1ra-2017/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-2017/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2017/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg

Popov și de succesorul părții vătămate Lapteacru Elena, împotriva sentinței

Judecătoriei Strășeni din 22 mai 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 iunie 2020, în privința inculpatului

Dobreanschi Dumitru XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.05.2018 – 22.052019,

instanța de apel: 27.06.2019 – 10.06.2020,

instanța de recurs: 17.09.2020 – 15.12.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Dobreanschi Dumitru

a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat, pentru un termen de probă de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Lapteacru E. prejudiciul moral în

mărime de 200.000 lei.

1

Cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor medico-legale în sumă

de 3330 lei, au fost trecute în contul statului.

inculpatul Dobreanschi D., conducând automobilul MAN, n.î. XXXXXX, pe traseul

R-I Chișinău-Ungheni, în XXXXXX pe str. Alexandru cel Bun, încălcând

prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 375 din 13.05.2009, conform căruia

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă se află într-o

stare avansată de oboseală de natura să-i afecteze capacitatea de conducere,

încălcând și prevederile pct. 45 subpct. 1) lit. a), b), c), d), subpct. 2) al aceluiași

regulament, care-l obligă pe conducătorul de vehicul să conducă în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, particularitățile încărcăturii și

situația rutieră, iar în cazul care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului, astfel el ignorând aceste cerințe, fără a

întreprinde măsurile necesare de a evita coliziunea cu pietonul prin frânare,

neadaptând viteza vehiculului la situația rutieră, a trecut cu roata din față și din urmă

a autocamionului peste pietonul Lapteacru G., a.n. XXX, locuitor a XXXXXX,

XXXXXX, care se afla în stare de ebrietate alcoolică culcat pe partea carosabilă a

drumului în raza semnului de trecere a pietonilor, în urmă căruia ultimul a primit o

traumă cranio-cerebrală, excoriații pe cap și față, fractura cominutivă a bolții, bazei

craniului și scheletului facial, dilacerare cerebrală, traumă vertebro-medulară

cervicală, întreruperea completă a coloanei vertebrale cervicale între vertebrele

cervicale 1 și 2, lezarea discului între vertebrele cervicale 6 și 7, traumă toraco-

abdominală, excoriații pe frunte, fracturi ale claviculelor, fracturi costale multiple

bilaterale, lezarea plămânului drept, rupturi ale ficatului, excoriații pe membrele

superioare și inferioare, fractură a ambelor oase ale antebrațului drept, fractura

osului femural stâng, fractura osului femural drept, fractură a ambelor oase ale

gambei drepte. Leziunile cauzate se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viața, ele aflându-se în legătură cauzală directă cu decesul și corespund

mecanismului traumării corpului cu părțile unui transport în mișcare cu trecerea

roților peste corp, în rezultatul cărora Lapteacru G. a decedat.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale.

Astfel, inculpatul a declarat că se întorcea din România spre Chișinău la

volanul autocamionului MAN, n.î. XXXXXX. Camionul aparținea companiei

„Forum-Tir” SRL și era încărcat cu marfă. În jurul orelor 04.00, dimineața se deplasa

pe strada centrală din XXXXXX, cu o viteză de cca. 40km/h, era obosit. Pe

contrasens era parcat un automobil, care i-a semnalat prin comutarea fazei lungi.

Uitându-se în direcția de deplasare nu a observat nimic suspect. Ulterior, la o distanță

de cca. 10 m., a observat careva obstacole, însă din motiv că era noaptea, carosabilul

umed, mai multe băltoace cu apă, a frânat, dar, deoarece autocamionul era încărcat

cu marfă, fiind greu, nu s-a oprit brusc, parcurgând o anumită distanță. Momentul

2

impactului nu a fost simțit, dar pe motiv că i s-a semnalat din lumini, a coborât din

autocamion cu o lanternă pentru a verifica ce s-a întâmplat și a observat sub roata

din stânga a remorcii o persoană. Când a fost observat obstacolul, era la o distanță

de 5 m. de trecerea de pietoni marcată. Din automobilul parcat a coborât o doamnă

care a chemat poliția și ambulanța care au venit la scurt timp. Nu a observat persoana

pe carosabil, crezând că este un morman de gunoi. Obstacolul era poziționat vertical

pe carosabil, inițial a încercat să-l ocolească, dar deoarece distanța era foarte mică

nu a avut posibilitate și a mers cu mașina peste el.

