1ra-287/2020 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-287/2020 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-287/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar cu supliment declarat de către avocatul Catană Victor cu inculpatul,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

februarie 2019, în cauza penală în privința lui,

Calmîș Veaceslav XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.03.2014 – 14.03.2017

instanța de apel: 09.11.2018 – 05.02.2019

instanța de recurs ordinar: 13.09.2019 – 24.11.2020

A C O N S T A T A T :

2017, procesul penal în privința lui Calmîș Veaceslav, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4), lit. b) Cod penal a fost încetat din

motiv că, fapta săvârșită constituie contravenție.

Calmîș Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenție

prevăzute la art.85 alin. (1) Cod Contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Calmîș Veaceslav a fost încetat

din motivul expirării termenului de prescripție privind atragerea la

răspundere contravențională.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

urmărind scopul punerii în circulație a substanțelor narcotice, fără scop de

înstrăinare, pentru consum propriu, în proporții mici, acțiuni care nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, a întreprins anumite

acțiuni în următoarele circumstanțe:

Urmărind scopul punerii în circulație a substanțelor narcotice, fără

scop de înstrăinare, pentru consum propriu, în circumstanțe necunoscute a

procurat de la persoană, condamnată prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 26 mai 2014, substanță psihotropă Tramadol, pe care a

păstrat-o ilegal la domiciliul său din mun. Chișinău, bd. XXXXX, ap. X până

la 22 ianuarie 2014, când în cadrul percheziției efectuate de colaboratorii de

politie a fost depistat și ridicat un blister cu inscripția Tramadol, în care se

1

conțineau cinci capsule de culoare alb-roșu care, conform raportului de

expertiză nr. XXXXX din 29 ianuarie 2014 reprezintă - Tramadol, preparat

medicamentos, care face parte din categoria substanțelor psihotrope, cu

masa substanței active de 0.25 grame.

municipiului Chișinău, Gonța Oleg, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabili pentru prima instanță, cu recunoașterea culpabilității

inculpatului Calmîș Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4) lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de a

închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, conform art. 90 Cod

penal de suspendat executarea pedepsei pe un termen de 5 ani.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că de către

instanța de fond, incorect au fost apreciate circumstanțele cauzei, iar în

partea ce ține de încetarea cauzei penale acuzarea de stat considera că

sentința este nemotivată deoarece încetarea procesului penal a avut loc,

reieșind din prevederile art. art. 390, 332 și 285 Cod de procedură penală,

fără acordul inculpatului, care a optat pentru adoptarea sentinței de achitare.

februarie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea

penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Calmîș Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, fiindu-i numită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniul circulației substanțelor narcotice

pe un termen de 5 ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune pe o

durată de 5 ani.

Calmîș Veaceslav a fost obligat să nu-și schimbe locul domiciliului fără

permisiunea organului competent, să participe la programe probațiunile și

să urmeze un tratament de narcomanie.

În rest, sentința în partea corpurilor delicte a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că necătând la faptul

că inculpatul Calmîș Veaceslav nu-și recunoaște vina în comiterea

infracțiunii încriminate, vinovăția lui este dovedită in următoarea sistemă

de probe veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele

precum ar fi declarațiile martorului Cîșlari Timur; declarațiile martorului

Rudenco Sergiu; declarațiile martorilor Colesnic Oxana; procesele-verbale

de ridicare a substanțelor psihotrope în cadrul măsurilor speciale de

2

investigație – achiziția de control și acțiunilor de urmărire penală -

perchezițiilor corporale în automobil și în domiciliu efectuate în privința

învinuiților Cujbă Nicolae și Calmîș Veaceslav (f.d.31, vol. II; f.d.5, 74, 207,

219, vol. III); procesele-verbale de consemnare a măsurilor speciale de

investigații — achiziția de control, controlul transmiterii banilor și

investigația sub acoperire, înfăptuite cu ajutorul agentului sub acoperire

Baranov Ivan și controlul transmiterii banilor, interceptarea și înregistrarea

comunicărilor dintre agentul sub acoperire și învinuitul Cujbă Nicolae

(f.d.23, 29, 50, vol. II); procesele-verbale de consemnare a măsurilor speciale

de investigație - înregistrarea convorbirilor telefonice dintre agentul sub

acoperire Baranov Ivan, învinuitul Cujbă Nicolae și învinuita Donțu Elena;

