1ra-1367/2020 — art.264-1 al.4 CP

1ra-1367/2020 — art.264-1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1367/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocații Slabu Viorel și Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie

2019, în cauza penală în privința lui

Popov Leonid xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.01.2019 – 10.04.2019;

Instanță de apel: 20.08.2019 – 16.10.2019;

Instanță de recurs: 20.05.2020 – 16.09.2020.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Popov Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2641 alin.(4) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei, aplicată prin sentința judecătoria Botanica mun. Chișinău din

26 mai 2016, pe un termen de 5 ani închisoare, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă

în cazul cumulului de sentință sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 1

(una) lună, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

data de 18 noiembrie 2018, ora 00.40, cunoscând cu certitudine că acționează cu

încălcarea prevederilor pct.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede că conducătorului

de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport, pe un termen de 5 ani, prin sentința Judecătoriei Botanica din 26 mai 2016,

intenționat a urcat la volanul automobilului de model „Dacia Logan" cu n/î xxx,

deplasându-se cu acesta, la intersecția str. Grenoble cu str. Suruceanu, mun. Chișinău,

1

a fost stopat de către ofițerul de patrulare al Inspectoratului Național de Patrulare,

Stadnic Dumitru și fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate, a fost supus alcooltestului „Drager", conform rezultatelor căruia s-a

constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de el, constituie 0.66

mg/l.

Ulterior, fiindu-i prelevate și probele biologice de sânge în cadrul

Dispensarului Republican de Narcologie, la cererea acestuia, conform procesului-

verbal nr.4203 al examinării medicale de constatare a faptului stării de ebrietate și

naturii ei, s-a stabilit concentrația de alcool în sânge de 1,17 g/l, ceea ce conform

art.13412 alin.(3) Cod penal și Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.296 din 16

aprilie 2009 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei"

se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, ca faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, adică,

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de către o persoană care este privată

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Popov Leonid, în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă.

În motivarea cererii de apel a invocat că, sentința nominalizată este neobiectivă

și urmează a fi casată din următoarele considerente: la numirea pedepsei, instanța de

judecată nu a luat în considerație faptul, că scopul pedepsei este de a reeduca

persoana, ori prin izolarea acestuia de societate nu este atins scopul acesteia.

A mai indicat că, Popov Leonid fiind audiat în instanță de judecată a

recunoscut vina integral, a solicitat examinarea în procedură simplificată, în baza

probelor acumulate la faza urmăririi penale, se caracterizează satisfăcător, are loc

permanent de trai, se căiește sincer de cele comise și nu a existat prejudiciu material.

Apelantul a enunțat că, prima instanță a reținut circumstanțe agravante

prevăzute de art.77 Cod penal, dar, în cadrul ședinței de judecată nu au fost stabilite.

Însă, circumstanțele care atenuează răspunderea inculpatului în temeiul art.76 Cod

penal, sunt recunoașterea vinei, căința sinceră, circumstanțe care nu au fost reținute

de către prima instanță.

Cât ține de situația familială a lui Popov Leonid, apărarea a menționat că, este

căsătorit, are la întreținere un copil mic de 1 an 6 luni, soția Popov Ecaterina conform

certificatului din 22.03.2019 are statut de șomer, se află în concediu de îngrijire a

copilului, unicul întreținător fiind Popov Leonid, care este angajat în câmpul muncii

în calitate de operator la SRL „Transautogaz” nu se află la evidența medicului

psihiatru și narcolog, la locul de trai se caracterizează pozitiv. Or, legislația prevede

alte pedepse mai blânde, non privative de libertate, așa cum este amenda.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără

2

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

examinat cauza penală în baza probelor administrate de organul de urmărire penală

cu stabilirea limitelor de pedeapsă prevăzută de art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, astfel, instanța a ținut cont și a aplicat corect reducerea pedepsei cu 1/3 din

limitele pedepsei cu închisoare, ceea ce constituie noua limită a pedepsei cu

închisoare de până la 8 luni, totodată fiind respectate și cerințele prevăzute de art.art.7,

61, 75 Cod penal.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că, în baza sentinței

Judecătoriei Botanica din 26 mai 2016, Popov Leonid a fost condamnat în baza art.

264 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedeapsă la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, iar în baza art.90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă

de 5 ani (termenul de probă urma să expire pe 26 mai 2021), ultimul a comis în

termen de probă altă infracțiune similară.

Prin urmare, potrivit prevederile art.90 alin.(10) Cod penal, s-a stabilit că, în

cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o nouă

infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.

85, dacă, după caz, nu sunt aplicabile prevederile alin.(11) din prezentul articol.

