1ra-713/20 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-713/20 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-713/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Chitoroagă Andrei XXXXX, născut la XXXXX,

Bercea Emilian XXXXX, născut la XXXXX,

Diaconu Vasile XXXXX, născut la XXXXX,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.07.2013 – 15.04.2019;

Instanța de apel: 20.05.2019 – 18.09.2019;

Instanța de recurs: 09.01.2020 – 21.10.2020.

A C O N S T A T A T:

Chitoroagă Andrei și Bercea Emilian au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, procesul penal fiind

încetat, în legătură cu expirarea prescripției tragerii la răspundere penală.

Diaconu Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în formă de amendă în

cuantum de 400 (patru sute) unități convenționale, echivalentul a 8 000 (opt mii) lei.

data de 19 decembrie 2009, aproximativ la ora 21:15 min., în timp ce se afla în

mun. Chișinău, șos. Hîncești intersecție cu str. Dokuceaev, împreună cu

Bercea Emilian și Diaconu Vasile, în urma unui conflict iscat spontan pe fundalul

nerespectării regulilor de circulație rutieră, fără careva motive, în plină stradă, în

prezența a mai multor persoane care se aflau în preajmă, manifestând o vădită lipsă

1

de respect față de societate, încălcând grosolan ordinea publică, i-a numit cu cuvinte

necenzurate, după ce au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului fraților Novițchi Andrei și Serghei, cauzându-le astfel

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1282/D din 05 iulie 2010 și

nr. 1922/D din 25 august 2010, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății, iar conform raportului de examinare medico-legală nr. 232/D din

24 februarie 2010 la Novițchi Andrei s-a constatat dereglarea sănătății de scurtă

durată, care se califică ca vătămări corporale ușoare.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

individualizată prin „huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, săvârșită de trei persoane”.

apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care să fie dispusă

încetarea urmăririi penale în privința lui Chitoroagă Andrei din motivul ilegalităților

și încălcărilor admise în procesul penal. A constata încălcarea legalității procesului

penal și a drepturilor condamnatului Chitoroagă Andrei, în urma adoptării

ordonanței din 05 februarie 2013 prin care s-a anulat ordonanța de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală și ordonanței din 11 februarie 2013 privind

recunoașterea în calitate de învinuit. A declara nulă ordonanța procurorului

Dulghieru Ion din 05 februarie 2013 prin care s-a anulat ordonanța de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală și cea din 11 februarie 2013 privind recunoașterea

în calitate de învinuit.

În susținerea apelului, avocatul a indicat că, la adoptarea sentinței prima

instanță nu a ținut cont de încălcarea drepturilor inculpaților prin adoptarea

ordonanței ilegale de reluare a urmăririi penale din 05 februarie 2013, pentru care

temei a servit acumularea unor probe noi (proces-verbal de recunoaștere după

fotografie, declarațiile martorilor Belonoghin Igor și Borodin Vitalie).

A susținut că, conform declarațiilor acestor martori, nu au fost depistate careva

fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental, în contextul în care

circumstanțele descrise de acești martori au fost deja stabilite de către organul de

urmărire penală, anterior, or ordonanța din 05 februarie 2013 prin care a fost anulată

ordonanța de scoatere a persoanei de sub urmărire penală și a fost reluată urmărirea

penală, este una ilegală și contrară Protocolului nr. 7 art. 4 al Convenției nr. 1950 din

04 noiembrie 1950 și art. 22 Cod penal, potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit sau

pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii

pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform

legii și procedurii penale ale acestui stat.

2

declarat apel împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că învinuirea înaintată lui

Diaconu Vasile, nu și-a găsit confirmare deoarece aceasta nu este bazată pe probe

pertinente, concludente, utile care ar stabili în acțiunile inculpatului componența de

infracțiune prevăzută la art. 287 Cod penal, astfel că nefiind întrunită atât latura

obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii imputate.

Astfel, analizând acțiunile inculpatului prin prisma componenței prevăzute la

art. 287 Cod penal, a conchis apărarea că acestea nu pot fi încadrate sau considerate

ca fiind infracțiune, din motiv că în urma cercetării tuturor probelor din dosar,

inclusiv proba cu martorii, nu a fost demonstrat faptul că Diaconu Vasile a încălcat

grosolan ordinea publică, a aplicat lovituri sau a manifestat acțiuni care prin

conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

A mai indicat că despre faptul aplicării violenței de către inculpat, declară doar

partea vătămată Novițchii Andrei, iar alte careva probe la dosar nu sunt, or nu poate

avea o forță probantă mai mare, în fața instanței de judecată, declarațiile părții

vătămate Novițchii Andrei în raport cu declarațiile inculpatului Diaconu Vasile,

declarațiile inculpatului Bercea Emilian și declarațiile inculpatului Chitoroagă Andrei.

A conchis apărarea că probele administrate la faza de urmărire penală și

ulterior cercetate în ședința de judecată, nu demonstrează vinovăția lui

Diaconu Vasile, din motiv că această latură a învinuirii nu este bazată pe probe

pertinente, concludente și utile, care ar stabili comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

apel suplimentar împotriva sentinței, prin care a solicitat rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie dispusă achitarea lui Diaconu Vasile de sub învinuirea prevăzută de art. 287

alin. (2) Cod penal, din motiv că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate și există o hotărâre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane pentru aceleași fapte de încetare a urmăririi penale.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, prin ordonanța procurorului în

Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2010, a fost dispusă

scoaterea de sub urmărire penală a cet. Diaconu Vasile, deoarece nu au fost acumulate

probe suficiente pentru înaintarea învinuirii.

Ulterior, prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului sect. Centru,

mun. Chișinău din 05 decembrie 2013, a fost dispusă anularea ordonanței de scoatere

de sub urmărire penală din 03 decembrie 2010, din motiv că au apărut fapte noi

recent descoperite, astfel fiind dispusă reluarea urmăririi penale, în baza art. 287

alin. (1) și (4) Cod penal.

A invocat apărarea prevederile hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din

14 mai 2015 privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de

3

procedură penală, prin care a fost declarat neconstituțional art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală.

A menționat faptul, că în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din

03 decembrie 2010, au fost indicate prevederile art. 63 alin. (3) Cod de procedură

penală, normă care prevede posibilitatea procurorului de a înceta cauza penală în

cazul în care nu există probe suficiente pentru înaintarea învinuirii, iar circumstanțele

care au determinat această concluzie, au fost argumentate detaliat.

