1ra-259/2020 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP

1ra-259/2020 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-259/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2019, în cauza penală în privința lui,

Butucea Eugeniu XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 07.07.2014 – 29.12.2017

instanța de apel: 09.10.2018 – 16.05.2019

instanța de recurs ordinar: 03.09.2019 – 08.09.2020

A C O N S T A T A T :

decembrie 2017, Butucea Eugeniu a fost achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2171 alin.4 lit. (d) Codul penal, pe motiv că faptele

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.

Corpurile delicte: - 1 (una) sacoșă din polietilenă de culoare albă cu

inscripția „Unne Grupo”, în interiorul căruia se află 3 cutii de pastile

„Tramadol Cinfa 50 mg” a câte 60 pastile fiecare în fiecare cutie (3 blistere în

fiecare cutie a câte 20 de pastile Misterul); 2 cutii de pastile „Diazepam

Prodes 5 mg” a câte 30 pastile fiecare cutie (1 blister în fiecare cutie a câte 30

pastile); 2 cutii de pastile „Luminai 0.1 – a câte 50 pastile fiecare cutie (5

blistere în fiecare cutie a câte 10 pastile); 2 cutii de pastile „Adolonta 50 mg”

a câte 60 pastile fiecare cutie (6 blistere în fiecare cutie a câte 10 pastile fiecare

blister) - care au fost transmise prin ordonanță în camera de păstrare IP

Botanica, mun. Chișinău; - 3(trei) cântare electronice de mici dimensiuni de

model „Pocket Scale” - de le nimicit la intrarea sentinței în vigoare.

Eugeniu a fost învinuit de către organul de urmărire penală, pentru

infracțiunea, că el, având intenția punerii în circulație a substanțelor

psihotrope în proporții deosebit de mari, la 02.07.2014, l-a contactat prin

1

intermediul telefoniei mobile pe Cebotarean Marin, înțelegându-se la o

întâlnire pentru a-i comercializa o cantitate de aproximativ 25 grame de

substanță psihotropă, contra sumei de 90 euro.

În aceiași zi, aproximativ la orele 18:40, conform înțelegerii prealabile

și locului indicat de către Butucea Eugeniu, Cebotarean Marin s-a prezentat

în fața cafenelei „Rondo”, amplasată în mun. Chișinău, str. XXXXX, unde

contra sumei de 90 euro a procurat de la Butucea Eugeniu substanțe

psihotrope „Tramadol”, „Diazepam” și „Fenobarbital”, care conform

raportului de expertiză nr. XXXXX din 04.07.2014 se atribuie la substanțe

psihotrope respectiv 300 capsule - tramadol, cu masa totală a substanței

psihotrope 15 gr., 60 comprimate de Diazepam, cu masa totală a substanței

psihotrope 0,30 gr, și 100 comprimate de Luminai, cu masa substanței

psihotrope fenobarbital în cantitate de 10 grame. Dat fiind faptul intervenirii

lucrătorilor organelor de drept, Butucea Eugeniu a fost reținut în flagrant,

asupra lui fiind depistate 7 bancnote cu nominalul a câte 10 euro și o

bancnotă cu nominalul de 2o euro, bancnote transmise sub control de către

lucrătorii organelor de drept lui Cebotarean Marin pentru efectuarea

achiziției de control. Conform Listei nr. 3 „substanțe psihotrope, incluse în

Lista 4 a Convenției ONU, despre substanțe psihotrope, din 1971, aprobate

prin HG nr. 1088 din 05.10.2004, cele nominalizate mai sus se atribuie la

substanțe psihotrope în cantități deosebit de mari.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului Butucea

Eugeniu, au fost calificate conform prevederilor art. 2171 alin.(4) lit. d) Cod

penal, adică procurarea, păstrarea, transportarea substanțelor psihotrope cu scop de

înstrăinare, conform indicilor calificativi în proporții deosebit de mari.

