1ra-751/2020 — art.217 alin.3 lit.c Cod penal

1ra-751/2020 — art.217 alin.3 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-751/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Burceac Dumitru Xxx, născut la xxx, originar

și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.12.2017 - 17.05.2019;

Instanță de apel: 11.06.2019 - 17.09.2019;

Instanță de recurs: 11.01.2020 - 13.05.2020.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(3) lit. c) Cod penal, la 1

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita orice activitate legată de

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,

procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor, pe un termen de 5 ani.

Se încasează de la Burceac Dumitru în beneficiului statului suma de 1 680

lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei

judiciare.

Dumitru, urmărind scopul circulației ilegale a drogurilor fără scop de înstrăinare,

pentru consum propriu, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a

obținut substanța stupefiantă PVP, pe care a păstrat-o la sine până la 17 august

2017, aproximativ la ora 23:25 minute, când aflându-se în incinta internet clubului

„Rutmuscom", din bd. Mircea cel Bătrân nr. 3, mun. Chișinău, de către

colaboratorii de poliție ai Inspectoratului de Poliție Ciocana al DP mun. Chișinău,

în portmoneul acestuia a fost depistat și ridicat un pachețel din polietilenă, de tip

zip-lock, în care se află o substanță cu aspect de pulbere, de culoare albă, care,

conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-5593 din 26 octombrie 2017,

1

reprezintă substanța stupefiantă PVP, cu masa totală de 0,318 grame și care,

conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe depistate în traficul ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezintă

cantități mari.

Prima instanță analizând și apreciind probele, a ajuns la concluzia, că prin

acțiunile sale intenționate Burceac Dumitru a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.217 alin.(3) lit. c) Cod Penal al Republicii Moldova – păstrarea, fără scop de

înstrăinare, a drogurilor, în proporții mari, a căror circulație în scopuri medicinale

este interzisă.

solicitând casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Burceac Dumitru să-i fie

aplicată o pedeapsă cu închisoare prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, inculpatul Burceac Dumitru a recunoscut

vinovăția în săvârșirea faptei imputate, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și nu a provocat persoanelor

terțe suferințe psihice și fizice, fapt ce permite condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

3.1. Avocatul D. Marinescu în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând repunerea în termen a prezentului apel, casarea sentinței primei

instanțe, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond în conformitate cu

art.415 alin.(1) pct.3 Cod de procedură penală, din motiv că inculpatul nu a fost

citat în instanța de judecată, cu eliberarea acestuia din stare de arest din sala de

judecată în cazul în care instanța de judecată a citat inculpatul și acesta cunoștea

despre ședința de judecată și a pronunța o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, cu aplicarea față de inculpatul Burceac Dumitru a art.90 Cod

penal, stabilindu-i un termen de pedeapsă minim și un termen de probă minim.

În motivarea apelului a indicat că, inculpatul Burceac Dumitru la etapa

urmăririi penale a recunoscut vina integral și s-a căit sincer în cele comise. Cu

referire la anunțarea acestuia în căutare de către instanța de fond și examinarea

cauzai penale în lipsa acestuia, consideră aceasta o faptă ce nu corespunde

adevărului, ori Burceac Dumitru nu sa eschivat de la judecarea cauzei, ultimul nu a

fost citat în judecată. Prin urmare, a relevat că instanța prematur a concluzionat că

acesta este o persoană de rea credință și urma a fi anunțat în căutare, fără careva

probe suficiente că acesta s-ar fi eschivat de la judecarea cauzei în fond. În partea

ce ține de stabilirea pedepsei, consideră pedeapsa prea aspră ori acesta este o

persoană tânără, anterior nu a fost judecată, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă,

în sensul circumstanței atenuante prevăzute de art.77 Cod penal, a recunoscut vina

la etapa urmării penale. De asemenea, a explicat că inculpatul Burceac Dumitru nu

a cunoscut despre un asemenea proces în instanța de judecată și a aflat despre

acesta la data de 29.07.2019 când a fost reținut în baza sentinței Judecătoriei

Chișinău din 17.05.2019, pentru a fi încarcerat în penitenciar în vederea executării

pedepsei, din care motiv solicită instanței de apel de a repune în termen apelul.

