1ra-104/2020 — art.264 alin.3 lit.a, b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.3 lit.a, b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
1ra-104/2020 — art.264 alin.3 lit.a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-104/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 septembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte –Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul
ordinar declarat de către avocatul David Larisa în numele părții vătămate și
civile Lungu Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 aprilie 2019 și a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni
din 15 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui
Damaschin Anatolie xxxx, născut la
xxxxx, originar și domiciliat în
or.xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: de la 04.01.2016 – până la 15.11.2018;
instanța de apel: de la 04.12.2018 – până la 16.04.2019;
instanța de recurs ordinar: de la 17.07.2019 – până la 15.09.2020.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,
legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 15 noiembrie
2018, inculpatul Damaschin Anatolie a fost recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, fiindu-i stabilită
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, în
penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 3 (trei) ani.
În baza art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei numite inculpatului Damaschin Anatolie pe un termen de
probă de 3 (trei) ani, fiind obligat inculpatul Damaschin Anatolie să nu-și
schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.
S-a admis parțial acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral
înaintată de către Lungu Ștefan, fiind încasat prejudiciul moral de la
Damaschin Anatolie în suma de 15 000,00 (cincisprezece mii lei).
1
Acțiunea civilă înaintată de Lungu Ștefan privind încasarea prejudiciului
material s-a admis parțial, cu dispunerea încasării a prejudiciului material în
mărime de 31 173,28 (treizeci și unu mii o sută șaptezeci și trei lei și 38 bani) și
a sumei de 379,72 (trei sute șaptezeci și nouă lei 72 bani) lunar până la anularea
invalidității din contul “Moldasig” SA.
A fost încasat din contul lui Damaschin Anatolie în beneficiul părții
vătămate Lungu Ștefan suma de 7000,00 (șapte mii) lei, cu titlul pentru
asistență juridică.
Pentru a dispune astfel prima instanță, în sentință a constatat că,
Damaschin Anatolie, pe data de 17 mai 2014 aproximativ între orele 22:00-
22:40, conducând a/m de model xxxx cu n/î xxxx pe traseul Chișinău - Reni M
3 Km.30, manifestând sine încredere sporită, nu a tratat cu seriozitate
conducerea mijlocului de transport, astfel încât a încălcat prevederile art. 45
alin. (1) lit. (a,b,c,d,) al Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează
expres că, conducătorul mijlocului de transport, trebuie să conducă vehiculul
în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea
psihofiziologică ce influențează/atenția și reacția, dexteritatea în conducere,
care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului
și particularitățile încărcăturii, situația rutieră, totodată, ignorând cerințele
punctului (1) pct. 39 RCR care prescrie că prealabil începerii deplasării,
reîncolonării sau a altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul
trebuie să se asigure că această manevră va fi în siguranță și nu va crea
obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, ignorând și cerințele punctului 1
lit.(a,b) pct.40 a RCR, care stipulează că înaintea virării la stânga sau întoarcerii,
conducătorul de vehicul trebuie: să se apropie din timp de axa drumului, în
cazul circulației dublu sens, sau de marginea stingă a carosabilului cu
circulația în sens unic; să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și
urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor, nu a
apreciat corespunzător situația creată, condițiile rutiere, nu s-a asigurat, nu a
cedat trecerea și s-a tamponat frontal cu a/m de model xxxx cu n/î xxxx, condus
de cet. Lungu Ștefan, care avea în calitate de pasageri pe cet.xx xxxx și xxx, în
rezultatul impactului pasagerii, xxx xx, xxxx, au fost transportați și internați la
IMSP CNSPMU, unde ca consecință a leziunilor primite, iar xxxx la data de
18.05.2014, a decedat.
