1ra-1905/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1905/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1905/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

martie 2020, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Cătălin Scutelnic, de avocatul Veaceslav Brăteanu, în numele succesorului părții

vătămate Cobzac Natalia și de avocatul Marian Babără, în numele inculpatei

Litvin Irina xxxx

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.07.2018 – 20.03.2019,

instanța de apel: 24.09.2019 – 03.03.2020,

instanța de recurs: 26.08.2020 – 17.11.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 901 Cod penal, Litvin Irina urma să execute pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip deschis, de la data rămânerii

definitive a sentinței, iar executarea restului pedepsei de 2 ani închisoare a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Cobzac Natalia, în partea încasării prejudiciului

material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

1

De la Litvin Irina s-a încasat în beneficiul lui Cobzac Natalia prejudiciul

moral în mărime de 80.000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6000

lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă

ca neîntemeiată.

inculpata Litvin I., conducea automobilul „Honda CRV”, n.î. XXXX, deplasându-

se pe str. Ialoveni, din direcția șos. Hâncești spre loc. Durlești, mun. Chișinău.

În timpul conducerii unității de transport, deplasându-se în regiunea

imobilului cu număr de adresă 98/1, conducătorul auto, încălcând din imprudență

prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea de Guvern

nr. 357 din 13.05.2009 și anume: pct. 45.1) conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, 39.1) înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a

direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră

va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic,

pct. 42.1) Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau

indicatoarele rutiere 5.37.1, 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele

de siguranță necesare, nu a ținut cont de faptul că se deplasa pe carosabil compus

din 2 benzi de circulație, cu deplasare în ambele sensuri, lățimea totală de 7 m, în

lipsa marcajului de determinare a benzilor, nu a ținut cont de obligativitatea ce-i

revenea de a determina personal și vizual banda de circulație, nu a prevăzut

posibilitatea apariției unor situații periculoase, nu a întreprins careva acțiuni ce ar

sporit siguranța deplasării pe tronsonul dat de drum, reieșind din situația rutieră

complicată (drum îngust, fără marcaj rutier, mișcare în dublu sens), deplasându-se

în împrejurimea unor instituții de stat populate (sediul OCT Chișinău și o instituție

de învățământ), nu a racordat viteza de deplasare, astfel încât să-și asigure

posibilitatea reală de reacționare și evitare a unor eventuale situații periculoase,

adică nu a manifestat dexteritate în conducere.

În circumstanțele expuse, în continuarea acțiunilor sale imprudente, Litvin I.,

se deplasa la o distanță mai depărtată de partea dreaptă a drumului, fără a ține cont

de intervalul de siguranță necesar și în momentul când în vizorul său a apărut

pietonul Cobzac V., care traversa carosabilului de la stânga la dreapta relativ

deplasării unității de transport, fiind nepregătită pentru o astfel de situație

periculoasă, deși situația rutieră o obliga la o prudență deosebită, nu a frânat pentru

a stopa unitatea de transport, nu a asigurat deplasarea automobilului fără a schimba

direcția de mers, s-a speriat și brusc a virat la stânga spre pieton, tamponându-1 cu

partea frontală dreaptă, locul tamponării fiind la o distanță de cel puțin 2,3 m. (inițial

Litvin I. a indicat 5,6 m. ulterior 2,3 m.) de la bordură din cei 7 m. din lățimea totală

2

a carosabilului, deplasându-se în continuare, a ieșit de pe carosabil și trecând peste

bordură, a mai parcurs o anumită distanță în câmp.

Urmare a impactului, pietonul Cobzac V., conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 196 2616 din 05.02.2016, a primit vătămări corporale grave, iar la

08.12.2015, ora 17.20 acesta a decedat, vătămările corporale primite în urma

accidentului în traficul rutier, fiind în legătură de cauzalitate cu survenirea decesului.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate pe art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că se deplasa

pe str. Ialoveni. Cunoaște bine acest drum deoarece se deplasa zilnic pe el. Era ora

10 dimineața, vizibilitatea era bună. Un microbuz venea din direcția opusă. Drumul

era cu două sensuri de deplasare, cu câte o bandă pe sens, ea se deplasa pe partea

dreaptă. Când a ajuns în dreptul microbuzului, din spatele microbuzului a ieșit o

persoană, nu a văzut dacă persoana stătea pe marginea drumului, a văzut doar

microbuzul. Persoana a făcut 2 pași pe partea de carosabil pe care se deplasa ea, din

stânga spre dreapta. Viteza sa era de 40 km/h. Când a văzut persoana s-a speriat, a

apăsat frâna și a luat volanul în stânga. Bărbatul s-a întors cu fața în direcția ei. S-a

produs tamponarea, apoi a văzut în fața sa un copac mare, care se afla pe acostament

din partea stângă. Pentru a nu se lovi de copac, a luat volanul în stânga. Nu-și

amintește ce a urmat, dar s-a oprit în câmp. Tamponarea s-a produs pe partea de

carosabil pe care se deplasa ea. La cererea poliției, a arătat unde s-a produs

tamponarea. Stătea cu spatele spre direcția sa de deplasare, așa cum acolo se află un

loc de parcare. Stătea pe mijlocul drumului și a arătat că tamponarea s-a produs pe

partea stângă. La acel moment a repetat de câteva ori acest lucru. Peste câteva zile

mama sa, s-a întâlnit cu soția persoanei pe care a lovit-o și s-a oferit să o ajute. Tatăl

său și prietenul său în acele zile a ajutat succesorul părții vătămate cu

înmormântarea. Pentru a evita tamponarea, a cotit la stânga. Tamponarea s-a produs

mai apropare de buzunar, pe banda sa de deplasare. Microbuzul de rută, de culoare

albă se deplasa spre ea, și atunci i s-a părut că microbuzul se deplasa mai repede ca

automobilul său. Lățimea drumului este de aproximativ 7 m. și nu este linie de

delimitare a benzilor de deplasare. Pe partea sa de drum victima a făcut doi pași.

Distanța între ea și pieton, din momentul când l-a văzut, era de 2 m.. Când s-a produs

tamponarea victima s-a întors spre ea și s-a oprit în loc. Era o distanță foarte mică

dintre ei și totul s-a produs repede, din acest motiv poate nu sunt urme de frânare.

Când s-a produs tamponarea a frânat a luat volanul în stânga, a văzut copacul și nu

a mai frânat, ca rezultat a ajuns în câmp. Victima s-a lovit de capota automobilului

și s-a deplasat cu el pe capotă, când a virat la stânga el a căzut jos lângă copac. Nu

știe dacă a lovit victima de copac. Nu a mers cu roțile peste victimă. Pe marginea

drumului era bordura și apoi un câmp. Câmpul era cu denivelări, în raport cu drumul

bordura este cu 5 cm. mai sus, apoi câmpul este poziționat în vale. În spatele său se

afla o trecere de pietoni la 160 m. și mai este o trecere de pietoni în fața sa

aproximativ la o distanță de 120 m. A observat pietonul când era paralel cu rutiera.

Acesta a ieșit imediat după rutiera. Totul s-a întâmplat foarte rapid, nu ține minte

3

dacă era cu frâna apăsată până la tamponare, a frânat și a virat volanul la stângă când

l-a văzut. Urma de frânare nu era deoarece distanța era foarte mică.

Totodată, vinovăția inculpatei a fost dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, succesorul părții vătămate Cobzac N. a comunicat că cineva din partea

inculpatei a achitat cheltuielile pentru înmormântare. Inculpata nu a telefonat și nu

și-a cerut scuze. Soțul ei era perfect sănătos, era foarte atent și prudent. Toate

circumstanțele le cunoaște de la ofițerul de urmărire penală.