rapoartele de expertiză chimică a substanțelor narcotice ridicate în cadrul

măsurilor speciale de investigație, precum și perchizițiilor corporale, în

automobil și la domiciliu de la învinuiții Cujbă Nicolae și Calmîș Veaceslav

(f.d.44, 242, vol. II); procesele-verbale de examinare și atașare a corpurilor

delicte - substanțele narcotice, ridicate în cadrul măsurilor speciale de

investigație, precum și cele depistate în cadrul perchezițiilor corporale, în

automobil și în domicilii de la învinuiți și expertizate, mijloacele bănești

transmise sub controlul organului de urmărire penală de către agentul sub

acoperire învinuitelor, precum și alte bunuri care prezintă interes pentru

aflarea adevărului pe cauza penală dată. (f.d.5-15, vol. II); procesele-verbale

de recunoaștere după fotografie, prin care agentul sub acoperire Baranov

Ivan l-a recunoscut după fotografie pe Cujbă Nicolae XXXXX ca fiind

persoana de la care a procurat de mai multe ori substanțe psihotrope, pe care

le-a predate ofițerilor de investigație, (f.d.212, vol. II); rapoartele lucrătorilor

Direcției nr. 4 (Antidrog) a INI MAI. (f.d.1, 12, vol. II); corpurile delicte.

Instanța de apel a invocat că probele scrise și documentele examinate,

coroborează cu declarațiile martorilor Cîșlari Timur, Rudenco Sergiu și

Colesnic Oxana, date la urmărirea penală și cu cele date în instanța de fond

cât și cu întreaga sistemă de probe analizată și apreciată prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, indică la Calmîș Veaceslav a

comis infracțiunea imputată acestuia.

Totodată, instanța de apel a considerat că inculpatul Calmîș Veaceslav

își recunoaște vina în comiterea infracțiunii încriminate, însă Colegiul penal

apreciază critic afirmațiile lui potrivit cărora, n-a urmărit scopul punerii în

circulație ilegală a substanțelor narcotice, fără scop de înstrăinare, pentru

consum propriu, n-a procurat de la Cujbă Nicolae, contra sumei de 900 lei,

substanța psihotropă - TRAMADOL și n-a păstrat-o la sine, iar substanțele

psihotrope depistate la el urmau a fi administrate bunelului său care suferea

de cancer, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către el în

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, deoarece sunt combătute

de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art.

3

101 Cod Procedură Penală, și care demonstrează cu certitudine vinovăția lui

anume în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin. (4), lit. b) Cod

Penal, și nu a contravenției prevăzute de art.78 alin. (2) Cod Contravențional.

Cu toate că inculpatul Calmîș Veaceslav a negat faptul că substanța

psihotropă - TRAMADOL, găsită la domiciliu său în urma percheziției, i-ar

aparține lui, indicând că sunt ale bunelului său care este bolnav de cancer,

aceste declarații nu au nici un suport probant și urmează a fi calificate drept

declarative, deoarece inculpatul Calmîș Veaceslav nu a prezentat nici o

probă pertinentă care ar demonstra că, substanța psihotropă – TRAMADOL

depistată la el ar aparține bunelului său, care ar fi fost utilizate în tratamentul

cancerului. Nu s-a prezentat nici un înscris de la vreun careva medic care ar

demonstra că aceste pastile au fost procurate conform prescripției

medicului, în mod legal.