mun. Chișinău, oficiul Botanica, Savca Serghei, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Butucea Eugeniu să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin.(4) lit. d) și a-i stabili pedeapsa sub formă de 9 ani

închisoare, cu privarea de a ocupa anumite funcții și de a exercita anumită

activitate pe un termen de 5 ani.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- argumentele primei instanțe sunt neîntemeiate și eronate în situația

în care Cebotarean Marin a depus o cerere prin care a solicitat de a colabora

cu organele de drept și să acorde orice ajutor întru contribuirea la

demascarea persoanelor implicate în comercializarea substanțelor

narcotice/psihotrope și reținerea acestora în flagrant delict;

2

- la baza sentinței s-a pus doar declarațiile inculpatului și a martorului

Butucea Gheorghe, care este tatăl inculpatului, prin urmare aceste declarații

urmau a fi apreciate critic și nu puteau fi puse la baza sentinței.

2019, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și menținută sentința

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, prima

instanță la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că fapta inculpatului Butucea Eugeniu nu

întrunește elementele infracțiunii. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost

corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel analizând probele prezentate de către partea acuzării

și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe,

analizate, constată că ele nu demonstrează vina inculpatului Butucea

Eugeniu în comiterea infracțiunii imputate de acuzatorul de stal, prima

instanță corect stabilind circumstanțele de fapt.

Luând în considerare jurisprudența CtEDO, instanța de apel a reținut

că în situația în care un acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei

infracțiuni, instanțele judecătorești trebuie să examineze minuțios

materialele cauzei penale, deoarece pentru a îndeplini cerința unui proces

echitabil, toate probele obținute în rezultatul provocării de către organul de

urmărire penală trebuie să fie excluse.

Atestă instanța de apel că, organul de urmărire penală nu a prezentat

probe credibile ce ar confirma, că inculpatul Butucea Eugeniu a cunoscut ca

unele din medicamente pe care le avea conțineau substanțe psihotrope

precum și faptul că a pretins suma de bani de la Cebotarean Marin. Probele

prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii sunt lovite de

nulitate în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 11) Codul de procedură penală, fiindcă

au fost obținute prin provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la

săvârșirea infracțiunii.

Specifică instanța de apel că conform art.30 alin.(6) al Legii privind

activitatea specială de investigații, nr. 59 din 29 martie 2012, potrivit cărora,

investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace comiterea de

infracțiuni. Aceasta implică sarcina verificării atente a materialul probator

administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care a

acționat ca efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din

3

partea persoanelor private care acționează sub supravegherea agenților

statului, întrucât ar exista riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul

la un proces echitabil, prin aceasta încălcându-se art.6§1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale

Omului. Reieșind din jurisprudența CtEDO, se va reține o provocare ori de

câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv

activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei.

La fel, instanța de apel a menționat că, în acțiunile lui Butucea Eugeniu

lipsesc elementele constitutive a infracțiunii a laturii obiective „procurarea,

păstrarea, transportarea" și subiective, „scopul de înstrăinare". Ultimul a

declarat că anunțul care a fost plasat pe internet site: www. 999.md cu privire

la medicamente nu știa că unele din ele conțin substanțe psihotrope, mai

mult a declarat că a vrut să ajute pe cineva care are nevoie de asemenea

medicamente. Totodată a mai relatat că la data de 02 iulie 2014 a fost sunat

de Cebotarean Marin și a insistat să se vadă deoarece are nevoie urgent de

medicamente comunicând-u-i că o rudă apropiată se află în stare gravă.

Consideră că tot ce sa întâmplat este o înscenare și o provocare efectuată de

polițiști. Astfel, Colegiul penal menționează că nu a fost dovedit interesul

personal al inculpatului Butucea Eugeniu.