Ca consecință al impactului produs xxxx s-a ales conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 1745/D din 06.08.2014 cu fractura deschisă a
condilului lateral a osului femoral drept cu deplasarea fragmentelor, fractura
metafizo-epifizară a osului tibial drept, cu cominuție și deplasare și fractură
deschisă a rotulei drepte, fractura femurului stâng 1/3 medie cu deplasarea
fragmentelor, hematom a intestinului gros la nivelul mezocolonului transvers,
contuzie pulmonară bilaterală, hematom a coapsei drepte. Aceste leziuni au
2
fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,
posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în
baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.
Moartea cet. xxxx conform raportului de expertiză medico- legală nr.
74/1011 D din 19.08.2014 s-a constatat că a survenit în rezultatul asfixiei
mecanice apărute ca urmare a edemului pronunțat și revărsatelor sangvine
pronunțate în laringe-consecință a traumei închise a gâtului.
La examinarea cadavrului cet. xxxx și a datelor documentelor medicale
s-au constatat următoarele leziuni corporale: traumă crinio-cerebrală deschisă
manifestată prin echimoze și excoriații pe față, hemoragii în țesuturile moi
pericraniene, fractura oaselor scheletului facial și a osului frontal, traumă
închisă a gâtului manifestată prin excoriație pe gît, hemoragii difuze în
țesuturile moi ale gâtului, edem pronunțat și revărsate sangvine pronunțate
infiltrative în glotă, coardele vocale și membrana tirohioidă, fractura osului
hioid și cartilajului tiroid însoțite de semne general asfictice, traumă toracică
închisă manifestată prin echimoză pe trunchi, fractura coastelor 1,2,3,4,5,6-pe
dreapta și 2,3,4,5,6-pe stânga, hemoragii în țesuturile moi adiacente, echimoze
și excoriații pe membre, fractura oaselor mâinii drepte-leziuni ce au fost
produse intra vital, cu nu mai mult de 12 ore până la deces, la acțiunea
traumatică a unui (-or) obiect (-e) contondent(-e) dur (-e), posibil în timpul și
circumstanțele indicate (accident rutier), prezintă pericol pentru viață și
conform acestui criteriu în ansamblu se califică ca vătămări corporale grave,
care au legătură directă cu instalarea decesului xxxx s-a ales conform
raportului de expertiză medico- legală nr. 1397/D din 24.06.2014 cu fractura
arcului zigomatic și peretele lateral al orbitei stângi, hematom periorbital pe
stânga, excoriații a feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a
unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,
condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu
se califică ca vătămare ușoară.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate Damaschin Anatolie a săvârșit
cu bună știință infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal
– încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămarea gravă
a integrității corporale și a sănătății unei persoane, precum și a cauzat decesul
altei persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
- procurorul în Procuratura r-nul Ialoveni, Danu Vasile, prin care a
solicitat casarea sentinței, emiterea unei decizii potrivit căreia Damaschin
Anatolie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, cu aplicarea în privința ultimului a
prevederilor art. 79 Cod penal, și în baza acestei Legi, a stabili o pedepasă sub
3
formă de amendă în mărime de 10 000 unități convenționale, în rest sentința să
fie menținută fără modificări.
- avocatul Dodon Victor în numele inculpatului Damaschin Anatolie
prin care a solicitat casarea sentinței, emiterea unei deciziei prin care să fie
încetat procesul penal în privința lui Damaschin Anatolie, în temeiul art.2 din
Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, nr. 210 din 29.07.2016.
- avocatul David Larisa în interesele părții vătămate Lungu Ștefan prin
care a solicitat casarea sentinței contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri
prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare cu
executare reală a pedepsei cu aplicarea unei pedepse echitabile în
corespundere cu prevederile art.7,75 Cod penal; admiterea integrală a acțiunii
civile potrivit cerințelor înaintate în acțiunea inițială și de concretizare, expuse
și solicitate, inclusiv cu admiterea încasării integrale a prejudiciului moral în
mărime de 100 000 lei, cu luarea măsurilor asigurătorii pentru asigurarea
acțiunii civile și repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune prin punerea
sub sechestru a conturilor și depozitelor bancare, bunurilor mobile și imobile
ce aparțin inculpatului Damaschin Anatolie sau constituie cotă parte
proprietate comună a soților sau familiei.