La fel, instanța de apel a indicat că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpatul Calmîș Veaceslav, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4), lit. b) Cod Penal, o califică ca o metodă de apărare, or persoana care

pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de bănuit, învinuit sau

inculpat nu poate fi urmărită penal centru depunerea declarațiilor

intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual

penală, iar nerecunoașterea vinei sau schimbarea declarațiilor de către

Calmîș Veaceslav pe întreg procesul penal se apreciază ca un drept al

acestuia și ca o metodă de apărare.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat

a ajuns la concluzia de a înceta procesul penal în privința lui Calmîș

Veaceslav pe art. 217 alin. 4), lit. b) Cod penal din motiv că, fapta săvârșită

constituie contravenție prevăzută de art. 85 alin. (1) Cod contravențional,

deoarece reieșind din cele indicate se constată cu certitudine, că în volum

deplin dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate

lui.

Astfel, reieșind din întreaga sistemă de probe enumerate mai sus și

apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil,

faptul comiterii de către Calmîș Veaceslav a infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4), lit. b) Cod penal, după indicii calificativi: circulația ilegală a

substanțelor psihotrope, prin păstrarea ilegală a substanțelor psihotrope,

săvârșită în proporții deosebit de mari, de două sau mai multe persoane.

Prima instanță n-a dat o apreciere juridică corectă probelor analizate

mai sus, cu toate că hotărârea instanței de fond vine în contradicție cu

probele analizate și apreciate de către instanța de apel prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care demonstrează cu

certitudine vina inculpatului Calmîș Veaceslav în comiterea infracțiunii

încriminate și care combat poziția primei instanțe inclusiv și argumentele

4

inculpatului precum că fapta săvârșită de Calmîș Veaceslav constituie

contravenție prevăzută de art. 85 alin. (1) Cod contravențional și nu

infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că substanța narcotică – Tramadol preparat

medicamentos, care face parte din categoria substanțelor psihotrope, cu

masa totală de 16,80 grame și respectiv 1,50 grame, depistată la Calmîș

Veaceslav în cadrul percheziției efectuate de colaboratorii de politie, care

conform listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, constituie cantități deosebit de

mari, de aceea fapta acestuia este prevăzută de legea penală ca infracțiune,

prevăzută la art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal și nu constituie contravenția

prevăzută de art. 85 alin.(l) Cod Contravențional.

Ținând cont de cele menționate, instanța de apel a indicat că acțiunile

inculpatului Calmîș Veaceslav întrunesc elementele infracțiunii în baza

cărora i-a fost înaintată învinuirea de către acuzatorul de stat și anume

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, or argumentele

invocate de prima instanța precum că fapta săvârșită de Calmîș Veaceslav

constituie contravenția prevăzută de art. 85 alin. (1) Cod contravențional nu

au suport probatoriu și contravin probelor administrate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către Calmîș Veaceslav nu echivalează cu recalificarea

acțiunilor lui în baza art. 85 alin. (1) Cod contravențional, de vreme ce există

probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului Calmîș

Veaceslav în săvârșirea infracțiunii imputate, prevăzută de art. 217 alin. (4),

lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanța a pronunțat o

sentință nefondată, iar în scopul demonstrării vinovăției inculpatului au fost

acumulate și cercetate suficiente probe, cercetate în modul prevăzut de lege,

ce confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului, conform calificării

stabilite de către acuzatorul de stat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut

cont în conformitate cu prevederile art. 75 Codul Penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care îi agravează ori atenuează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatei, precum

și de condițiile de viață ale familiei acesteia.

La stabilirea măsurii de pedeapsă instanța de apel a luat în

considerație caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, de faptul că este fără

antecedente penale, că inculpatul Calmîș Veaceslav nu și-a recunoscut și nu

și-a conștientizat vina, la nivelul de înțelegere a situației în care s-a pomenit,

prin urmare nu se căiește și consideră că îndreptarea și reeducarea lui este

5

posibilă cu aplicarea pedepsei pe art.217 alin.(4) lit. d) Cod penal, sub formă

de închisoare, ceea ce va duce la restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, ceea ce este perfect

proporțional cu faptele comise, or, inculpatul Calmîș Veaceslav se v-a afla 5

ani sub supravegherea strictă a colaboratorilor serviciului de probațiune.

