1ra-102/19 — art. 187 alin. 2 lit. e; 217 alin. 2 CP

1ra-102/19 — art. 187 alin. 2 lit. e; 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-102/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Ion Guzun

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, declarate de

către avocatul Armanu-Ghemu Ludmila în numele inculpatului și inculpatul

Mincenco Vitalii XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Mincenco Vitalii a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.217 alin.(2) și 187 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Vitalii i s-a incriminat că, în circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală, a

intrat în posesia a două fragmente de sticlă din plastic în care, conform raportului de

expertiză nr.5853 din 16.06.2015, se afla substanță narcotică „rășină de cannabis” cu

greutatea de 0,0505 g. care, conform Listei substanțelor narcotice, psihitrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2016, constituie proporții

mari, pe care, contrar prevederilor art.29 din Legea cu privire la circulația substanțelor

narcotice și psihotrope și a precursorilor nr.382-XIV din 06.05.1999, le-a păstrat ilegal

în apartamentul nr.X din XXX, fără autorizația corespunzătoare și fără prescripția

medicului, până la data 29 mai 2015, aproximativ ora 10.45, atunci când au fost

depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție în cadrul perchiziției la domiciliu.

Tot el, se învinuiește de faptul că, la 08 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00,

aflându-se în curtea blocului locativ nr.8 din str. Zelinschi, mun. Chișinău, având

intenția bine determinată din timp, cu scopul de a sustrage în mod deschis averea altei

persoane, folosindu-se de faptul că Mînăscurtă Victor se afla cu spatele la el, aplicând

violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea lui, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

regiunea capului, în urma căreia ultimul a căzut la pământ pierzându-și cunoștința,

după ce a sustras de la el un telefon mobil de model „HTC Desire 310”, costul căruia

este 2900 lei, căști pentru telefon la prețul de 50 lei, adidași la prețul de 200 lei și bani

1

în sumă de 50 lei, părăsind locul infracțiunii și cauzându-i părții vătămate un prejudiciu

considerabil în mărime de 3200 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Mincenco Vitalii să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.217 alin.(2) Cod penal la 5 ani închisoare și în baza art.187 alin.(2) lit.e) Cod

penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale, iar în temeiul art.84 alin.(1)

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate, să-i

fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de

tip semiînchis și amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu executarea de sine

stătător a pedepselor, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și neîntemeiat a

dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea de comiterea infracțiunilor incriminate;

- instanța a pronunțat sentința de achitare punând la baza acesteia doar declarațiile

inculpatului; - instanța nu a ținut cont de declarațiile inculpatului în care menționează

că posibil substanțele narcotice îi aparțin, dar nu cunoaște cu certitudine; - vinovăția

inculpatului este pe deplin dovedită prin cumulul de probe administrat în respectiva

cauză penală.

apelul declarat de către procuror a fost admis, casată integral sentința, inclusiv din

oficiu în baza art.409 alin. (2) Cod de procedură penală, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mincenco

Vitalii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal la 6

luni închisoare și în baza art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, fără

amendă, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 1

lună închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, la adoptarea sentinței, prima

instanță incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, greșit ajungând la

concluzia că inculpatul urmează a fi achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunilor incriminate, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor.

Astfel, examinând probele administrate în prezența cauză penală, conform

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de apel a constatat că Mincenco Vitalii, în circumstanțe

necunoscute organului de urmărire penală, a intrat în posesia a două fragmente de sticlă

din plastic în care, conform raportului de expertiză nr.5853 din 16.06.2015, se afla

substanță narcotică „rășină de cannabis” cu greutatea de 0,0505 g. care, conform Listei

substanțelor narcotice, psihitrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate

în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79

din 23.01.2016, constituie proporții mari, pe care, contrar prevederilor art.29 din Legea

cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor nr.382-

XIV din 06.05.1999, le-a păstrat ilegal în apartamentul nr.X din XXX, fără autorizația

corespunzătoare și fără prescripția medicului, până la data 29 mai 2015, aproximativ

ora 10.45, atunci când au fost depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție în

cadrul perchiziției la domiciliu.

