1ra-378/20 — Art. 179 alin. 2, 217 alin. 3 lit. c Cp

1ra-378/20 — Art. 179 alin. 2, 217 alin. 3 lit. c Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-378/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Voinschi Anton XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat temporar în s.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.03.2018 – 23.03.2018;

Instanța de apel: 24.07.2018 – 22.01.2019;

Instanța de recurs: 29.10.2019 – 11.03.2020.

A C O N S T A T A T:

examinând cauza în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Voinschi Anton a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 179 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 luni; și

- art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de circulația legală a

substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Voinschi Anton i s-a

stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de circulația legală a

substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

Voinschi Anton, la 06 februarie 2013, între orele 16.00 și 20.00, aflându-se în

apartamentul XXXXX, ce aparține de drept lui Păduraru Ghenadie, la solicitarea

1

ultimului de a părăsi domiciliul, a refuzat în mod categoric, amenințând, totodată,

că-și va da foc lui și apartamentului în care se afla.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului Voinschi Anton în

baza art. 179 alin. (2) Cod penal, conform indicilor calificativi: „refuzul de a părăsi

domiciliul unei persoane, săvârșit cu amenințarea aplicării violenței”.

Totodată, în rezultatul efectuării cercetării la fața locului pe cauza penală

nr. 2013010223 a apartamentului XXXXX, unde locuia de unul singur Voinschi

Anton, a fost depistată și ridicată o bucată de hârtie ce conținea masă vegetală de

culoare verde, mărunțită și cu miros specific, care conform raportului de expertiză

nr. 052 din 12 februarie 2013, reprezintă marihuană, inclusă în Tabelul II, Lista nr.

1, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004. Greutatea

marihuanei uscate fiind de 8, 05 g, conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23

ianuarie 2006, constituie cantități mari.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului Voinschi Anton în

baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi: „păstrarea

substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, în

proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

casarea acesteia în partea recunoașterii vinovăției și condamnării sale în baza

art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri,

de achitare de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (3) lit. c) Cod penal.

3.1 În argumentarea apelului, a invocat că este adept al mișcării Rastafari,

pentru care este caracteristic, chiar necesar, consumul spiritual de marijuană.

22 ianuarie 2019, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat că

prima instanță corect a reținut faptele și circumstanțele cauzei, ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 179 alin. (2) și 217 alin. (3)

lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că inculpatul și-a recunoscut integral vina în

comiterea infracțiunilor incriminate, solicitând judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, însă vinovăția acestuia este dovedită și

prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței de judecată: procesul-verbal

de audiere a părții vătămate Păduraru Ghenadie din 06 februarie 2013 (f.d. 18-19,

vol. I), procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06 februarie 2013 (f.d. 5-12,

vol. I), raportul de expertiză nr. 052 din 12 februarie 2013 (f.d. 80-81, vol. I) și

procesul-verbal de examinare a obiectului din 23 februarie 2018 (f.d. 42, vol. I).

Astfel instanța de apel, analizând și apreciind acest sistem de probe prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a considerat că probele

sunt veridice, utile, consecvente și pertinente, coroborând între ele și indicând

indiscutabil că inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate.

Instanța de apel a notat că solicitarea inculpatului privind achitarea de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal

2

nu poate fi admisă, deoarece inculpatul, fiind asistat de un apărător, și-a

recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii nominalizate, solicitând

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și dând

declarații în acest sens.

În context, instanța de apel a mai punctat că cererea inculpatului privind

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu a

fost afectată de vicii juridice.

Instanța de apel a arătat că legea penală nu prevede liberarea de răspundere

penală ca urmare a săvârșirii infracțiunii din motive religioase.

În ceea ce privește pedeapsa, instanța de apel a notat că prima instanță a

respectat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, având în vedere

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind

corespunzător reduse limitele de pedeapsă prevăzute de art. 179 alin. (2) și 217

alin. (3) lit. c) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a relevat că la individualizarea pedepsei,

prima instanță a luat în considerare gravitatea infracțiunilor săvârșite, motivul

acestora, persoana inculpatului, circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea, condițiile de viață ale familiei inculpatului și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, acordând deplină eficiență

criteriilor de individualizare a pedepsei.

către avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Voinschi Anton, acesta

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală și

solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, într-un alt complet de judecată.

5.1 În argumentarea recursului, cu referire la temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală, avocatul în numele

inculpatului a susținut că examinarea cauzei în apel a avut loc fără participarea

inculpatului, acestuia fiindu-i grav încălcat dreptul la un proces echitabil, or

inculpatul a fost lipsit de dreptul de a prezenta probe noi și de invoca prescripția

tragerii la răspundere penală.

5.2 În altă ordine de idei, avocatul în numele inculpatului consideră că

instanțele ierarhic inferioare urmau să verifice dacă acțiunile inculpatului cuprind

toate semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal,

deoarece între inculpat și partea vătămată au persistat relații de drept civil.

raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

3

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

6.1 Cu referire la temeiurile conținute de art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5) Cod

de procedură penală, invocate de avocat în numele inculpatului, Colegiul penal,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu argumentele din recurs,

constată că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

Art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală prevede ipoteza când

judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a

apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie

potrivit legii.