Totodată, pentru a sta pe calea corectării, instanța de apel, în temeiul

art.90 alin.(6) Cod penal l-a obliga pe inculpatul Calmîș Veaceslav, ca în

perioada de probațiune, să nu-și schimbe locul domiciliului fără

permisiunea organului competent, să participe la programe probațiunile și

să urmeze un tratament de narcomanie or, potrivit art. 103 alin.(1) Codul

penal „În caz de săvârșire a infracțiunii de către un alcoolic sau un

narcoman, dacă există avizul medical corespunzător, instanța de judecată,

din oficiu ori la cererea colectivului de muncă au a organului de ocrotire a

sănătății, concomitent cu pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită, poate să

aplice acestei persoane tratamentul medical forțat”.

2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Catană Victor cu

inculpatul, prin care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile

art. 427 alin.(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, au solicitat casarea

deciziei, cu menținerea sentinței;

5.1. În motivarea cererii de recurs ordinar, avocatul Catană Victor cu

inculpatul au menționat că:

- 60 capsule de „Tramadol” (ce conține substanță psihotropă), au fost

depistate la martorul (anterior inculpat), Crivoi Marcel, și nu la condamnatul

Calmîș Veaceslav, precum se afirmă în decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05.02.2019;

- atât acuzația acuzatorului, cât și concluzia dată de instanța de apel,

sânt în directă contradicție cu materialele cauzei penale;

- afirmația menționată în rechizitoriu (și preluată de către Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău) precum că „în cadrul percheziției corporale

efectuate de colaboratorii de politie la Calmîș Veaceslav au fost depistate și

ridicate mai multe blistere cu inscripția „ Tramadol”, în care se conțineau 60

de capsule de culoare alb-roșu, care conform raportului de expertiză chimică

nr.1091 din 31.01.2014 reprezintă „ Tramadol”, preparat medicamentos, care

face parte din categoria substanțelor psihotrope, cu masa totală de 16,80

grame”, este în contradicție directă cu procesul verbal de reținere, care nici

într-o formă nu confirmă depistarea și ridicarea a 60 de capsule de

„Tramadol” de la Calmîș Veaceslav;

- o probă de dezvinovățire al inculpatului, Calmîș Veaceslav, se

conține și în raportul de expertiză nr.1091 din 31.01.2014, la care acuzatorul

face referință în rechizitoriu ca la o probă de acuzare;

6

- în decizia instanței de apel sunt menționate declarațiile unor martori,

cum ar fi, Cîșlari Timur, Rudenco Sergiu și Colesnic Oxana, care de fapt au

instrumentat acest caz în calitate de ofițeri de investigație, iar Cîșlari Timur

și Rudenco Sergiu și în calitate de ofițeri de urmărire penală, în baza

dispoziției procurorului. Declarațiile acestor martori sunt preluate parțial

din actele procesuale adoptate de ei sau de procuror, iar parțial cointeresat

interpretate împotriva inculpatului Calmîș Veaceslav și în ansamblu sânt în

contradicție cu conținutul acestora materialelor cauzei penale;

- ofițerii de urmărire penală Cîșlari Timur și Rudenco Sergiu au

efectuat ilegal un șir de acte procesual penale și astfel, au încălcat drepturile

inculpatului, Calmîș Veaceslav la un proces penal echitabil;

- această gravă încălcare procesual penală (încheierea unui act

procesual penal de către o persoană care cade sub incidența recuzării, adică

incompatibilității) a fost admisă în deplină cunoștință de cauză de către

procurorul de caz și de către instanța de apel;

