1ra-455/20 — Art. 190 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 03 august 2018, Frolov Evghenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul financiar sau bancar pe un termen de 3 (trei) ani. În baza art. 84 Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată, în întregime, pedeapsa stabilită conform sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 11 aprilie 2017, lui Frolov Evghenii fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul financiar sau bancar pe un termen de 3 (trei) ani, și sub formă de amendă în mărime de 1 550 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 77 500 de lei. În baza art. 87 alin. (2) Cod penal, a fost dispusă executarea de sine stătătoare a pedepselor. Acțiunile civile înaintate de Mură Ghenadie și de Țîgulea Oleg au fost admise parțial. 1 S-au încasat în beneficiul lui Mură Ghenadie, din contul lui Frolov Evghenii, suma de 840 de euro, convertiți în lei moldovenești la momentul executării, cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei. S-a încasat în beneficiul lui Țîgulea Oleg, din contul lui Frolov Evghenii, suma de 20 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune. În rest, au fost respinse acțiunile civile înaintate de Mură Ghenadie și de Țîgulea Oleg.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat, în fapt, că Frolov Evghenii, la 25 martie 2015, aflându-se în xxxxx, după un plan bine determinat de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prezentându-se că deține funcția de administrator al „Argon Service” SRL, acționând intenționat, prin înșelăciune, a încheiat cu Țîgulea Oleg contractul nr. 1 din 25 martie 2015 privind confecționarea utilajului pentru bucătărie din inox și a primit de la ultimul 20 000 de lei, pe care i-a însușit, cauzându-i lui Țîgulea Oleg un prejudiciu în proporții considerabile. Tot el, la 06 iulie 2016, aflându-se pe bd. Mircea cel Bătrân nr. 34, mun. Chișinău, în vederea realizării aceluiași scop de profit, după un plan bine determinat de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prezentându-se că deține funcția de administrator al „Argon Service” SRL, acționând intenționat, prin înșelăciune, a încheiat cu Stînga Petru contractul nr. 3 din 06 iulie 2016 privind efectuarea lucrărilor de construcție a unui acoperiș și a primit de la ultimul 500 de euro, care, conform cursului valutar oficial al Băncii Naționale a Moldovei, constituiau la momentul comiterii infracțiunii echivalentul sumei de 11 065 de lei, pe care i-a însușit, cauzându-i lui Stînga Petru un prejudiciu în proporții considerabile. Tot el, la 11 iulie 2016, aflându-se în incinta imobilului amplasat pe bd. Mircea cel Bătrân nr. 22/5, mun. Chișinău, în vederea realizării aceluiași scop de profit, după un plan bine determinat de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prezentându-se că deține funcția de administrator al „Argon Service” SRL, acționând intenționat, prin înșelăciune, a încheiat cu Mură Ghenadie contractul nr. 11/06 din 11 iulie 2016 privind efectuarea unei construcții din metal la imobilul menționat și a primit de la ultimul 18 300 de lei, pe care i-a însușit, cauzându-i lui Mură Ghenadie un prejudiciu în proporții considerabile. Tot el, la 20 august 2016, aflându-se în mun. Chișinău, pe str. A. Russo nr. 18/1, în vederea realizării aceluiași scop de profit, după un plan bine determinat de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prezentându-se că deține funcția de administrator al „Argon Service” SRL, acționând intenționat, prin înșelăciune, a încheiat cu Ciobanu Daniel contractul nr. 1 din 20 august 2016 privind prestarea serviciilor de montare a publicității și a primit de la ultimul 300 de euro, care, conform cursului valutar oficial al Băncii 2 Naționale a Moldovei, constituiau la momentul comiterii infracțiunii echivalentul sumei de 6 722 de lei, pe care i-a însușit, cauzându-i lui Ciobanu Daniel un prejudiciu în proporții considerabile. Tot el, la 09 octombrie 2016, aflându-se pe bd. Mircea cel Bătrân, mun. Chișinău, în vederea realizării aceluiași scop de profit, după un plan bine determinat de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prezentându-se că deține funcția de administrator al „Argon Service” SRL, acționând intenționat, prin înșelăciune, sub pretextul efectuării lucrărilor de reparație a sistemului de ventilare a localului amplasat în or. Călărași, str. M. Eminescu nr. 32, a încheiat cu Stăvilă Pavel contractul nr. 2 din 09 octombrie 2016 și a primit de la ultimul 10 000 de lei, pe care i-a însușit, cauzându-i lui Stăvilă Pavel un prejudiciu în proporții considerabile. Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi: „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Inculpatul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia. 3.1. În argumentarea apelului, a invocat că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de persoana sa și de caracterul faptei săvârșite. În context, a relatat că în anul 2015, a fost angajat în cadrul „Argon Service” SRL în funcția de administrator, dar în luna mai 2016, a demisionat și a început să lucreze pe cont propriu. A precizat că nu a avut intenția de a însuși mijloacele bănești de la clienți, ci doar a avut încredere exagerată în propriile forțe. A arătat că și-a executat parțial obligațiile contractuale în raport cu Țîgulea Oleg și a reparat prejudiciul material cauzat lui Stînga Petru și Ciobanu Daniel, intenționând să repare și prejudiciul material cauzat celorlalte părți vătămate. A menționat că este căsătorit și are la întreținere 2 copii minori. A mai notat că la momentul comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 11 aprilie 2017, unitatea convențională de amendă era egală cu 20 de lei, ceea ce înseamnă că aplicând prevederile art. 84 Cod penal, prima instanță greșit a indicat că amenda în mărime de 1 550 de unități convenționale constituie suma de 77 500 de lei.

Avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului a contestat sentința cu apel, solicitând casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de 3 comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2018, au fost admise, inclusiv din oficiu, apelurile declarate de avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului și de inculpat, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin care: Frolov Evghenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 5 (cinci) ani. Acțiunile civile înaintate de Mură Ghenadie și de Țîgulea Oleg au fost admise. A fost dispusă încasarea în beneficiul lui Mură Ghenadie, din contul lui Frolov Evghenii, suma de 840 de euro, convertiți în lei moldovenești la momentul executării, cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei. A fost dispusă încasarea în beneficiul lui Țîgulea Oleg, din contul lui Frolov Evghenii, suma de 20 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin infracțiune. Inculpatul a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent în termenul stabilit și în termen de 6 luni din data de 08 decembrie 2018, și să repare integral daunele cauzate părților vătămate Mură Ghenadie și Țîgulea Oleg. 5.1 În motivarea soluției emise, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a reținut faptele, circumstanțele cauzei și vinovăția inculpatului ce ține de comiterea infracțiunii de escrocherie. În același timp, instanța de apel a observat că deși prima instanță just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, având în vedere că la data de 17 august 2018, indicele calificativ de la lit. c) a art. 190 alin. (2) Cod penal („cu cauzarea de daune în proporții considerabile”) a fost abrogat, fiind modificată și norma de la art. 190 alin. (1) Cod penal, acțiunilor inculpatului, fiindu-le oferită o nouă încadrare juridică, din motivul efectului retroactiv al legii penale care ameliorează situația inculpatului. Astfel, instanța de apel, în virtutea prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal în redacția în vigoare începând cu data de 17 august 2018, conform indicilor calificativi corespunzători. În ceea ce privește pedeapsa inculpatului, instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal și reliefând caracterul prejudiciabil al infracțiunii comise, persoana inculpatului și faptul că 4 acesta a reparat prejudiciul material cauzat lui Stînga Petru și Ciobanu Daniel, a reținut că este corect și echitabil ca inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an. Totodată, instanța de apel a notat că anterior inculpatul, a fost condamnat și anume: prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 15 iulie 2016, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 750 de unități convenționale și prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), din 11 aprilie 2017, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 251 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 800 de unități convenționale, fiind aplicate și prevederile art. 84 Cod penal. La caz, instanța de apel a considerat că în speță poate fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei sub formă de închisoare, stabilite inculpatului, or, materialele cauzei atestă că, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără a fi izolat de comunitate, familie și societate, cu realizarea plenară și eficientă a scopului legii penale. În acest sens, instanța de apel a concluzionat că inculpatului urmează a-i fi acordată șansa de a-și corija conduita și de a demonstra că cele comise constituie un incident în biografia sa.