Art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală prevede ipoteza când cauza

a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care,

legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate.

Iar, în conformitate cu art. 321 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului,

cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol.

Conform art. 236 alin. (1) Cod de procedură penală, chemarea unei persoane

în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată se face prin citație

scrisă.

Potrivit art. 238 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana se citează la

adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de

muncă prin serviciul de personal al instituției în care lucrează.

Colegiul penal reține că atunci când a contestat sentința cu apel, inculpatul

era deținut în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, unde a și fost inițial citat, prin

intermediul administrației acestei instituții de detenție, pentru a participa la

judecarea cauzei sale în apel.

Ulterior, după ce instanța de apel a fost informată că inculpatul a fost eliberat

din detenție la data de 21 septembrie 2018, acesta a fost citat la domiciliul său

temporar din XXXXX, pe care inculpatul l-a indicat pe parcursul examinării cauzei

de către prima instanță și care figurează în extrasul din Registrul de stat al

populației, anexat la materialele cauzei (f.d. 30, vol. I). Însă, citația respectivă a fost

returnată instanței de apel cu mențiunea „nu locuiește” (f.d. 210-211, vol. I).

4

Mai mult, în adresa instanței de apel a parvenit informația acumulată de

Inspectoratul de Poliție Taraclia, inclusiv adeverința eliberată de Consiliul local

XXXXX, din care rezultă că deși inculpatul are viză de reședință în localitatea

respectivă, acesta nu mai locuiește acolo de mai mult de 15 ani (f.d. 213-214, vol.

I).

În aceste condiții, este evident că inculpatul nu și-a executat obligația de a

informa instanța de judecată despre schimbarea domiciliului său, obligație

prevăzută de art. 238 alin. (31) Cod de procedură penală, instanța de apel fiind în

imposibilitate de a determina noul domiciliu al inculpatului.

În conformitate cu art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se

ascunde de la prezentarea în instanță.

Conform art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală, instanța decide

judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele prevăzute în alin. (2) pct. 1)

numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că persoana pusă

sub învinuire și în privința căreia cauza a fost trimisă în judecată a renunțat în mod

expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra

personal, precum și se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată.

În acord cu prevederile art. 321 alin. (6) Cod de procedură penală, instanța

de apel corect a decis judecarea cauzei în lipsa inculpatului, având în vedere că

acesta s-a sustras de la judecată, iar declarând apel, nu a manifestat diligența

necesară pentru a se informa despre statutul dosarului său.

Or, în urma analizei principiilor și garanțiilor procesului echitabil, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a conchis că este posibil, în anumite circumstanțe

excepționale, de a admite ca un proces penal să se desfășoare în absența

acuzatului. Ar trebui, în acest caz, ca autoritățile, în pofida eforturilor lor, să fi fost

incapabile să notifice acuzatului citația de înfățișare sau că această modalitate de

a acționa să fi corespuns necesității unei administrări corecte a justiției (Colozza c.

Italiei din 12 februarie 1985, par. 28).

Potrivit art. 321 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul judecării cauzei

în lipsa inculpatului, participarea apărătorului și, după caz, a reprezentantului lui

legal este obligatorie.

Astfel, la examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului, realizarea

principiului contradictorialității se manifestă în activitatea apărătorului, care

urmează să folosească toate pârghiile posibile și să prezinte toate probele și

argumentele existente, care ar asigura o apărare eficientă, având un rol activ în

cadrul procesului.

Aici, Colegiul penal observă că judecarea cauzei în ordine de apel s-a

desfășurat cu participarea apărătorului inculpatului, avocatului Tampei Tatiana,

împuternicită în baza mandatului de avocat nr. 1350215 din 09 octombrie 2018

(f.d. 197, vol. I).

Iar, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată al instanței

de apel, apărătorul inculpatului a fost de acord ca judecarea cauzei să aibă loc în

lipsa inculpatului, după ce au fost îndeplinite toate acțiunile legale pentru

înștiințarea acestuia (f.d. 217-219, vol. I).

5

Din analiza aceluiași proces-verbal, rezultă fără echivoc că activitatea

apărătorului inculpatului în instanța de apel a fost plenară, fiind nefondat

argumentul apărării din cererea de recurs precum că inculpatul a fost lipsit de

dreptul de a prezenta probe noi în ordine de apel și de invoca prescripția tragerii

la răspundere penală, deoarece o atare omisiune se datorează în exclusivitate

apărării, care nu a manifestat diligența necesară în această privință.

În altă ordine de idei, Colegiul penal ajunge la concluzia că este nefondat și

argumentul apărării precum că instanța de apel urma să verifice dacă acțiunile

inculpatului cuprind toate semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de

art. 179 alin. (2) Cod penal, deoarece inculpatul a contestat sentința cu apel doar

în partea recunoașterii vinovăției și condamnării sale în baza art. 217 alin. (3)

lit. c) Cod penal.

Din considerentele menționate mai sus, Colegiul penal, constatând

neîncadrarea celor invocate în recurs în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5)

Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia inadmisibilității recursului declarat

de către avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului la data de

28 februarie 2019, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Tampei Tatiana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui

Voinschi Anton XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

6