1ra-183/2021 — art.217 al.4 lit. b CP

1ra-183/2021 — art.217 al.4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-183/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, în cauza

penală în privința lui

Arman Veaceslav xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.06.2017 - 04.03.2020;

Instanță de apel: 12.05.2020 - 24.06.2020;

Instanță de recurs: 03.09.2020 - 27.04.2021.

A C O N S T A T A T :

Arman Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4)

lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea și manipularea cu substanțe medicamentoase, narcotice, psihotrope sau

analoage a lor pe un termen de 5 ani.

În baza art.art.89 alin.(2) lit. a), art.90 alin.(1) Cod penal executarea pedepsei

cu închisoarea stabilită lui Arman Veaceslav s-a suspendat condiționat pe o

perioadă de 3 ani.

Veaceslav, acționând intenționat, în scopul realizării circulației ilegale a drogurilor

fără scop de înstrăinare, în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire

penală, a obținut și a păstrat la sine, pentru consum propriu, etnobotanice și anume

masa vegetală uscată mărunțită compusă din particule de culoare preponderent

roșie, cu greutatea de 0,33 g, care reprezenta cannabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201, care conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice Dispensarul

Republican de Narcologie al Ministerului Sănătății RM, cu nr. 01-12/632 din

18.04.2017 reprezintă analog al substanței stupefiante AB-PINACA-CHM.

Substanța respectivă a fost păstrată de inculpat la sine până la data de 19.05.2017,

când aproximativ la ora 13:40, aflându-se pe str. Ștefan cel Mare și Sfânt

1

intersecție cu str. Ion Creangă, acesta a fost depistat în stare semiconștientă de

colaboratorii MAI al RM. Ulterior, fiind ridicată de la el masa vegetală respectivă,

prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3022 din 06.06.2017, s-

a stabilit că masa vegetală (0,33 g) uscată, mărunțită de culoare roșie, ridicată la

data de 19.05.2017 de la Arman Veaceslav constituie cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201, care conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice

Dispensarul Republican de Narcologie al Ministerului Sănătății RM, cu nr. 01-

12/632 din 18.04.2017 reprezintă analog al substanței stupefiante AB-PINACA-

CHM. Totodată conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006 privind

aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, pct.193

constituie proporții deosebit de mari.

Prima instanță analizând și apreciind probele, a ajuns la concluzia, că prin

acțiunile sale intenționate Arman Veaceslav a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal – utilizarea și păstrarea analogilor substanței

stupefiante, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul Arman Veaceslav să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

legate de circulația drogurilor pe un termen de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului, însă la stabilirea

pedepsei, nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art.75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului;

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive care ar

concluziona că nu este rațional ca inculpatul Arman Veaceslav să nu execute

pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta

săvârșită;

- pedeapsa stabilită inculpatului Arman Veaceslav, prin dispunerea de

suspendare condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de 3 ani, este

prea blândă în coraport cu faptele încriminate și nu își va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea de comitere din partea acestuia a

unor infracțiuni similare, or prin aplicarea unei asemenea pedepse nu va duce la

restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului;

- acuzarea în cadrul examinării cauzei date în instanța de fond a pledat ca în

privința lui Arman Veceslav, să fie aplicată o pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități de păstrare, transportare,

vânzare a drogurilor, etnobotanicelor și analogilor lor pe un termen de 5 ani, or,

inculpatul pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de judecată s-a

eschivat, fapt pentru care acesta a fost anunțat în căutare, iar careva circumstanțe

2

care i-ar atenua gravitatea faptei comise nu au fost stabilite;

- nu poate fi reținut argumentul instanței de fond prin care aceasta a dedus

că, inculpatul este la o vârstă tânără, este căsătorit, are doi copii minori la

întreținere, de vreme ce inculpatul la momentul comiterii infracțiunii avea

întemeiată o familie, respectiv activitatea sa de bază urma să fie îndreptată

nemijlocit spre întreținerea familiei sale și educația copiilor pe care îi are la

