1ra-683/2019 — art. 187 alin.2 lit. f CP

1ra-683/2019 — art. 187 alin.2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-683/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Spalatu Veaceslav în numele inculpatului Babii Jan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Babii Jan xxxx, născut la xx xx xxxx, originar și

domiciliat xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.06.2017 – 06.11.2017;

Instanța de apel: 28.11.2017 – 24.01.2018;

Instanța de recurs: 14.02.2019– 20.06.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Babii Jan a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, la 3 ani 4 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, la pedeapsa stabilită

prin prezenta sentință a fost adăugată, parțial, pedeapsa aplicată prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 18.04.2017 prin care a fost condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod

penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

definitiv lui Babii Jan instanța i-a aplicat pedeapsa închisorii pe un termen de 6 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

jaful în următoarele circumstanțe: la data de 14.02.2016, aproximativ la orele 03.30,

1

având scopul însușirii bunurilor altei persoane, aflându-se în localul „Don Miguelle”,

situat în mun. Chișinău str. Vasile Lupu nr. 25, în mod deschis a sustras de la Tușco

Iaroslav telefonul mobil de model „Samsung Galaxy J5” la prețul de 6 000 lei, cu nr. de

IMEI xxxx, după care cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând

astfel lui Tușco Iaroslav daune materiale în valoarea totală de 6 000 lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie aplicată față de Babii Jan o

pedeapsă mai blândă non privativă de libertate.

În motivarea cererii, apelantul a indicat următoarele argumente: instanța de fond nu a

luat în considerație faptul că inculpatul a recunoscut vina, este prieten cu partea vătămată

și infracțiunea respectivă a fost mai mult o glumă. Totodată, instanța de fond nu a

recalificat infracțiunea respectivă or, în urma săvârșirii infracțiunii respective părții

vătămate nu i-a fost adus un prejudiciu considerabil. La faza de urmărire penală a

declarat astfel deoarece nu cunoaște bine limba de stat și termenii juridici invocați.

Totodată inculpatul cu partea vătămată are intenția de a se împăca. Prejudiciul a fost

restituit părții vătămate. Instanța de fond nu a apreciat corect probele apărării, inclusiv

faptul că partea vătămată a scris cerere organului de urmărire penală prin care subliniază

faptul că, suma sustrasă nu este un prejudiciu considerabil pentru partea vătămată.

apelul declarat a fost admis parțial, inclusiv din oficiu, casată parțial sentința în partea ce

se referă la aplicarea art.84 Cod penal și stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi

hotărâri în această latură, potrivit căreia Babii Jan a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și corect a

constatat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea

sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și

dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

Instanța de apel a concluzionat că, starea de fapt și de drept reținută, este în

concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, analizate în

cuprinsul sentinței.

Pe lângă cele consemnate, instanța de apel a notat că totuși sentința urmează a fi

casată parțial, în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului. Conform prevederilor

2

art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților. La adoptarea sentinței instanța a reținut faptul că, Babii Jan și-a

recunoscut vina integral atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

judecătorești, cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art.3641 Cod

de procedură penală, manifestarea căinței sincere de cele comise.

Instanța de apel a reținut că, conform art.70 alin.(31) Cod penal, la aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au

săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu

o treime. În cazul în care instanța, ținând cont de personalitatea infractorului, ajunge la

concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul

pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală

pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale

urmează a fi argumentată de către instanța de judecată. Norma respectivă a intrat în

vigoare după pronunțarea sentinței primei instanțe, însă urmează a fi aplicată cazului.

Astfel, la aplicarea pedepsei, instanța de apel a considerat necesar de a reduce cu o treime

din maximul pedepsei aplicate și anume din limita pedepsei maximale de 4 ani 6 luni,

deoarece inculpatul a comis infracțiunea respectivă la vârsta de 19 ani.

Totodată, instanța de apel a considerat eronat argumentul apărării referitor la

recalificarea infracțiunii în baza art.187 alin.(1) Cod penal. Conform art.126 alin.(2) Cod

penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luând în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială

și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și

intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Printre „alte circumstanțe care influențează esențial starea materială a victimei”

pot fi enumerate venitul global al familiei, starea de sănătate a victimei și a membrilor

familiei ei apți de muncă, cât și angajarea sau neangajarea victimei la un loc permanent

sau provizoriu de muncă. Așadar, la caz, „cu cauzarea de daune considerabile” are un

caracter estimativ. Astfel, reieșind din doctrina penală, dacă victima are o stare materială

„satisfăcătoare”, atunci nu va funcționa circumstanța agravantă „săvârșirea infracțiunii cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”. Dacă însă starea materială a victimei este

„nesatisfăcătoare”, atunci circumstanța agravantă menționată devine funcțională.