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar în termen de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, acesta invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către instanța de apel. 6.1 În argumentarea recursului, procurorul a susținut că pedeapsa stabilită inculpatului, atât în partea cuantumului acesteia, cât și cu referire la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este în dezacord cu principiul proporționalității pedepsei și scopul legii penale, având în vedere și faptul că inculpatul nu și-a onorat obligația de despăgubire a tuturor părților vătămate. Consideră că în speță nu au fost constatate circumstanțe ce ar justifica aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, deoarece persoana inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite, acesta educându-și un sistem degradat de valori. A afirmat că inculpatul și-a recunoscut vinovăția în instanța de apel doar sub povara probatoriului administrat, pentru a putea pretinde la o pedeapsă neprivativă de libertate, iar practica judiciară în domeniul infracțiunilor de escrocherie denotă că aplicarea unor astfel de pedepse nu se raportează la așteptările societății privind restabilirea ordinii de drept încălcate. Aici, a subliniat că inculpatul a săvârșit 5 episoade infracționale de escrocherie în perioada când era urmărit penal în legătură cu comiterea unei alte infracțiuni de escrocherie, pentru care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 15 iulie 2016. 5 A punctat că instanța de apel nu a detaliat circumstanțele pe care s-a bazat la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În altă ordine de idei, luând în considerare pedeapsa stabilită inculpatului prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 11 aprilie 2017, a menționat că instanța de apel neîntemeiat a omis aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal.

Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.

Judecând recursul declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului urmează a fi respins, din următoarele raționamente. În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează că judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Colegiul penal lărgit menționează că soluția respectivă se adoptă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată. Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului acestuia cu decizia instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, invocându-se temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate. Astfel, ce ține de temeiurile de recurs indicat de recurent, și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că 6 instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea emisă a examinat toate aspectele esențiale invocate de către părți și în soluția pronunțată a dat răspuns acestora în mod motivat, din care considerente instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de a interveni în decizia atacată. Cu privire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal apreciază alegațiile părții acuzării sunt declarative și neîntemeiate, deoarece instanța de apel corect a statuat asupra necesității casării sentinței și emiterii unei noi hotărâri și aplicarea altei pedepse, reieșind atât din faptul că la data de 17 august 2018, indicele calificativ de la lit. c) a art. 190 alin. (2) Cod penal („cu cauzarea de daune în proporții considerabile”) a fost abrogat, fiind modificată și norma de la art. 190 alin. (1) Cod penal, acțiunilor inculpatului, fiindu-le oferită o nouă încadrare juridică, fiind aplicat principiul retroactivității legii penale care ameliorează situația inculpatului, precum și ținându-se cont de toate circumstanțele cauzei la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului. Astfel Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel corect a aplicat prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele comiterii infracțiunii și de practica judiciară constantă la acest capitol. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. 7 La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de recurs subliniază că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. La caz prin decizia contestată, Frolov Evghenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, și în temeiul art. 90 Cod penal cu dispunerea suspendării executării pedepsei pentru un termen de probațiune de 5 ani. Sancțiunea articolului pentru care inculpatul a fost recunoscut vinovat, prevede pedeapsa cu închisoare de până la 3 ani, astfel dispoziția instanței de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu contravine prevederilor legale așa cum a invocat recurentul, argumentele acestuia fiind nefondate. Colegiul penal lărgit consideră că sunt declarative alegațiile procurorului cu privire la individualizarea contrar prevederilor legale a pedepsei stabilite inculpatului Frolov E., deoarece art. 90 Cod penal acordă instanței de judecată dreptul de a aplica suspendarea executării pedepsei cu închisoare cu respectarea rigorilor de motivare, de care în speță instanța de apel a ținut cont în deplină măsură, iar o altă opinie a participanților la proces asupra acestei soluții, în lipsa unei motivări corespunzătoare, nu poate constitui în sine un temei de casare a deciziei. Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel corect a conchis că prima instanță nu și-a motivat soluția privind neaplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei sub formă de închisoare, stabilite inculpatului, cu toate că materialele cauzei atestă că, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă fără a fi izolat de comunitate, familie și societate, cu realizarea plenară și eficientă a scopului legii penale. Din analiza deciziei recurate Colegiul penal a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții acuzării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă 8 cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. Cu referire la alegațiile recurentului privitor la faptul că instanța de apel n-a aplicat la stabilirea pedepsei definitive inculpatului prevederile art. 84 Cod penal, și nu a cumulat pedeapsa stabilită inculpatului cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 11 aprilie 2017, Colegiul penal lărgit atestă că și acest argument al recurentului este neîntemeiat, deoarece potrivit ordinului de încasare a numerarului din 08 decembrie 2018 (f.d. 201, vol.2) inculpatul Frolov Evghenii a achitat integral amenda stabilită prin sentința indicată supra, astfel executând integral pedeapsa stabilită, de aceea în speță decăzând de drept necesitatea aplicării art. 84 Cod penal. Din considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, urmează a fi respins ca inadmisibil, din motiv că este nefondat, decizia instanței de apel fiind legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Frolov Evghenii xxxxx. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 22 octombrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 9