întreținere, însă nici într-un caz spre procurarea și consumul de droguri, ori vârsta

tânără a acestuia nu îl exonerează nici pe departe de la răspunderea penală pe care

o poartă pentru fapta comisă;

- la fel, instanța de fond a reținut fără just temei faptul că, inculpatul s-a aflat

în arest preventiv fapt pentru care a suportat anumite privațiuni și lipsuri dat fiind

faptul că aplicarea acestei măsuri preventive a fost ca o sancțiune pentru eschivarea

acestuia de la judecarea cauzei penale în privința sa, însă nici într-un caz pentru

comiterea nemijlocită a infracțiunii, or, pentru aceasta numitul urmează să suporte

alte consecințe;

- în același context nu poate fi reținut nici argumentul instanței de fond

precum că, inculpatul a procurat drogurile depistate asupra sa pentru consum

propriu, iar din considerentul că la momentul comiterii infracțiunii acesta avea o

vârstă tânără, iar valorile și principiile de viață ale acestuia sunt în formare dat

fiind faptul că în cazul în care drogurile depistate asupra sa nu erau pentru consum

propriu, atunci urma să-i fie incriminată o altă componență de infracțiune care

semnificativ avea să-i agraveze pedeapsa sa, or, tocmai aceste valori și principii de

viață constituie o gravă deviere de la normele morale și de conviețuire în societate;

- de către instanța de fond a fost ignorat cu desăvârșire importanța probelor

care au fost acumulate în cadrul investigării acestei infracțiuni și anume:

declarațiile martorilor Sîrbu Veaceslav, Ciochină Vladislav, Cucereavîi Andrei și

Crăciun Alexandru; procesul-verbal de ridicare din 19.05.2017; raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3022 din 06.06.2017, procesul-verbal

de examinare din 22.06.2017; corpul delict: un pachet din polietilenă de tip zip-

lock, în care se află un plic confecționat din hârtie, de culoare cafenie cu ștampila

expertului judiciar nr. 123; probe care demonstrează fără echivoc vinovăția

inculpatului Arman Veaceslav în comiterea infracțiunii incriminate, precum și

gravitatea faptei comise;

- la adoptarea soluției, instanța de fond nu a adus nici un argument care ar

justifica în vre-un fel necesitatea aplicării unei pedepse în temeiul art.90 din Codul

penal, or, prin adoptarea unei asemenea soluții se constată o atitudine părtinitoare

din partea instanței de fond în coraport cu inculpatul, respectiv, ar putea fi pusă la

îndoială imparțialitatea și corectitudinea instanței la adoptarea unei asemenea

soluții pe caz. Reieșind din circumstanțele expuse în prezenta cerere, acuzarea

consideră oportun de a aplica în privința inculpatului pedeapsa cu închisoarea pe

un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- aplicarea unei asemenea pedepse ar contribui la maximum la corectarea și

reeducarea inculpatului, îl va reține de la comiterea unor infracțiuni similare, îl va

determina ca pe viitor să adopte un mod corect de viață în societate și va

conștientiza gravitatea și consecințele faptelor incriminate, or, în cazul aplicării

unei pedepse neprivative de libertate va condiționa pe viitor încurajarea de

comitere a unor infracțiuni similare;

3

- pedeapsa stabilită inculpatului Arman Veaceslav este prea blândă și contrar

prevederilor art.61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și din partea

altor persoane;

2020, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, prima

instanță cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Arman Veaceslav

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 04 martie 2020 este contestată cu apel de către

acuzatorul de stat în partea individualizării pedepsei penale.

4.2. Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Arman Veaceslav, instanța de apel a constatat că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal în coraport cu

prevederile art.90 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

În acest sens, instanța de apel a notat că infracțiunea comisă de inculpatul

Arman Veaceslav, prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal se califică în

conformitate cu prevederile art.16 alin.(4) Cod penal ca infracțiune „gravă", pentru

care legea penală prevede sancțiunea sub formă de închisoare de la 1 la 6 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

În conformitate cu prevederile art.art.76, 77 Cod penal în privința

inculpatului Arman Veaceslav nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante

sau agravante.