Tot el, la 08 noiembrie 2014, în jurul orei 23.00, aflându-se în curtea blocului

2

locativ nr.8 din str. Zelinschi, mun. Chișinău, având intenția bine determinată din timp,

cu scopul de a sustrage în mod deschis averea altei persoane, folosindu-se de faptul că

Mînăscurtă Victor se afla cu spatele la el, aplicând violență nepericuloasă pentru viața

și sănătatea lui, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului, în urma căreia

ultimul a căzut la pământ pierzându-și cunoștința, după ce a sustras de la el un telefon

mobil de model „HTC Desire 310”, costul căruia este 2900 lei, căști pentru telefon la

prețul de 50 lei, adidași la prețul de 200 lei și bani în sumă de 50 lei, părăsind locul

infracțiunii și cauzându-i părții vătămate un prejudiciu considerabil în mărime de 3200

lei.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă prin

declarațiile părților vătămate și ale martorului Costișar Veaceslav, și actele cauzei -

procesele-verbale de ridicare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 19.11.2014 și

20.01.2015, de recunoaștere a persoanei din 12.12.2014, conform căruia partea

vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana cu care a stat la masă în barul de

pe str. Sarmisegetusa, mun. Chișinău, de ridicare a obiectului - telefonul de model

„HTC” din 15.04.2015, de examinare a obiectului – telefonul de model „HTC” din

15.04.2015, de perchiziție în apartamentul nr.X din XXX, ce-i aparține cet.

Novopașina Nina din 29.05.2015, unde a fost depistată și ridicată o sticlă din plastic cu

volumul de 1 litru și un fragment de sticlă în care se afla un lichid de culoare străvezie

cu condensat de culoare cafenie închisă, de examinare a obiectului - un pachet din

polietilenă de culoare neagră, pe care este inscripția „CHIȘINĂU” și a calendarului

pentru anul 2015 din 26.06.2015; telefonul mobil de model „HTC Desire 310” cu nr.

de IMEI 351912064547616, recunoscut drept corp delict prin ordonanța din

15.04.2015 și anexat la materialele cauzei penale; raportul de expertiză nr.5853 din

16.06.2015, prin care s-a stabilit că depunerile de culoare cafenie de pe pereții interiori

ale celor două fragmente de butelii din polimer reprezintă rășină de cannabis cu

greutatea de 0,0505 g, care se atribuie la substanțe narcotice, iar în lichidul din butelia

de polimer, ridicat din același loc s-a depistat efedrina în cantități de urme, care se

atribuie la precursori ai substanțelor narcotice și psihotrope; certificatul IMSP

„Dispensarul Republican de Narcologie” din 10.07.2015, potrivit căruia Mincenco

Vitalii se află la evidența narcologică din 21.11.2012, cu diagnoza - consumator de

substanțe narcotice (anfetamine); sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

11.03.2014, prin care Mincenco Vitalii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal.

Prin urmare, ambele fapte ale inculpatului încadrate în prevederile art.217

alin.(2) și 187 alin.(2) lit.e) Cod penal, întrunesc toate elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate.

Astfel că, în partea celei dintâi infracțiuni – prima instanță a omis din vedere

faptul că inculpatul este consumator de droguri și deci în perioada vizată consuma

substanțe narcotice. Mai mult, pe parcursul examinării cauzei nu s-a dovedit că bunica

inculpatului Novopașina Nina consumă substanțe narcotice și deci se exclude că

obiectul depistat ar fi fost utilizat de ultima, iar odată ce acel obiect care conținea

substanțe narcotice a fost depistat în imobilul unde locuiește și inculpatul, se constată

cu certitudine că era păstrat anume cu scopul de consum propriu; iar în partea celei de-

a doua infracțiune - prima instanță neîntemeiat l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea

de comiterea acesteia, la cauză fiind anexate probe, potrivit cărora, inculpatul a intrat în

posesia telefonului ce-i aparține lui Mînăscurtă Victor.

3

De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță neîntemeiat a

respins probele acuzării și a admis declarațiile inculpatului, acestea din urmă fiind

mincinoase și date cu scopul eschivării de la răspundere penală, fiind în contradicție cu

întregul sistem de probe.

A mai reținut instanța de apel că prima instanță a examinat cauza în lipsa părții

vătămate și martorilor pe caz, deși acuzare nu renunțase la ei.