Martorul Dranicer V. a relatat că în jurul orelor 02.30, se deplasa la volanul

automobilului „Nissan Qashqai” pe str. Alexandru cel Bun, XXXXXX, intenționând

să vireze la dreapta. După trecerea de pietoni a văzut pe traseu o persoană culcată,

în haine de culoare întunecate. Acesta se afla orizontal traseului, capul fiind orientat

spre linia continuă, iar picioarele spre acostament pe partea de mijloc a benzii

adverse. La un moment dat a observat că pe banda dată se apropie lumini cu o viteză

de 50-60 km/h. A început să claxoneze și să clipească din faruri, după care, de frică,

a închis ochii și a auzit un zgomot posibil de la lovitură, iar după vreo 15 m.

conducătorul a oprit. Ea a telefonat la poliție și ambulanță.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și de

exploatare a mijloacelor de transport, de către o persoană care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul persoanei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare

de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, că beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă,

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că a recunoscut pe deplin vina

și s-a căit sincer de cele săvârșite, se caracterizează pozitiv, este încadrat în câmpul

muncii, anterior nu a fost judecat, nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cea

atenuantă fiind repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

Totodată, instanța a statuat că reeducarea și corectarea inculpatului poate fi

atinsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art.

90 Cod penal, la moment izolarea acestuia de societate nefiind strict necesară și

rezonabilă, or, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele săvârșite, prin

comportamentul său manifestând responsabilitate și regret, are o vârstă relativ

înaintată, având 62 ani, iar anterior nu a fost judecat.

Pe lângă aceasta, inculpatul a reparat prejudiciul material cauzat prin

infracțiune, fiind semnificativ și faptul că succesorul părții vătămate nu a insistat

asupra executării reale a pedepsei cu închisoarea, iar factori ce ar demonstra că

acesta nu poate fi corectat prin aplicarea art. 90 Cod penal, nu au fost stabiliți, scopul

pedepsei fiind posibil de atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoarea, cu aplicarea pedepsei complementare.

Potrivit acțiunii civile, succesorul părții vătămate Lapteacru E. a solicitat

încasarea din contul inculpatului a prejudiciul material în sumă de 29.966 lei și moral

– 100.000 lei.

3

În calitate de părți civilmente responsabile au fost recunoscute SA „Transelit”

– în baza contractului de răspundere civilă auto și companiile SRL „Forum-Tir” și

SRL „Sensorol”.

Prin recipisa prezentată, succesorul părții vătămate Lapteacru E. a confirmat

că i-a fost achitat prejudiciul material în sumă de 30.000 lei, având doar pretenții de

ordin moral.

Conform acțiunii civile concretizate, succesorul părții vătămate Lapteacru E.

a solicitat încasarea din contul inculpatului și a persoanei civilmente responsabilă

SRL „Forum-Tir” a prejudiciului moral în mărime de 200.000 lei.

Or, acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral urmează a fi

admisă integral.

Astfel, despăgubirile pentru daunele morale se disting de cele pentru daunele

materiale prin faptul că nu se probează, ci se stabilesc de către instanța de judecată

prin evaluare. Dreptul la viață nu poate fi reparat integral în niciun mod, lipsind dubii

că prin pierderea fiului, succesorului părții vătămate Lapteacru E. i-au fost cauzate

suferințe enorme psihice, frustrare și stres, pierdere care îi va marca tot restul vieții.

Deci, probele prezentate demonstrează că suma solicitată în calitate de

prejudiciu moral va fi o despăgubire echitabilă pentru daunele morale cauzate, fiind

o recompensă proporțională și echitabilă, acțiunea civilă urmând a fi admisă integral.