Astfel, prima instanță conducându-se de principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în prevederile art.61 alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul

infracțiunii comise de inculpat, care potrivit prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal

este una gravă, de cantitatea analogilor drogurilor depistate asupra inculpatului,

luând în calcul pericolul social sporit al păstrării drogurilor, a considerat că în

privința inculpatului Arman Veaceslav pentru comiterea de către acesta a

infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal este echitabilă aplicarea

unei pedepse principale cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, precum și pedeapsa complementară obligatorie -

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea și manipularea cu substanțe narcotice, psihotrope sau analoage a lor pe

un termen de 5 ani.

Instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

condamnarea inculpatului Arman Veaceslav la pedeapsă cu închisoare, cu

executarea reală a acesteia, or, argumentele aduse de acuzatorul de stat nu impun

4

concluzia despre necesitatea izolării inculpatului Arman Veaceslav de societate,

așa cum aspectele la care face referire acuzatorul de stat au fost valorificate pe

deplin de către prima instanță la soluționarea chestiunii referitor la individualizarea

pedepsei penale în privința inculpatului Arman Veaceslav.

Din aceste raționamente, instanța de apel a apreciat că condamnarea

inculpatului Arman Veaceslav la o pedeapsă sub formă de închisoare, cu

executarea reală a acesteia nu este rațională, motiv pentru care, în acord cu

prevederile art.art.89 alin.(2) lit. a) și 90 alin.(1) Cod penal, va menține soluția

instanței de fond privind suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea, stabilită de către instanța de fond, pe o perioadă de probațiune de 3

ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a inculpatului Arman Veaceslav, cu

condiția că acesta în termenul de probă se va abține de la comiterea oricărei

infracțiuni sau contravenții intenționate, nu va frecventa locuri sau persoane în care

se consumă droguri, nu va consuma droguri și va urma un tratament pentru

narcomanie, iar astfel va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Suplimentar, instanța de apel a reținut că în cazul în care inculpatul Arman

Veaceslav va săvârși în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o

infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema

anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei se va soluționa de către instanța de judecată.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat potrivit

căruia pedeapsa penală aplicată inculpatului Arman Veaceslav este inechitabilă,

deoarece inculpatul pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de judecată

s-a eschivat, fapt pentru care a fost anunțat în căutare, or, instanța de apel a reținut

că ulterior inculpatul Arman Veaceslav s-a prezentat în cadrul ședinței de judecată,

inclusiv și în instanța de apel, din acest motiv, instanța de apel nu poate agrava

pedeapsa în baza unor circumstanțe care nu își mai găsesc confirmare și care au

fost remediate de însuși inculpatul Arman Veaceslav.

Instanța de apel consideră că, la aplicarea pedepsei inculpatului Arman

Veaceslav pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de faptul că, inculpatul

a săvârșit o infracțiune gravă pentru care prevederile art.90 Cod penal sunt

aplicabile.

În final, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită de prima instanță sub

formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este legală

și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, respectiv, această solicitarea a

acuzatorului de stat urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.

penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora,

cu restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, modalitatea de executare a pedepsei

închisorii aleasă de către prima instanță și acceptată de către cea de apel nu este în

acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta săvârșită, impactul

social al ei, personalitatea inculpatului și comportamentul acestuia în timpul și

după consumarea evenimentului prejudiciabil.

A relevat că, raționamentul de aplicare a beneficiilor prevederilor art.90 Cod

penal are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

5

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi conduita bună a

infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii și nu în

ultimul rând comportarea sinceră în cursul procesului.

