1ra-1821/2020 — art. 188 alin.2 lit. d, e, f CP

1ra-1821/2020 — art. 188 alin.2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1821/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2020, în cauza penală

în privința lui,

Frolov Serghei XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 02.04.2018 – 05.12.2019

instanța de apel: 17.02.2020 – 02.06.2020

instanța de recurs: 13.08.2020 – 25.11.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2019, Frolov Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. d), e), f) Cod penal, și i-a fost stabilită

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

În privința inculpatului Frolov Serghei a fost aplicată măsura

preventivă sub formă de arest preventiv, executarea pedepsie urmând a fi

calculată din ziua reținerii inculpatului, cu includerea în termenul de

pedeapsă a termenului reținerii și aflării în arest preventiv de la 11.12.2017,

ora 09:00 până la 09.02.2018, ora 09:00.

A fost anunțat în căutare inculpatul Frolov Serghei, iar executarea

sentinței în această parte a fost pusă în sarcina Inspectoratului de Poliție

Cahul, fiind menționat că se execută imediat.

1

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea sumei de 1 808

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciare.

A fost încasat de la Frolov Serghei în beneficul părții vătămate Valiuh

Victoria suma de 1500 lei, cu titlu de prejudiciu material.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane prin atac tâlhăresc, la

XXXXX aproximativ la ora 20:00, a pătruns în domiciliul lui Valiuh Victoria,

născută în XXXXX, amplasat în s. XXXXX, r. XXXXX, prin urmare a aplicat

în privința ultimei violența periculoasă pentru viață și sănătate, aplicându-i

multiple lovituri cu pumnii, picioarele și cu un băț în regiunea capului,

pieptului și pe alte părți ale corpului, la fel i-a legat victimei gura cu o petică

ca ultima să nu poată chema după ajutor, apoi a continuat să-i aplice lovituri

pe corp cerând de la ea bani, ulterior a sustras în mod deschis de la Valiuh

Victoria suma de 1 500 lei și a dispărut de la locul infracțiunii, astfel cauzând

ultimei vătămare corporală și prejudiciu material în proporții considerabile

în sumă de 1 500 lei.

Acțiuni care au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2), lit. d), e), f) Cod

penal, conform indicilor calificativi: „tîlhăria, adică atacul săvârșit asupra

unei persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

raionului Cahul, Boghean Dumitru prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea

din contul inculpatului, în beneficiul statului a sumei de 1 808 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că, prima

instanță nu a ținut cont de prevederile art. 143, art. 227, art. 229 Cod de

procedură penală, circumstanțe ce denotă că, refuzul instanței de a recupera

cheltuielile judiciare din contul inculpatului, este neîntemeiat, deoarece

inculpatul a fost eliberat total de la plata acestor cheltuieli, nefiind prezentate

careva dovezi că ultimul ar avea careva persoane la întreținere sau că nu are

alte venituri.

2020, apelul procurorului a fost respins, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a determinat circumstanțele de

2

fapt și de drept și just a făcut concluzia că fapta penală reținută în culpa lui

Frolov Serghei este cea prevăzută de art. 188 alin. (2), lit. d), e), f) Cod penal,

conform indicilor calificativi: „tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit prin pătrundere în

locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”. Așa cum, Frolov Serghei urmărind

scopul sustragerii deschise a bunuri.

Instanța de apel a reținut că procurorul nu contestă circumstanțele de

fapt constatate de instanța de fond și nici calificarea faptelor imputate lui

Frolov Serghei, dar este rezervat asupra soluției instanței de fond cu privire

la respingerea cererii privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărim de 1

808 lei.

La fel, instanța de apel atestă că procurorul indică că inculpatul

conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, trebuie să

recupereze statului mijloacele financiare cheltuite în cadrul procesului

penal.

Menționează instanța de apel că la materialele dosarului sunt anexate

rapoartele de expertiză efectuate pe prezenta cauză penală, însă partea

acuzării nu a prezentat probe din care să se desprindă că a fost achitată suma

de 1 808 lei, cine a suportat cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

menționate.

În conformitate cu art. 75 din Legea nr. 68 din 14.04.2016, pentru

efectuarea expertizei, este suficientă prezentarea prealabilă de către

ordonatorul expertizei a unei garanții privind plata acesteia, care ulterior

urmează a fi achitată de către ordonatorul expertizei. Deci, este necesară

efectuarea și demonstrarea efectuării plății pentru expertiza realizată, de

către ordonatorul expertizei.

Instanța de apel indică că, procurorul solicită încasarea sumei de 1 808

lei, care ar fi achitată pentru efectuarea expertizelor, însă acuzatorul de stat

în instanța de apel nu a putut răspunde de cine a fost achitată suma dată, și

de către cine anume, deci nu a fost confirmat că aceste cheltuieli ar fi fost

suportate de cineva, dar se solicită încasarea sumei date în beneficiul

statului.

Deci, nefiind prezentate acte contabile, care ar demonstra suportarea

cheltuielilor judiciare invocate, just a conchis prima instanță că cererea

acuzatorului cu privire la încasarea sumei de 1 808 lei, este neîntemeiată.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul procurorului

privind necesitatea încasării sumei în mărime de 1 808 lei așa cum, suma

dată nu se include în prevederile art. 227- 229 Cod de procedură penală,

3

nefiind demonstrat faptul suportării acestor cheltuieli, nu pot fi solicitate și

nu pot fi puse pe seama inculpatului.