- în acuzația adusă lui Calmîș Veaceslav de punere în circulație ilegală

a substanțelor narcotice și psihotrope fără scop de înstrăinare, pentru

consum propriu menționată, atât în rechizitoriu, cât și în decizia instanței de

apel, nu se indică masa totală a substanței psihotrope, care constituie 3

grame, dar se indică masa totală a conținutului a 60 capsule de „Tramadol”,

care constituie - 16.80 grame;

- cantitatea de 0,25 grame de substanță psihotropă „Tramadol”

(constatată prin raportul de expertiză chimică nr.1089 din 29.01.2019)

depistată la domiciliul lui Calmîș Veaceslav nu poate constitui proporție

mare în sensul HG 79 din 23.01.2006, deoarece nu depășește cantitatea de 0,5

grame de substanță pură, dar poate fi calificată ca o cantitate mică prevăzută

în lista HG nr. 79 din 23.01.2006 și de aceia se întrunesc elementele

constitutive ale contravenției prevăzute de art.85 alin. (1) Cod

contravențional;

- în decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05.02.2019,

(pct. 15 de la pagina 8 și până la pagina 11) se menționează în calitate de

probe ale învinuirii lui Calmîș Veaceslav, probatoriu de învinuire al altui

inculpat, Cujbă Nicolae din cauza penală nr. 2013032815;

- probele menționate în pct. 15 al deciziei instanței de apel, cum ar fi

procesele verbale de ridicare a substanțelor psihotrope în cadrul măsurilor

speciale de investigație, achizițiile de control, procesele verbale de

consemnare a măsurilor speciale de investigație, privind controlul

transmiterii banilor și investigații sub acoperire înfăptuite cu ajutorul

agentului sub acoperire, Baranov Ivan, procesele verbale de recunoaștere

după fotografie, prin care agentul sub acoperire Baranov Ivan l-a recunoscut

după fotografie pe Cujbă Nicolae, ca fiind persoana de la care a procurat de

mai multe ori substanțe psihotrope, rapoartele de expertiză chimică nr.9178,

7

din 30.12.2013, nr. 1151 din 31.01.2014, nr. 1187 din 05.02.2014, nr. 1186 din

05.02.2014, bancnote în lei moldovenești cu diferit nominal, certificate de

înregistrare a SRL „Biooptima” și diferite facturi și tot așa mai departe, nu

numai că nu au nici o referință la fapta ce i se impută lui Calmîș Veaceslav,

dar nici nu au fost cercetate în instanța de fond și instanța de apel, în cadrul

cercetării judecătorești.

Calmîș Veaceslav au depus cerere de recurs suplimentară prin care au

menționat că motivul invocat în cererea de apel de către procurorul Gonța

Oleg care a fost repetat în pct. 4 al deciziei instanței de apel în partea ce ține

de încetarea cauzei penale „acuzarea de stat consideră că sentința este

nemotivată deoarece încetarea procesului penal a avut loc reieșind din

prevederile art. 390, 332 și 285 Cod de procedură penală fără acordul

inculpatului, care a optat pentru sentința de achitare”, nu i s-a dat nici o

apreciere potrivit prevederilor art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală

„Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel”.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Potrivit textului recursului declarat, Colegiul atestă că avocatul Catană

Victor cu inculpatul invocă în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile

pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora o

hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct.

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

8

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurenți și anume pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate argumentele recursului

potrivit cărora instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe un

probatoriu dintr-o altă cauză penală, or, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414

alin.(2) Cod de procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel, judecând cauza a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a verificat și a cercetat probele sub toate aspectele,

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a

ajuns la concluzia de a-l recunoaște vinovat pe inculpatului Calmîș

Veaceslav, de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, Colegiul conchide, că este întemeiată concluzia instanței de apel

precum că, învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 217 alin.(4) lit. b)

Cod penal este confirmată prin probe pertinente și concludente, care în

ansamblu dovedesc indubitabil vinovăția acestuia, totodată corect ajungând

la concluzia privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90

Cod penal, cu luarea în considerație a prevederilor art. 75 Cod penal.