A notat că, prima instanță și cea de apel nu au ținut cont de faptul că

inculpatul Arman Veaceslav s-a aflat anterior în conflict cu legea în legătură cu

săvârșirea a două infracțiuni intenționate mai puțin grave contra patrimoniului iar

după liberarea lui de răspundere penală pe temeiuri de nereabilitare nu s-a corectat

în spiritul respectării legalității și ordinii de drept. Astfel, acuzarea a reținut că

potrivit actelor cauzei penale Arman Veaceslav s-a aflat anterior în conflict cu

legea urmare a săvârșirii cu intenție directă, în timpul majoratului a infracțiunilor

prevăzute la art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal și respectiv art.1921 alin.(2) lit.

c) Cod penal.

În continuare, acuzarea a subliniat că în condițiile în care inculpatul Arman

Veaceslav s-a aflat anterior în conflict cu legea, dacă nu prima instanță atunci

instanța de apel trebuia să țină cont de această împrejurare (confirmată nemijlocit

de către inculpat în cadrul cercetărilor judecătorești) și să o valorifice în ordinea

stabilită de lege la individualizarea modalității de executare de către inculpat a

pedepsei numite în sarcina acestuia.

În această secțiune, partea acuzării consideră că deși instanțele de fond

corect au reținut că inculpatul nu a fost anterior judecat (în sensul juridic al

definiției de condamnare), acestea nu au realizat și respectiv nu au valorificat

efectiv faptul că hotărârea organului de urmărire penală de liberare anterioară a

inculpatului Arman Veaceslav de răspundere penală pe temeiuri de nereabilitare

are puterea lucrului judecat și în acest sens echivalează unei sentințe de

condamnare.

Acuzarea consideră că, în prezenta situație particulară, prima instanță nu a

indicat circumstanțele care ar constata cu certitudine că corectarea inculpatului

Arman Veaceslav este posibilă fără izolarea lui de societate, limitându-se doar la

enumerarea circumstanțelor săvârșirii infracțiunii, fără a aprecia la modul cuvenit

pericolul social al infracțiunii comise, iar instanța de apel, insuficient și-a motivat

soluția în partea ce ține de respingerea argumentelor din apelul procurorului și

menținerea soluției date de către instanța de fond fără modificări.

De asemenea, în opinia părții acuzării, prima instanță și instanța de apel nu

au valorificat efectiv în cazul procesului logico-juridic de individualizare a

modalității de executare a pedepsei închisorii de către inculpatul Arman Veaceslav

faptul că respectivul nu a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, astfel nu a

conștientizat pericolul social pe care îl prezintă fapta sa, nu se căiește sincer și în

condițiile respective nu poate beneficia de indulgența instanțelor de judecată

împuternicite de a-i numi pedeapsa penală.

A evidențiat că, la examinarea cererii de apel formulate de către procuror,

instanța de apel urma să țină cont de comportamentul inculpatului la etapa de

judecare a cauzei în instanța de fond, reținând în acest sens că acesta a ignorat

citările repetitive de a compărea în fața autorității judecătorești, eschivându-se

intenționat de la judecarea cauzei penale, motiv pentru care a fost ordonată de 5 ori

aducerea lui silită în fața instanței și de 2 ori a fost anunțat în căutare. Totodată,

6

partea acuzării constată că datorită comportamentului sfidător al inculpatului,

judecarea cauzei penale a durat mai mult de 2 ani și 9 luni, în condițiile în care

cauza penală nu este una complexă.

Acuzare consideră că, atitudinea potrivnică a inculpatului Arman Veaceslav

față de regulile firești de comportament social manifestat la momentul

evenimentelor, ultimul nu v-a fi în stare să-și facă concluziile necesare de pe urma

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

De asemenea, acuzarea și-a exprimat convingerea că pedeapsa stabilită

inculpatului Arman Veaceslav, din perspectiva modalității de executare a ei, nu va

duce la atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

acestuia în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept.

Totodată, a indicat că nu mai puțin important este și faptul că condamnarea

inculpatului recidivist, nu v-a constitui o avertizare publică pentru alte persoane

predispuse de a-și însuși comportamente prejudiciabile similare și în acest sens nu

v-a realiza rolul subsidiar al pedepsei penale-prevenirea săvârșirii de infracțiuni de

către terți.