Potrivit ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Diaconu Vasile și

de reluare a urmăririi penale din 05 februarie 2013, rezultă că nu au fost stabilite

careva fapte noi sau recent descoperite, ori un viciu fundamental în cadrul procesului,

care ar afecta hotărârea anterioară, prin ce s-au încălcat prevederile art. 4 alin. (2) al

Protocolului nr. 7 CEDO și art. 22 alin. (2), 287 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, a precizat că ținând cont de hotărârile Curții Constituționale prin care au

fost declarate neconstituționale prevederile art. 63 alin. (6), 287 alin. (1) și 251

Cod de procedură penală, ordonanța din 05 februarie 2013 prin care a fost anulată ca

fiind neîntemeiată ordonanța privind scoaterea de sub urmărire penală a lui

Diaconu Vasile din 03 decembrie 2010, este una ilegală și lovită de nulitate absolută,

prin care a fost încălcat dreptul lui Diaconu Vasile de a nu fi judecat sau pedepsit de

două ori pentru săvârșirea unei infracțiuni,.

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2), 287

alin. (1), (4) Cod de procedură penală, precum și din art. 4 al Protocolului nr. 7 la

Convenție, este o încălcare a prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței

prevăzute de art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală.

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care să fie dispusă

încetarea urmăririi penale în privința inculpatului Bercea Emilian în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, deoarece există hotărâri ale organului de

urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceleași fapte de încetare și

scoatere a persoanei de sub urmărire penală.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că, prin ordonanța din

05 februarie 2013 a fost anulată ordonanța din 03 decembrie 2010 a procurorului de

scoatere a lui Bercea Emilian de sub urmărire penală, din motiv că au apărut fapte noi

și anume declarațiile lui Belonoghin Igor, în baza art. 287 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală.

A precizat, că alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală, abrogat prin Legea

nr. 197 din 28 iulie 2016, în vigoare din 09 septembrie 2016, a fost declarat

neconstituțional prin hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015, în

vigoare din 14 mai 2015.

A subliniat, că sunt neîntemeiate și ilegale temeiurile în baza cărora a fost

reluată urmărirea penală, și anume declarațiile lui Belonoghin Igor, deoarece

declarațiile lui Belonoghin Igor au fost la dosar cu aproximativ 1 an înainte de

scoaterea lui Bercea Emilian de sub urmărire penală.

4

A menționat, că reluarea urmăririi penale conform art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală, în baza declarațiilor presupuse a fi noi a lui Belonoghin Igor, este

ilegală, întrucât declarațiile acestuia sunt de aproximativ 1 an și nu au fost alte

circumstanțe noi pentru reluarea urmăririi.

Ordonanța procurorului adjunct al sect. Centru, mun. Chișinău de anulare a

ordonanței de scoatere a lui Bercea Emilian de sub urmărire penală, a fost emisă în

baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, iar temeiul presupusei apariții a

faptelor noi – art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost invocat doar sub aspect

formal.

A indicat, că ordonanța de scoatere a lui Bercea Emilian de sub urmărire penală

nu a fost contestată în termenul legal prevăzut la art. 299-2992 și 313 Cod de

procedură penală, devenind definitivă prin neatacare, obținând puterea lucrului

judecat.

2019, au fost admise apelurile, casată total sentința, inclusiv din oficiu în temeiul

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

A fost încetat procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

în privința lui Chitoroagă Andrei, Diaconu Vasile și Bercea Emilian din motivul

existenței circumstanțelor care exclud sau condiționează tragerea la răspundere

penală.

7.1. Rejudecând cauza, instanța de apel a constatat, că de către organul de

urmărire penală, Chitoroagă Andrei este învinuit de aceea că la data de 19 decembrie

2009, aproximativ ora 21:15 min, în timp ce se afla în mun. Chișinău, șos. Hîncești

intersecție cu str. Dokuceaev, împreună cu Bercea Emilian și Diaconu Vasile, în urma

unui conflict iscat spontan pe fundalul nerespectării regulilor de circulație rutieră,

fără careva motive, în plină stradă, în prezența a mai multor persoane care se aflau în

preajmă, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând grosolan

ordinea publică, i-a numit cu cuvinte necenzurate, după ce au aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului fraților

Novițchi Andrei și Serghei, cauzându-le astfel conform raportului de expertiză

medico-legală nr.1282/D din 05 iulie 2010 și nr. 1922/D din 25 august 2010, leziuni

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, iar conform raportului de examinare

medico-legală nr. 232/D din 24 februarie 2010 la Novițchi Andrei s-a constatat

dereglarea sănătății de scurtă durată, care se califică ca vătămări corporale ușoare.

Astfel, Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile au fost învinuiți de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, individualizată

prin „huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de

trei persoane”.

7.2. Instanța de apel a menționat că organul de urmărire penală, în susținerea

învinuirii înaintate a prezentat următoarele probe: declarațiile părții vătămate

5

Novițchii Andrei; declarațiile martorului Chirnov Artiom; înștiințarea „903” nr. 10992

din 20 decembrie 2009 potrivit căreia s-a acordat ajutor medical lui Novițchii Andrei,

care la data de 19 decembrie 2009, a fost bătut lângă casă (f.d 34, vol.I); certificatul

de vizită nr. 59 232 din 20 decembrie 2009, eliberat lui Novițchii Andrei, diagnoza

fiind ,,contuzia țesuturilor moi ale feței” (f.d.35, vol.I); informația „902” nr. 10984,

potrivit căreia Novițchii Serghei a solicitat ajutor la serviciul „902” (f.d.37, vol.I);

cererile lui Novițchii Andrei și Novițchii Serghei din 19 decembrie 2009, depuse către

IP s. Centru, potrivit cărora au solicitat tragerea la răspundere persoanele

necunoscute, care la data de 19 decembrie 2009, pe șos. Hîncești, au fost bătuți și

le-au fost cauzate leziuni corporale (f.d.38-39, vol.I); raportul de examinare

medico-legală nr. 232/D din 24 februarie 2010, potrivit căruia la Novițchii Andrei

s-a constatat dereglarea sănătății de scurtă durată, care se califică ca vătămări

corporale ușoare (f.d.59, vol.I); extrasul din fișa de observație nr. 5766, eliberată lui

Novițchii Andrei cu diagnosticul ,,traumă cranio cerebrală acută închisă” (f.d.91,

vol.I); procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit de către CGP la data de

06 ianuarie 2010, în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional, în privința lui

Chitoroagă Andrei, care aflându-se la volanul automobilului de model „Seat Ibiza”, la

data de 19 decembrie 2009 a comis un accident rutier, tamponându-se cu

automobilul de model „Opel Astra” la volanul căruia se afla Novițchi Serghei (f.d.97,

vol.I); procesul-verbal de confruntare din 05 iunie 2010, efectuată între partea

vătămată Novițchii Serghei și bănuitul Chitoroagă Andrei, în cadrul căreia

Novițchii Serghei a declarat că a văzut cum șoferul automobilului de model „BMW”

l-a tras pe fratele lui Andrei deoparte îmbrâncindu-l. Când a încercat să intervină, din

automobilul de model „BMW” a ieșit cet. Chitoroagă Andrei și i-a aplicat o lovitură cu

pumnul în față după ce cineva din spate i-a făcut o secerare, însă nu a văzut cine

anume, în acel moment cineva a început să-l lovească cu picioarele, însă nu a văzut

cine; procesul-verbal de confruntare din 24 august 2010, efectuată între martorul