Martorul Trocin A., care activa în calitate de polițist șofer, a relatat că

împreună cu anchetatorul Rimari G. s-a deplasat la fața locului, unde au văzut un

automobil de model „Honda” care se afla în câmp la o distanță de aproximativ 30

m. Au stabilit circumstanțele accidentului, măsurările fiind efectuate după spusele

inculpatei, însă în momentul fotografierii, când anchetatorul i-a spus să se

poziționeze pe carosabil aproximativ la locul tamponării, aceasta a indicat locul

tamponării în sens opus deplasării ei. Locul tamponării a fost indicat pe carosabil

partea relativ deplasării, banda de deplasare a inculpatei. Automobilul se afla pe

partea stângă a carosabilului, raportat la sensul ei de deplasare. Victima nu era la

fața locului, fiind deja transportată la spital.

Martorul Chizima G. a indicat că, împreună cu vecinul Mihai, se deplasa

dinspre or. Durlești spre str. Sfânta Vineri, se uitau spre stație și au văzut cum un

microbuz a pornit de la stație, apoi a auzit o lovitură. Când a ridicat capul a văzut un

om care era împins de automobil. Persoana încerca să se ridice de jos, dar

automobilul îl împingea înainte. Automobilul a trecut de pe partea stângă a

carosabilului, pe trotuar în regiunea stației. Omul s-a oprit în pomul de nuc, iar

automobilul s-a deplasat în câmp. În timpul impactului, pietonul a fost împins de

automobil. Nu a auzit ca automobilul să frâneze. Din momentul când a pornit rutiera

și până la tamponarea pietonului au trecut 5 secunde. Nu a văzut nemijlocit

tamponarea pietonului și nici din ce parte a trecut. În momentul când s-a produs

accidentul a ridicat capul și a văzut că microbuzul era aproximativ la distanța de 20

m. de la locul tamponării. A văzut că victima stătea pe asfalt și dorea să se ridice,

dar automobilul îl împingea și victima se rostogolea. Se deplasa paralel cu stația, iar

rutiera era un pic înaintea lor. Inițial rutiera a staționat la stație, apoi s-a pornit.

Rutiera și automobilul „Honda” s-au intersectat înainte de producerea tamponării.

Nu poate comunica care era distanța de la locul intersecției automobilelor până la

locul tamponării. Pe acel segment de drum nu există trecere pentru pietoni. Lovitura

s-a produs aproximativ lângă microbuz și pietonul a fost târât până la nuc. Se afla

pe a doua cărare, paralel cu drumul unde s-a produs tamponarea. Până la tamponare

nu a văzut pietonul.

Martorului Rîmari G. a comunicat că inculpata la faza urmării penale a

prezentat un martor - angajat al INP, procesul-verbal de audierea a acestuia fiind

anexat la materialele cauzei. Însă, pe parcurs s-a demonstrat că acest martor nu a fost

la fața locului, acesta era acasă, însă un cunoscut al inculpatei l-a sunat și l-a rugat

să dea declarații. Ulterior, fiind ridicate interceptările telefonice, a fost demonstrat

că martorul nu a văzut accidentul rutier. Expertiza auto-tehnică a fost dispusă din

date inițiale, obținute din experimentul efectuat cu prezența bănuitei, fără careva alte

4

surse. Bănuita a indicat circumstanțele comiterii accidentului. La fața locului s-a

efectuat doar cercetarea la fața locului. Locul tamponării pietonului era pe

contrasens. Ulterior, făcând declarații în prezența avocatului, inculpata și-a schimbat

depozițiile. Nu a făcut careva abuzuri la efectuarea cercetării accidentului rutier.

Legea permite efectuarea experimentului cu participarea doar a bănuitei, iar în prima

declarație a inculpatei este indicat martorul în cauză. Relativ deplasării

automobilului de model „Honda”, este o trecere de pietoni, la distanța de 150 de m.

Conform procesului-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

08.12.2015 și anexelor acestuia, planșa fotografică și schița accidentului rutier,

accidentul rutier s-a produs pe str. Ialoveni din direcția str. Sfânta Vineri spre str.

Caucazului, or. Durlești, mun. Chișinău, pe timp de zi, iluminat de lumina solară.

Potrivit procesului-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

26.02.2016, cu participarea lui Litvin I. și a avocatului ei, aceasta a declarat alte date

privind locul unde pentru prima dată a văzut pietonul și unde s-a produs tamponarea.

Conform raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 196D/2616 din

05.02.2016, moartea lui Cobzac V. a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

deschise, contuziei cerebrale, fracturii bazei craniului, hemoragiei externe și interne

și se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Potrivit raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 224/D/2616 din

28.04.2017, reieșind din localizarea, caracterul morfologic și mecanismul de

formare al leziunilor corporale, în timpul impactului primar posibil, victima Cobzac

V. era în poziția ortostatică, orientată cu fața laterală dreapta spre unitatea de

transport aflată în mișcare.

Vinovăția inculpatei rezultă și din deteriorările depistate la automobilul

„Honda CRV”, și anume, în urma producerii accidentului a fost deteriorată bara de

protecție partea dreaptă, parbrizul, acoperișul partea dreaptă, capota din față partea

dreaptă.

Aceste circumstanțe au fost confirmate și prin declarațiile martorului Trocin

A., că după lovirea pietonului, automobilul inculpatei s-a tamponat în copaci și avea

deteriorat parbrizul și acoperișul.

Inculpata Litvin I. a confirmat în ședința de judecată că deteriorarea

aeromobilului s-a produs ca rezultat al tamponării cu victima în partea stângă față,

în regiunea farului. Deteriorarea de pe partea stângă a acoperișului automobilului a

fost cauzată de o creangă a copacului. În momentul producerii accidentului, victima

s-a lovit de capota automobilului și ea s-a deplasat cu el pe capotă, virând spre

stânga.

Totodată, a fost demonstrată lipsa urmelor de frânare la fața locului

accidentului rutier prin actele întocmite la fața locului și declarațiile martorului

Chizima G., că nu a auzit ca automobilul inculpatei să frâneze sau să se oprească,

dar a văzut că farul de frânare a automobilului s-a aprins deja când aceasta se afla în

câmp, fiind irelevante declarațiile inculpatei că în momentul în care a văzut

persoana, s-a speriat și a apăsat frâna.

Vinovăția inculpatei rezultă și din declarațiile ei, că distanta dintre ea și pieton,

din momentul când l-a văzut, era de 2 m. Când s-a produs tamponarea, victima s-a

întors spre ea și s-a oprit în loc. În acest moment, ea a întors volanul în partea stângă,

5

spre pieton. Victima s-a lovit de capota automobilului și s-a deplasat cu el pe capotă,

când a virat la stânga, victima a căzut jos lângă copac. Aceste împrejurări au fost

confirmate și de martorul Chizima G., care a indicat că a văzut că victima s-a oprit

în tulpina nucului și nu a avut contact cu creanga copacului.

Vinovăția inculpatei se confirmă și prin raportul de expertiză judiciară

(medico-legală) nr. 196D/2616 din 05.02.2016, potrivit cărui, moartea lui Cobzac

V. a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise, contuziei cerebrale,

fracturii bazei craniului, hemoragiei externe și interne și se află în legătură cauzală

directă cu survenirea decesului, precum și prin raportul de expertiză judiciară

(medico-legală) nr. 224/D/2616 din 28.04.2017, conform cărui, reieșind din

localizarea, caracterul morfologic și mecanismul de formare al leziunilor corporale,

în timpul impactului primar posibil, victima Cobzac V. era în poziția ortostatică,

orientată cu fața laterală dreapta spre unitatea de transport aflată în mișcare.