Mai mult, Curtea de apel a statuat că, prima instanță a aplicat prevederile art.85

alin.(1) Cod penal, cumulul de sentințe și i-a stabilit lui Popov Leonid pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare de 5 (cinci) ani și 1 (una) lună, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, dat fiind faptul că ultimul nu a conștientizat pericolul

social al faptelor săvârșite.

În contextul dat, instanța de apel a respins solicitarea apelantului privind

stabilirea unei pedepse non privative de libertate, or, inculpatului i-a fost oferită șansa

de a se corecta prin aplicarea art.90 Cod penal, la pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 mai 2016, însă cu regret, ultimul nu și-a

făcut concluziile necesare.

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și stabilirea unei

pedepse echitabile.

În motivarea recursului, recurentul a făcut trimiterea la prevederile art.325 Cod

de procedură penală, potrivit căruia instanța de judecată, judecă cauza în limitele

învinuirii formulate în actul de învinuire și în privința persoanei puse sub învinuire,

iar în concordanță cu prevederile art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă acuzării sau apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii.

Recurentul a reliefat că, contrar prevederilor enunțate instanța de apel a ieșit

din limitele învinuirii aduse lui Popov Leonid în temeiul cărora eronat i-a

individualizat pedeapsa. În argumentarea soluției de agravare a pedepsei, instanța de

fond și apel indică circumstanțe bazate pe presupuneri, care în viziunea instanței

impune necesitatea izolării inculpatului de societate, iar concluzi instanței de apel

contravine normelor imperative. Consideră că, norma de drept aplicată în hotărârea

3

atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție - art.427 alin.(l) pct.6 Cod de procedură penală.

Mai mult, menționează că, inculpatul Popov Leonid se caracterizează pozitiv la

locul de trai, are la întreținere un copil și nu a existat prejudiciu material, însă instanța

nu a considerat necesar de a-i aplica inculpatului o pedeapsă separată sub formă de

amendă, sau muncă corecțională.

În aceste condiții recurentul subliniază că, în viziunea lor acestea constau în

dificultățile apărute în practica aplicării individualizării pedepsei penale în contextul

judecării obligatorii a cauzelor în conformitate cu înaintarea învinuirii formulate

(art.325 Cod de procedură penală) și discrepanțelor aplicate de către instanțe prin

aplicarea eronată a art.art.75 și 77 Cod penal, la motivarea soluțiilor. Drept

consecință inculpatul este lezat în dreptul la un proces echitabil.

5.1. Avocatul Răileanu Pentru în numele inculpatului, în temeiul pct.10),

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și stabilirea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor din apel,

precum și argumente suplimentare, și anume:

- în conformitate cu pct.3 al Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a

Republicii Moldova cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale nr.8 din 11.11.2013 în conformitate cu principiul individualizării pedepsei

(art.7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art.75 alin.(l) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând-se cont

de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

- Curtea Europeană în jurisprudența sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii

măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10

martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie

2009, §158), statuând că trebuie să se ia în considerare alternativele disponibile

detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei închisorii cauza Kyprianou v. Cipru,

hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Astfel, recurentul consideră că în privința inculpatului Popov Leonid sunt

întrunite toate temeiurile pentru aplicarea în privința lui a pedepsei mai blânde non

privative de libertate.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursurilor din

următoarele considerente.

6.1. Recursul ordinar declarat de Avocatul Viorel Slabu în numele

inculpatului.

În corespundere cu art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

4

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel, pct.10), 16) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală,

care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale și norma de drept aplicată prin

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub aspectele invocate, Colegiul penal

reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în speța dată.

Cu referire la temeiul invocat de recurent prevăzut la pct.10) alin.(1) a

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține următoarele.

În esență, criticele recurentului sub acest temei se bazează pe ideea că instanța

de apel nu a intrat pe deplin în esență la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului Popov Leonid, astfel nu a ținut cont de personalitatea ultimului și a

aplicat greșit și eronat pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani

și 1 lună, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Însă, verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată,

Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

5

Astfel, Colegiul penal consideră, că în mod just instanța de apel a menținut

sentința primei instanțe, concluzionând că la soluționarea chestiunii cu privire la

pedeapsa inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit categoria și măsura de

pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, și anume gradul

prejudiciabil al faptelor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art.

3641 Cod de procedură penală, corect menționând că scopul pedepsei poate fi atins cu

executarea reală a pedepsei.

În aceste condiții, Colegiul penal reține că lui Popov Leonid în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Botanica din 26 mai 2016, Popov Leonid a

fost condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

5 ani, astfel, în baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 ani (termenul de probă urma să expire pe 26

mai 2021), însă ultimul a comis în termen de probă altă infracțiune similară.