Acuzarea de stat a conchis că, instanța de apel greșit a respins apelul

procurorului în partea stabilirii modalității de executare a pedepsei penale numite

în sarcina inculpatului Arman Veaceslav, aceasta devreme ce argumentele invocate

în sprijinul soluției dispuse vin în contradicție cu probatoriul privind personalitatea

inculpatului administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judecătorești în prima

instanță și cea de apel, sânt contrare scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii și pedepsei penale.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins,

din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiurile pentru recurs pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, precum și

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel privitor la aplicarea în

privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal, din considerentul că pedeapsa

este prea blândă în raport cu fapta săvârșită și periculozitatea inculpatului, iar

7

circumstanțele reținute sunt insuficiente și nu pot genera aplicarea unei pedepse cu

suspendarea executării.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal

lărgit conchide că temeiurile semnalate nu sunt prezente la caz, iar pentru a statua

astfel s-a rezultat din raționamentele ce urmează.

La acest capitol Colegiul penal lărgit relevă că, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă,

în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană. Colegiul penal lărgit remarcă

aici că principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată),

trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege

categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71 Cod

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul

respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul

de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Arman Veaceslav

termenul de pedeapsă în limitele prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

8

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar

sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de

penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să

fie executată real, or, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca,

poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea

suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă

stabilit de instanța de judecată.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește

scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Închisoarea este una dintre cele mai severe pedepse și se aplică doar în

cazurile când corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui

de societate.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale

a Codului penal, adică și dispozițiile art.90 Cod penal.

Conform alin.(1) art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal lărgit atestă că, după ce a stabilit

pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei,

continuând operațiunea de individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunilor,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite, care ca

mijloc de individualizare a pedepsei conferă instanței de judecată posibilitatea ca,

pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de

executare.

Condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute

de art.90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunilor

prevăzute în alin.(1) și alin.(4) art.90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță.

Astfel, instanțele de fond la stabilirea pedepsei lui Arman Veaceslav, precum

și în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, corect au luat în considerație

caracterul infracțiunii, care potrivit art.16 alin.(3) Cod penal, se califică ca mai

puțin gravă, de limitele pedepsei prevăzute de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, de

faptul că, inculpatul nu are antecedente penale, este la o vârstă tânără, principiile și

valorile de viață ale acestuia sunt încă în formare, este căsătorit și are la întreținere

doi copii minori.

O altă condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, este aprecierea

9

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri.

Instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei stabilite inculpatului, este în raport cu principiul proporționalității având

în vedere fapta comisă și urmările produse.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

etc.

La caz, așa cum rezultă din textul hotărârilor pronunțate de instanțele de

fond, acestea au motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei

aplicate inculpatului menționând că acesta se poate corecta fără a executa real

pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o

concluzie justificată.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a menține în

privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei pentru o perioadă de probațiune.

Totodată, Colegiul penal respinge argumentele recurentului precum că,

,,instanțele de fond eronat au apreciat faptul că inculpatul este la o vârstă tânără,

este căsătorit, are doi copii minori la întreținere, de vreme ce inculpatul la

momentul comiterii infracțiunii avea întemeiată o familie, respectiv, activitatea sa

de bază urma să fie îndreptată nemijlocit spre întreținerea familiei sale și educația

copiilor pe care îi are la întreținere, însă nici într-un caz spre procurarea și

consumul de droguri”. Or, instanța de recurs evidențiază că sub aspectul

individualizării pedepsei penale și anume executării acesteia este relevant de a se

reține faptul că inculpatul este căsătorit, are la întreținere doi copii minori, totodată,

inculpatul este încadrat în câmpul muncii, iar aceste circumstanțe încurajează

concluziile despre faptul că inculpatul se va corecta și nu va admite careva abateri

de la legea penală.