Pe lângă aceasta, vinovăția inculpatei rezultă și din declarațiile martorului

Chizima G., că a auzit o lovitură, apoi a văzut victima era pe asfalt și încerca să se

ridice, însă automobilul îl împingea înainte, iar victima se rostogolea. Victima s-a

oprit în tulpina nucului, iar automobilul s-a oprit în câmp.

Deci, a fost constatat că automobilul „Honda CRV”, n.î. XXXX, a fost

implicat într-un accident rutier în rezultatul căruia a decedat Cobzac V.

Mai mult, vinovăția inculpatei se confirmă și prin faptul că, inițial, la

solicitarea ofițerului de urmărire penală, a indicat locul tamponării pietonului pe

contrasens.

Totodată, concluziile raportului de expertiză din 24.05.2017 specifică doar

distanța necesară unui automobil de model „Honda CRV” pentru oprire și că în speță

era imposibilă evitarea impactului prin frânare.

Ori, în cadrul cercetării judecătorești a fost demonstrat că în momentul în care

în vizorul inculpatei a apărut victima, aceasta s-a speriat, nu a frânat și a virat la

stânga în direcția pietonului, iar concluziile raportului de expertiză din 24.05.2017

nu demonstrează nevinovăția ei.

Astfel, a fost stabilit că inculpata nu a ținut cont de obligativitatea ce îi revenea

de a determina personal și vizual banda de circulație, nu a prevăzut posibilitatea

apariției unor situații periculoase, nu a întreprins careva acțiuni ce ar spori siguranța

deplasării pe această porțiune de drum, reieșind din situația rutieră complicată (drum

îngust, fără marcaj rutier, mișcare dublu sens) și deplasându-se în apropierea unor

instituții de stat solicitate, nu a racordat viteza de deplasare încât să-și asigure

posibilitatea reală de reacționare și evitare a unor eventuale situații periculoase,

astfel că nu a manifestat dexteritate în conducere.

Pe lângă aceasta, inculpata se deplasa la o distanță mai mare de partea dreaptă

a drumului, fără a ține cont de intervalul de siguranță necesar și, în momentul când

în vizorul său a apărut pietonul, care traversa carosabilul de la stânga la dreapta

relativ deplasării automobilului, nefiind pregătită pentru o asemenea situație

periculoasă, deși situația rutieră o obliga la prudență deosebită, nu a frânat pentru a

stopa unitatea de transport, nu a asigurat deplasarea automobilului fără a schimba

direcția de mers, s-a speriat și brusc a virat la stânga spre pieton, tamponându-l cu

partea frontală dreaptă.

6

Urmarea prejudiciabilă se exprimă în decesul victimei, iar potrivit raportului

de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 196D/2616 din 05.02.2016, moartea lui

Cobzac V. a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise, contuziei

cerebrale, fracturii bazei craniului, hemoragiei externe și interne și se află în legătură

cauzală directă cu survenirea decesului.

Din materialele cauzei rezultă că urmare a tamponării de către automobilul

„Honda CRV”, condus de inculpata ce a încălcat prevederile Regulamentului

circulației rutiere, pietonului Cobzac V. i-au fost cauzate leziuni corporale grave ce

au dus la decesul acestuia.

Legătura cauzală este probată și prin rapoartele de expertiză judiciară nr.

196D/2616 din 05.02.2016 și nr. 224/D/2616 din 28.04.2017, prin care s-a constatat

că decesul lui Cobzac V. a survenit drept urmare a leziunilor corporale cauzate prin

tamponarea acestuia de automobil, iar reieșind din localizarea, caracterul morfologic

și mecanismul de formare al leziunilor corporale, în timpul impactului primar

posibil, victima era în poziția ortostatică, orientată cu fața laterală dreapta spre

unitatea de transport aflată în mișcare, Deci, se constată legătura cauzală directă

dintre accidentul rutier și cauza decesului.

În același timp, latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin imprudență față

de survenirea decesului victimei Cobzac V.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpata a comis o infracțiune gravă care se pedepsește cu închisoare de

la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de până la 4 ani, că nu a recunoscut vina, nu are antecedente penale, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, este încadrată în câmpul muncii, nu are

persoane la întreținere, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că

ea a fost atrasă de mai multe ori la răspundere contravențională, inclusiv pentru

comiterea unor accidente rutiere, că nu a reparat prejudiciul cauzat succesorului

părții vătămate, concluzionând că reeducarea și corectarea ei este posibilă cu

aplicarea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea parțială a executării pedepsei

conform art. 901 Cod penal.

În același timp, instanța a statuat că, prin acțiunea civilă înaintată, succesorul

părții vătămate Cobzac N. a solicitat încasarea din contul inculpatei a prejudiciului

material în sumă de 2000 lei, moral în mărime de 500.000 lei, a sumei de 3000 lei

lunar pentru întreținerea copiilor minori ai victimei și a cheltuielilor de asistență

juridică, ulterior fiind depusă o cerere de majorare a pretențiilor în partea

prejudiciului moral la suma de 800.000 lei.

Însă, atunci când pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, ar trebui amânată judecarea cauzei pentru stabilirea circumstanțelor referitor

la veniturile inculpatei, compania de asigurări cu care avea încheiat contract de

asigurare etc., urmează a admite în principiu acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului material și a prejudiciului pentru întreținerea copiilor minori a victimei

decedate, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună

instanța civilă.

7

Totodată, în circumstanțele stabilite ale cauzei, este echitabilă dispunerea

încasării din contul inculpatei în beneficiul lui Cobzac N. a prejudiciului moral în

mărime de 80.000 lei.

Potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Ori, statului îi revine obligația pozitivă de a administra probe pentru a

demonstra vinovăția persoanei.

Mai mult, acuzarea nu a prezentat probe care ar confirma suportarea și

achitarea de către instituția publică de expertiză a costului raportului de expertiză,

iar salariul procurorului și consumabilele nu se încadrează în prevederile art. 227

Cod de procedură penală, circumstanțe în care este neîntemeiată cererea privind

încasarea cheltuielilor judiciare.

a declarat apel, solicitând casarea sentinței în partea respingerii cererii privind

încasarea cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care de la

inculpată să fie încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 3674

lei.

Apelantul a invocat că, conform art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

În cadrul unei cauze penale, cheltuielile judiciare sunt provocate de săvârșirea

faptei prejudiciabile care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o.

Astfel, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat de

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea unei infracțiuni, astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

3.1. Avocatul Veaceslav Brăteanu și succesorul părții vătămate Cobzac

Natalia, la fel, au declarat apeluri, solicitând casarea sentinței în latura civilă și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă privind

încasarea prejudiciului material și moral.

Apelanții au indicat că victima a fost soțul lui Cobzac N. și tatăl a doi copii

minori. Decesul soțului i-a provocat suferințe de ordin psihic, rezultate din pierderea

lui și a tatălui pentru cei doi copii, care s-au manifestat și continuă a se menține sub

forma depresiei. Deoarece victima nu mai poate fi reîntoarsă la viață s-au substituită

cu altă persoană, iar decesul acestuia a lăsat o amprentă gravă de ordin emoțional,

succesorul părții vătămate a evaluat daunele morale la suma de 800.000 lei.