Cu referire la declarațiile inculpatului, precum că acesta a locuit la o altă adresa,

și anume pe str. Albișoara 17, mun. Chișinău, instanța de apel a menționat că acestea

nu pot fi reținute având în vedere că la caz nu au fost administrate probe ce ar confirma

cele declarate. Mai mult, însăși inculpatul a confirmat că la o altă adresă locuia de o

lună și că până atunci a locuit la bunica sa.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, ținând cont de prevederile art.7,

61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se fac parte din

categoria celor ușoare și grave, că infracțiunea de jaf a fost comisă în scop de

cupiditate, de pericolul social al infracțiunilor comise, de aspectele săvârșirii

infracțiunilor, de persoana inculpatului, care anterior a comis o infracțiune din

categoria celor ușoare, dar nu a mers pe calea corijării, că se află la evidența medicului

narcolog, că circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar drept circumstanță

agravantă a fost reținută - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru o infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru

cauză, că nu a conștientizat gravitatea faptelor comise, precum și de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, instanța de apel a conchis că

inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă privativă de libertate în limitele

prevăzute de sancțiunea art.217 alin.(2) și 187 alin.(2) lit.e) Cod penal, fără aplicarea

pedepsei complementare sub formă de amendă, și cu aplicarea prevederilor art.84

alin.(1) Cod penal.

Armanu-Ghemu Ludmila în numele inculpatului, la 09.08.2017, 11.09.2017,

30.07.2018 - inculpatul care, fără a indica vreun temei dintre cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe

motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - instanța a apreciat arbitrar

probele și circumstanțele cauzei și eronat a conchis asupra vinovăției inculpatului de

comiterea infracțiunilor incriminate; - la baza hotărârii de condamnare, instanța a pus

probe care nu au fost cercetate în ședința instanței și probe contradictorii, care nu

demonstrează realizarea laturii obiective și subiective ale infracțiunilor; - instanța

eronat a reținut declarațiile martorului Costișar Veaceslav date cu doi ani în urmă la

faza urmăririi penale și nu pe cele date în ședința instanței; - deși Costișar Veaceslav a

declarat în instanță că telefonul îi aparține unui oarecare Maxim, organul de urmărire

penală nu a efectuat nico măsură în vederea găsirii lui și audierii; - nici un martor nu a

indicat că în momentul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e) Cod

penal, anume Mincenco Vitalii s-a aflat în regiunea blocului locativ nr.8 din str.

Zelinski sau că de la el a fost primit telefonul mobil, sustras de la partea vătămată; -

contrar celor constatate de instanță, pe partea vătămată inculpatul a văzut-o pentru

prima dată în cadrul procedurii de recunoaștere, anterior nu s-au văzut și nu este probat

că inculpatul a fost în localul „IMPIS”; - cele descrise în raportul ofițerului de urmărire

penală, și anume că telefonul mobil a fost ridicat de la Goncear Elena, care a fost

procurat de către soțul acesteia Goncear Nicolai de la Calea basarabiei, nu coincide cu

4

declarațiile date de către Costișar Veaceslav în ședința de judecată a instanței de apel și

nici cu decizia acestei instanțe, în care este indicat că telefonul a fost ridicat de la Vicol

Nicolai; - nu sunt probe care să demonstreze că anume inculpatul a păstrat substanța

narcotică depistată în casa bunicii sale, care la acel moment locuia cu alte persoane; -

instanța eronat a constatat că faptul că inculpatul este consumator de droguri și că

anterior a fost condamnat în baza art.217 Cod penal, demonstrează vinovăția acestuia

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, incriminată în cauza

penală de față, încălcând astfel principiul prezumției nevinovăției; - instanța nu a ținut

cont de faptul că în perioada depistării substanței narcotice nu locuia cu bunica sa; -

percheziția în apartamentul vizat a fost efectuat într-o altă cauză penală, în urma căreia

au fost depistate acele substanțe narcotice; - pe fragmentele de butelii ridicate nu au

fost găsite amprentele inculpatului; - la întrebarea primei instanțe în conformitate cu

prevederile art.376 Cod de procedură penală, acuzatorul a menționat că completări,

cereri sau demersuri nu are, precum nici alte probe.

Ludmila în numele inculpatului și inculpatul, în raport cu materialele dosarului și

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se

solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul penal consideră că

recursurile urmează a fi admise din următoarele considerente.

Conform art.414 alin.(1), (2), (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției. Judecând apelul declarat împotriva sentinței de

achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără

audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

Potrivit art.371 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, citirea în ședința de

judecată a declarațiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale, precum și

reproducerea înregistrărilor audio și video ale acestora, pot avea loc, la cererea părților,

în cazurile când martorul lipsește în ședință și absența lui este justificată fie prin

imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin motive de imposibilitate

de a asigura securitatea lui, cu condiția că audierea martorului a fost efectuată cu

confruntarea dintre acest martor și bănuit, învinuit sau martorul a fost audiat în

conformitate cu art.109 și 110.