Prin urmare, Colegiul Penal menționează că, potrivit prevederile art.90 alin.(10)

Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, în termenul de probă o

nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile

art.85, dacă, după caz, nu sunt aplicabile prevederile alin.(11) din prezentul articol.

Colegiul penal reiterează că, prima instanță corect a aplicat prevederilor art.85

alin.(1) Cod penal și prin cumul de sentințe, stabilindu-i lui Popov Leonid pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare de 5 (cinci) ani și 1 (una) lună, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, or, ultimul nu a conștientizat pericolul social al faptelor

săvârșite.

În aceste circumstanțe, stabilirea unei pedepse non privative de libertate, după

cum solicită recurentul nu este posibilă, or, inculpatului i-a fost oferită șansa de a se

corecta prin aplicarea art.90 Cod penal, la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 26 mai 2016, însă cu regret, ultimul nu și-a făcut

concluziile necesare.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârea

contestată ca fiind corectă și legală, pedeapsa stabilită și individualizată de către

instanța de fond care a fost menținută de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane,

totodată termenul pedepsei complimentare stabilit, fiind în limitele prevăzute la

sancțiunea normei penale în baza căreia Popov Leonid a fost condamnat.

Cu referire la temeiul invocat de recurent prevăzut la pct.16) alin.(1) a

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține următoarele.

Pct.16) alin.(1) a art.427 Cod de procedură penală, poate fi invocat atunci când

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare.

Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare.

6

Or, se menționează că la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina

probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la cauze

concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze anterioare a

adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța din cauză.

Mai mult, se mai reține și faptul că, în spețele în care se pun problema

divergenței de jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din oficiu asupra

căror cauze s-a aplicat diferit normele de drept, ci acestea trebuie să fie indicate

expres în textul recursului, pentru a fi supuse verificării.

Totodată, în această ordine de idei este necesar de menționat că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat deja în jurisprudența sa, că simpla existență

a unei abordări jurisprudențiale diferite, la nivelul instanțelor naționale, asupra unor

spețe similare, nu implică în mod automat o violare a dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, Curtea a admis că o unificare a jurisprudenței naționale necesită o

anumită perioadă de timp, astfel încât un interval rezonabil în care coexistă mai multe

soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare, este compatibil cu dreptul la un

proces echitabil.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursului prin prisma pct.16)

alin.(1) a art.427 Cod de procedură penală se consideră necorespunzătoare potrivit

cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea acestui temei pentru recurs.

În consecință, Colegiul reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la

art.427 alin.(1) pct.10), 16) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Recursul ordinar declarat de Avocatul Răileanu Pentru în numele

inculpatului.

Colegiul Penal, menționează că termenul de recurs este un termen procesual

legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv, cu

excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, conform procesului-

verbal al ședinței de jude cată din 16 octombrie 2019 (f.d.159-162) a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența inculpatului Popov Leonid și

avocatului acestuia, Slabu Viorel, cu înștiințarea lor despre pronunțarea și primirea

deciziei integrale la 13 noiembrie 2019.

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului. La calcularea termenelor nu se ia în calcul ora sau ziua de la

7

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Așadar în speță, termenul de declarare a recursului conform art.422 Cod de

procedură penală, a început să decurgă din 13 noiembrie 2019 de la pronunțarea

deciziei integrale, ultima zi pentru declararea recursului fiind 14 decembrie 2019, iar

recursul ordinar declarat de avocatul Răileanu Pentru în numele inculpatului a fost

depus la 28 ianuarie 2020 (conform ștampilei de pe recurs), prin urmare, cu omiterea

termenului de 30 de zile stabilit de lege.

Ținând cont de cele menționate supra, Colegiul penal menționează că

recurentul nu a solicita repunerea în termen pentru recursul declarat și nici nu a

invocat careva temeiuri ce au determinat întârzierea depunerii recursului.

Totodată, în situația când instanța de recurs dispune inadmisibilitatea recursului

ca fiind tardiv, aceasta nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, din care motiv nu există temei de a se verifica legalitatea

deciziei instanței de apel.

Astfel, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.art.422, 432

alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de avocat este

inadmisibil, deoarece este depus peste termenul prevăzut de Lege.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019, în cauza penală în privința

lui Popov Leonid xxx, pe motivul că recursul avocatului Slabu Viorel în numele

inculpatului este vădit neîntemeiat, iar recursul avocatului Răileanu Petru în numele

inculpatului este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

r Anatolie Ț

8