Ori, suma prejudiciului material și moral solicitată de către succesorul legal

al părții vătămate reprezintă o justă și echitabilă satisfacție a prejudiciului material

și moral suferit de reclamantă, ca urmare a decesului victimei, evenimente care au

produs suferințe psihice incomensurabile și care în esență sunt de natură perpetuă.

3.2. A declarat apel și avocatul Radu Dumneanu, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat că impactul s-a produs nemijlocit pe banda de deplasare

a mijlocului de transport condus de inculpată, iar potrivit concluziilor raportului de

expertiză auto-tehnică, în circumstanțele în care s-a produs accidentul rutier, aceasta

nu a avut posibilitatea tehnică de a evita impactul.

8

Este evident că inculpata, inclusiv în momentul impactului, circula pe banda

sa de deplasare, iar schimbarea direcției de deplasare a avut loc doar după accident,

or, de la locul impactului și până la mijlocul carosabilului mai era o distanță de 1,2

m.

În același timp, victima a încălcat prevederile Regulamentului circulației

rutiere și a traversat drumul pe un tronson în care nu era prevăzută trecere pentru

pietoni, prin spatele unui mijloc de transport de rută, deși la distanțele prevăzute de

regulament erau treceri de pietoni și intersecții.

Totodată, atât martorul Trocin A., membru al grupei operative care a ieșit la

fața locului, cât și martorul Rîmari G., ofițer de urmărire penală, care a exercitat

nemijlocit urmărirea penală în cauza dată, au indicat că inculpata a revenit și a

indicat la locul real al tamponării în momentul efectuării cercetării la fața locului,

fapt care a fost confirmat și în cadrul audierii acesteia imediat după efectuarea

acțiunii de urmărire penală, audierea respectivă având loc în lipsa avocatului.

Nemijlocit în calitate de bănuit și în prezența avocatului, Litvin I. a fost audiată mult

mai târziu în cadrul procesului, situație ce denotă că afirmațiile instanței pentru a

respinge argumentele apărării sunt vădit neîntemeiate.

2020, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat.

Apelurile avocatului Radu Dumneanu în interesele inculpatei Litvin Irina, al

succesorului părții vătămate Cobzac Natalia și al avocatului Veaceslav Brăteanu, au

fost admise, casată sentința în latura pedepsei și a soluționării acțiunii civile în partea

încasării prejudiciului moral, și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Litvin Irina, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la Litvin Irina s-a încasat în beneficiul lui Cobzac Natalia prejudiciul moral

în mărime de 100.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând

faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate.

Deși inculpata nu a recunoscut vina, aceasta se confirmă prin probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, și anume, declarațiile

succesorului părții vătămate, Cobzac N., ale martorilor Trocin A., Chizima G.,

Rîmari G. și Donica M., procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier

din 08.12.2015 cu anexele, planșa fotografică și schița accidentului rutier; procesul-

verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 26.02.2016, cu

participarea lui Litvin I. și a avocatului acesteia, prin care a declarat alte date privind

locul unde pentru prima dată a văzut pietonul și unde s-a produs tamponarea;

raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 196D/2616 din 05.02.2016,

privind decesul lui Cobzac V., raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr.

224/D/2616 din 28.04.2017, potrivit căruia, reieșind din localizarea, caracterul

9

morfologic și mecanismul de formare al leziunilor corporale, în timpul impactului

primar posibil, victima Cobzac V. era în poziția ortostatică, orientată cu fața laterală

dreapta spre unitatea de transport aflată în mișcare.

În baza probelor administrate, apreciate de instanța de fond prin prisma art.

101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității și coroborării lor, acțiunile inculpatei corect au fost încadrate în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Ori, infracțiunea s-a manifestat prin încălcarea prevederilor pct. 45 alin. (1),

(2), pct. 39 alin. (1), pct. 42 alin. (1) ale Regulamentului circulației rutiere.

Astfel, a fost stabilit că inculpata, la 08.12.2015, aproximativ la ora 10.30,

conducea autoturismul „Honda CRV” cu n.î. XXXX, deplasându-se în mun.

Chișinău, pe str. Ialoveni din direcția șos. Hâncești spre or. Durlești, mun. Chișinău.

În timpul deplasării, în apropierea blocului cu numărul 98/1, conducătorul auto

Litvin I. nu a manifestat prudență sporită la trafic, a ignorat cerințele pct. 45 alin.

(1), (2), pct. 39 alin. (1), pct. 42 alin. (1) din Regulamentul circulației rutiere și, în

consecință, a lovit pietonul Cobzac V.

În rezultatul accidentului rutier, pietonul Cobzac V. a decedat, iar conform

raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 196D/2616 din 05.02.2016,

decesul lui Cobzac V. a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise,

contuziei cerebrale, fracturii bazei craniului, hemoragiei externe și interne.

Conform pct. 45 al Regulamentului circulației rutiere, conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația rutieră. În cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Potrivit pct. 39 alin. (1) al Regulamentului circulației rutiere, înaintea

începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic.

În conformitate cu prevederile pct. 42 alin. (1) al aceluiași regulament,

determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și indicatoarele

rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținând

cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță

necesare.

Astfel, a fost constatat că încălcarea de către inculpată a pct. 45 alin. (1), (2),

pct. 39 alin. (1), pct. 42 alin. (1) al Regulamentului circulației rutiere a fost probată

prin procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 08.12.2015, schița

accidentului rutier și foto-tabelul anexat prin care s-a cercetat str. Ialoveni din

direcția str. Ialoveni 98/1, mun. Chișinău, unde a avut loc lovirea pietonului Cobzac

V.

10

Totodată, vinovăția inculpatei rezultă și din deteriorările depistate la

automobilul acesteia de model „Honda CRV” cu n.î. XXXX, fiind stabilit că, în

urma producerii accidentului rutier, a fost deteriorată bara de protecție partea

dreaptă, parbrizul, acoperișul partea dreaptă, capota din fată partea dreaptă.

Aceste circumstanțe au fost confirmate și prin declarațiile martorului Trocin

A., că după lovirea pietonului, automobilul inculpatei s-a tamponat în copaci, astfel

automobilul avea deteriorat parbrizul și acoperișul.

Și inculpata a confirmat că deteriorarea automobilului său s-a produs ca

rezultat al tamponării cu victima în partea stângă față, în regiunea farului. Altă

deteriorare pe partea stângă a acoperișului automobilului, a fost cauzată de o creangă

a copacului. Din spusele inculpatei, în momentul producerii accidentului rutier,

victima s-a lovit de capota automobilului, iar inculpata s-a deplasat cu el pe capotă

virând spre stângă.

În același timp, lipsa urmelor de frânare la fața locului accidentului rutier a

fost demonstrată prin actele întocmite la fața locului și declarațiile martorului

Chizima G., că nu a auzit ca automobilul inculpatei să frâneze sau să se oprească,

însă a văzut că farul de frânare a automobilului s-a aprins deja când acesta se afla în

câmp, deci, sunt irelevante declarațiile inculpatei că, în momentul în care a văzut

persoana, s-a speriat, a apăsat pe frână.

Mai mult, vinovăția inculpatei rezultă și din declarațiile acesteia că distanta

între ea și pieton din momentul când l-a văzut era de 2 m. Când s-a produs

tamponarea victima s-a întors spre ea și s-a oprit în loc. În acel moment a întors

volanul în stânga, în partea pietonul.