Chirnov Artiom și bănuitul Bercea Emelian, în cadrul căruia cet. Chirnov Artiom a

declarat că a văzut cum pe Novițchii Andrei, o persoană necunoscută, care s-a coborât

din automobilul de model „BMW”, l-a apucat din spate și l-a tras deoparte, după care

l-a lovit cu pumnul în față. Când Novițchii Serghei a încercat să intervină, șoferul din

automobilul „Seat” l-a lovit cu pumnul după care Serghei a căzut jos. A ieșit și

cet. Bercea Emilian, care a început să lovească cu picioarele pe Novițchii Serghei și

Novițchii Andrei. Când el a încercat să intervină, cet. Bercea Emilian l-a apucat de

piept și l-a dat într-o parte (f.d 206-208, vol.I); procesul-verbal de confruntare din

24 august 2010, efectuată între partea vătămată Novițchii Serghei și bănuitul

Bercea Emilian, în cadrul căreia cet. Novițchii Serghei a declarat că a văzut cum

cet. Diaconu Vasile a lovit cu pumnul pe fratele lui în regiunea feței. După ce a încercat

să intervină, din automobilul de model „Seat” s-au coborât cet. Chitoroagă Andrei și

cet. Bercea Emilian, unde Chitoroagă Andrei l-a lovit cu pumnul în față după care a

fost secerat de la spate, însă nu a văzut de către cine. A văzut cum Bercea Emilian l-a

apucat de haine pe Chirnov Artiom. Cele declarate de către partea vătămată

6

Novițchii Sergei, bănuitul Bercea Emilian, nu a susținut (f.d 227, vol.I);

procesul-verbal de confruntare din 24 august 2010, efectuată între partea vătămată

Novițchii Andrei și bănuitul Bercea Emelian, în cadrul căreia cet. Novițchii Andrei a

declarat că după ce a fost lovit de către Diaconu Vasile a căzut jos de unde a văzut cum

pe fratele lui îl băteau cet. Chitoroagă Andrei și cet. Bercea Emelian, iar ultimul l-a

îmbrâncit și pe Chirnov Artiom; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 28 decembrie 2012, prin care martorul Chirnov Artiom l-a recunoscut

pe cet. Diaconu Vasile, care la 29 decembrie 2009, a aplicat multiple lovituri fraților

Novițchi Andrei și Serghei (f.d.23, vol.II); procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 28 decembrie 2012, prin care martorul Chirnov Artiom

l-a recunoscut pe cet. Bercea Emilian, care la 29 decembrie 2009, a aplicat multiple

lovituri fraților Novițchii Andrei și Serghei (f.d.24, vol.II); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 28 decembrie 2012, prin care martorul

Chirnov Artiom l-a recunoscut pe cet. Chitoroagă Aandrei, care la 29 decembrie 2009,

a aplicat multiple lovituri fraților Novițchii Andrei și Serghei (f.d.25, vol.II);

declarațiile martorului Belonoghin Igor (f.d.178, vol.I) și declarațiile martorului

Borodin Vitalie.

7.3. Instanța de apel a reținut, că prima instanță nu a stabilit complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, și nu a verificat legalitatea

probelor administrate, prin prisma cerințelor de fapt și de drept, deși la caz s-a

identificat admiterea mai multor încălcări de ordin procesual, care afectează

legalitatea procesului penal desfășurat, iar în consecință, acestea duc la încetarea

procesului penal, în legătură cu constatarea circumstanțelor care exclud sau

condiționează tragerea lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile, la

răspundere penală pentru faptele incriminate.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat, că prin ordonanța

ofițerului de urmărire penală al CP Centru, mun. Chișinău din 25 mai 2010, a fost

dispusă începerea urmăririi penale conform semnelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, pentru faptul că, la data de

29 decembrie 2009, aproximativ ora 21:15 min., cet. Chitoroagă Andrei împreună cu

alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, aflându-se pe

șos. Hîncești, 40, mun. Chișinău, din motive huliganice, au aplicat violență față de

cet. Novițchii Andrei și Novițchii Seghei manifestată prin aplicarea loviturilor cu

pumnii peste corp, cauzându-le ultimilor conform rapoartelor de examinare medicală

nr. 6578 și respectiv nr. 6579 din 21 decembrie 2009, leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății (f.d.1, vol.I).

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 01 iunie 2010,

Chitoroagă Andrei a fost recunoscut în calitate de bănuit în prezenta cauza penală

(f.d.125, vol.I).

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 25 iunie 2010, Diaconu Vasile

a fost recunoscut în calitate de bănuit în prezentă cauza penală (f.d.136, vol.I).

7

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 31 iulie 2010, Bercea Emilian

a fost recunoscut în calitate de bănuit în prezentă cauza penală (f.d.163, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

03 decembrie 2010, a fost scos de sub urmărire penală Bercea Emilian, în legătură cu

expirarea termenului de bănuit, având în vedere că pe parcursul a trei luni nu au fost

acumulate probe suficiente pentru înaintarea învinuirii și finisarea urmăririi penale

(f.d.170, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

03 decembrie 2010, a fost scos de sub urmărire penală Chitoroagă Andrei, în legătură

cu expirarea termenului de bănuit, având în vedere că pe parcursul a trei luni nu au

fost acumulate probe suficiente pentru înaintarea învinuirii și finisarea urmăririi

penale (f.d.172, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

03 decembrie 2010, a fost scos de sub urmărire penală Diaconu Vasile, în legătură cu

expirarea termenului de bănuit, având în vedere că pe parcursul a trei luni nu au fost

acumulate probe suficiente pentru înaintarea învinuirii și finisarea urmăririi penale

(f.d.174, vol.I).

Prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului sect. Centru,

mun. Chișinău, din 05 februarie 2013, a fost anulată ordonanța din

03 decembrie 2010 de scoatere de sub urmărire penală a lui Bercea Emilian, deoarece

au apărut fapte noi recent descoperite, cu reluarea urmăririi penale în privința lui

Bercea Emilian, din motiv că ulterior, în cadrul urmăririi penale, după scoaterea de

sub urmărire penală, au fost acumulate probe noi, declarațiile martorului

Belonoghin Igor (f.d.238, vol.I).

Prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului sect. Centru,

mun. Chișinău, din 05 februarie 2013, a fost anulată ordonanța din

03 decembrie 2010 de scoatere de sub urmărire penală a lui Chitoroagă Andrei,

deoarece au apărut fapte noi recent descoperite, cu reluarea urmăririi penale în

privința lui Chitoroagă Andrei, din motiv că ulterior, în cadrul urmăririi penale, după

scoaterea de sub urmărire penală, au fost acumulate probe noi, cum ar fi

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, declarațiile martorului

Belonoghin Igor și Borodin Vitalie (f.d.246, vol.I).

Prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului sect. Centru,

mun. Chișinău, din 05 februarie 2013, a fost anulată ordonanța din

03 decembrie 2010 de scoatere de sub urmărire penală a lui Diaconu Vasile, deoarece

au apărut fapte noi recent descoperite, cu reluarea urmăririi penale în privința lui

Diaconu Vasile, din motiv că ulterior, în cadrul urmăririi penale, după scoaterea de

sub urmărire penală, au fost acumulate probe noi, cum ar fi procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie, declarațiile martorului Belonoghin Igor și

Borodin Vitalie (f.d.3, vol.II).

8

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

11 februarie 2013, Chitoroagă Andrei a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d.230, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

11 februarie 2013, Diaconu Vasile a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d.233, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

18 februarie 2013, a fost disjunsă din cauza penală nr. 2010010892, într-o procedură

separată, materialele în privința lui Bercea Emilian (f.d.209, vol.I).

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Centru, mun. Chișinău din

19 februarie 2013, Bercea Emilian a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d.241, vol.I).

7.4. Având în vedere cele reținute, instanța de apel a menționat că la

14 mai 2015, Curtea Constituțională examinând sesizarea Curții Supreme de Justiție

privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, a declarat drept neconstituțională dispoziția articolului

nominalizat.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile

Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul

penal.

În conformitate cu art. 251 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor

procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Nulitatea prevăzută în alin. (2) al aceleiași norme, nu se înlătură în niciun mod,

poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru

aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Raportând circumstanțele de fapt în raport cu cele de drept, instanța de apel a

conchis că ordonanțele din 03 decembrie 2010, prin care a fost dispusă scoaterea lui

Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile de sub urmărirea penală în baza

art. 287 Cod penal, se echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă, or, din

materialele cauzei nu se atestă că aceste ordonanțe au fost contestate în ordinea

art. 313 Cod de procedură penală.

Totodată, potrivit prevederilor art. 284 alin. (4) Cod de procedură penală,

scoaterea persoanei de sub urmărirea penală se face conform prevederilor

prezentului cod care reglementează încetarea urmăririi penale, ce se aplică în mod

corespunzător.

Conform prevederilor art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi

9

penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere

executorie pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

Așadar, instanța de apel a reținut că, drept temei pentru reluarea urmăririi

penale, procurorul ierarhic superior a invocat, că ulterior, în cadrul urmăririi penale,

după scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor, au fost acumulate probe noi,

cum ar fi procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, declarațiile

martorului Belonoghin Igor și Borodin Vitalie.

Totodată, prin ordonanțele procurorului adjunct al procurorului sect. Centru,

mun. Chișinău, din 05 februarie 2013, a fost dispusă anularea ordonanțelor de

scoatere de sub urmărire penală din 05 decembrie 2010 în privința lui

Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile, din motiv că au apărut fapte noi.

Art. 284 alin. (1) Cod de procedură penală indică, că scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror

acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că deși prin ordonanțele din

05 februarie 2013, procurorul adjunct al procurorului sect. Centru, mun. Chișinău, a

invocat ca temei de reluare a urmăririi penale faptul, precum că au fost acumulate

probe noi, cum ar fi procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie,

declarațiile martorului Belonoghin Igor și Borodin Vitalie, aceste afirmații sunt

formale, or, din materialele cauzei, se constată că Belonoghin Igor, pe faptul

circumstanțelor cauzei, a depus explicații la data de 19 decembrie 2009, care au fost

luate de către ofițerul operativ de sector CP sect. Centru, mun. Chișinău,

Borodin Vitalie, adică cu mult timp până la scoaterea lui Chitoroagă Andrei,

Bercea Emilian și Diaconu Vasile de sub urmărire penală (f.d. 45, vol.I). Iar, din

declarațiile lui Borodin Vitalie rezultă că acesta, activând în calitate de ofițer operativ,

în urma adresării părților vătămate Novițchii Serghei și Novițchii Andrei, care s-au

plâns despre faptul maltratării lor de către persoane necunoscute, a primit de la

aceștia plângerile și explicațiile, dându-le îndreptare la medicul-legist în vederea

stabilirii leziunilor corporale.

Astfel, reieșind din cele menționate, rezultă lipsa unor fapte noi, recent

descoperite pentru punerea sub acuzație a inculpaților, or, acele fapte și acele

circumstanțe care au stat la baza reluării urmăririi penale în privința inculpaților, au

existat și au fost cunoscute de către organul de urmărire penală, până la scoaterea

acestora de sub urmărire penală.

Sub acest aspect, instanța de apel a subliniat, că nimeni nu poate fi urmărit sau

pedepsit penal de două ori de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru aceeași faptă.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, principiul non bis in idem își găsește

aplicabilitatea doar în cazul unei acuzații în materie penală (cauza Maaouia vs. Franța,

05 octombrie 2000) și, impune autorităților publice competente nu doar interdicția de

a judeca repetat o persoană, dar și interdicția de a urmări penal de mai multe ori

persoana pentru aceeași faptă. Curtea menționează că pronunțarea și intrarea în

vigoare a unei sentințe judecătorești sau emiterea unei hotărâri de scoatere de sub

10

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale împiedică reluarea urmăririi

penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre

pentru aceeași faptă săvârșită de aceeași persoană.

Totodată, acest principiu urmează a fi aplicat numai atunci când a fost emis un

act cu caracter definitiv, fie că este vorba de o ordonanță de încetare a urmăririi

penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire penală,

fie de o hotărâre judecătorească definitivă.

În același timp, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 4 par. 2 din Protocolul

nr. 7 la Convenția Europeană, principiul non bis in idem nu împiedică reluarea

urmăririi penale dacă fapte noi sau recent descoperite, sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Astfel, potrivit Convenției Europene, două situații pot determina redeschiderea

unei cauze penale, și anume: 1) există fapte noi sau recent descoperite; 2) există un

viciu fundamental.

Potrivit art. 4 par. 3 al Protocolului nr. 7, nici o derogare de la prezentul articol

nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenția Europeană. Prin urmare, statele nu

sunt în drept de a institui, prin lege, alte temeiuri de redeschidere a proceselor

încetate anterior.

