cauzată moartea unei

persoane. Potrivit materialelor cauzei, navele au fost certificate, iar în stare de ebrietate

victima a devenit deja în procesul folosirii navei, salvamarul fiind în imposibilitate de a

supraveghea procesul;

- instanțele de fond nu au făcut careva constatări referitor la faptul cum inculpatul

a comis infracțiunea incriminată - prin acțiuni intenționate, din neglijență sau că acționat

fără intenție, or martorul M. Volovei a declarat că victima a lunecat de pe catamaran și

a căzut în apă după ce pe alături a trecut un scuter. Deci, instanțele judecătorești au avut

la dispoziție o cauză ce a provocat starea de pericol care s-a soldat cu decesul persoanei.

Prin urmare, instanțele judecătorești nu au stabilit o legătură cauzală între

acțiunile/inacțiunile inculpatului I. Rusu și decesul survenit.

inculpatului Grincu Artur, de către inculpatul Rusu Ion și de către avocatul acestuia

Pavlov Victor în raport cu motivele invocate și materialele dosarului, ținând cont de

7

opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit concluzionează că

recursurile ordinare declarate urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Pornind de la prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, se

relevă că, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată, în cazul în care erorile judiciare nu pot fi corectate la această

etapă a procedurilor.

Potrivit dispoziției art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea

integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus,

în consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

În aceiași ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept, adică odată exercitat are efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere

probelor acumulate în dosar. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să

cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel,

apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea

adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vis-a-vis de acuzația imputată

inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

În general, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze, era necesar de a fi

supuse analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar, având în subsidiar în

vedere faptul că apelanții au supus criticii calificarea faptelor imputabile lor. De altfel,

în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru lămurirea faptelor

și împrejurărilor importante cauzei, sub toate aspectele, în condiții de nemijlocire,

publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța

de judecată pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată.

Recurenții, în cererile de recurs, critică anume faptul că instanțele de fond nu au

acordat deplină eficientă prevederilor legale și au conchis greșit asupra vinovăției

inculpaților în temeiul art.149 alin.(1) Cod penal, bazându-se preponderent pe aceleași

probe, care au fost analizate de prima instanță.

Colegiul constată că, instanțele de fond nu au efectuat o investigație eficientă în

vederea clarificării tuturor circumstanțelor care au importantă pentru justa soluționare a

acestui caz, în urma căreia au concluzionat că vinovăția lui A. Grincu și I. Rusu a fost

demonstrată incontestabil în baza art.149 alin.(1) Cod penal.

8

Deși instanța de apel a concluzionat că este justă soluția primei instanțe în partea

calificării acțiunilor ambilor inculpați, deoarece acestea întrunesc elementele

infracțiunii incriminate, totuși, sub aspectul laturii obiective, aceasta nu este una

argumentată.

Latura obiectivă a faptei infracționale are următoare structură; 1) fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea sau în inacțiunea de lipsire de viață a unei alte

persoane; 2) urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei; 3),

legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Lipsirea de viață din imprudență se comite prin acțiune ori inacțiune, atunci când

făptuitorul omite să facă ceea ce este obligat potrivit legii, altor reglementări sau

împrejurărilor, pentru a nu cauza moartea persoanei (încălcând conduita prescrisă de

legea penală de a nu lipsi de viață).

Or, omul se ciocnește de diverse fenomene, substanțe, obiecte, mecanisme, metode

și acțiuni care reprezintă sau conțin pericolul morții pentru viața lui sau a altor persoane,

și cu scop de a evita acest pericol sau pentru neadmiterea cauzării morții au fost

elaborate anumite reguli de comportament (ghiduri, instrucțiuni etc.) și aceste reguli se

numesc reguli de securitate, ori manifestarea lipsei de respect față de aceste norme,

nechibzuința persoanei pe când ea trebuia și putea să fie atentă, constituie un fundament

real pentru survenirea unor urmări nefaste, inclusiv a morții unei alte persoane.