Inculpata a indicat și faptul că victima s-a lovit de capota automobilului și s-

a deplasat cu el pe capotă, când a virat la stânga, el a căzut jos lângă copac,

împrejurările date fiind confirmate și de martorul Chizima G. care a indicat că a

victima s-a oprit în tulpina nucului și nu a avut contact cu creanga copacului.

Totodată, vinovăția inculpatei este dovedită și prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 196D/2616 din 05.02.2016, potrivit căruia moartea lui Cobzac V.

a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise, contuziei cerebrale,

fracturii bazei craniului, hemoragiei externe și interne cauzate în urma accidentului

rutier, fiind în legătură directă cu survenirea decesului, precum și raportul de

expertiză medico-legală nr. 224/D/2616 din 28.04.2017, potrivit căruia, reieșind din

localizarea, caracterul morfologic și mecanismul de formare al leziunilor corporale,

în timpul impactului primar posibil, victima Cobzac V. era în poziția ortostatică,

orientată cu fața laterală dreapta spre unitatea de transport aflată în mișcare.

În același timp, martorul Chizima G. a relatat că a auzit o lovitură, ulterior a

văzut cum victima stătea pe asfalt încercând să se ridice, însă automobilul îl

împingea înainte, iar victima se rostogolea; victima s-a oprit în tulpina nucului, iar

automobilul inculpatei s-a oprit în câmp, împrejurări ce confirmă vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.

Deci, a fost stabilit că automobilul „Honda CRV”, n.î. XXXX, a fost implicat

într-un accident rutier în rezultatul căruia a decedat Cobzac V.

La fel, vinovăția inculpatei se probează și prin faptul că inculpata la momentul

depistării automobilul „Honda CRV” pe str. Ialoveni nr. 98/1, la solicitarea ofițerului

11

de urmărire penală Rîmari G. de a arăta locul accidentului rutier, a indicat locul

tamponării pietonului pe contrasens. Iar, ulterior, fiind audiată în prezența

avocatului, inculpata și-a schimbat depozițiile, declarând că a indicat greșit locul

tamponării pietonului, fiind indusă în eroare de buzunarul pentru oprirea

transportului de rută de la marginea carosabilului. Astfel, inculpata a susținut că

tamponarea pietonului a avut loc la o distanță de aproximativ 1 m. de la axa

imaginară a părții carosabile, pe banda sa de circulație.

Însă, versiunea inculpatei reprezintă o modalitate de apărare și de eschivare

de la răspunderea penală, aceste afirmații fiind combătute prin probele administrate.

Pe lângă acesta, în raportul de expertiză din 24.05.2017, se indică doar

distanța necesară unui automobil de model „Honda CRV” pentru oprire și că în speță

era imposibilă evitarea impactului prin frânare. Însă, în cadrul examinării cauzei, a

fost stabilit că în momentul în care în vizorul inculpatei a apărut victima, aceasta s-

a speriat și nu a frânat, dar a virat volanul la stânga, în direcția pietonului.

Prin urmare, concluziile din raportul de expertiză din 24.05.2017 nu confirmă

nevinovăția inculpatei.

Astfel, a fost constatat că inculpata nu a ținut cont de obligativitatea ce-i

revenea de a determina personal și vizual banda de circulație, nu a prevăzut

posibilitatea apariției unor situații periculoase, nu a întreprins careva acțiuni ce ar fi

sporit siguranța deplasării pe tronsonul dat de drum, reieșind din situația rutieră

complicată (drum îngust, fără marcaj rutier, mișcare în dublu sens), deplasându-se

în împrejurimea unor instituții de stat populate, nu a racordat viteza de deplasare,

astfel încât să-și asigure posibilitatea reală de reacționare și evitare a unor eventuale

situații periculoase, adică nu a manifestat dexteritate în conducere.

Mai mult, inculpata se deplasa la o distanță mai îndepărtată de partea dreaptă

a drumului, fără a ține cont de intervalul de siguranță necesar și în momentul când

în vizorul său a apărut pietonul Cobzac V., care traversa carosabilului de la stânga

la dreapta relativ deplasării unității de transport, nefiind pregătită pentru o astfel de

situație periculoasă, deși situația rutieră o obliga la o prudență deosebită, nu a frânat

pentru a stopa unitatea de transport, nu a asigurat deplasarea automobilului fără a

schimba direcția de mers, s-a speriat și brusc a virat la stânga spre pieton,

tamponându-1 cu partea frontală dreaptă.

Totodată, urmarea prejudiciabilă a infracțiunii se exprimă prin decesul

victimei, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 196D/2616 din

05.02.2016, moartea lui Cobzac V. a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

deschise, contuziei cerebrale, fracturii bazei craniului, hemoragiei externe și interne

și se află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

În același timp, faptul că în urma tamponării de către automobilul de model

„Honda CRV”, condus de inculpată, ce a încălcat prevederile Regulamentului

circulației rutiere, a pietonului, Cobzac V., căruia i-au fost cauzate leziuni corporale

grave, ce au dus la decesul acestuia demonstrează legătura de cauzalitate dintre faptă

și urmarea prejudiciabilă.

La fel, legătura cauzală dintre accidentul rutier și cauza decesului este probată

și prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 196D/2616 din 05.02.2016 și nr.

224/D/2616 din 28.04.2017, prin care s-a constatat că decesul Cobzac V. a survenit

12

drept urmare a leziunilor corporale cauzate prin tamponarea acestuia de automobil,

iar reieșind din localizarea, caracterul morfologic și mecanismul de formare al

leziunilor corporale, în timpul impactului primar posibil, victima era în poziția

ortostatică, orientată cu fața laterală dreapta spre unitatea de transport aflată în

mișcare.

Deci, se atestă că declarațiile succesorului părții vătămate și ale martorilor

sunt veridice, consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului penal, atât în

cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată, fiind în coroborare cu celelalte

probe administrate.

Declarațiile inculpatei privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunii se

combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședința de judecată

Pe lângă aceasta, este nefondată poziția apărării că accidentul rutier s-a produs

ca rezultat al creării unei stări de lipsă de predictibilitate a situației rutiere de către

pieton, fapt care a determinat careva situație de avariere și imposibilitatea

conducătorului auto a evita impactul.

Ori, constituia obligația primordială a inculpatei care conducea mijlocul de

transport, având starea sănătății, inclusiv a vederii, bune, să respecte Regulamentului

circulației rutiere, și anume pct. 45 alin. (1) și (2). Astfel că se consideră că inculpata

putea și trebuia să vadă obstacolul apărut și chiar dacă prin traversarea străzii

neregulamentar, pietonul a încălca regulile de circulație rutieră, inculpata aflându-

se la volanul automobilului, ce este un mijloc de pericol sporit urma să fie atentă la

trafic, să țină cont de situația rutieră, să dea dovadă de dexteritate în conducere, iar

în cazul apariției unor obstacole, să reducă viteza sau să oprească, ceea ce ultima nu

a efectuat, fiind constatat că inculpata nu a frânat.

Totodată, individualizarea pedepsei este un proces personal - rezultat al

propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind un proces

arbitrar, subiectiv, el implicând obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale

și pedepsei penale.

Potrivit art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, ea având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

13

Astfel, scopul pedepsei penale nu este ca aceasta să fie retributivă,

intimidatoare sau vindicativă, în sens că, pedeapsa nu trebuie privită ca „prețul” pe

care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte

un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea

caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu

urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci

realizarea dreptății, inclusiv prin prisma principiilor proporționalității și cel al

echității.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont și de faptul că inculpata a

comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4 ani,

că nu are antecedente penale, nu și-a recunoscut vina, nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și

agravante, a reparat parțial prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate.