Mai mult ca atât, din materialele cauzei instanța de recurs constată că

inculpatul Arman Veaceslav în perioada 12.08.2019 - 09.09.2019 s-a aflat în arest

preventiv, precum și a suportat anumite privațiuni și lipsuri în măsură să-l facă

să-și revizuiască conduita, iar aceste aspecte fiind apreciate în ansamblul formează

convingerea că executarea pedepsei cu închisoarea stabilită în privința inculpatului

10

ar fi în stare să-i dăuneze mai mult decât să fie benefică acestuia și societății,

deoarece aceasta ar putea crea dificultăți de resocializare a inculpatului.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate ( f.d.115-129, Vol. II) în

coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța

de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar

instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita

repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit opinează că argumentele

punctate în cererea de recurs nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța

de apel și-a motivat just soluția adoptată, fapt ce determină incontestabil concluzia

că recursul ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, recursul de pe rol fiind neîntemeiat, urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Arman Veaceslav xxx, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 10 iunie 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

11

27 aprilie 2021 Dosarul nr.1ra-

183/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală, în cauza

penală în privința lui Arman Veaceslav.

aprilie 2021, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, în cauza

penală în privința lui Arman Veaceslav, cu menținerea hotărîrii contestate.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

ordinar urma a fi admis sub aspectul individualizării pedepsei, în partea excluderii

art.90 Cod penal, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 iunie 2020 și cu restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Consider, că instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Arman Veaceslav a săvârșit

infracțiunea imputată, însă soluția instanței de fond, menținută prin decizia

instanței de apel în partea suspendării executării pedepsei cu închisoarea, conform

art. 90 Cod penal o consider eronată, fiind de acord cu argumentele recurentului.

Sunt solidară cu argumentele recurentului, precum că instanțele de fond n-au

luat în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului,

ținând cont de rolul și comportamentul acestuia în timpul și după la comiterea

infracțiunii și consecințele acesteia.

Astfel, inculpatul Arman Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (4) lit.b) Cod penal, conform indicilor circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare, adică utilizarea

etnobotanicilor în proporții deosebit de mari, prima instanță stabilindu-i pedeapsa

de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de gestionarea și

manipularea cu substanțe medicamentoase, narcotice, psihotrope sau analoage a lor

pe un termen de 5 ani și în baza art. 89 alin. (2) lit. a), art. 90 alin. (1) Cod penal

executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui Arman Veaceslav a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de 3 ani.

Aplicarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită inculpatului nu este

una echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei instanța de fond urma să

țină cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care a

12

fost comisă fapta, circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul în societate,

de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere penală, săvîrșind cu

intenție directă, în timpul majoratului infracțiunile prevăzute la art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal și art. 1921 alin. (2) lit. e) Cod penal, a fost depistat la locul

derulării evenimentelor prejudiciabile fiind la sol, drogat și în stare de inconștiență,

în loc public, comportamentul sfidător și neserios în timpul săvîrșirii infracțiunii,

nu a conștientizat pericolul social pe care îl prezintă fapta sa, nu se căiește sincer,

precum și de faptul că traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul abuziv de

droguri este problema majoră a societății, care și menține tendințele de influență

negativă atât asupra situației infracționale, cât și asupra sănătății publice.

Aceste circumstanțe, n-au fost elucidate de către instanța de apel, la caz

argumentele procurorului indicate în recurs fiind întemeiate.

Având în vedere cele menționate cât și materialele cauzei, consider că doar

prin executarea reală a pedepsei, inculpatul Arman Veaceslav v-a conștientiza

gravitatea acțiunilor sale, precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a

echității sociale, de corectare a condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat de procurorul Popov Oleg, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, în partea individualizării pedepsei, privind

excluderea aplicării art.90 Cod penal, în cauza penală de învinuire a lui Arman

Veaceslav, cu restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Judecător Cobzac Elena

13