3.1. În motivarea cererii de apel procurorul a indicat că:
- deși instanța de fond a aplicat față de inculpatul Damaschin Anatolie o
pedeapsă mai aspră decât ce-a solicitată de acuzare și anume închisoare pe un
termen de 4 ani cu suspendarea condiționată pe un termen de 3 ani, o astfel de
pedeapsă nu va asigura atingerea scopului pedepsei, respectiv suspendarea
condiționată nu se va răsfrânge negativ asupra inculpatului, fiind de părere că
o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c, ar fi una mai efectivă,
iar statul în astfel de condiții nu va suporta cheltuieli nejustificate;
- 3.2. În motivarea cererii de apel avocatul Dodon Victor în numele inculpatului
Damaschin Anatolie a indicat că:
- inculpatul Damaschin Anatolie a solicitat în scris, exprimându-și acordul
la încetarea procesului penal intentat împotriva sa în legătură cu aplicarea
Legii privind amnistia, nr.210 din 29.07.2016, motivând că fapta a fost comisă
până la adoptarea Legii, manifestă căință sinceră, specificând că articolul
incriminat lui nu cade sub incidența art. 10 al Legii privind amnistia;
- prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărit Damaschin
Anatolie, respectiv prejudiciul moral a fost reparat părților vătămate integral;
- inculpatul Damaschin Anatolie a restituit părții vătămate prejudiciul
moral în mărime de 50 000 lei, prin achitarea costului protezei aplicate părții
vătămate Lungu Ștefan, fapt confirmat de către soția acestuia Lungu
Efrosenia, inclusiv inculpatul i-a achitat părții vătămate cu titlul de prejudiciu
cauzat în urma infracțiunii, de 1500 euro, sumele care urmau a fi luate în calcul
4
de către instanța de judecată, fără a se dispune încasarea prejudiciului moral
în sumă de 15 000 lei.
- inculpatul a recuperat integral prejudiciul cauzat și pentru decesul lui
xxx, fără ca reprezentantul părții vătămate să înainteze careva pretenții;
- repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier
revine companiei de asigurări “Moldasig” SA cu care Damaschin Anatolie la
data producerii accidentului deținea contract de răspundere civilă obligatorie
și pe care compania este gata să-l achite păgubitului Lungu Ștefan, prejudiciu
care nicidecum nu poate fi reparat dublu atît de Damaschin Anatolie, cît și de
companie, precum pretinde xxx;
- inculpatul Damaschin Anatolie a recunoscut vina în întregime, o bună
parte din vină în producerea accidentului rutier o posedă Lungu Ștefan,
conducătorul automobilului VAZ 21093 implicat în accident, iar Damaschin
Anatolie ar putea să fie achitat;
- inculpatul a efectuat manevra de întoarcere pe banda de sens opus, în
loc special destinat întoarcerii, specificând că deși a ieșit pe banda opusă,
văzând că se deplasează alt automobil a stopat pentru a-l ceda trecerea
automobilului cu prioritate, acesta având suficient loc de a se reîncolona pe
prima bandă, drumul pe care urma să iasă este cu două benzi de circulație într-
o direcție;
- pe această porțiune de drum era suficient loc pentru Lungu Ștefan pentru
a evita impactul, invocând în acest sens și declarațiile martorului Gîrleanu
Tudor, care a confirmat și faptul că banda de alături din aceeași direcție era
liberă, respectiv Lungu Ștefan avea suficient loc pentru a nu îl încurca în
deplasare;
- Lungu Ștefan ar fi încălcat regulile circulației rutiere și anume pct.42
alin.(2), 43 alin.(1) lit.a), alin. (3), 45, 46 din Regulament, iar în contextul dat,
când însăși partea vătămată Lungu Ștefan a încălcat aceste prevederi din
Regulament, se poate vorbi despre vinovăția sa în producerea accidentului, ori
responsabilitatea reciprocă a ambilor participanți la trafic, dar nu numai a lui
Damaschin Anatolie, sunt circumstanțe ce urmează a fi luate în calcul și la
stabilirea gradului prejudiciului moral cauzat.