Astfel, instanța de apel a notat că, prima instanță corect a ajuns la

concluzia că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate careva cheltuieli

judiciare care ar putea fi încasate de la inculpat. Deci, chiar dacă inculpatul

ar dispune de mijloace financiare, acest fapt nu este temei ca suma de 1 808

lei să fie încasate din contul său așa cum, cele menționate în ansamblu

denotă că nu există temeiuri ca acestea să fie puse pe seama inculpatului.

a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- concluzia instanței de apel, precum că, nefiind prezentate acte

contabile, care ar demonstra suportarea cheltuielilor judiciare invocate, care

a stat la baza respingerii solicitării procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare - este neîntemeiată, or faptul achitării sau achitării

ulterioare expertizelor judiciare efectuate, nu poate fi valorificat ca motiv

pentru eliberarea inculpatului Frolov Serghei de plata cheltuielilor judiciare

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal;

- efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare,

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece

fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- conform Legii nr.316 din 22.12.2017, alin.(2) din art. 143 Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile obligatoriu se face din contul bugetului de stat, a fost abrogată. Iar

la moment se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au

fost suportate din cauza comiterii de către Frolov Serghei a infracțiunii;

- practica CEDO denotă faptul, că persoana recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunii urmează să suporte cheltuielile judiciare (cazul

Croissant vs Germania din 25.09.1992 , nr.13611/88, &33-37);

- cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuieli în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza

judiciară;

4

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură

penală, care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste

cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu

este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate, incapacitatea

juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului

încasării de la inculpatul sumei de 1808 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu

a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem

de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se

cere prin prevederile art.397 pct.5) și art.416 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel, nu a soluționat corect chestiunea legată cu cheltuieli

judiciare.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta

este inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac

cu recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei. La caz se constată că procurorul a declarat recurs în termenul legal

prevăzut.

Din textul recursului Colegiul penal constată că, recurentul a indicat

în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, expunându-și dezacordul cu decizia instanței de apel

privind soluționarea cererii de încasare a cheltuielilor judiciare.

Sub acest aspect Colegiul penal consideră că, recurentul în susținerea

temeiului de drept indicat, nu a adus o argumentare de fapt și de drept,

suficientă pentru a impune necesitatea casării deciziei instanței de apel în

această parte, or, instanța s-a expus argumentat și motivat asupra cerinței

părții acuzării cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, solicitare ridicată spre soluționare și în prezentul recurs ordinar,

5

bazându-și soluția privind respingerea apelului procurorului în această

parte, pe prevederile art. 227- 229, art. 143 Cod de procedură penală precum

și potrivit art. 75 din Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, iar instanța de recurs ordinar, în

virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

constantă a CtEDO.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului cu privire la

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei, nu a ținut cont de

prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală în coroborare

cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, or, instanța de apel a reținut

corect circumstanțele suportării cheltuielilor judiciare, care nu urmează a fi

puse în sarcina inculpatei, întrucât acestea sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și sunt

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, dar

nu cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală.

Atât timp cât statul are obligația, în sensul art. 6 CEDO, de a dovedi

vinovăția persoanei trasă la răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 24, 56 Cod de procedură penală, prin intermediul agenților

săi, care la rândul lor, conform art. 96, 97 Cod de procedură penală, au

sarcina probațiunii, legea penală îi garantează acuzatului dreptul la

prezumția nevinovăției prin prisma art. 8 Cod de procedură penală,

liberându-l de obligația de a-și demonstra nevinovăția, raționament care își

găsește aplicabilitate și în raport cu orice chestiune conexă, necesară pentru

demonstrarea vinovăției inculpatei, cum este efectuarea la caz a raportului

de expertiză judiciară nr. X din 21.12.2017(f.d.60, vol. I) și a raportului de

expertiză judiciară nr. X din 26.01.2018(f.d.68-69, vol. I) (1808 lei).

Astfel, dispunerea de către organul de urmărire penală a efectuării

expertizelor, a fost o acțiune indispensabilă procesului penal, or, la acea

etapă inculpatul beneficia de prezumția nevinovăției, care îl libera de

obligația de a-și demonstra nevinovăția, așadar ultimul neavând careva

îndatoriri pecuniare față de dispozițiile și acțiunile organului de urmărire

6

penală, care în virtutea legii are obligația de a acumula probe pentru

stabilirea adevărului pe caz, iar punerea în sarcina persoanei recunoscute

vinovate de comiterea unei infracțiuni, a achitării cheltuielilor judiciare

pentru acțiunile organului de urmărire penală, nu poate fi reținută atât timp

cât legea procesual-penală reglementează clar și explicit acest aspect, având

un efect imperativ.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în

speță, cazul de casare invocat de către recurent ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate în partea

dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează că, argumentele

invocate de recurent sunt nefondate, ceea ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 iunie 2020, în cauza penală

în privința lui Frolov Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

7