Prin urmare, instanța de apel deși a descris fapta constatată de prima instanță, a

enumerat probe, care în opinia sa confirmă vinovăția și soluția dată de prima instanță,

însă în partea descriptivă a deciziei nu a descris acțiunile fiecărui inculpatul sub aspectul

dacă acestea întrunesc acele trei semne ale laturii obiective de lipsire de viață din

imprudență și care anume inacțiuni ale fiecăruia au dus la decesul victimei.

De asemenea, instanța de recurs constată că, în partea descriptivă a deciziei,

instanța a desconsiderat descrierea detaliată a laturii subiective a acestei infracțiuni,

existentă în acțiunile inculpaților, care se exprimă în vinovăție sub formă de imprudență,

ce se poate exprima în neglijență sau în încrederea exagerată.

Concomitent, cu cele enunțate supra, instanța de apel nu a analizat minuțios

probele din dosar, nu a dat răspuns la toate capetele de cerere din apelurile declarate de

inculpatul A. Grincu și avocatul V. Pavlov în numele inculpatul I. Rusu, prin aceasta

nerezolvând fondul apelului declarat.

Astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apelurile

declarate, descrise la pct.3 al prezentei decizii, inclusiv referitor la faptul că dacă

persoanele ce au închiriat catamaranul cunoșteau că victima nu putea să înoate de ce nu

au insistat să-l îmbrace în vesta de salvare; că actele legislative care reglementează

activitatea stațiilor de bărci nu prevăd instruirea pasagerilor; nu au fost luate în

considerație concluziile organelor oficiale de control (inspectorat naval, Serviciul de

protecție civilă și situațiilor excepționale a MAI), care permanent efectuau

supravegherea activității pensiunii la general și în special stației de ambarcațiune și

9

careva încălcări esențiale nu au fost înregistrate; că transportatorul este exonerat, parțial

sau total, de răspundere dacă dovedește că moartea pasagerului sau deteriorarea sănătății

lui ori pierderea sau avarierea bagajelor acestuia a fost consecința culpei, intenției sau a

imprudenței grave a pasagerului, așa cum reglementează pct.4 art.195 Codul navigației

maritime comerciale.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că, motivarea unei hotărâri

constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și

singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar,

circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art.6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale

Omului.

Prin urmare, decizia instanței de apel trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea pe cauzele penale rezultă din prevederile

art.6§1 din Convenția Europeană. Lipsa motivărilor cerințelor legii într-o hotărâre

judecătorească poate ridica probleme conform art.6§3 (b) din Convenție, referitoare la

accesul la justiție, situație în care nu sunt indicate cu suficientă claritate temeiurile pe

care se bazează hotărârea, ceea ce împiedică folosirea efectivă a procedurilor de

contestare și afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces echitabil.

În acest sens se reține că, potrivit jurisprudenței CtEDO, „… rolul unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată

oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită

de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc

un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu

doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse” (cauza Fomin vs Moldova din 11.10.2011).

Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel, contrar prevederilor art.6 §1, 3

din Convenție, nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil și nu a dat o argumentare

motivată tuturor temeiurilor invocate de partea apărării V. Pavlov și inculpatul A.

Grincu.

În concluzie, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a soluționat

cauza în conformitate cu prevederile legale, adică nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel de către apelanți, hotărârea contestată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, eroare de drept cuprinsă de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei, deoarece eroarea dată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să tina seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

10

administrate în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură

penală, să se pronunțe argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și în recursurile ordinare declarate de avocați și inculpat în limitele competenței, să

respecte prevederile art.art.394, 414 Cod de procedură penală și, în dependență de datele

obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Druță Boris în numele

inculpatului Grincu Artur, de către inculpatul Rusu Ion și de către avocatul acestuia

Pavlov Victor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

februarie 2019, în cauza penală în privința lui Grincu Artur și Rusu Ion și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27 decembrie

2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

11