Instanța de apel a mai reținut, că, art. 22 alin. (3) Cod de procedură penală,

stabilește că hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea

judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o

învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeași persoană

pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea

pronunțată.

La acest aspect, instanța a reținut că, „fapte noi” constituie date despre

circumstanțele de care nu avea cunoștință organul de urmărire penală la data

adoptării ordonanței de reluare a urmăririi penale și de învinuire a inculpaților, și

care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată, iar „fapte recent descoperite” sunt

faptele care existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi

descoperite.

La fel, potrivit Raportului explicativ la Protocolul nr. 7, termenul „fapte noi sau

recent descoperite” include noi mijloace de probă privind fapte preexistente. Mai

mult, art. 4 din Protocolul nr. 7 nu împiedică redeschiderea procedurii în favoarea

persoanei condamnate și orice altă modificare a hotărârii judecătorești în beneficiul

acesteia. Aceleași raționamente se regăsesc și în hotărârea explicativă a

Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 4 iulie 2005 „Cu privire la practica asigurării

controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi

penale”.

Cu referire la circumstanțele enunțate mai sus, instanța de apel a menționat că

ordonanța de încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere

11

a persoanei de sub urmărire penală poate fi anulată, cu reluarea urmăririi penale,

oricând în interiorul termenului de prescripție, dacă au fost invocate fapte noi sau

recent descoperite.

În același timp, Codul de procedură penală (art. 6 pct. 44) stabilește „viciul

fundamental” ca o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

De asemenea, în cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală

poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de

încetare a urmăririi penale, de clasare a cauzei sau de scoatere a persoanei de sub

urmărire.

În cauza Sutyazhnik vs. Rusia (nr.8269/02, din 23 iulie 2009, paragr.35),

Curtea Europeană a acceptat că, în anumite circumstanțe, principiul securității

raporturilor juridice poate fi afectat pentru a remedia un „viciu fundamental” sau „o

eroare judiciară” (a se vedea în contextul cauzei Radchikov c. Rusiei, nr.65582/01,

hotărâre din 24 mai 2007).

Prin normele procesual-penale enunțate supra, potrivit cărora reluarea

urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori

a existat un viciu fundamental, legislatorul național a urmărit instituirea unui

echilibru echitabil între sarcinile procesului penal-stabilirea adevărului și exercitarea

unei justiții echitabile. Instanțele judecătorești și organele de urmărire penală, care

aplică normele procesual-penale, sunt obligate să activeze în așa mod, încât nici o

persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată, sau supusă în mod

arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrângere.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, reluarea urmăririi penale după

încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei

de sub urmărire poate fi dispusă de către procurorul ierarhic superior prin ordonanță

dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor

măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia încetarea urmăririi penale,

clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire.

Astfel, odată cu încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau

clasarea cauzei penale, persoana urmează a dispune de certitudinea și convingerea că

nu va mai fi bănuită și urmărită penal.

Cu referire la redeschiderea urmăririi penale din motiv că ancheta inițială nu a

fost completă, în cauza Stoianova și Nedelcu vs. România, Curtea Europeană a

menționat: „carențele autorităților nu pot fi imputabile reclamanților și nu trebuie

să-i pună într-o situație defavorabilă”.

De asemenea, în opinia CtEDO, simpla părere că investigațiile într-o anumită

cauză ar fi fost „incomplete și neobiective” nu poate, în sine, în absența unor erori

jurisdicționale, încălcări grave ale procedurii de judecată sau abuzuri de putere, să

releve erori în aplicarea dreptului material sau din ale motive considerabile care

decurg din interesele justiției să indice prezența unui viciu fundamental în cadrul

12

procedurii precedente (a se vedea Radchikov vs. Rusia, par.48). Astfel, reclamantul ar

fi cel care va suporta consecințele omisiunilor autorităților în cadrul investigațiilor

prealabile, iar simpla afirmație despre o deficiență sau omisiune în cadrul anchetei,

deși minoră și nesemnificativă, ar crea o posibilitate nelimitată pentru organele de

urmărire penală să comită un abuz de natură procedurală prin solicitarea

redeschiderii procedurilor finalizate.

Instanța de apel a reținut că omisiunile sau erorile autorităților trebuie să

servească în beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului. Cu alte cuvinte, riscul

oricărei erori comise de organul de urmărire penală, sau chiar de o instanță, urmează

să fie suportat de către stat, iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina

persoanei în cauză, cu excepțiile enunțate mai sus.

Așa fiind, instanța de apel a subliniat că respectivele ordonanțe de reluare a

urmăririi penale în privința inculpaților, deși formal se întemeiază pe prevederile

art. 287 Cod de procedură penală, se constată cu certitudine, că procurorul adjunct al

procurorului sect. Centru, mun. Chișinău, nu a motivat justificat care ar fi acele fapte

noi apărute în sensul prescripțiilor stabilite în art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală (legea procedurală actuală la momentul emiterii ordonanțelor), care au

generat necesitatea reluării urmăririi penale. Or, despre existența martorilor

Belonoghin Igor și Borodin Vitalie, organul de urmărire penală a cunoscut cu mult

timp înainte de a fi scoși de sub urmărire penală Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile.

Așadar, analizând ordonanțele privind reluarea urmăririi penale, emise de

către procurorul adjunct al procurorului sect. Centru, mun. Chișinău, instanța de apel

a constatat că acestea au fost întemeiate pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, iar la elaborarea acestora, procurorul nu a indicat legal temeiurile

indicate în art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care descriu condițiile în care

poare fi reluată urmărirea penală.

Astfel, pentru ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală,

legiuitorul la art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală a stipulat că această acțiune

se admite „numai dacă apar fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente, sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

Or, alte circumstanțe pentru reluarea urmăririi penale și derogarea de la principiul

de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă,

consacrat în alin. (2) art. 22 Cod de procedură penală, legea procesual penală nu

prevede.

Totodată, în acest context instanța de apel a evidențiat că art. 4 din Protocolul

adițional nr. 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor omului și

Libertăților Fundamentale, garantează persoanei dreptul de a nu fi judecată sau

pedepsită de 2 ori pentru săvârșirea unei infracțiuni, pentru care ea a fost deja

achitată sau condamnată printr-o hotărâre.

Conform art. 4 alin. (2) al Protocolului menționat, care în conformitate cu art. 4

din Constituție este parte componentă a legislației naționale din data de

13

12 octombrie 1997 cu statut prioritar față de legea națională, redeschiderea

procesului penal poate opera doar dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

menționată.

Potrivit art. 6 al Hotărârii Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010

cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul

de procedură penală (Monitorul Oficial 235-240/27, 03 decembrie 2010), principiul

constituțional de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă impune în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a

judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana

pentru aceeași faptă.

