1ra-1173/2020 — art.320/1 CP

1ra-1173/2020 — art.320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1173/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea vătămată

Dimitrova Ecaterina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 02 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Dimitrov Serghei xxx, născut la xxx, originar din xxx

și domiciliat în r-nul xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.08.2018 - 26.04.2019;

Instanță de apel: 05.07.2019 - 02.12.2019;

Instanță de recurs: 10.03.2020 - 16.09.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art.3201Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 6 luni închisoare;

- art.3201Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 1 an închisoare.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Dimitrov Serghei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Potrivit art.85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată, parțial, pedeapsa

neexecutată conform deciziei Curții de Apel Comrat din 22 decembrie 2017, lui Dimitrov

Serghei fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 1 an 3 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

03 iunie 2018 aproximativ la ora 17.00, având scopul neexecutării intenționate a ordonanței

1

de protecție emisă de judecătoria Cahul, sediul Taraclia din 03 mai 2018 conform căreia

ultimul a fost obligat să respecte măsurile de protecție aplicate în privința lui în calitate de

agresor, inclusiv de a nu se apropia de locuința lui Dimitrova Ecaterina a.n. 1990 și

Dimitrova Iulia a.n. 2014, amplasată pe adresa xxx, de a se afla de la locul aflării lui

Dimitrova Iulia și Dimitrova Ecaterina la distanță care asigură siguranța lor, excluzând

orice contact vizual prin corespondență sau alt mod cu Dimitrova Ecaterina și copilul ei

Dimitrova Iulia, pe un termen de 3 luni, adică până la 02 august 2017, a venit Ia locul de

trai a lui Dimitrova Ecaterina de pe xxx, unde a iscat un conflict cu ultima amenințând-o cu

răfuială, a luat copilul lor comun Dimitrova Iulia, după care a plecat, astfel prin acțiunile

sale intenționat nu a executat măsurile de protecție a victimei violenței în familie, stabilite

de instanța de judecată în ordonanța de protecție.

Tot el, la 05 iulie 2018, aproximativ la ora 23.00, având scopul neexecutării

intenționate a ordonanței de protecție, emisă de Judecătoria Cahul, sediul Taraclia din 03

mai 2018 conform căreia ultimul a fost obligat să respecte măsurile de protecție aplicate

față de Dimitrova Ecaterina, ca agresor, inclusiv de a nu se apropia de locuința lui

Dimitrova Ecaterina a.n. 1990 și Dimitrova Iulia a.n. 2014, amplasată pe xxx, de a se afla

de la locul aflării lui Dimitrova Iulia și Dimitrova Ecaterina la distanță care asigură

siguranța lor, excluzând orice contact vizual prin corespondență sau alt mod cu Dimitrova

Ecaterina și copilul ei Dimitrova Iulia, pe un termen de 3 luni, adică până la 02 august

2017, a venit la locul de trai a Iui Dimitrova Ecaterina, de pe xxx, unde a iscat un conflict

cu ultima amenințând-o cu răfuiala, a luat copilul lor comun Dimitrova Iulia, după care a

plecat, astfel, prin acțiunile sale intenționat nu a executat măsurile de protecție a victimei

violenței în familie, stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție.

3.1. Inculpatul, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

non privativă de libertate.

În motivarea cererii, apelantul a invocat că nimeni nu l-a preîntâmpinat de răspundere

penală în caz de încălcare a măsurilor de protecție prevăzute în ordonanța judecătorească,

nu este jurist și nu cunoaște toate articolele Codului penal.

A mai invocă că, încheierea Curții de Apel a fost întocmită în limba de stat, pe care

nu o cunoaște și nu i-a fost tradusă această încheiere în limba rusă.

Susține că, relațiile sale cu Dimitrova Ecaterina s-au îmbunătățit, locuiesc împreună,

el întreține material familia. Fiica locuia la el în satul Cazaclia și el singur a dus-o la soția

sa în satul Corten, cu toate că nu era pronunțată hotărârea privind stabilirea domiciliului

copilului minor. Mai susține că, la data de 04 iulie 2018, împreună cu soția au sărbătorit

ziua de naștere a fiicei, în casa părinților săi în satul Cazaclia, fiind înregistrare video în

acest sens.