Conform art.113 alin.(2) Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la

toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de

către judecători. Astfel, percepția părții vătămate despre prejudiciul adus lor nu poate

influența calificarea faptei, gradul considerabil al prejudiciului urmând a fi stabilit, la

etapa dată, de către instanța de apel. Prin urmare, ținând cont de valoarea economică a

bunului sustras, instanța de apel a reținut că nu sunt temeiuri pentru excluderea

calificativului – prejudiciul considerabil.

Instanța a considerat necesar de a casa, inclusiv din oficiu, sentința în partea ce ține

de aplicarea art.84 Cod penal, ținând cont în acest sens că, prin decizia Curții Supreme de

3

Justiție din 07.11.2017 a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 18.04.2017, în

cauza penală privind Babii Jan, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată. Prin urmare, nu există nici o sentință definitivă ce ar

putea fi cumulată. Astfel, reieșind din circumstanțele respective nu este posibilă aplicarea

prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat nefondat argumentul avocatului privind

aplicarea față de inculpat a unei pedepse non privative de libertate, având în vedere

modalitatea comiterii infracțiunii, circumstanțele în care aceasta a fost comisă, precum și

urmările prejudiciabile.

Instanța de apel reiterează că din materialele cauzei, dar și din circumstanțele

constatate și apreciate nu s-a evidențiat necesitatea ca în privința inculpatului să fie

aplicate prevederile art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv

al pedepsei aplicate în respectiva cauză penală nu poate fi atins decât prin aplicarea

pedepsei penale cu închisoare.

Veaceslav în numele inculpatului a atacat decizia cu recurs ordinar, invocând temeiul

prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă, în baza art.art.76 alin.(1) lit. f), 79 alin.(1) Cod penal, considerând că instanța de

apel urma să-i aplice inculpatului o pedeapsa mai blândă, neprivativă de libertate, pe

parcursul urmăririi penale și la examinarea cauzei a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele comise, a reparat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, a solicitat examinarea

cauzei în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, recunoscând toate

probele acumulate în faza de urmărire penală. În opinia recurentului, toate aceste

circumstanțe permit instanței să concluzioneze asupra aplicării fată de inculpat a unei

pedepse neprivative de libertate.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat de către avocatul Spalatu

Veaceslav, prin care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului ordinar declarat de apărătorul inculpatului se constată că

acesta, face referire la temeiul de casare din art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Babii Jan, în baza art.187

alin.(2) lit. f) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată

a executării acesteia.

4

Instanța de recurs notează că criticele avansate în privința modalității de

individualizare a pedepsei, precum și cele ce țin de executarea acesteia, se subscriu erorii

de drept din pct.10) al alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, recurentul indicând

greșit temeiul de drept al declarării recursului. Concomitent, analizând textul cererii de

apel în paralel cu cel din recurs, instanța constată că același apărător critică aceleași

chestiuni de drept – neaplicarea art.90 Cod penal. Însă, raționamentul care poate

condiționa aplicarea prevederilor art.90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la

origine persoana inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă,

conduita bună; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara

paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta. În toate cazurile, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz anume în această

consecutivitate și s-a realizat.

Colegiul penal consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, de 3 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va

contribui la atingerea scopului de corectare și reeducare a acestuia.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel a statuat asupra aplicării pedepsei

închisorii în privința lui Babii Jan, la limita minimă specială prevăzută de sancțiunea

art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, coroborat cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

totodată ținând seama atât de circumstanțele atenuante, cât și de cele agravante.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării pârții apărării de a-i stabili

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia. Așadar, din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului, circumstanțele

atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a pedepsei,

totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a solicitării părții privind stabilirea

unei pedepsei neprivative de libertate.

Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei

corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă

raportat la scopul urmărit de legislator în art.61 Cod penal, care îl va descuraja pe

inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen.

5

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că

instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (a

se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși,

instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai

cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o

motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din Convenție. (a se vedea în acest

sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea

de recurs înaintată de avocatul Spalatu Veaceslav nu și-au găsit confirmarea, impunându-

se în consecință declararea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Spalatu Veaceslav

în numele inculpatului Babii Jan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Babii Jan xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6