La fel, Curtea Constituțională a statuat că pentru a nu transforma dreptul de a

nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut,

ceea ce ar împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept,

inclusiv Convenția, au reglementat expres derogările admisibile. Aceste derogări

oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea penală și sunt

formulate, în termeni aproape identici, în art. 22, 287 Cod de procedură penală,

precum și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție. Conform acestor norme, în

cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale

sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi

penale se admite numai dacă „fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunțată”.

În baza celor menționate, ținând cont de hotărârea Curții Constituționale cu

privire la declararea neconstituționalității prevederilor art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, precum și de cele stipulate în art. 251 Cod de procedură penală,

instanța de apel a ajuns la concluzia, că în cazul în care persoana a fost scoasă de sub

urmărire penală, iar ordonanța de reluare a urmăririi penale, nu este întemeiată pe

circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că

aceasta este lovită de nulitate absolută și nu poate produce careva consecințe juridice.

Or, reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și

art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului

nr. 7 la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale

referitoare la sesizarea instanței, prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de procedură

penală. Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice etapă

a procesului penal de către părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv din oficiu.

În acest context, reieșind din conținutul ordonanțelor procurorului din

05 februarie 2013 privind reluarea urmăririi penale în privința lui Chitoroagă Andrei,

Bercea Emilian și Diaconu Vasile, instanța de apel a conchis, că nu au fost constatate

careva fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi condiționat

reluarea urmăririi penale în cauza penală dată, ceea ce denotă că ordonanțele

respective, emise de procurorul adjunct al procurorului sect. Centru, mun. Chișinău,

14

cu privire la anularea ordonanțelor din 03 decembrie 2010 de scoaterea de sub

urmărire penală a lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile, cu reluarea

urmăririi penale în privința acestora, sunt ilegale și lovite de nulitate absolută.

7.5. Instanța de apel a mai notat că Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, infracțiune pentru care anterior, prin ordonanțele

organului de urmărire penală, aceștia au fost scoși de sub urmărire penală din lipsă

de probe, ca ulterior, procesul penal să fie reluat contrar prevederilor art. 287 alin. (4)

Cod de procedură penală. Or, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de

15 aprilie 2019, este contrară principiului non bis in idem, fiind în situația când

persoana a fost urmărită de mai multe ori pentru aceleași fapte. Potrivit dispoziției

art. 22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire

penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru

aceeași faptă.

De asemenea, instanța de apel a enunțat că în speță prezintă relevanță și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume hotărârea în cauza

Zolotuhin vs. Rusia din 10 februarie 2009, unde reclamantul a solicitat Curții să

declare că au fost încălcate prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție în

privința sa, atunci când instanțele naționale l-au condamnat mai întâi, în mod

contravențional, pentru fapta de huliganism, apoi, tot pentru aceeași faptă de

huliganism, a fost tras la răspundere penală conform Codului penal. În acest sens,

Marea Cameră a hotărât că: „art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie înțeles în sensul că el

interzice nu numai judecarea, dar și urmărirea penală (indiferent că ulterior

Zolotuhin a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de huliganism), a unei persoane

pentru o a doua „infracțiune”, în măsura în care aceasta are la origine fapte identice

sau fapte care sunt, în substanță, aceleași”.

În concluzie, instanța de apel a menționat că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice

persoană are dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un tribunal independent și

imparțial, iar cauza penală în privința lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile nu a fost judecată în mod echitabil, fiind încălcate esențial drepturile

inculpaților garantate atât de Constituția Republicii Moldova, Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și Codul de procedură

penală, iar această încălcare de lege echivalează cu o eroare judiciară, care urmează a

fi corectată de către instanța de apel, prin casarea sentinței primei instanțe, cu

dispunerea încetării procesului penal intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, în privința lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile, în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există alte circumstanțe

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală.

15

7.6. A mai menționat instanța de apel, că probele administrate la caz nu sunt

pertinente și concludente în vederea stabilirii vinovăției inculpaților, astfel că acestea

au fost administrate cu încălcarea procedurii de administrate.

Respectiv, având în susținere prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) și art. 275

pct. 9) Cod de procedură penală, constatând existența erorilor de ordin procesual, la

etapa desfășurării urmăririi penale, instanța de apel a considerat că aceste încălcări

atrag în cele din urmă încetarea procesului penal pornit la caz, în situația

inadmisibilității probelor vizate prin prisma normelor Codului de procedură penală.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

menținerea în vigoare a sentinței.

În argumentarea recursului partea acuzării menționează, că ordonanțele de

scoatere de sub urmărire penală în privința lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile, nu pot fi considerate ca hotărâri definitive din momentul adoptării,

deoarece acestea pot fi atacate procurorului ierarhic superior, în condițiile art. 2991

Cod de procedură penală, și ulterior, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală,

judecătorului de instrucție.

Astfel, regula enunțată mai sus protejează persoana achitată ori condamnată în

urma unui proces penal de rejudecare a acelorași fapte. Măsura scoaterii de sub

urmărire penală nu este o măsură definitivă, întrucât ea este supusă controlului

ierarhic și nu poate fi asimilată unei hotărâri de achitare. Reluarea urmăririi penale

nicidecum nu presupune că persoana este urmărită de mai multe ori, deoarece

suntem în prezența uneia și aceleiași urmăriri penale, desfășurate în cadrul aceluiași

proces penal, care, de fapt, nu a fost pornită din nou, repetat, dar pur și simplu a fost

reluată. Prin urmare, procedura reluată nu este altceva decât continuarea primei

proceduri, iar o astfel de situație nu contravine principiului „non bis in idem”.

Activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie să asigure aflarea

adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la

persoana făptuitorului. Numai aflând adevărul, scopul procesului penal poate fi atins,

iar soluțiile dispuse de organele judiciare pot da satisfacție celor care urmăresc

înfăptuirea justiției penale.

Cerința securității raporturilor juridice nu este absolută: simpla posibilitate de

a redeschide o procedură penală este compatibilă la prima vedere cu

Convenția Europeană, și chiar mai mult și cu prevederile din art. 22 și art. 287 Cod de

procedură penală, precum și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție.

În acest sens, s-a expus și Curtea Constituțională, statuând că pentru a nu

transforma dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași

faptă într-un drept absolut, ceea ce ar împiedica descoperirea infracțiunilor și

criminalilor, sistemele de drept, inclusiv Convenția, au reglementat expres derogările

admisibile. Aceste derogări oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a

relua urmărirea penală în cazurile când au apărut circumstanțe noi sau recent

descoperite, sau un viciu fundamental a afectat procedurile anterioare desfășurate de

16

organul de urmărire penală. Cu toate acestea, faptul de a stabili dacă reluarea

urmăririi penale în acest dosar, de către autorități a adus atingere esenței în sine a

procesului echitabil depinde de circumstanțele concrete ale cauzei.