Însă, prin raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-2721 din 24.05.2017, vinovăția

inculpatei în comiterea accidentului rutier este diminuată, deoarece ea nu dispunea

de posibilitate tehnică de evitare a tamponării pietonului Cobzac V. folosind

frânarea, circumstanță atenuată de care instanța urmează să țină cont la

individualizarea pedepsei.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, ținând cont de faptul că pedeapsa

penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatei, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acesteia, cât și a altor

persoane, este posibilă prin stabilirea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 4

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, ținând seama de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de examinare a

cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului, străduința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, comportarea sinceră pe parcursul

procesului.

Ori, fiind efectuată o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul acesteia în viața

socială, ținând cont de faptul că pericolul social reprezentat de fapta comisă,

infracțiunea făcând parte din categoria celor grave, luând în considerație că inculpata

a comis infracțiunea din imprudență, are o vârstă tânără, este angajată în câmpul

muncii, instanța de apel conchide că scopul legii penale poate fi atins și fără izolarea

acesteia de societate.

Mai mult, inculpata a comis infracțiunea din imprudență, totodată partea

vătămată, prin acțiunile sale, este și el vinovat de accidentul rutier, ori, a traversat

carosabilul în loc neregulamentar, fără a se asigura.

14

Totodată, orice participant la trafic, respectând el însuși regulile de circulație

rutieră, este în drept să se aștepte că și ceilalți participanți la trafic să respecte regulile

de circulație rutieră.

Însă, conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 20 din

08.07.1999, nu poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere

penală în cazul în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în cazul

în care regulile circulației rutiere au fost încălcate și de pietonul pătimit.

Deci, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei

convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și

forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără

executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care

s-a întemeiat concluzia ei.

Prin urmare, ținând cont de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatei,

urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, precum și cel din înainte

și după săvârșirea infracțiunii incriminate, în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei, corijarea și reeducarea acesteia este posibilă fără izolarea

de societate, aplicând pedeapsa cu închisoarea, instanța a ajuns la concluzia că

scopul pedepsei penale poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă, conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-

i șansa de a-și corecta comportamentul în sensul respectării legii penale.

Astfel, pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune și, în circumstanțele în care,

infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave, iar art. 90 Cod penal permite

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru această categorie de

infracțiuni, inculpatei, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, urmează a-i fi stabilită pedeapsa cu închisoare pe

un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Deci, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea

criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

În același timp, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. Iar o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

15

Pe lângă aceasta, prin acțiunea civilă, succesorul părții vătămate, Cobzac N.,

a solicitat încasarea din contul inculpatei a prejudiciului material în sumă de 2000

lei, moral în mărime de 800.000 lei, a sumei de 3000 lei lunar pentru întreținerea

copiilor minori a victimei decedate și a cheltuielilor de asistență juridică.

In acest sens, instanța de fond corect a conchis că pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, judecarea cauzei trebuie amânată pentru

stabilirea circumstanțelor referitor la veniturile inculpatei, compania de asigurări

cu care avea încheiat contract de asigurare etc., urmează a fi admisă în principiu

acțiunea civilă înaintată de Cobzac N. către Litvin I. în partea încasării prejudiciului

material.

În același timp, este parțial întemeiată cerința succesorului părții vătămate și

avocatului Veaceslav Brăteanu privind încasarea prejudiciul moral în mărime de

800.000 lei.

Potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil (în vigoare la data apariției raportului

juridic), mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către

instanța de judecată în funcție ie caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Instanțele judecătorești, la determinarea mărimii compensației pentru

prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în considerație atât aprecierea subiectivă

privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele

obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: importanța vitală a drepturilor

personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea

locuinței, secretul personal și familial, onoarea, demnitatea și reputația profesională

etc.); nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a suferințelor psihice sau

fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării corporale, decesul persoanelor

apropiate (rudelor, pierderea sau limitarea capacității de muncă etc.); felul vinovăției

(intenția, imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru

repararea prejudiciului moral este necesară prezența ei.

Astfel, prejudiciul moral încasat de instanța de fond în sumă de 80.000 lei este

prea mic, iar suma de 800.000 lei, solicitată de succesorul părții vătămate, este

neproporțională cu suferințele cauzate succesorului părții vătămate și exagerată în

raport cu circumstanțele cauzei.

Prin urmare, instanța de apel, suma de 100.000 lei este echitabilă pentru

repararea prejudiciului moral, pentru suferințele fizice și psihice suportate de

succesorul părții vătămate Cobzac N.

Totodată, cheltuielile solicitate de acuzare reprezintă cheltuieli obișnuite,

suportate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar

pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate,

nefiind generate de comportamentul inculpatei pe durata urmăririi penale, fiind

neîntemeiată solicitarea privind stabilirea obligației de compensare a acestor

cheltuieli din contul inculpatei.

16

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei și menținerea

sentinței în latura pedepsei.

Recurentul a invocat că la stabilirea pedepsei inculpatei, instanța de apel a

omis faptul că infracțiunea comisă s-a soldat cu decesul unei persoane, nefiind

indicate motivele condamnării cu suspendarea condiționată, conform art. 90 Cod

penal.

Mai mult, inculpata nu a perceput gravitatea faptei săvârșite, astfel că

reeducarea și încadrarea ei în societate urmează a fi efectuată prin privare de

libertate, aceasta fiind o pedeapsă proporțională faptei comise.

Totodată, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpata a comis

accidentul rutier fiind în stare de ebrietate alcoolică.

Ori, actualmente a căpătat o amploare deosebită comiterea infracțiunilor de

acest gen de către conducătorii auto, fapt ce condiționează majorarea infracțiunilor

dina ceastă categorie.

Instanța de apel, nu a ținut cont de raportul circumstanțelor atenuante, care

lipsesc la caz, și a celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsa redusă

până la minimul prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă atunci când s-a

constatat un cumul de circumstanțe atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Veaceslav Brăteanu, în numele

succesorului părții vătămate Cobzac Natalia, în care solicită casarea hotărârilor

adoptate în latura civilă, privind prejudiciului material și moral.

Recurentul a indicat că instanța de apel, refuzând satisfacerea integrală a

pretențiilor de ordin material și moral înaintate de succesorul părții vătămate Cobzac

N., nu a constatat care este starea materială a inculpatei și posibilitatea acesteia de a

acoperi întregul prejudiciu material și moral solicitat și nu a indicat probele pe care

își întemeiază soluția, iar instanța de apel a creat impresia că succesorul părții

vătămate nu a fost auzit și nu a fost luat în serios, iar nerealizarea acestor sarcini

constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 alin. (1)

din CEDO.

Astfel, instanța de apel nu și-a motivat suficient soluția în latura civilă, în

partea încasării prejudiciului moral.

Ori, Cobzac N. a rămas fără soț, iar doi copii au rămas fără tată, în urma

infracțiunii comise de inculpată, care nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de

înmormântare, iar suma prejudiciului moral încasat este inechitabilă și incapabilă să

compenseze pierderea soțului și tatălui a doi copii minori.

Prin urmare, prima instanță nu a respectat prevederile legale la adoptarea unei

soluții întemeiate în latura civilă, pronunțând o hotărâre pripită prin care a dispus

încasarea din contul inculpatei în beneficiul succesorului părții vătămate a

prejudiciului moral în mărime de 80.000 lei, conform acțiunii civile fiind solicitată

o sumă mult mai mare.