Totodată, SRL „Forum-Tir” este posesorul mijlocului de pericol sporit –

autocamionul MAN, n.î. XXXXXX, în baza contractului de locațiune, a asigurat

autocamionul de răspundere civilă auto, fiind transportatorul încărcăturii și

solicitând restituirea camionului după recunoașterea în calitate de corp delict.

Însă, părțile civilmente responsabile SRL „Forum-Tir”, în calitate de

posesor de izvor de pericol sporit și compania de asigurări SA „Transelit”, în baza

contractului de răspundere civilă auto pot fi atrase doar la repararea daunelor

materiale, deoarece potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, paguba

morală se încasează doar de la persoana condamnată pentru săvârșirea infracțiunii și

nu de la proprietarul/posesorul izvorului de pericol sporit sau de la asigurator.

Pe lângă aceasta, raportul de constatare medico-legală și raportul de expertiză

judiciară din 15.03.2018 au fost ordonate de către organul de urmărire penală pentru

stabilirea gravității leziunilor corporale și cauzei decesului victimei Lapteacru G., în

urma acțiunilor infracționale ale inculpatului, fiind acțiuni ce țin de administrarea

probelor și formularea învinuirii, care au fost puse în sarcina acuzării. Or, plata

pentru efectuarea acestor acțiuni procesuale nu urmează a fi încasată din contul

inculpatului, deoarece prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală și ale

Legii nr. 68/2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar

stabilesc că responsabili de achitarea plăților pentru efectuarea expertizelor

judiciare sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cu 3 ani și 4 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu încasarea din

contul acestuia a prejudiciului moral în mărime de 200.000 lei în beneficiul lui

Lapteacru E. și a cheltuielilor judiciare în sumă de 3330 lei în beneficiul statului.

4

Apelantul a invocat că instanța de fond, contrar art. 75 Cod penal, nu a luat în

considerație principiile de individualizare a pedepsei, gravitatea faptei, care face

parte din categoria infracțiunilor grave, consecințele survenite - decesul părții

vătămate. De asemenea, instanța a omis și faptul că inculpatul nu a reparat

prejudiciul moral cauzat prin infracțiune și statului - cheltuielile de judecată pentru

efectuarea expertizei judiciare.

Deci, aplicarea față de inculpat a pedepsei nonprivative de libertate contravine

prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, deoarece pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, astfel nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Totodată, contrar prevederilor Legii nr. 414 din 22.12.2006 ”Cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”,

instanța nu a atras persoana juridică SRL „Forum Tir” ca parte civilmente

responsabilă pentru recuperarea prejudiciului moral, deși a fost recunoscută ca

posesor al mijlocului de pericol sporit, contrar prevederilor art. 3 al acestei legi care

stipulează că obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie

răspunderea civilă a posesorului și utilizatorului de autovehicul pentru orice pagubă

sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale

de acoperire ale asigurării.

În același timp, în cazul când instanța prin sentința de condamnare inculpatul

a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii incriminate, cheltuielile judiciare

urmează a fi puse în sarcina acestuia.

3.1. A declarat apel și succesorul părții vătămate, Lapteacru E., solicitând

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în latura pedepsei penale

și admiterea acțiunii civile, cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 200.000

lei în mod solidar și de la SRL „Forum Tir”.

Apelanta a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă.

Pe lângă aceasta, a fost probat că SRL „Forum-Tir” este posesorul legal al

izvorului de pericol sporit implicat în accidentul rutier în rezultatul cărui a decedat

partea vătămată.

Astfel, soluția instanței de fond privind încasarea prejudiciului moral doar de

la șoferul autocamionului nu este pe deplin corectă, legală și întemeiată, fiind

contrară prevederilor legii precum și probelor administrate.

2020, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a concluzionat că pedeapsa

nonprivativă de libertate, aplicată inculpatului, este echitabilă, va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, or,

acesta urmează să conștientizeze fapta comisă, care a provocat în urma accidentului

rutier comis, decesul victimei.