În special, trebuie să se țină seama de prevederile legale existente la momentul

dispunerii reluării urmăririi penale, de motivele pentru care s-au anulat ordonanțele

de scoatere de sub urmărire penală. La caz, în timpul desfășurării urmăririi penale,

era în vigoare alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală. Hotărârea Curții

Constituționale nr. 12 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287

alin. (1) din Codul de procedură penală, la care a făcut trimitere instanța de apel, a

fost adoptată la 14 mai 2015 și publicată în Monitorul Oficial nr. 254-257/25 din

11 septembrie 2015.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la Curtea Constituțională,

actele normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule

și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale.

Conform art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului

penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării

cauzei în instanța judecătorească. Astfel, se constată că acțiunile procesuale disputate,

au avut loc în perioada de până la 23 noiembrie 2010, moment când instanța

constituțională a dat interpretări principiului non bis in idem.

În atare circumstanțe, nu pot fi acceptate mențiunile instanței de apel privind

ilegalitatea reluării urmăririi penale dispuse de adjunctul Procurorului la data de

05 decembrie 2013, deoarece legea procesual-penală nu are efect ultraactiv.

De altfel, urmează de reamintit că, printre garanțiile unui proces echitabil,

reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice persoană

trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, vizavi

de temeinicia oricărei acuzații îndreptate împotriva sa, ceea ce urmează a fi realizat

și în prezenta cauză, fiind, totodată, respectate drepturile inculpaților garantate atât

de Constituția Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și

de Codul de procedură penală.

Prin urmare, efectele recunoașterii neconstituționalității prevederilor alin. (1)

art. 287 Cod de procedură penală nu se răsfrâng asupra ordonanței de reluare a

urmăririi penale adoptată în acest dosar penal și nu poate servi temei de anulare a

acesteia.

Cu referire la prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, procurorul

menționează că, potrivit ordonanțelor din 05 decembrie 2013 de anulare a

ordonanțelor de scoatere de sub urmărire penală a lui Bercea Emilian, Diaconu Vasile

și Chitoroagă Andrei, a fost dispusă anularea ordonanțelor din 03 decembrie 2009

din motivul că au apărut fapte recent descoperite, și anume procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie, declarațiile martorului Belonoghin Igor și

Borodin Vitalie.

17

Potrivit art. 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată sunt obligate să-și motiveze

deciziile, iar motivarea, la rândul său, trebuie să fie suficientă și clară.

Astfel, adoptarea de către instanța de apel a soluției de încetare a procesului

penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, constatând în partea

descriptivă a deciziei că ordonanțele procurorului din 05 februarie 2013 privind

reluarea urmăririi penale în privința lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile, sunt ilegale și lovite de nulitate absolută, iar ordonanțele din

03 decembrie 2010, prin care a fost dispusă scoaterea lui Chitoroagă Andrei,

Bercea Emilian și Diaconu Vasile de sub urmărirea penală în baza art. 287 Cod penal,

se echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă, ca o circumstanță care

exclude sau condiționează pornirea urmăririi penale sau tragerea la răspunderea

penală, reprezintă o interpretare greșită a Legii.

Legiuitorul a indicat concret cazurile de încetare a procesului penal și doar în

pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, se face referire și la alte

circumstanțe ale cauzei penale care exclud total ori condiționează acțiunea organelor

competente de a porni urmărirea penală și tragerea persoanei la răspundere penală

ori, după caz, refuzul în adoptarea acestei soluții. Temeiurile care exclud efectuarea

urmăririi penale sunt prevăzute în art. 275 Cod de procedură penală, iar pct. 9) al

art. 275 Cod de procedură penală, repetă conținutul pct. 6) alin. (1) al art. 391 Cod de

procedură penală, însă cu o importantă concretizare, și anume că alte circumstanțe

care exclud sau condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de

lege.

Prin existența altor circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală se vor avea în vedere și cazurile

prevăzute de art. 57-58, art. 217 alin. (5) Cod penal.

Evidențiază recurentul, că în partea descriptivă a deciziei atacate, instanța de

apel, la motivarea soluției sale cu privire la încetarea procesului penal în privința

inculpaților, a acceptat pe deplin concluziile apărării din cererile de apel declarate și

le-a transcris în decizie.

Acuzarea consideră că, concluzia instanței de apel de încetare a procesului

penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ca urmare a

existenței circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, este nejustificată.

Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

18

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal atestă, că

acuzarea invocă temeiul pentru casarea deciziei instanței de apel prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii ori

acesta este expus neclar.

Având în vedere argumentele invocate în recursul acuzatorului de stat, Colegiul

penal atestă, că de fapt, acesta invocă dezacordul cu soluția de încetare a procesului

penal pronunțată de către instanța de apel, intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, în privința inculpaților Chitoroagă Andrei, Diaconu Vasile și

Bercea Emilian, din motiv că există circumstanțe care exclud sau condiționează

tragerea la răspundere penală, pledând pentru menținerea sentinței primei instanțe,

prin care inculpații Chitoroagă Andrei și Bercea Emilian au fost recunoscuți vinovați

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă procesul

penal în privința acestora a fost încetat, în legătură cu expirarea prescripției tragerii

la răspundere penală. Totodată, prin sentință Diaconu Vasile a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa în formă de amendă în cuantum de 400 (patru sute) unități

convenționale, echivalentul a 8 000 (opt mii) lei.

Analizând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că erorile

invocate nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

19

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

După cum rezultă din conținutul deciziei recurate, instanța de apel a ajuns la

concluzia de a înceta procesul penal din motivul existenței circumstanțelor care

exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală, reținând în acest sens, că

ordonanțele de reluare a urmăririi penale în privința inculpaților, nu au fost motivate

prin prisma faptelor noi apărute în sensul prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală (în vigoare la data emiterii ordonanțelor), întrucât, despre existența

martorilor Belonoghin Igor și Borodin Vitalie, organul de urmărire penală a cunoscut

cu mult timp înainte de a fi scoși de sub urmărire penală inculpații Chitoroagă Andrei,

Diaconu Vasile și Bercea Emilian.