3.3. În motivarea cererii de apel avocatul David Larisa în interesele părții
vătămate Lungu Ștefan a indicat că:
- instanța de judecată corect a constatat vinovăția lui Damaschin Anatolie
în săvârșirea infracțiunii incriminate și l-a condamnat, însă la stabilirea
pedepsei, instanța de judecată nemotivat și neîntemeiat a aplicat în privința
inculpatului prevederile art.90 Cod penal;
- circumstanțele invocate de instanță ca atenuante nu pot fi nicidecum
considerate și atribuite la categoria circumstanțelor atenuante, mai mult ca atît
nici nu pot servi temei de aplicare a prevederilor art.90 CP, inclusiv specifică
5
că inculpatul nu a reparat nici parțial prejudiciul părții vătămate, așa cum
reține greșit instanța;
- instanța de fond greșit, neîntemeiat și subiectiv a aplicat prevederile
art.90 Cod penal, nu a ținut cont și apreciat circumstanțele cazului, persoana
celui vinovat, de criteriile generale de individualizare a pedepsei și nu a stabilit
o pedeapsă echitabilă lui Damaschin Anatolie în conformitate cu prevederile
art.7,61, 75 CP care ar duce la corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni;
- inculpatul pe parcursul examinării cauzei având un comportament
arogant față de partea vătămată și soția acestuia care este și reprezentantul
acestuia necerându-și scuze, nedorind să susțină material partea vătămată care
permanent suporta cheltuieli, refuzând să restituie careva sumă a prejudiciului
nici moral și nici material, nici măcar nu a încercat să-și ceară scuze sau să
manifeste în careva mod căință sau să declare că se căieste;
- infracțiunea comisă se atribuie la categoria celor grave, au suferit 3
persoane dintre care una a decedat, iar Lungu Ștefan a primit leziuni grave
periculoase pentru viață, fiind în comă și ca urmare rămânând invalid și cu
handicap locomotor pe toată viața, fiind țintuit în scaun cu roțile, inculpatul cu
nepăsare încâlcînd prevederile Regulamentului circulației rutiere, care s-a
soldat cu consecințe nereparabile, pentru care, în opinia părții apelante, ar
urma să-i fie stabilită o pedeapsă echitabilă cu închisoare cu executare;
- deși în sentința de condamnare, instanța de fond a indicat, că la stabilirea
pedepsei a ținut cont de gravitatea faptei săvârșite, motivul acesteia, de
persoana inculpatului, circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, condițiile de viață a inculpatului,-
de fapt nu a ținut cont, le-a apreciat subiectiv, astfel neîntemeiat și nemotivat,
a aplicat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, condamnîndu-1 cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, pedeapsă care nu va atinge
scopul legii penale;
- în rezultatul săvârșirii faptei infracționale de inculpatul Damaschin
Anatolie, Lungu Ștefan a devenit invalid și a pierdut capacitatea de muncă, a
suportat prejudiciul fizic, material și moral, consecințele cărora le suportă în
prezent și care vor fi suportate și pe viitor ca rezultat al leziunilor cauzate prin
infracțiune;
- despăgubirile materiale urmează a fi încasate de la inculpatul
Damaschin Anatolie în volumul despăgubirilor nerecuperate de compania de
asigurare cît și de la compania SA “Moldasig” în volumul despăgubirilor
prescrise contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă;
- după accidentul rutier, Lungu Ștefan a fost spitalizat la CNSPMU
următoarele perioade conform copiilor extraselor medicale anexate și anume:
23 iunie 2014 dintre care de la 18 mai pînă la 21 iunie-34 zile în secția de
6
reanimare-anexă extras medical; 16 iulie 2014 dintre care de la 25 iunie până la
01.07 iulie-6 zile în secția de reanimare - anexă extras medical. Ulterior, pentru
următoarele perioade 05 august 2014-28 august 2014, 29 august 2014 – 19
septembrie 2014, 13 octombrie 2014 – 30 octombrie 2014, 04 decembrie 2014 –
10 decembrie 2014, 15 decembrie 2014 -31 decembrie 2014, 19 februarie 2015 –
10 martie 2015, în această perioadă au fost procurate medicamente, preparate,
achitate servicii medicale, obiecte de igiena, cartele de reîncărcare telefonice
pentru a contacta cu bolnavul Lungu Ștefan și persoana care îngrijea, alimente
pentru persoana care îngrijea de acesta, conform bonurilor de plată anexate în
sumă de 21 638 lei;