Este corect argumentată și concluzia instanței de apel precum că

acțiunile inculpatului Calmîș Veaceslav întrunesc elementele infracțiunii în

9

baza cărora i-a fost înaintată învinuirea de către acuzatorul de stat și anume

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

La fel, instanța de apel corect a constatat că, prima instanță n-a dat o

apreciere juridică corectă probelor analizate, cu toate că hotărârea emisă vine

în contradicție cu probele analizate și apreciate de către instanța de apel prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care demonstrează

cu certitudine vina inculpatului Calmîș Veaceslav în comiterea infracțiunii

încriminate și care combat poziția primei instanțe inclusiv și argumentele

inculpatului precum că fapta săvârșită constituie contravenție prevăzută de

art. 85 alin. (1) Cod contravențional și nu infracțiunea prevăzută la art. 217

alin. (4), lit. b) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs atestă că instanța de apel întemeiat a

ajuns la concluzia că întreaga sistemă de probe enumerate și apreciate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, coroborează între ele

și demonstrează, incontestabil, faptul comiterii de către Calmîș Veaceslav a

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după indicii

calificativi: circulația ilegală a substanțelor psihotrope, prin păstrarea ilegală

a substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari, de două

sau mai multe persoane, iar prima instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia

de a înceta procesul penal în privința lui Calmîș Veaceslav pe art. 217 alin.

4) lit. b) Cod penal din motiv că, fapta săvârșită constituie contravenție

prevăzută de art. 85 alin. (1) Cod contravențional.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt

invocările recurenților sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ,

sub aspect de apreciere subiectivă, ne fiind expuse argumente veridice în

susținerea erorii pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea

atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în

drept.

La acest capitol, Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate alegațiile

recurenților în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Instanța de recurs atestă că, avocatul Catană Victor cu inculpatul

Calmîș Veaceslav au mai invocat și temeiurile pentru recurs prevăzute la

pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

10

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Din argumentele recursului declarat se constată, că în opinia

recurenților, acțiunile inculpatului nu pot fi calificate conform art. 217

alin.(4) lit. b), dat fiind că, la caz, cantitatea de 0,25 grame substanță

psihotropă „Tramadol” (constatată prin raportul de expertiză chimică nr.

1089 din 29.01.2019) depistată la domiciliul lui Calmîș Veaceslav nu poate

constitui proporție mare în sensul HG nr. 79 din 23.01.2006, deoarece nu

depășește cantitatea de 0,5 grame de substanță pură, dar poate fi calificată

ca o cantitate mică prevăzută în lista HG nr. 79 din 23.01.2006 și de aceia se

întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 85

alin.(1) Cod contravențional.

Lecturând materialele cauzei și cercetând fapta incriminată

inculpatului, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind eronată invocarea

temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, întrucât

instanța de apel just a încadrat acțiunile inculpatului Calmîș Veaceslav,

vinovăția acestuia fiind dovedită în baza ansamblului de probe administrate

la materialele cauzei.

Criticile recurenților în partea ce se referă la faptul că fapta săvârșită

de inculpatul Calmîș Veaceslav constituie contravenția prevăzută de art. 85

alin.(1) Cod contravențional, Colegiul penal lărgit le consideră neîntemeiate,

deoarece vinovăția inculpatului Calmîș Veaceslav în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal a fost confirmată prin probele

administrate, care la rândul său au fost detaliat cercetare și analizate de către

instanța de apel.

În acest sens, instanța de recurs ordinar ține să menționeze că instanța

de apel corect a ajuns la concluzia că substanța narcotică – Tramadol

preparat medicamentos, care face parte din categoria substanțelor

psihotrope, cu masa totală de 16,80 grame și respectiv 1,50 grame, depistată

la Calmîș Veaceslav în cadrul percheziției efectuate de colaboratorii de

politie, care conform listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor

care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, constituie cantități

deosebit de mari, de aceea fapta acestuia este prevăzută de legea penală ca

infracțiune, prevăzută la art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal și nu constituie

contravenția prevăzută de art. 85 alin.(l) Cod Contravențional.