În acest context, Colegiul penal menționează, că instanța de apel corect a

accentuat, că temeiul de reluare a urmăririi penale și anume că – au fost acumulate

probe noi, cum ar fi procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie și

declarațiile martorilor Belonoghin Igor și Borodin Vitalie, nu reprezintă fapte noi,

recent descoperite pentru punerea sub acuzație a inculpaților, deoarece faptele și

circumstanțele care au stat la baza reluării urmăririi penale în privința inculpaților,

au existat și au fost cunoscute de către organul de urmărire penală, până la scoaterea

acestora de sub urmărire penală. Or, din materialele cauzei, se constată că

Belonoghin Igor, a depus explicații la data de 19 decembrie 2009, care au fost luate

de către ofițerul operativ de sector CP sect. Centru, mun. Chișinău, Borodin Vitalie,

adică cu mult timp până la scoaterea lui Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și

Diaconu Vasile de sub urmărire penală (f.d.45, vol.I). Iar, din declarațiile lui

Borodin Vitalie rezultă că acesta, activând în calitate de ofițer operativ, în urma

adresării părților vătămate Novițchii Serghei și Novițchii Andrei, care s-au plâns

despre faptul maltratării lor de către persoane necunoscute, a primit de la aceștia

plângerile și explicațiile, dându-le îndreptare la medicul-legist în vederea stabilirii

leziunilor corporale.

Colegiul penal consideră, că nu pot fi reținute argumentele recurentului precum

că ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală în privința inculpaților, nu pot fi

considerate ca hotărâri definitive, în contextul în care acestea pot fi atacate

procurorului ierarhic superior conform art. 2991 Cod de procedură penală, și ulterior

judecătorului de instrucție conform art. 313 Cod de procedură penală.

Aceasta deoarece, instanța de apel făcând referire la prevederile art. 467

alin. (1) Cod de procedură penală, corect a menționat că ordonanțele din

03 decembrie 2010, prin care a fost dispusă scoaterea lui Chitoroagă Andrei,

Diaconu Vasile și Bercea Emilian de sub urmărirea penală în baza art. 287 Cod penal,

se echivalează cu o hotărâre judecătorească definitivă, întrucât acestea nu au fost

contestate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

În vederea elucidării semnificației sintagmei „hotărâre definitivă”,

Colegiul penal va statua, că potrivit prevederilor art. 467 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind

20

încetarea urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice

din țară și au putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

Astfel, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat prin

non bis in idem – principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu

privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei

judecăți pentru care există deja o hotărâre definitivă.

În sensul art. 284 alin. (1) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror

acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Contrar acestor prevederi, Colegiul penal atestă, că ordonanțele de reluare a

urmăririi penale, deși formal se întemeiază pe prevederile art. 287 Cod de procedură

penală, în sensul că în cauză au apărut fapte noi, totuși în motivarea acestora, nu s-a

indicat care ar fi acele fapte noi apărute în sensul prescripțiilor stabilite în art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală (în vigoare la momentul emiterii ordonanțelor), care

au generat necesitatea reluării urmăririi penale.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate alegațiile

recurentului precum că instanța de apel a interpretat greșit legea la adoptarea soluției

de încetare a procesului penal, invocând că ordonanțele privind reluarea urmăririi

penale în privința inculpaților din 05 februarie 2013, sunt ilegale și lovite de nulitate

absolută, iar ordonanțele privind scoaterea inculpaților de sub urmărire penală din

03 decembrie 2010, se echivalează cu o hotărâre judecătorească definitivă.

Sub acest aspect, Colegiul penal precizează, că instanța de apel corect a

menționat faptul că Chitoroagă Andrei, Bercea Emilian și Diaconu Vasile au fost

recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, infracțiune pentru care anterior, prin ordonanțele organului de urmărire

penală, aceștia au fost scoși de sub urmărire penală din lipsă de probe, ca ulterior,

procesul penal să fie reluat contrar prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală, astfel că sentința primei instanțe fiind contrară principiului non bis in idem, și

fiind în situația când persoana a fost urmărită de mai multe ori pentru aceleași fapte,

or, potrivit art. 22 Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de organele

de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori

pentru aceeași faptă.

Principiul non bis in idem reglementat de art. 22 Cod de procedură penală, se

regăsește și în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, care stipulează că: „Nimeni nu poate fi urmărit

sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor

pentru care a fost deja condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și

procedurii penale ale aceluiași stat”.

Astfel, pentru a putea invoca dreptul pe care acesta îl consacră, persoana în

cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea

urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată.

21

Principiul „necondamnării repetate pentru una și aceeași faptă” este aplicabil ori

de câte ori autoritățile competente formulează din nou împotriva unei persoane o

acuzație în materie penală după pronunțarea unei noi hotărâri irevocabile de

condamnare sau de achitare în același stat, hotărâre care se bucură de autoritate de

lucru judecat cu privire la această faptă.

Acest articol se referă nu numai la dreptul de a nu fi judecat, condamnat de două

ori pentru aceeași faptă, ci și la dreptul de a nu fi urmărit penal de două ori pentru

aceeași faptă.

Colegiul penal enunță, că în speță prezintă relevanță și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume hotărârea în cauza Zolotuhin vs. Rusia

din 10 februarie 2009, unde reclamantul a solicitat Curții să declare că au fost încălcate

prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție în privința sa, atunci când

instanțele naționale l-au condamnat mai întâi, în mod contravențional, pentru fapta

de huliganism, apoi, tot pentru aceeași faptă de huliganism, a fost tras la răspundere

penală conform Codului penal.

În acest sens, Marea Cameră a hotărât că: „art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie

înțeles în sensul că el interzice nu numai judecarea, dar și urmărirea penală (indiferent

că ulterior Zolotuhin a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de huliganism), a unei

persoane pentru o a doua „infracțiune”, în măsura în care aceasta are la origine fapte

identice sau fapte care sunt, în substanță, aceleași”.

Nu pot fi reținute alegațiile recurentului prin care invocă faptul că instanța de

apel a reținut ca temei de nulitate a ordonanțelor de reluare a urmăririi penale,

prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015 privind excepția

de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, or, soluția

adoptată de către instanța de apel se bazează pe raționamentul, că ordonanțele de

reluare a urmăririi penale în privința inculpaților, nu au fost motivate justificat prin

prisma faptelor noi apărute în sensul prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală (în vigoare la momentul adoptării ordonanțelor), care au generat necesitatea

reluării urmăririi penale, în contextul în care despre existența martorilor

Belonoghin Igor și Borodin Vitalie (circumstanțe reținute ca fiind noi apărute),

organul de urmărire penală a cunoscut cu mult timp înainte de a fi scoși de sub

urmărire penală inculpații.

Așadar, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele

sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind dispunerea încetării

procesului penal intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința

inculpaților Chitoroagă Andrei, Diaconu Vasile și Bercea Emilian, din motiv că există

circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

22

adoptate, fapt ce impune dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat de

către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Chitoroagă Andrei XXXXX, Bercea Emilian XXXXX și Diaconu Vasile XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Guzun Ion

23