- partea vătămată Lungu Ștefan, are necesitate de îngrijire din partea altei
persoane, fiind imobilizat, iar deoarece soția acestuia fiind angajată în câmpul
muncii, este nevoită să achite lui Ghilescu Ion 1500 lei lunar pentru îngrijirea
soțului și efectuarea lucrărilor prin gospodărie pe care le făcea Lungu Ștefan
până la accident, circumstanțe din care solicită dispunerea încasării sumei de
1500 lei lunar, începând cu 18 mai 2014 până la data pronunțării hotărârii
definitive, în sumă totală proporțională numărului de luni a perioadei, precum
și pe viitor în rate lunare câte 1500 lei, deoarece acesta neputându-se deplasa
de sine stătător are nevoie de îngrijire permanentă din partea unei alte
persoane;
- inculpatul a acționat în mod ilicit și este obligat să repare prejudiciul
patrimonial, în legătură cu vătămarea sănătății, inclusiv încasarea venitului
ratat;
- instanța de judecată nu s-a expus asupra pretențiilor privind aplicarea
sechestrului asupra conturilor și depozitelor bancare, bunurilor mobile și
imobile ce aparțin inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie
2019, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către procurorul în
Procuratura r-lui Ialoveni, Danu Vasile și de către avocatul Dodon Victor în
numele inculpatului Damaschin Anatolie.
A fost admis parțial apelul avocatului David Larisa în numele părții
vătămate Lungu Ștefan împotriva sentinței Judecătoriei Hâncești, sediul
Ialoveni din 15 noiembrie 2018, în cauza penală privind condamnarea lui
Damaschin Anatolie în baza art. 264 alin.(3) lit. a), b) Cod penal și s-a casat
sentința în partea acțiunii civile și anume a prejudiciului moral în beneficiul lui
Lungu Ștefan, și s-a pronunțat în această parte o nouă hotărâre prin care:
A fost încasat de la Damaschin Anatolie, în beneficiul lui Lungu Ștefan
prejudiciul moral în sumă de 70 000 (șaptezeci mii) lei.
În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței atacate.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut următoarele:
instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4)
7
Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei
potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au
fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce
condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă
situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.
Instanța de fond corect a constatat că prin acțiunile sale, inculpatul a
comis infracțiunea prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal - în
călcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă
a integrității corporale și a sănătății unei persoane, precum și decesul unei alte
persoane, iar vina acestuia se dovedește integral și prin cumulul de probe, care
sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele.
Instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de
vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de
vedere a prevederilor legale.
Instanța de apel este cert convinsă de corectitudinea instanței de fond la
stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă aplicată în privința inculpatului
Damaschin Anatolie, fiind luate în considerație caracterul și gradul de pericol
social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante
și cele atenuante răspunderii prevăzute de art.art.76, 77 Cod penal, precum și
scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Aplicând pedeapsa, instanța de fond a reținut ca fiind pertinente
următoarele caracteristici ale inculpatului Damaschin Anatolie, care și-a recunoscut
vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești,
cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, se căiește sincer- de cele comise, caracterizarea pozitivă atât la
locul de muncă, cât și la locul de trai, nu a stat la evidența medicului narcolog
și psihiatru, la momentul impactului rutier nu se afla în stare de ebrietate
alcoolică, a reparat parțial prejudiciile materiale părților vătămate, fără
antecedente penale. S-a ținut cont de prevederile art. 16 alin. (4) Cod Penal,
conform căruia infracțiunea săvârșită de către Damaschin Anatolie, în funcție
de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor
grave, care se pedepsesc exclusiv cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.