Instanța de fond întemeiat a conchis că circumstanțele ce vizează

personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal, fiind stabilit că acesta anterior nu a fost condamnat, dar și având în

vedere faptul că prejudicierea relațiilor sociale cu privire la siguranța traficului

5

rutier, are consecințe cu un pronunțat caracter grav, reprezentând una din cele mai

importante probleme sociale, cu atât mai mult că acestea reprezintă tendințe

ascendente.

Acțiunile inculpatului cuprind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, aceasta fiind o infracțiune gravă, care

nu prevede pedepse principale alternative, ci doar pedeapsa principală cu închisoare

de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de până la 4 ani.

Totodată, în calitate de circumstanță atenuantă a fost stabilită repararea

prejudiciului material de către inculpat, iar circumstanțe agravante nu au fost

identificate.

Deci, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani o să convingă inculpatul

de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă să contribuie la realizarea

scopurilor pedepsei penale, și anume, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către acesta, precum

și de alte persoane.

Or, este inoportună aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu executare,

după cum solicită acuzarea, în situația în care, deși, în urma acțiunilor inculpatului

a decedat o persoană, infracțiunea a fost comisă din imprudență, iar victima era în

stare de ebrietate avansată, culcată pe partea carosabilă a drumului, fiind noaptea, în

jurul orelor 03.00.

În același timp, este neîntemeiată solicitarea acuzării privind încasarea

prejudiciului moral în mod solidar de la inculpat și de la persoana civilmente

responsabilă SRL „Forum-Tur”, or, deși SRL „Forum-Tur” este posesorul

izvorului de pericol sporit, aceasta poate să fie trasă la răspundere privind

recuperarea prejudiciul material, dar nu cel moral.

La fel, urmează a fi respinsă și cererea acuzării privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3330 lei, suportate la efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probelor, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate și sunt trecute în contul statului.

Astfel, rapoartele pe caz de expertiză judiciară în sumă de 3330 lei, au fost

utilizate în sensul art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală în calitate de probe, fiind

puse la baza acuzării inculpatului, iar costul lor urmează a fi suportat de ordonatorul

expertizei judiciare din mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul

alocat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că acuzarea, prin apelul declarat, a solicitat aplicarea unei

pedepse mai aspre, însă instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestui

argument, optând doar pentru justificarea soluției instanței de fond în partea

individualizării modalității de executare a pedepsei cu închisoarea.

6

Însă, în această parte, instanțele de fond și de apel au omis faptul că inculpatul

nu a reparat măcar o partea din paguba morală cauzată succesorului părții vătămate.

Totodată, a fost ignorat că inculpatul și-a însușit un stil neglijent de conducere

a vehiculului, care este periculos pentru alte persoane, în special, din perspectiva

prestării de către acesta a muncii de șofer pe criterii de profesionalism.

La fel, instanțele urmau să țină cont și de faptul că inculpatul, activând din

perspectiva unui profesionist, a admis conducerea unui vehicul de tonaj sporit în

condițiile unei dereglări psihofuncționale a organismului, provocată de lipsa de

somn, care diminuează esențial atenția și reacția la diferite condiții și situații rutiere

imprevizibile.

Or, datorită stilului de conducere neglijent, inculpatul nu doar că nu a redus

viteza de deplasare a camionului, dar a ignorat și semnele de atenționare luminoase

și sonore emise de către un alt conducător auto, care a observat obstacolul, el fiind

singurul care se deplasa pe banda sa și pe care, din perspectiva unui profesionist,

trebuia să le înțeleagă.

De asemenea, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.

61 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Pronunțând o decizie de condamnare a inculpatului cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni grave, soldate

cu decesul unei persoane, instanțele de fond și cea de apel au deturnat particular

logica politicii punitive promovate de către autoritățile statului, inclusiv de către

autoritatea judecătorească cu vocație de formare a practicii judiciare.

Astfel, instanța de apel greșit a respins apelul procurorului în partea

individualizării pedepsei penale și a stabilirii modalității ei de executare, de vreme

ce argumentele invocate în sprijinul soluției expuse vin în contradicție cu probele

privind personalitatea inculpatului administrate la etapa urmăririi penale și cercetării

judecătorești, fiind contrare scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii și pedepsei penale.