Acuzatorul de stat nu a combătut textul sentinței, în acest sens sentința

fiind amplă și argumentată, iar vinovăția inculpatului Butucea Eugeniu nu

a fost dovedită în baza celor menționate, astfel, el nu s-a tăcut vinovat de

comiterea infracțiunii încriminate.

a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, prin care invocând ca temei pentru

recurs ordinar prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea totală a deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

5.1. În motivarea cererii de recurs ordinar, procurorul a menționat că:

- instanța de apel nu a îndeplinit strictele prevederi ale legii, precum și

explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al

Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale in ordine de apel”, iar, ne pronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului;

- instanța de apel la adoptarea soluției s-a bazat exclusiv pe lucrările și

concluziile absolut greșite reținute de către prima instanță, care constatând

drept motiv de achitare a inculpatului (fapta nu întrunește elementele

infracțiunii), hotărârea anterioară a acestei instanțe conține aceleași critici;

4

- vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită

pe deplin prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

instanța de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau

bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului;

- decizia instanței de apel de menținere a sentinței de achitare, este

contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării

judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală care stipulează expres că „Fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor”;

- instanțele de judecată au omis aceste prevederi legale și au dat

apreciere numai la unele probe care în opinia lor dovedesc nevinovăția. In

așa mod, instanțele au încălcat și cerințele art. 394 alin. (3) pct.2) Cod de

procedură penală, conform cărora instanța de judecată la pronunțarea

sentinței de achitare are obligația de a indica motivele pentru care sânt

respinse probele aduse în sprijinul acuzării;

- instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare probele expuse în apelul procurorului care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate;

- consideră dovedită integral vina inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate pe ambele episoade prin probele pertinente și concludente

cercetate în ședința de judecată, însă acestea nu au fost apreciate la justa lor

valoare în coroborare cu celelalte probe;

- concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele

acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe le

judecată, făcând-u-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la

proces, iar îi astfel de condiții, colegiului penal, îi rămânea doar să aprecieze

aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, fapt ce pe caz nu a avut loc, instanța de apel a apreciat

probele doar în favoarea inculpatului, considerând veridice declarațiile

inculpatului și admițând doar poziția apărării.

Tataru Gheorghi în numele inculpatului Butucea Eugeniu, prin care a

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente:

5

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă a fost corect aplicată legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit

reține că recursul depus de către procuror este fundamentat de drept, în baza

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocând următoarele

temeiuri pentru recurs și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, erori care în opinia autorului sunt incidente la caz.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile,

precum că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, Colegiul constată că, acest temei de casare nu și-a găsit

confirmarea la judecarea recursului declarat, deoarece instanța de apel, a

motivat cu suficientă amplitudine soluția de menținere a sentinței.

Colegiul reține că, instanța de apel investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin

prisma prevederilor legale, concluziile expuse conțin raționamente

întemeiate asupra soluției de achitare emise de către prima instanță.

Prin urmare, instanța de recurs, din textul deciziei atacate, constată

faptul motivării ample și complete a deciziei de către instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

respectiv aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept pentru soluția de

menținere a sentinței.

Opozant criticilor invocate de recurent privitor la aprecierea

declarațiilor martorilor și constatarea unor stări de fapt de către instanța de

apel, Colegiul notează că dezacordul cu aprecierea probelor a servit obiect

de examinare și în instanța de apel.

6

Aprecierea probelor reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor ce

judecă fondul cauzei și în acest sens Colegiul evidențiază că, instanța de

recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de

reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei

în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se

pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de

fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de

către instanța de recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică

legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin

prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal apreciază critic argumentele recurentului,

deoarece acestea nu confirmă că soluția emisă de instanța de apel ar

contravine aprecierilor expuse în motivarea acesteia.