Infracțiunea comisă de către inculpat este una din imprudență și totodată este
de menționat că în speță nu se identifică careva circumstanțelor agravante, iar ca
circumstanțe atenuante se reține recunoașterea vinei, manifestarea căinței sincere,
repararea parțială a prejudiciilor materiale părților vătămate. Pedeapsa aplicată lui
Damaschin Anatolie a fost stabilită cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură
penală.
8
Instanța de apel a conchis că, reieșind din totalitatea circumstanțelor
stabilite, ținând cont de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea
echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane, instanța de fond
corect a considerat că inculpatului Damaschin Anatolie urmează a fi condamnat pe
art.264 alin.(3) lit. a), b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele
prevăzute de norma penale dată, prin prisma art.3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, iar prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a-i suspenda condiționat
executarea pedepsei închisorii pe un termen de 3 (trei) ani, fiind obligat inculpatul
Damaschin Anatolie să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului
competent.
Instanța de fond a luat în considerare caracterul și gradul de pericol
social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante
și cele atenuante răspunderii prevăzute de legislația penală, precum și scopul
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, etc..
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocatul David Larisa în numele părții vătămate și civile Lungu Ștefan, prin
care a indicat ca temei de casare a deciziei prevederile art. 427 alin.1) pct.6) și
10) Cod procedură penală, și a solicitat casarea parțială a deciziei și sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte.
5.1 În motivarea cererii de recurs procurorul a indicat că:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, a
rămas fară motivare argumentul apelului prin care a fost exprimat dezacordul
cu concluzia primei instanțe în partea ce ține de cuantumul prejudiciului
material dispus spre încasare de la compania de asigurări „Moldasig” SA și
anume privind faptul că instanța nu a motivat din care motiv a luat în
considerație doar cheltuielile acceptate de către compania de asigurări
„Moldasig” SA, ne luând în considerație și lăsând fară răspuns argumentele
apelului expuse în acest sens și probele pe care se bazează argumentele
apelului, care demonstrează că calculelele companiei de asigurări „Moldasig”
SA, sînt neîntemeiate, greșite și contravin prevederilor legale;
- instanțele de judecată neîntemeiat și nemotivat au luat în considerație
la stabilirea prejudiciului material doar cheltuielele acceptate de compania de
asigurări „Moldasig” SA, indicând sumă de 31173,28 (treizeci și unu mii o sută
șaptezeci și trei lei și 38 bani), sume și calcule care sînt neîntemeiate și
eronate,contrare prevederilor legale;
- suma de 379,72 lei dispusă spre încasare lunară de la compania de
asigurare până la anularea invalidității este greșită și neîntemeiată calculată,
contrar alin.21 art.25 Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere
civilă și reprezintă și o sumă mizeră, în raport cu veniturile lunare obținute
pînă la accident de Lungu Ștefan și venitul lunar mediu;
9
- soluția instanței contrazice motivării hotărârii;
- instanța de apel a omis a se expune asupra argumentului apelului
privind suportarea cheltuielilelor de transport a lui Lungu Ștefan în instituțiile
medicale de către o persoană particulară Gîrleanu Nicolai pentru deplasare, la
internare și externare din spital dus și întors, nu s-a expus asupra pretențiilor
privind încasarea cu titlu de prejudiciu material a sumei de 5699 lei;
- dispozitivul deciziei este expus neclar;
- calculul companiei de asigurare, acceptat de instanță este neîntemeiat
și greșit, iar instanța nu s-a expus asupra acestui argument al apelului;
- instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele apelului prin care s-a
justificat cuantumul prejudiciului solicitat, astfel că hotărîrea instanței vizând
acordarea cu titlu de prejudiciu moral este contrară prevederilor legale și
principiilor echității, fiind disproporțională suferințelor fizice și psihice
cauzate și neechitabilă;
- instanța de judecată nemotivat și neîntemeiat a aplicat în privința
inculpatului prevederile art. 90 Cod penal;
Referință asupra recursului ordinar, nu a fost depusă.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis cu casarea deciziei
instanței de apel, din considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor
din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de
titularul acestuia.
Rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în
vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța de
grad inferior la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul
judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul
reparator.
Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.
435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând
recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea
de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată
de către instanța de recurs.
Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de
natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept
consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
10
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării
apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel
se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,
potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă
temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau
admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Lecturând textul deciziei atacate, Colegiul penal observă lipsa unei
argumentări în măsura în care nu au fost desfășurate și suficient executate
aceste reglementări.
În recursul ordinar declarat de avocatul David Larisa în numele părții
vătămate și civile Lungu Ștefan, se constată că acesta este întemeiat în baza pct.
6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
De asemenea, din conținutul recursului declarat, Colegiul lărgit atestă că,
autorul recursului nu este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de
fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică
decizia instanței de apel, în partea ce ține de aplicarea art. 90 Cod penal și
netemeinicia laturei civile.
Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub
aspectul atacat, constată că instanța de apel, la judecarea apelului declarat în
partea menținerii soluției privind aplicarea art. 90 Cod penal, nu a respectat
întru totul prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală, adică nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Așadar, Colegiul penal lărgit relevă că, invocările ce se referă la
argumentul enunțat mai sus, precum și alte aserțiuni în susținerea criticii în
acest sens, inclusiv cele menționate la pct. 5.1. a prezentei decizii, constituie
fondul apelului, asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe
motivat, deoarece aceste motive sunt capabile de a răsturna soluția adoptată
de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri în partea atacată.
Analizând partea descriptivă a sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal
lărgit constată, că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri
argumentate prin prisma criticilor invocate în apel, respectiv instanța de apel
11
prin efectul căii de atac urma să dea o apreciere mai amplă aspectelor de fapt
și de drept, prin prisma motivelor principale invocate în apel, ceea ce însă nu
a fost efectuat în prezenta speță de către instanța de apel, iar lipsa
argumentelor, în special în partea laturei civile contravine esenței solicitării care
a fost bazată cu indicarea concretă a circumstanțelor cauzei, decizia fiind
neargumentată.
Colegiul penal reiterează că, obligația instanței de a-și motiva hotărârea
face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil,
iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al
Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost
auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și
alții c. Rusiei (2007) § 85).
Colegiul lărgit notează că, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în
prezenta cauză, instanța de apel urma să dea răspunsuri convingător
argumentate în hotărârea sa asupra motivelor invocate de apelant, să efectueze
propriile completări în scopul acordării unei aprecieri suficiente a temeiniciei
hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți.
În acest sens, instanța de recurs apreciază ca fiind insuficientă și
superficială, pentru o soluție definitivă justă, argumentarea instanței de apel
referitor la prejudiciul material și toate cheltuielile suportate pe cale de
consecință, argumentare în care urma să se regăsească concluziile întemeiate
de respingere a cerințelor părții apărării și admiterii poziției companiei de
asigurări. Deși, instanța de apel face trimiteri la normele legislației civile
privind dreptul părții vătămate de a fi despăgubit, totodată nu acceptă în
măsură, solicitarea părții vătămate Lungu Ștefan, invocând lipsa probării, desi
acesta în ședința de judecată a prezentat setul de probe. La acest capitol, se
observă lipsa unei motivării ample, absolut necesare, din partea instanței de
apel, motivare care a-r fundamenta soluția adoptată, lipsind-o de caracterul
doar declarative. Tot aici, dispunând încasarea sumei adjudicate, instanța de
apel nu a stabilit termenul de când urmează a fi încasate sumele ce urmează a
fi achitate lunar.
