1ra-614/20 — art. 217/1 alin. 3 lit. f CP

1ra-614/20 — art. 217/1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-614/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Bodean Ina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2019, în cauza

penală în privința lui

Culinschii Igor XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat pe

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.12.2016 – 22.05.2017;

Instanța de apel: 26.04.2019 – 22.05.2019;

Instanța de recurs: 18.12.2019 – 27.05.2020.

A C O N S T A T A T:

examinând cauza în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Culinschii Igor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

orice funcții și de a exercita orice activitate în circulația substanțelor narcotice

pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Culinschii Igor a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

Culinschii Igor, în perioada anului 2016, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului

său, păstra în subsolul casei ce în aparține, amplasat în XXXXX, substanțe

narcotice cu scopul de a le înstrăina, substanțe care la 27 octombrie 2016, ora

19.30, în cadrul efectuării cercetării la fața locului, în subsolul sus-menționat,

au fost depistate și ridicate, fiind astfel stopată activitatea criminală a acestuia.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-6523 din

25 noiembrie 2016, masa vegetală verde (în stare inițială de putrefacție)

1

grosier-mărunțită de culoare verde-cafenie, prezentată la examinare,

reprezintă marihuană, care se atribuie la substanțele narcotice. Cantitatea

substanței narcotice (marihuană verde) constituie 212 g. Masa vegetală uscată

și mărunțită de culoare verde și masa vegetală uscată și mărunțită de culoare

verde-cafenie, prezentate la examinare, reprezintă marihuană, care se atribuie

la substanțe narcotice. Cantitatea substanței narcotice (marihuană uscată)

constituie în total 60, 95 g (18, 95 g+42 g).

Conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cantitatea

substanței narcotice marihuana verde cu masa de 212 g și marihuana uscată cu

masa de 60, 95 g se atribuie la proporții mari.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 2171

alin. (3) lit. f) Cod penal, conform indicilor calificativi: „păstrarea drogurilor,

săvârșită în proporții mari, în scop de înstrăinare”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care: în baza art. 2171

alin. (3) lit. f) Cod penal, inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita orice activitate în circulația

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, fără aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

3.1 În argumentarea apelului, a invocat că prima instanță i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea blândă, deși fapta săvârșită prezintă un pericol

social sporit, or în ultima perioadă se atestă o creștere a infracțiunilor ce țin de

circulația ilegală a drogurilor și a numărului persoanelor ce consumă droguri.

A susținut că pedeapsa neprivativă de libertate, pe care prima instanță a

stabilit-o inculpatului, nu va fi în măsură să contribuie la corectarea și

reeducarea acestuia, precum și la restabilirea echității sociale și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

A evidențiat că pedeapsa neprivativă de libertate va duce la încurajarea

comiterii infracțiunilor similare de către alte persoane, mai ales că astfel de

infracțiuni adesea servesc ca premisă pentru săvârșirea altor infracțiuni, fie ca

efect al consumului de droguri, fie din necesitatea de a acumula mijloace

bănești pentru a cumpăra droguri.

A afirmat că inculpatul a păstrat o cantitate impunătoare de droguri în

scop de înstrăinare, ceea ce denotă că inculpatul prezintă un pericol major

pentru societate, deoarece acesta facilitează comiterea infracțiunilor de către

alte persoane.

Astfel, a relevat că prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61 și

75 alin. (1) Cod penal.

a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în latura pedepsei,

rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre, prin care:

2

Inculpatului, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3)

lit. f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de primirea, prelucrarea,

depozitarea și vânzarea substanțelor psihotrope și narcotice pe un termen de

5 (cinci) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că

pronunțând sentința, prima instanță corect a constatat faptele și

circumstanțele cauzei, ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Iar, în ceea ce privește individualizarea pedeapsei, instanța de apel a

notat că prima instanță a respectat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, având în vedere judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, fiind corespunzător reduse limitele de

pedeapsă prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale relevante speței, și anume

de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, motivul acesteia, persoana celui

vinovat, circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea, influența

pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și condițiile de

viață ale familiei acestuia.

De altfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a admis dubla

valență a acelorași circumstanțe în temeiul cărora mai întâi a redus pedeapsa

inculpatului aproape de minimul stabilit de lege, pentru ca ulterior, în baza

acelorași circumstanțe, să dispună suspendarea condiționată a executării

pedepsei inculpatului.

Aici, instanța de apel a reliefat că prima instanță nu a indicat de ce nu ar

fi rațional ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa sub formă de închisoare.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că nu este corect și

echitabil ca inculpatului, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, să i se aplice pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani cu suspendarea executării acesteia,

reieșind doar din aspectele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului și

ale căinței sincere a acestuia.