3.2. Partea vătămată Dimitrova Ecaterina, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat, că comportamentul lui Dimitrov Serghei nu prezintă

pericol social, deoarece de câteva luni locuiesc împreună și educă copilul lor comun.

2

Dimitrov Serghei activează în mun. Chișinău și întreține familia material. Susține că, prin

privarea de libertate a soțului, ea cu fiica vor trăi mai rău, în sărăcie, deoarece are un salariu

mizer cu care nu se poate întreține.

Relatează că, încălcarea ordonanței de protecție a fost prin faptul că el a venit după

fiica sa, ca să o ducă la grădiniță în satul Cazaclia, deoarece ea cu fetița locuiau în satul

Corten La momentul emiterii ordonanței de protecție fetița locuia cu tatăl în satul Cazaclia

și aducea copilul acasă.

3.3. Avocatul Anna Aladova în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, instanța eronat a ajuns la concluzia că

Dimitrov Serghei este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3201 Cod penal, pe

motiv că în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii, și anume latura subiectivă,

neexecutarea intenționată a încheierii Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 03 mai 2018.

A mai indicat că, Dimitrov Serghei s-a deplasat cu scopul de a lua fiica să o ducă la

grădiniță, așa cum ultima se afla la soția lui în satul Corten, însă frecventa grădinița din

satul Cazaclia.

Apărarea a invocat că, probe prezentate de către partea acuzării nu dovedesc vinovăția

inculpatului, nu a fost demonstrat scopul și intenția încălcării ordonanței de protecție din

partea lui Dimitrov Serghei.

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, probe noi la examinarea

cauzei în instanța de apel nu au fost administrate, însă au fost cercetate suplimentar probele

administrate în prima instanță, precum și au fost date citirii materialele cauzei penale, așa

cum acuzatorul de stat a formulat un demers în acest sens, reieșind din conținutul cererii de

apel prin care partea apărării, solicită achitarea inculpatului pe toate capetele de infracțiuni

incriminate acestuia.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, criticilor expuse,

audiind părțile, cercetând materialele cauzei penale, instanța de apel a considerat că instanța

de judecată a respectat toate prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de

asemenea corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului Dimitrov Serghei ținând

cont de circumstanțele reale și personale, de circumstanțele atenuante și agravante.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe care au fost administrate

și examinate în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, și care au fost apreciate din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării, respectând prevederile art.101 din Codul de procedură penală.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

În pofida faptului că inculpatul Dimitrov Serghei, își recunoaște într-o manieră vagă și

3

parțial vinovăția de comiterea unor capete de infracțiune, probele cercetate în cadrul instanței

de fond, verificate suplimentar în cadrul ședinței în instanța de apel, probează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Astfel, examinând probatoriul administrat, instanța de apel a considerat dovedită în

afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Dimitrov Serghei, pe deplin confirmată prin

sistema de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar

fi: declarațiile părții vătămate Dimitrova Ecaterina (f.d.194, vol. I); declarațiile martorilor

Novac Filip (f.d.195, vol. I); Novac Vasilii (f.d.196, vol. I); Petcova Maria (f.d.197, vol. I).

Totodată, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului Dimitrov Serghei, a

fost dovedită și prin următoarele mijloace de probă administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate de către instanța de fond, verificate prin citire în instanța de apel și anume prin:

- raportul lucrătorului operativ de serviciu al IP Taraclia, N. Delibaltov din 03 iunie

2018, din care rezultă că Ia 03 iunie 2018 ora 20.50 în secția de gardă a IP Taraclia a

parvenit sesizarea prin telefon de la Carafizi Nicolai, locuitorul sat. Corten str. Pușkin,

comunicând că locuitorul sat. Cazaclia, Dimitrov Serghei, neținând cont de ordonanța de

protecție, a luat fiica sa Dimitrova Iulia a.n. 2014 și nu o dă mamei (f.d.4, vol. I);

- cererea lui Dimitrova Ecaterina, înregistrată la 13 iunie 2018, potrivit căreia

solicită de a atrage pe Dimitrov Serghei la răspundere în baza art.2011 Cod penal, și art.