Lecturând conținutul deciziei, Colegiul a stabilit că concluziile

instanței de apel privind menținerea achitării inculpatului sunt bazate pe

analizarea și aprecierea tuturor probelor administrate în cauză, dintre care

Colegiul consideră că instanța de apel corect a evidențiat că inculpatul

Butucea Eugeniu a fost pus sub învinuire în temeiul declarațiilor martorului

Cebotarean Marin cu privire la evenimentele petrecute la 02 iulie 2014 și a

probelor obținute în cadrul activității speciale de investigație din 02 iulie

2014, atunci când martorul Cebotarean Marin, fiind echipat de organul

urmărire penală cu dispozitive speciale de înregistrare a convorbirii și a

imaginilor video și cu banii 50 EURO care i-au fost transmiși inculpatului

Butucea Eugeniu prin provocare.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată motivarea amplă și

multilaterală a soluției adoptate atât de către instanța de fond (pag.8-9 a

sentinței) cât și de către instanța de apel (pct.21-26 al deciziei CA), fiind expusă

motivat concluziile privind nulitatea probelor obținute prin provocare,

facilitare și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.

Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind juste mențiunile instanței de

apel, care a reținut contradictorialitatea ordonanței din 23 iulie 2014, potrivit

căreia, la 01 iulie 2014 a parvenit raportul ofițerului de investigație a Direcției

nr. 4 Antidrog al INI al IGP cu privire la implicarea lui Butucea Eugeniu în

activitatea ilicită prin dispunerea spre comercializare a drogurilor, însă la

7

baza efectuării tuturor masurilor operative de fapt se indică la cererea lui

Cebotarean Marin cu privire la desemnarea lui în calitate de investigator sub

acoperire.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivele esențiale care au fost

expuse de către procuror în apel, au primit aprecierea instanței, astfel

invocările recurentului privind faptul că instanța nu sa pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, sunt neîntemeiate.

Mai mult, Colegiul conchide că instanța de apel a reverificat sub toate

aspectele, complet și obiectiv probele la care a avut acces și care au fost

prezentate de părți, apreciindu-le cu respectarea prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, fapt ce a determinat instanța de a menține achitarea lui

Butucea Eugeniu de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, din motiv că faptele inculpatului, nu

întrunesc elementele infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra tuturor

motivelor invocate în cererile de apel și prin hotărârea sa a oferit răspunsuri

complete și argumentate asupra acestora, în coraport cu circumstanțele

stabilite în prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de judecată, fiind

oferite răspunsuri la argumentele esențiale.

Colegiul conchide că argumentele invocate de către recurent, au o

formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea deciziei instanței de

apel întrucât ultima și-a motivat complet ceea ce echivalează cu o motivare

corespunzătoare rigorilor și exigențelor expuse în art. 6 CEDO.

Deci, nu putem vorbi despre o examinare unilaterală a probatoriului

administrat în această cauză, odată ce instanța a respectat procedura de

cercetare a probelor per ansamblu, atât cele din partea acuzării, cât și cele ale

apărării.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit statuează că temeiurile

pe care s-a bazat procurorul în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei

atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se conchide că instanța de apel

a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele

expuse în apel, în coraport cu poziția părților și a argumentelor de motivare

a soluției emise de prima instanță, astfel fiind atestat că decizia instanței de

apel corespunde normelor procesual-penale, este legală și întemeiată.

Față de lucrul judecat de primă instanță și instanța de apel, Colegiul

penal lărgit constată motivarea amplă și temeinică a hotărârilor pronunțate

prin prisma procesului de evaluare și apreciere a probelor prezentate de

părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului Butucea Eugeniu,

astfel Colegiul penal lărgit conchide asupra faptului că hotărârea atacată este

8

în corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei,

ajungând la o concluzie corectă, concluzii pe care instanța de recurs și le

însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea

acestora, fapt ce este în corespundere și cu practica constantă a CtEDO,

expusă în pct. 37 din hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, potrivit cărei

art. 6 §1 deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat

ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că argumentele

recursului ordinar declarat de către procuror nu și-au găsit confirmare, iar

la examinarea recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune

necesitatea casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide

asupra respingerii recursului, ca fiind inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai

2019, în cauza penală în privința lui Butucea Eugeniu XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9