Potrivit art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Această normă este una generală și nu obligă statul să suporte definitiv

cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa efectuarea urmăririi

penale în termene rezonabile prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în

proces.

Concomitent, legiuitorul a reglementat explicit obligația suportării

cheltuielilor judiciare de către persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii.

Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

7

Deși, norma reglementează și opțiunea de punere a cheltuielilor de judecată

în contul statului, legiuitorul a condiționat intervenția instanțelor de judecată pe

această dimensiune doar în cazul constatării unor împrejurări reglementate expres.

Astfel, potrivit prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Însă, în speță niciunul din aceste criterii nu au fost constatate sau invocate de

către instanța de apel.

Mai mult, acuzarea a prezentat dovada privind volumul cheltuitelor suportate

în legătură cu urmărirea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina

lui, făcute cu titlu de plăți de servicii către instituțiile naționale de expertiză în cazul

efectuării constatării medico-legale a cauzelor decesului victimei Lapteacru

Ghenadie și întocmirea raportului nr. 136 din 24.11.2017 - suma de 2 450 lei;

expertizei judiciare medico-legale pentru stabilirea cauzelor decesului victimei

Lapteacru G. și întocmirea raportului de expertiză nr. 20182D0052 din 15.03.2018

- 880 lei.

Totodată, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile

,

judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii,

temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, fără săvârșirea căreia astfel de cheltuieli

nu s-ar fi efectuat.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și succesorul părții vătămate Lapteacru Elena,

în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a indicat că instanța de apel absolut greșit a concluzionat că prima

instanță întemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatului,

invocând lipsa circumstanțelor agravante, că acesta se caracterizează pozitiv, este

încadrat oficial în câmpul muncii, nu se află la evidența medicului psihiatru și

narcolog, anterior nu a fost judecat, s-a căit de cele comise și a reparat prejudiciul

material cauzat prin infracțiune, considerând că pedeapsa cu 3 ani închisoare, o să

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare.

Instanța de apel a ignorat faptul că, urmare a accidentului rutier comis de

inculpat, și-a pierdut viața un om tânăr, iar părinții acestuia au fost lipsiți de sprijin

și ajutor.

Mai mult, inculpatul n-a încercat să repare prejudiciul moral cauzat familiei

părții vătămate decedate în urma accidentului rutier, declarând că nu are posibilitate,

iar în acest sens nu au fost întreprinse acțiuni și nu au luat atitudine nici proprietarii

autovehiculului implicat în accidentul rutier.

8

Or, legea materială în latura penală a fost aplicată greșit, pedeapsa stabilită

fiind prea blândă, în privința inculpatului nefiind justificată aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, iar pedeapsa aplicată de instanțele de fond și de apel nu va duce

la atingerea scopului pedepsei penale, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, decizia instanței de apel nu conține nici o expunere clară, întemeiată

legal, că SRL „Forum-Tir” n-ar urma să ducă răspundere morală în fața familiei celui

decedat, de rând cu șoferul vinovat de comiterea accidentului rutier, limitându-se la

concluzia că SRL „Forum-Tir” este pasibilă să fie trasă la răspundere pentru

recuperarea prejudiciului material, dar nu cel moral, or, partea civilă și-a modificat

ulterior cerințele din acțiune, solicitând încasarea doar a prejudiciului moral.

Mai mult, instanța de apel indică în decizie despre persoana juridică, care ar

fi posesorul legal al izvorului de pericol sporit - SRL „Forum-Tur”, pe când în

realitate aceasta este SRL „Forum-Tir”.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 7, 61

alin. (2), 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În

corespundere cu art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență instanța

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului

doar dacă va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, în virtutea circumstanțelor cauzei și persoanei celui vinovat, indicând

9

numaidecât în hotărâre motivele și perioada de probațiune. Potrivit art. 394 alin. (2)

pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată să motiveze în

partea descriptivă a sentinței aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei. În corespundere cu art. 395 alin. (3) Cod de procedură penală,