3201 Cod penal, pe faptul că la 03 iunie 2018 Dimitrov Serghei a încălcat ordonanța de

protecție emisă de instanța judecătorească la 03 mai 2018, prin faptul că a venit la ea acasă

și a luat-o pe fiica Iulia și a dus-o în sat. Cazaclia, r-nul Ceadîr-Lunga (f.d.9, vol. I);

- copia încheierii și ordonanței de protecție, emisă de judecătoria Cahul, sediul

Taraclia la 03 mai 2018 potrivit căreia a fost admisă cererea înaintată de Dimitrova

Ecaterina de aplicare a măsurilor de protecție a victimei violenței în familie. Fată de

agresorul Dimitrov Serghei, au fost aplicate următoarele măsuri de protecție: a fost obligat

Dimitrov Serghei să nu se apropie de locuința victimei Dimitrova Ecaterina și fiicei

Dimitrova Iulia, să stea departe de locuința victimei Dimitrova Ecaterina și fiicei

Dimitrova Iulia la o distanță care ar asigura siguranța acestora, inclusiv de a exclude

orice contact vizual cu victima Dimitrova Ecaterina și fiica Dimitrova Iulia, s-a interzis

orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod, cu victima Dimitrova

Ecaterina și fiica acesteia Dimitrova Iulia pe un termen de 3 luni (f.d.10-11, 12-13, vol. I);

- decizia Curții de Apel Cahul din 20 iunie 2018, conform căreia a fost respins

recursul declarat de Dimitrov Serghei împotriva încheierii și ordonanței de protecție emisă

de Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 03 mai 2018 (f.d.14-16, vol. I);

- raportul lucrătorului operativ de serviciu al IP Taraclia Ciolac V. din 29 iunie 2018

potrivit căruia la numărul de urgenta 112 a parvenit sesizarea de la Dimitrova Ecaterina,

a.n. 1990, loc. s. Corten str. Pobeda nr. 3, care a comunicat că fostul ei soț, conform

hotărârii judecătorești nu-i dă fiica minoră Dimitrova Iulia a.n. 2014 (f.d.20);

- raportul lucrătorului operativ de serviciu al IP Taraclia Ciolac V. din 05 iulie 2018

din care rezultă că la 05 iulie 2018, ora 23.25 min. la numărul de urgenta 112 a parvenit

sesizare de la Novacov Filip, locuitor al s. Corten, pe faptul că Dimitrov Serghei, a.n. 1984,

a luat fiica minoră de la soția sa și a plecat cu ea într-o direcție necunoscută (f.d.58, vol. I);

4

- cererea lui Dimitrova Ecaterina, adresată șefului IP Taraclia potrivit căreia solicită

de a fi atras la răspundere Dimitrov Serghei, în legătură cu faptul că la 05 iulie 2018

aproximativ ora 23.00 fără permisiunea sa a intrat la ea în casă și a luat fiica minoră

Dimitrova Iulia a.n. 2014 și a dus-o într-o direcție necunoscută (f.d.59);

- copia recursului depus de Dimitrov Serghei împotriva încheierii și ordonanței de

protecție emisă de Judecătoria Cahul, sediul Taraclia din 03 mai 2018, care a fost depus și

înregistrat în instanță la 17 mai 2018. (f.d.204-205, vol. I).

- copiile avizelor poștale prin care se confirmă că încheierea și ordonanța de

protecție emisă de Judecătoria Cahul, sediul Taraclia din 03 mai 2018, a fost expediată în

adresa IP Ceadîr-Lunga, lui Dimitrova Ecaterina și Dimitrov Serghei. Ultimul la 17 mai

2018 a recepționat copia încheierii și ordonanței de protecție (f.d.209, vol. I).