Astfel, instanța de apel a luat în considerare persoana inculpatului și din

perspectiva că infracțiunea comisă nu este un simplu incident în viața

inculpatului, care a păstrat o cantitate impunătoare de droguri în scop de

înstrăinare.

Astfel, instanța de apel a relevat că prima instanță greșit a concluzionat

asupra oportunității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, or în cazul dat o

pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de restabilire a echității

sociale, de corectare a inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

3

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, ci din contra, va servi

drept exemplu negativ pentru persoanele predispuse să comită fapte similare.

de către avocatul Bodean Ina în numele inculpatului, aceasta invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și solicitând

casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și menținerea în

această parte a sentinței primei instanțe.

5.1 În argumentarea recursului, avocatul în numele inculpatului a

susținut că instanța de apel nu a aplicat corect prevederile art. 61, 75 alin. (1)

și 90 alin. (1) Cod penal.

A declarat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a

manifestat din start o atitudine sinceră și cooperantă față de organul de

urmărire penală, contribuind activ la descoperirea infracțiunii, și-a recunoscut

integral vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, are vârsta de XXXXX, nu se află

la evidența medicului psihiatru și a celui narcolog, antecedentele sale penale

sunt stinse și lipsesc date ce l-ar caracteriza negativ pe inculpat după săvârșirea

infracțiunii.

Consideră că instanța de apel s-a axat nejustificat pe gravitatea

infracțiunii pe care a comis-o inculpatul, lăsând fără apreciere periculozitatea

acestuia.

A subliniat că, condamnarea inculpatului cu executarea reală a pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni ar crea repulsie, cauzând

noi suferințe inculpatului și nu va putea atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului, ci va genera dispreț față de pedeapsa aplicată și va înjosi

demnitatea inculpatului.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

4

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de recurent,

prevede eroarea de drept când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal lărgit evidențiază că recurentul a invocat și

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume eroarea

de drept când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea pedepsei, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, în conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată în speță, recurentul invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, și anume în

latura penală în partea neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal la acest capitol menționează că potrivit practicii judiciare

constante, suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei, stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de

5

condamnare, prin suspendarea pentru o anumită perioadă de timp a executării

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Iar, pentru aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei este imperativ ca instanța de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia. Instanța de judecată își

argumentează decizia, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre

persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu motivele condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la

circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de

apel a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului,

care indică, că săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs accidental de

împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului, este necesară executarea

efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale

și personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este una gravă, iar inculpatul a păstrat o cantitate impunătoare de

droguri în scop de înstrăinare, care depășește cu mult limita minimă a

drogurilor respective, suficientă pentru ca acestea să se atribuie la proporții

mari), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat în privința sa

(inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit sincer), persoana inculpatului (acesta

anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiuni ce țin de circulația ilegală a

drogurilor) și condițiile de viață ale familiei sale (inculpatul nu este angajat în

câmpul muncii, este divorțat și nu are persoane la întreținere).

Colegiul penal lărgit observă că, instanța de apel a luat în considerare

faptul că inculpatul, care anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiuni ce

țin de circulația ilegală a drogurilor, însă niciodată nu i-a fost stabilită o

pedeapsă neprivativă de libertate, a comis din nou o infracțiune, cu intenție,

motiv din care instanța de apel just a concluzionat că, de fapt, inculpatul nu s-a

corectat și reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității.

Mai mult, deși este adevărat că la dosar lipsesc date ce l-ar caracteriza

negativ pe inculpat după săvârșirea infracțiunii, după cum a invocat recurentul,

nu există nici date ce ar confirma că după comiterea infracțiunii, inculpatul ar

fi depus diligența necesară pentru a deveni un membru util al societății, în așa

mod instanța de apel a conchis în mod corect, că în cazul inculpatului Culinschii

Igor Eduard o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de

restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia, precum și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Din această perspectivă, scopurile nominalizate prevalează asupra

argumentului apărării precum că la dosar lipsesc date ce l-ar caracteriza

negativ pe inculpat după săvârșirea infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel, individualizând

pedeapsa inculpatului, a ținut cont de prevederile legale relevante și a motivat

6

aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Față de cele ce preced, instanța de recurs consideră neîntemeiate

motivele recursului declarat de apărare sub aspectul individualizării greșite a

executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului și constată că, este corectă

și motivată suficient concluzia instanței de apel privind imposibilitatea aplicării

în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, aceasta fiind un drept

acordat prin lege instanței de judecată și nu o obligație.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina

în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 mai 2019, în cauza penală în privința lui Culinschii Igor XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7