Totodată, instanța de apel corect a constatat că acțiunile inculpatului

Calmîș Veaceslav întrunesc elementele infracțiunii prevăzută de art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, argumentele invocate de prima instanță precum că

fapta săvârșită de Calmîș Veaceslav constituie contravenția prevăzută de art.

85 alin. (1) Cod contravențional nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

11

echivalează cu recalificarea acțiunilor lui în baza art. 85 alin. (1) Cod

contravențional, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului Calmîș Veaceslav în săvârșirea infracțiunii imputate,

prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Mai mult, Colegiul penal lărgit constată că inculpatul Calmîș

Veaceslav din 22.01.2014 se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza

„consumator de substanțe narcotice (hașiș, opiu)” (f.d.45, vol. III).

Colegiul penal lărgit reține și faptul că, în recursul declarat recurenții

critică în bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu

au fost apreciate la justa valoare probele prezentate, în opinia cărora acestea

nu dovedesc vinovăția inculpatului în cele incriminate lui.

Însă, verificând temeinicia deciziei adoptate de către instanța de apel,

Colegiul penal lărgit consideră că criticile menționate nu și-au găsit

confirmarea la caz, deoarece în urma analizei hotărârii contestate, atât

cumulul de probe prezentate de către partea acuzării, cât și cele prezentate

de către partea apărării, toate au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, raportat la criticile recurenților, Colegiul penal lărgit

reiterează că aceștia se referă în principiu la chestiunea de apreciere a

probelor. Prin urmare, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar

declarat, se constată că autorii acestuia expun conținutul unor probe

cercetate de instanța de apel, care în opinia acestora dovedesc nevinovăția

inculpatului.

Colegiul penal lărgit reiterează că, aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere

a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și

toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al

coroborării acestora.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului, or, din

materialele dosarului penal rezultă cu certitudine că Calmîș Veaceslav

12

urmărind scopul punerii în circulație a substanțelor narcotice, fără scop de

înstrăinare, pentru consum propriu, în circumstanțe necunoscute a procurat

de la persoană, condamnată prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 mai 2014, substanță psihotropă Tramadol, pe care a păstrat-

o ilegal la domiciliul său din mun. Chișinău, bd. XXXXX, ap. X până la 22

ianuarie 2014, când în cadrul percheziției efectuate de colaboratorii de politie

a fost depistat și ridicat un blister cu inscripția Tramadol, în care se conțineau

cinci capsule de culoare alb-roșu care, conform raportului de expertiză nr.

1089 din 29 ianuarie 2014 reprezintă - Tramadol, preparat medicamentos,

care face parte din categoria substanțelor psihotrope, cu masa substanței

active de 0.25 grame.

Subsecvent instanța de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (1),

(5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de părți, decizia contestată

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum

este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Potrivit

jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, or, în cazul în care instanțele de fond și-

au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o instanță de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, apreciază ca

justificate concluziile instanței de apel, privind constatarea vinovăției

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate lui Calmîș Veaceslav, nefiind

stabilite careva erori de drept, care a-r genera necesitatea intervenirii

instanței de recurs în hotărârea atacată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată criticile

recurenților sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul ordinar

declarat, sunt nefondate, fiind axate pe mențiuni de ordin general, ce poartă

caracter de dezacord din punctul său de vedere, care în esență nu conțin o

expunere concretă a temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală cu o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs despre

necesitatea temeinică de a interveni în hotărârile atacate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit concluzionează că

recursul declarat în cauză este neîntemeiat și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

13

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar cu supliment declarat de

către avocatul Catană Victor cu inculpatul, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2019, în cauza penală în

privința lui Calmîș Veaceslav XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

14