Totodată, victima a fost soțul lui Cobzac N. și tatăl a doi copii minori, iar

Cobzac N. a indicat în susținerea pretențiilor de ordin moral că decesul soțului i-a

17

provocat suferințe de ordin psihic, care s-au manifestat și continuă a se menține sub

forma depresiei. Deoarece victima nu mai poate fi reîntoarsă la viață s-au substituită

cu altă persoană, iar decesul acestuia a lăsat o amprentă gravă de ordin emoțional,

succesorul părții vătămate a evaluat daunele morale la suma de 800 000 lei.

Deci, suma prejudiciului material și moral solicitată de către succesorul legal

al părții vătămate reprezintă o justă și echitabilă satisfacție a prejudiciului material

și moral suferit de reclamantă, ca urmare a decesului victimei, evenimente care au

produs suferințe psihice incomensurabile și care în esență sunt de natură perpetuă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

5.2. Avocatul Marian Babără, la fel, a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie achitată.

Recurentul a invocat că a fost stabilit cert că victima traversa strada

neregulamentar, fără a se asigura, de după in obstacol vizual, situație în care

inculpata nu putea să-și dea seama că aceasta va constitui un obstacol pentru ea.

Aceste concluzii se întemeiază și pe raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-2721

din 24.05.2017, potrivit căruia, inculpata nu dispunea de posibilitate tehnică de

evitare a tamponării pietonului folosind frânarea.

Cu toate că inculpata recunoaște fapta de are este învinuită, aceasta nu

recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii. Astfel, inculpata a declarat că până la

impact nu a văzut victima când se deplasa pe partea carosabilă, această poziție fiind

confirmată și prin procesul-verbal de examinare a locului accidentului, din care nu

se atestă urme de frână, precum și prin declarațiile martorilor oculari că nu s-au auzit

sunete de frânare bruscă. Ori, aceste circumstanțe, în context cu starea tehnică bună

a automobilului, confirmă că inculpata nu a văzut obstacolul apărut în calea ei și nu

a putut întreprinde nici o acțiune pentru a-l evita.

În aceste împrejurări nu sunt incidente prevederile pct. 45 alin. (2) din

Regulamentul circulației rutiere care se aplică doar în cazul în care șoferul observă

obstacolul.

Totodată, inculpatei nu-i poate fi incriminată nici încălcarea prevederilor pct.

45 alin. (2) din Regulamentul circulației rutiere, fiind stabilit că aceasta conducea

un automobil în stare tehnică bună, viteza era regulamentară, carosabilul era liber,

având posibilitatea efectivă de deplasare, conștientizând că în apropierea locului

tamponării nu sunt amplasate treceri de pietoni, iar iluminarea naturală îi permitea

să vadă bine partea carosabilă.

Potrivit art. 20 Cod penal, fapta se consideră săvârșită fără vinovăție dacă

persoana care a comis-o nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile și nici

nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

Astfel, inculpata nu și-a dat seama că va săvârși accidentul, deoarece nu a

văzut victima, nu își dădea seama despre consecințele acestui accident și, aflându-

se la volan, nu acționa în direcția comiterii unui accident, având ca scop deplasarea

sa pe partea carosabilă cu stricta respectare a cadrului legal. Inculpata nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile și nici nu trebuia sau nu putea să le

18

prevadă, or, circula pe banda sa de pe partea carosabilă a drumului, unde nu trebuie

și nu pot să se afle pietoni. Dacă inculpata ar fi observat victima, ar fi întreprins toate

măsurile necesare evitării tamponării ei, chiar dacă aceasta traversa drumul într-un

loc nepermis. Prin urmare, este o cauză imprevizibilă, ce se datorează imprudenței

victimei, care s-a aruncat brusc în fața automobilului.

Ori, victima a încălcat flagrant prevederile Regulamentului circulației rutiere

și a traversat strada într-un loc nepermis, neasigurându-se de posibilitatea efectuării

acestei acțiuni, ce necesită a fi luată în considerație cu lipsa vinovăției inculpatei în

comiterea accidentului.

Pe lângă aceasta, inculpata, nefiind obligată, dar dând dovadă de bună

credință, conștientizând că fapta sa lipsită de vinovăție a adus suferințe familiei

decedatului, a susținut-o financiar pe soția acestuia.

Instanțele de fond și de apel au ignorat aceste împrejurări și eronat au indicat

că inculpata nu a prezentat probe în vederea confirmării nevinovăției sale. Or,

procesul penal presupune că organul de urmărire penală este obligat să administreze

probe ce confirmă vinovăția, iar inculpata a indicat că aceste probe confirmă lipsa

vinovăției sale.

Mai mult, instanța de apel a accentuat elementele art. 20 Cod penal, însă le-a

interpretat eronat ca fiind circumstanțe atenuante.

Circumstanțele cauzei generează doar concluzia că inculpata conducea un

automobil fără defecțiuni tehnice, se afla într-o stare fizică bună, se deplasa

regulamentar, manifesta dexteritate în conducere, iar la un moment, la o distanță

foarte mică, i-a apărut în cale victima, fără a avea posibilitatea de a frâna.

Prin urmare, se atestă lipsa vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii

incriminate, ce coroborează cu prevederile art. 20 Cod penal, care stabilește că fapta

se consideră săvârșită fără vinovăție dacă persoana care a comis-o nu își dădea seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea

survenirii urmărilor prejudiciabile și nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

Deci, inculpata nu și-a dat seama că va săvârși accidentul, deoarece nu a avut

posibilitatea fizică și tehnică să evită impactul, nu a văzut pietonul și nu își dădea

seama despre consecințele acestui accident, iar, aflându-se la volan, ea nu acționa în

direcția comiterii unui accident, având ca scop deplasarea pe partea sa carosabilă, cu

stricta respectare a cadrului legal. Inculpata nu a prevăzut posibilitatea survenirii

urmărilor prejudiciabile și nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă, or, circula pe

banda sa de pe partea carosabilă a drumului, unde nu trebuie și nu pot să se afle

pietoni. Dacă inculpata ar fi observat victima, ar fi întreprins toate măsurile necesare

evitării tamponării ei, chiar dacă aceasta traversa drumul într-un loc nepermis. Prin

urmare, este o cauză imprevizibilă, ce se datorează imprudenței victimei, care, fiind

în stare avansată de ebrietate, s-a angajat în traversarea drumului într-un loc

nepermis, ignorând transportul care circula.

Totodată, potrivit practicii Curții Supreme de Justiție, și anume, dosarul nr.

1ra-34/2020, în cauza penală în privința lui Liubii I., persoana nu poate fi

recunoscută vinovată dacă victima traversa neregulamentar strada, iar șoferul nu

dispunea de timp suficient pentru a reacționa la aceste acțiuni ilegale.