De asemenea, în cazul în care a existat cerința părții vătămate în apelul
declarat, instanța de apel urma să verifice și să motiveze corectitudinea
calculării sumelor încasate de către prima instanță, fiind insuficientă doar
preluarea acestora din sentința instanței de fond.
Din conținutul recursului declarat, rezultă inclusiv că autorul acestuia își
exprimă dezacordul aplicării de către instanța de fond și apel a prevederilor
art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei,
stabilit inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, adoptând soluții eronate în
acest sens, deoarece pedeapsa numită ultimului este neproporțională
circumstanțelor stabilite la caz, fiind una blândă, ce nu va atinge scopul
12
pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea persoanei vinovate
și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și
altor persoane.
În speța dată, prima instanță, cercetând personalitatea inculpatului
Damaschin Anatolie, deoarece ultimul anterior nu s-a aflat în conflict cu Legea,
a comis o infracțiune din imprudență, (Vol.II, f.d. 67), la locul de trai se
caracterizează pozitiv, la momentul impactului rutier nu se află în stare de
ebrietate, a conchis că este posibil de a-i stabili pedeapsă cu aplicarea art. 90
Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, concluzii
care au fost susținute și de către instanța de apel.
Analizând hotărârile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în
raport cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că,
instanța de fond și apel în latura stabilirii modului de executare a pedepsei, nu
și-au motivat în deplină măsură soluția aplicării termenului de probațiune,
având ca temei prevedrile art. 61, art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.
În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, prin criterii
generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de
care sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei
pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată,
legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului
individualizării pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce
atenuează sau agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei
aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Astfel, Colegiul notează că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se
aplice argumentat o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza
căreia persoana a fost recunoscută vinovată.
Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și
se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și
restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea și resocializarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.
La stabilirea categoriei pedepsei, modului de executare a acesteia, nu este
suficientă doar expunerea conținutului normelor părții generale a Codului
penal referitoare la pedeapsa penală, ci are importanță hotărâtoare apecierea
de către instanța de judecată a impactului tuturor circumstanțelor asupra
13
consecințelor survenite la cazul concret. Și în acest sens, Colegiul penal observă
o motivare insuvicientă a soluției date de către instanțe.
Studiind minuțios lucrările dosarului, în raport cu concluziile instanțelor
de fond, Colegiul penal lărgit consideră, că instanțele ierarhic inferioare, la
adoptarea soluțiilor în partea stabilirii pedepsei inculpatului, nu au ținut cont
de toate criteriile de individualizare a pedepsei și nu le-au supus aprecierii
argumentate.
Instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,
adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie
aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a
demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.
În același rând, Colegiul notează că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal,
lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a
aplica prevederile acestei norme.
Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice
etapă a procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.
În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei
instanța după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea
concretă a acesteia în baza criteriilor generale de individualizare, completează
acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.
Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării
pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare
de a suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt
îndeplinite anumite condiții, prevăzute de art. 90 Cod penal, care se referă la:
pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana
infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea
acesteia.
În viziunea Colegiului lărgit, prima instanță și cea de apel insuficient au
abordat condițiile ce vizează natura infracțiunii și faptul că scopul pedepsei ar
putea fi atins fără executarea acesteia.
Faptul că instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,
decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer
prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs (pct. 14.7 din Hotărârea
Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 10 din 24.12.2010).
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal constată în speța data, prezența
erorilor judiciare care nu pot fi corectate de căt instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de
rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
14
conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale
invocate în cererea de apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să
elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei
date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de
motivele casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,
în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul David Larisa în
numele părții vătămate și civile Lungu Ștefan, casează decizia Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2019, în partea aplicării art. 90 Cod
penal și în partea laturei civile, în cauza penală în privința lui Damaschin
Anatolie xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei în aceste părți de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În rest, se mențin prevederile deciziei atacate.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea dispusă rejudecării, în
rest este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 16 noiembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
15