Instanța de apel a constatat în afara oricărui dubiu rezonabil faptul că, vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate este confirmată prin cumulul de probe

cercetate, enumerate mai sus, ce coroborează între ele și careva divergențe între probele

scrise care ar trezi dubii, nu au fost reținute. Mai mult, prin prisma tuturor probelor

prezentate de către acuzatorul de stat, examinate în ședința de judecată a instanței de fond,

administrate adăugător în instanța de apel, sa menționat că, starea de fapt probată în faza de

urmărire penală a faptelor imputate, s-a confirmat în totalitate în instanța de apel.

Probele administrate în prezenta cauză corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod

de procedură penală, adică sânt pertinente, concludente și utile pentru a putea fi puse la

baza unei sentințe de condamnare, acestea fiind în coroborare între ele și demonstrând pe

deplin vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.3201Cod penal.

Instanța de apel a remarcat că, starea de fapt reținută și de drept apreciată este în

concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate și

analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel. Pe această linie de concluzie, nu există

temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile

primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Analizând temeiurile nominalizate în raport cu motivele invocate în cererea de apel,

instanța de apel a constatat că acestea nu-și găsesc confirmarea la judecarea apelului

declarat de către partea apărării, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de

apel în sensul casării hotărârii contestate în partea încadrării juridice a faptelor

prejudiciabile săvârșite, precum și în latura individualizării și stabilirii pedepsei.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care

a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Motivele invocate în susținerea cererii de apel reprezintă opinia subiectivă a părții

apărării care nu are acoperire probatorie, și a fost combătută integral prin împrejurările

stabilite și probele administrate în cauză.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond

corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu art.art.7, 75 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

5

În același timp, ținând cont de faptul că inculpatul a comis infracțiunea înainte de

executarea decizia Curții de Apel Comrat din 22 decembrie 2017, prin care a fost

condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, pedeapsa definitivă i-a fost aplicată

inculpatului, ținând-se cont de prevederile art.85 alin.(1) Cod penal.

S-a respins ca neîntemeiată solicitarea apelanților privind aplicarea unei pedepse mai

blânde, or, ținând cont de caracterul și gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat,

motivul și scopul comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului, condițiile de viață ale

familiei acestuia, influenta pedepsei stabilite asupra corectării vinovatului, prima instanță

în mod corect a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc

doar cu stabilirea unei pedepsei sub formă de închisoare.

La fel, a considerat că inculpatul nu va putea fi reeducat și corectat aplicându-i-se o

pedeapsă non privativă de libertate, deoarece inculpatul fără a fi pedepsit mai aspru nu va

putea înțelege inadmisibilitatea comportării sale în societate, iar aplicarea pedepsei penale

sub formă de închisoare va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea

săvârșirii de acesta și alte persoane a acestui gen de infracțiuni.

Instanța de apel a concluzionat că, aplicarea pedepsei penale sub formă de

închisoare, este echitabilă și suficientă pentru a atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului care va corespunde scopului și principiilor generale de aplicare a pedepsei

penale, ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, va revizui atitudinea față

de valorile sociale cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de relațiile sociale cu privire la

prevenirea neexecutării sau eschivării de la executarea hotărârii instanței de judecată.

Dimitrova Ecaterina, a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6)

8), 10) și 15) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea art.90

Cod penal, dat fiind faptul că pedeapsa aplicată de instanțele de fond este prea aspră.

În motivarea recursului declarat a menționat că, instanța de apel greșit a aplicat

principiul individualizării pedepsei penale, deoarece nucleul acestui principiu fundamental

îl constituie raportul: personalitatea infractorului-caracterul infracțiunii săvârșite-

modalitatea de influență a pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Originea infracțiunilor comise de către inculpat sunt conflictele acute familiale, iar

în vederea reeducării și corectării inculpatului respectiv, instanța de judecată trebuie să

intervină anume la nivelul respectiv, anume la problematica raportului familial între

inculpat și victima violenței în familie și respectiv să dicteze soluția care va reeduca și va

normaliza relațiile respective pentru ca astfel de cazuri să nu se repete.