Potrivit art.389 alin.(2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile

martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în absența

lor.

5

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate întocmai de către instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu materialele

cauzei, Colegiul penal constată că acestea sunt întemeiate, or, potrivit procesului-verbal

al ședinței de judecată din 02.05.2017 (f.d.195 v.2), instanța de apel a pus la baza

hotărârii de condamnare declarațiile părții vătămate și ale martorului Costișar

Veaceslav date la faza urmăririi penale, pe care prima instanță le-a apreciat critic,

respungându-le în temeiul art.371 alin.(1) pct.2) și 389 alin.(2) Cod de procedură

penală și pronunțând o sentință de achitare.

Totodată, Colegiul penal sesizează că instanța de apel, deși face referire, în

descriptivul deciziei, la declarațiile suplimentare date de către martorul Costișar

Veaceslav în ședința instanței de apel (f.d.208 v.2), contrar prevederilor art.414 alin.(2)

Cod de procedură penală, acestea nu sunt consemnate în niciun proces-verbal al

vreunei ședințe de judecată.

De asemenea, instanța de recurs reține că, într-o altă cauză penală, prin demersul

procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău R.Rusu a fost solicitată

efectuarea percheziției în apartamentul nr.X din XXX, admisă prin încheiera

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14.05.2015 (f.d.13, 14 v.2). Potrivit

procesului-verbal de percheziție din 29.05.2015, din apartamentul respectiv, au fost

ridicate: o sticlă din plastic cu volumul de 1 litru și un fragment de sticlă în care se afla

un lichid de culoare străvezie cu condensat de culoare cafenie închisă (f.d.15-17 v.2).

Inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal.

Potrivit declarațiilor acestuia, cele ridicate nu îi aparțin și până a fi depistate în

cadrul percheziției, nu le-a văzut. În apartamentul sus-vizat nu mai locuia cam de o

lună, însă în el locuiau alte persoane.

Nu a fost dezvăluit în ce măsură procesul-verbal de ridicare din 15.04.2015 de la

Goncear Elena a telefonului mobil de model „HTC”, care îi aparținea părții vătămate

(f.d.92 v.1), demonstrează că acesta a fost sustras anume de către inculpat. Mai mult că

acesta a declarat că la momentul comiterii infracțiunii, nu se afla în locul săvârșirii

faptei și că pe partea vătămată a văzut-o pentru prima dată în ziua când a fost prezentat

spre recunoaștere.

Nu au fost înlăturate dubiile referitor la calitatea actului întocmit de către ofițerul

de urmărire penală Ozimoc Veaceslav, cu participarea specialistului O.C.Donos –

procesul-vrebal de examinarea a obiectului din 15.04.2015 (f.d.93 v.1) și a veridicității

acestuia, reieșind din faptul că, potrivit textului documentului, telefonul mobil de

model „HTC” a fost ridicat la data de 18.02.2015 de la Vicol Nicolai. La fel, nu este

clară informația conținută, citat: „Telefonul dat reprezintă un Goncear Elena…”.

În contextul celor expuse, certitidinea comiterii faptelor incriminate în prezenta

speță este periclitată, iar în astfel de circumstanțe este oportună reiterearea prevederilor

art.8 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va

fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în

cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi

constatată printr-o hotărîre judecătorească de condamnare definitivă. Concluziile

despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

6

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

De asemenea, Colegiul penal precizează că potrivit art.24 alin.(1)-(3) Cod de

procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se

efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale,

fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea

pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la

cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel, la examinarea cauzei,

nu a dat deplină eficiență prevederilor art.8, 24, 371, 385, 389, 394, 414, 415 Cod de

procedură penală, eroare ce se încadrează în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, fiind temei de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Având în vedere că erorile de drept menționate nu pot fi corectate de către

instanța de recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză urmează a fi casată, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de

apel și recurs, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate

cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau

lipsa elementelor infracțiunilor imputate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei, să-și argumenteze clar concluziile, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, să respecte

prevederile art.394, 414 Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute,

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Armanu-Ghemu Ludmila

în numele inculpatului Mincenco Vitalii și inculpat, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Mincenco Vitalii și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Mincenco Vitalii se liberează imediat din penitenciar, dacă nu are de executat

arest preventiv sau pedeapsa închisorii în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată, pronunțată la data de 25 aprilie 2019.

7

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Ion Guzun

8