19

Cu toate că apărarea a invocat mai multe argumente și probe care

demonstrează lipsa vinovăției inculpatei, instanțele de fond și de apel au omis aceste

argumente și probe, nu s-au pronunțat asupra lor și nu le-au combătut, ignorând lipsa

posibilității fizice a inculpatei de a evita accidentul. Ori, această imposibilitate nu a

fost combătută de instanțele de judecată prin alte dovezi, iar probele acuzării, care

confirmă poziția apărării, au fost puse la baza concluziei de condamnare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

12), 16) Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă următoarele împrejurări.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul avocatului Marian Babără este fondat în

drept pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 16) Cod de procedură penală care prevăd

următoarele temeiuri - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior

de către Curtea Supremă de Justiție (pct. 5.2. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul hotărârilor atacate,

20

asupra căror motive concrete invocate în apelul apărării nu s-ar fi pronunțat instanța

de apel și care ar fi esența circumstanțelor și erorile de drept că hotărârile atacate nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, dar raportată la exigențele din art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care ar

fi afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită și care ar fi în asemenea caz cea corectă, norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior

de către Curtea Supremă de Justiție, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5.2. din decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțe invocate în recursul ordinar al

avocatului Marian Babără, în care în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept

și clar definite (pct. 5.2. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor ei infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatei,

succesorului părții vătămate, Cobzac N., ale martorilor Trocin A., Chizima G.,

Rîmari G. și Donica M., procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier

din 08.12.2015 cu anexele, planșa fotografică și schița accidentului rutier, procesul-

verbal de verificare a declarațiilor inculpatei la locul infracțiunii din 26.02.2016,

raportul de expertiză medico-legală nr. 196D/2616 din 05.02.2016, privind decesul

lui Cobzac V., raportul de expertiză medico-legală nr. 224/D/2616 din 28.04.2017,

potrivit cărui în timpul impactului primar posibil, victima Cobzac V. era în poziția

ortostatică, orientată cu fața laterală dreapta spre unitatea de transport aflată în

21

mișcare, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele indicând detaliat motivele pentru care a

respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, probele administrate pe caz

demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatei a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu jurisprudența națională,

potrivit cărei, nu poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de răspundere

penală în cazul în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar și în cazul

în care regulile circulației rutiere au fost încălcate și de către pătimit. Asemenea

împrejurări pot fi luate în considerație de către instanța judiciară doar ca

circumstanțe atenuante (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 08.07.1999, nr.20 - Despre practica

judiciară cu privire la aplicarea legislației, la examinarea cauzelor penale, referitoare la încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau exploatare a mijloacelor de transport, pct. 6.).

Ori, în speță este constatat că victima traversa strada într-un loc nepermis,

adică neregulamentar, iar potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

2721 din 24.05.2017 (vol. 1, f.d. 187), inculpata nu a dispus de posibilitate tehnică de

a evita tamponarea pietonului folosind frânarea.

Însă, probele administrate și enunțate supra, inclusiv declarațiile inculpatei că

s-a speriat și a virat la stânga, adică spre victimă și direcția de contrasens, tamponând

victima și continuând deplasarea cu ea pe capotă până a părăsit carosabilul,

parcurgând și o porțiune din acostament, dovedesc indubitabil că decesul victimei

este legat cauzal de încălcarea anume de către inculpată a prevederilor pct. 39.1),

42.1), 45.1) ale Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea de

Guvern nr. 357 din 13.05.2009.

Pe lângă aceasta, cu referire și la circumstanțele invocate în recursul ordinar

al procurorului (pct. 5. din decizie), se atestă că la stabilirea pedepsei, instanța de apel

just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

22

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate inculpatului.

În această consecutivitate și în cazul în care în rechizitoriu este indicat că

„circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal nu au fost stabilite”, iar

afirmațiile recurentului că inculpata: „a comis accidentul rutier fiind în stare de

ebrietate alcoolică” (pct. 5. din decizie) nu i-au fost imputate prin rechizitoriu, nici

invocate și dovedite de acuzator în cadrul judecării cauzei, când potrivit

jurisprudenței naționale în cazul în care regulile circulației rutiere au fost încălcate

și de către pătimit, asemenea împrejurări pot fi luate în considerație de către instanța

judiciară ca circumstanțe atenuante (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 08.07.1999, nr.20 -

Despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației, la examinarea cauzelor penale, referitoare la

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau exploatare a mijloacelor de transport, pct. 6.),

instanța de apel just a ținut cont că inculpata a săvârșind o infracțiune gravă, dar din

imprudență, neavând antecedente penale, având o vârstă tânără și fiind încadrată în

câmpul muncii, a recuperat pre cheltuielile funerare, deci nu prezintă pericol pentru

societate, luându-se în considerare și că victima traversa strada în loc interzis,

nedestinat trecerii pentru pietoni, întemeiat concluzionând că corectarea și

reeducarea ei este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, pentru o perioadă de probațiune, potrivit art. 90 Cod

penal.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

acesteia, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului

în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea

unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei penale aplicate inculpatei (pct. 5., 5.2. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

23

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei penale, în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2.-5., 5.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de acuzare și apărare

(pct. 5., 5.2. din decizie), că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care

se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare vizate

sunt neîntemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt neîntemeiate, recursurile procurorului și avocatului

Marian Babără urmează a fi respinse ca inadmisibile.

În al treilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător. În conformitate cu art. 225 alin.(3),

220 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 1423 Cod civil, odată cu soluționarea

cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă. Hotărîrea

privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. La

evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de

judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind

acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil. Mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. Conform art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

24

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) concluzia că: „instanța de fond corect a conchis că pentru a stabili exact

suma despăgubirilor cuvenite părții civile, judecarea cauzei trebuie amânată

pentru stabilirea circumstanțelor referitor la veniturile inculpatei, compania de

asigurări cu care avea încheiat contract de asigurare, etc., urmează a fi admisă în

principiu acțiunea civilă înaintată de Cobzac N.”, este absolut neîntemeiat, deoarece

stabilirea circumstanțelor referitor la veniturile inculpatei, compania de asigurări

cu care avea încheiat contract de asigurare, etc., este posibilă în procedura penală

și în cadrul judecării cauzei penale, cu atragerea persoanelor civilmente

responsabile, iar instanțele nu au efectuat nicio acțiune în acest sens, în materialele

cauzei lipsind și dovada contractului de asigurare vizat;

b) nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 1423 Cod civil, ori,

prejudiciul moral încasat în mărime de 100.000 lei nu este adecvat și proporțional

caracterului și gravității suferințelor psihice cauzate succesorilor persoanei

vătămate, legate de decesul soțului, părintelui și întreținătorului a doi copii minori,

gradului de vinovăție al inculpatei, împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele

infracționale, cât și gravitatea consecințelor survenite, inclusiv cele reproduse la pct.

2., 3.2., 4. și 5.1. din decizie.

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat apelurile

avocatului Veaceslav Brăteanu și succesorului părții vătămate, Cobzac Natalia, în

condițiile legii și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția în latura civilă.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului avocatului Veaceslav Brăteanu, casării deciziei

contestate în partea încasării din contul lui Litvin Irina în beneficiul lui Cobzac

Natalia a prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei, cât și în partea privind

menținerea sentinței în partea soluției de admitere în principiu a acțiunii civile

înaintată de Cobzac Natalia către Litvin Irina în partea încasării prejudiciului

material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă, și dispunerea rejudecării cauzei în aspectul vizat de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

25

D E C I D E :

respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și de avocatul Marian

Babără, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie

2020, în privința inculpatei Litvin Irina xxxx.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Veaceslav Brăteanu, în numele

succesorului părții vătămate Cobzac Natalia, casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2020, în privința inculpatei Litvin Irina xxxx,

în partea încasării din contul lui Litvin Irina în beneficiul lui Cobzac Natalia a

prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei, cât și în partea privind menținerea

sentinței în partea soluției de admitere în principiu a acțiunii civile înaintată de

Cobzac Natalia către Litvin Irina în partea încasării prejudiciului material, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, și

dispune rejudecarea cauzei în partea vizată, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi

atacată, fiind pronunțată integral la 11 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

26