în toate cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinței

să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite

de instanța de judecată. Conform art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice cărei i-au fost

cauzate prejudicii materiale și morale. În corespundere cu art. 221 alin. (2) Cod de

procedură penală, acțiunea civilă se intentează față de inculpat sau față de persoana

care poate fi responsabilă de acțiunile inculpatului. Potrivit art. 220 alin. (3) Cod de

procedură penală, hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil. Conform art. 1398 Cod civil, cel care acționează față de altul

în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Potrivit art. 1410 alin. (1), (2) Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de

un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a

instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanțelor explozibile,

efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul cauzat de

izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forțe

majore (cu excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor

aeriene) sau din intenția persoanei vătămate. Obligația de reparare a prejudiciului

revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate

ori în alt temei legal. Potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei

i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. În corespundere cu art. 387 alin. (1)

Cod de procedură penală, o dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Potrivit art. 229 alin. (1)-

(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau

sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele

justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor

judiciare poate fi suportată și de condamnatul căruia i-a fost aplicată pedeapsă.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte.

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

10

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) la individualizarea pedepsei și aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal

inculpatului, instanța a omis că acesta a săvârșit o infracțiune gravă, soldată cu

decesul victimei, fără a întreprinde măsurile necesare de a evita coliziunea, prin

frânare, cu pietonul culcat pe partea carosabilă a drumului în raza semnului de

trecere a pietonilor, neadaptând viteza vehiculului la situația rutieră, că nu a

recuperat prejudiciul moral succesorului părții vătămate.

Nu a motivat în niciun fel oportunitatea aplicării față de inculpat a suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, în raport cu prescripțiile art. 90 alin.

(1) Cod penal, adică nu a constatat și stabilit, nu doar în raport cu persoana celui

vinovat, dar și circumstanțele concrete ale cauzei, care ar justifica concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

Mai mult, inițial a dispus în dispozitiv că inculpatului: „i se stabilește o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani”, dar ulterior s-a contrazis indicând absolut neclar

ca: „conform art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat executarea pedepsei cu

fixarea unui termen de probă de 3 ani”.

Ori, art. 90 Cod penal nu prevede suspendarea condiționată a executării și a

pedepsei complimentare, cât și fixarea termenului de probă pentru inculpații

respectivi.

Prin urmare, pedeapsa respectivă nu a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane;

b) concluzia din descriptiv că: „...partea civilmente responsabilă SRL

„Forum-Tir”, în calitate de posesor de izvor de pericol sporit poate fi atrasă doar

la repararea daunelor materiale” nu a fost motivată, sub nicio formă, în raport cu

normele dreptului civil, în special cu prescripțiile art. 1398, 1410 și 1422 Cod civil.

Totodată, în dispozitivul deciziei lipsește cu desăvârșire soluția cu privire la

acțiunea civilă în partea solicitării succesorului părții vătămate, Lapteacru E., de

încasarea din contul și a persoanei civilmente responsabilă SRL „Forum-Tir” a

prejudiciului moral în mărime de 200.000 lei;

c) nu și-a argumentat soluția privind trecerea cheltuielilor judiciare în contul

statului în raport cu prevederile art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală,

conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial, condamnatul dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Ori, concluzia din descriptiv că: „prevederile art. 227-229 Cod de procedură

penală stabilesc că responsabili de achitarea plăților pentru efectuarea expertizelor

judiciare sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale” contravine prescripțiilor

de drept nominalizate supra.

11

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, aplicând

inculpatului pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419

Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de drept pe care urmează să le

soluționeze instanța de apel sunt dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just,

dacă normele de drept procesual, penal, ori civil au fost corect aplicate. În cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea

cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel, pct. 14.7.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința

și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal în latura

aspectelor vizate;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol și

repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1., 5.,

5.1., cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5.1. din

decizie).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că inculpatului s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

12

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Oleg Popov și de succesorul părții vătămate, Lapteacru

Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie

2020, în privința inculpatului Dobreanschi Dumitru XXX, și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 06

ianuarie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

13