Privarea inculpatului de libertate nu reprezintă o soluție în cazul dat, de aceea

consideră recurentul că decizia instanței de apel urmează a fi casată întrucât s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, care în opinia recurentului sunt

prevederile legii penale și scopul ei.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

6

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat de către partea vătămată Dimitrova Ecaterina, Colegiul

penal constată că recurentul deși invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute

la art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 10) și 15) Cod de procedură penală, în conținutul recursului

nu expune nici o argumentare în susținerea respectivelor temeiuri, criticând hotărârile

instanțelor de fond doar sub aspectul asprimii pedepsei aplicate inculpatului.

Prin urmare Colegiul penal apreciază că, invocarea incidenței la caz a prevederilor

art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură penală, este declarativă și neîntemeiată.

Astfel reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de

recurs apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanțele de fond, invocând

dezacordul cu mărimea pedepsei penale aplicate inculpatului, motive care se subscriu

temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare prevăzut

la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea

individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului, întrucât celelalte temeiuri de casare

nominalizate în recurs nu au fost motivate de către titularul cererii de recurs, iar în

circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat,

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

recurentului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor recurentului și a

temeiului de casare invocat, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

7

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai

blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a cunoscut despre emiterea

ordonanței de protecție în privința Dimitrova Ecaterina și fiicei Dimitrova Iulia, acesta a

încălcat obligațiunile impuse prin ordonanță de mai multe ori, intenționat, totodată

inculpatul Dimitrov Serghei nu este la prima abatere de lege, acesta anterior a fost

condamnat, pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, fapt care denotă

cert că inculpatul Dimitrov Serghei în mod vădit își exprimă lipsa respectului față de

normele de conduită în societate, care trec în sfera reglementărilor legii penale, dânsul nu a

pășit pe calea corijării și continuă comiterea faptelor ilicite cu intenție.

Inculpatul a săvârșit infracțiuni mai puțin grave, asupra acelorași persoane, la

cererea căruia a fost emisă ordonanța de protecție, inculpatul însă nu a reacționat în modul

cuvenit asupra executării respectivelor restricții, astfel că aplicabilitatea prevederilor art.90

Cod penal în speță fiind vădit iraționale.

Sancțiunea art.3201 Cod penal prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 160 la 200 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani.

Din materialele cauzei rezultă că, prima instanță, prin aplicarea prevederilor art.85

alin.(1) Cod penal, și anume prin cumul de sentințe, corect a stabili pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an 3 luni, care nu depășește limitele prevederilor

legale în acest sens, reieșind din circumstanțele cauzei, corect a reținut necesitatea

executării reale a pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului Dimitrov Serghei,

motivându-și suficient soluția în acest sens.

Mai mult, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea

sentinței instanței de fond, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

8

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului cu privire la

individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei stabilite inculpatului, sunt vădit

neîntemeiate, întrucât recurentul nu a expus în recurs care anume prevederi legale au fost

încălcate de către instanța de apel la individualizarea pedepsei, doar faptul că nu este de

acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei

pentru aplicarea în privința lui Dimitrov Serghei a unei pedepse mai blânde.

În acest sens Colegiul penal reține că la stabilirea tipului, măsurii și modului de

executare a pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.art.7, 16, 75-78, 84

Cod penal și au motivat în mod corespunzător soluția, reieșind din circumstanțele concrete

ale cauzei, corect concluzionând că scopul pedepsei în speță poate fi atins doar cu

executarea reală de către Dimitrov Serghei a pedepsei cu închisoare, aceasta fiind

proporțională și echitabilă faptelor intenționate comise de către inculpat.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Dimitrov Serghei, pentru infracțiunile comise, instanța de apel nu a comis

erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia fiind

corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii, iar alegațiile recurentului expuse în

recursul ordinar sunt vădit neîntemeiate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, temeiul de casare prevăzut la art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu este incident speței, hotărârea atacată fiind

legală și întemeiată, recursul urmând a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Dimitrova Ecaterina,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 decembrie 2019, în

cauza penală în privința lui Dimitrov Serghei xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9