2019, apelul a fost admis parțial, casată sentinței în partea pedepsei și în partea

cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Burceac Dumitru a fost recunoscut vinovat și

2

condamnat în baza art.217 alin.(3) lit. c) Cod penal, la 1 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții de răspundere sau de a exercita activități în domeniul circulației

legale a substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor acestora pe termen de 3

ani.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioadă de probațiune de 1 ani.

A desființat dispoziția privind încasarea de la Burceac Dumitru a

cheltuielilor judiciare, astfel încât cheltuielile legate de efectuarea expertizei

judiciare în valoare de 1 680 lei, urmează a fi suportate de stat.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la soluționarea

chestiunii ce vizează pedeapsa prima instanță nu a acordat deplină eficiență

art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal, astfel încât, contrar prevederilor art.394 alin.(2),

pct.3) Cod de procedură penală, n-a motivat stabilirea pedepsei cu închisoare, fără

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

A remarcat, că la stabilirea măsurii pedepsei cu închisoare, prima instanță nu

și-a motivat concluzia că este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită și.

respectiv, n-a luat în dezbatere chestiunea despre posibilitatea dispunerii

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În atare situație, în partea pedepsei, sentința atacată este lovită de nulitate,

motiv pentru care se impune casarea părții respective și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă.

Instanța de apel a evidențiat că, inculpatul anterior nu a fost condamnat,

fiind la prima abatere penală, a săvârșit o infracțiune care, potrivit art.16 alin.(3)

Cod penal, se clasifică ca fiind din categoria celor mai puțin grave, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, nu are persoane la întreținere.

Interpretarea judiciară a prevederilor art.90 Cod penal, care constituie sediul

instituției condamnării cu suspendarea executării pedepsei, în raport cu

circumstanțele exclusiv atenuante ale cauzei și persoana inculpatului, care este una

pozitivă, a determinat concluzia că în speță există temei legal pentru aplicarea

acestora.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a conchis că față de inculpat este

oportună și rezonabil; aplicarea pedepsei prevăzute de lege - închisoarea, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere sau de a exercita activități în

domeniul circulației legale substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor

acestora - pedeapsă penală care va asigura atingerea scopului prevăzut la art.61

alin.(2) Cod penal.

Cu privire la motivul invocat în apelul avocatului Marinescu D., precum că

prim instanță neîntemeiat a judecat cauza în absența inculpatului, instanța de apel a

apreciat ca fiind nefondat, or, potrivit materialelor dosarului, se constată cu

certitudine că inculpatul Burceac Dumitru, fiind citat legal, nu s-a prezentat în

instanță, în privința acestuia fiind dispuse măsuri privind aducerea silită, care, la fel,

nu au fost posibil de executat.

În atare situație, prima instanță, în temeiul art.321 alin.(2), pct.1) și alin.(6)

Cod de procedură penală, corect a dispus judecarea apelului în absența inculpatului

3

Burceac Dumitru, care s-a sustras de la judecată din prima instanță.

Pe de altă parte, instanța de apel a explicat că în cazurile când expertiza

judiciară se efectuează la inițiativa organului de urmărire penală ori instanței de

judecată - autorități abilitate ale statului, plata pentru cheltuielile suportate se face

din contul bugetului de stat, iar în cazurile când expertiza judiciară se efectuează la

inițiativa proprie și pe cont propriu de persoana participantă la procesul penal, plata

respectivă se face din contul acestei persoane.

De asemenea, a remarcat că modificările operate prin Legea nr.316 din 22

decembrie 2017, potrivit cărora a fost abrogat alin.(2) din art.143 Cod de procedură

penală, nu semnifică liberarea bugetului de stat de plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1), cu atât mai mult nu impun inculpatul să

achite aceste cheltuieli judiciare.

Prin urmare, prima instanță incorect a soluționat chestiunea cu privire la

cheltuielile judiciare legate de efectuarea raportului de expertiză judiciară fapt care

determină desființarea dispoziției privind încasarea de la Burceac Dumitru a

cheltuielilor judiciare, astfel încât cheltuielile legate de efectuarea expertizei

judiciare în valoare de 1 680 lei, urmează a fi suportate de stat.

Totodată, instanța de apel a subliniat că considerentele primei instanțe sânt

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub

aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită

în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește

elementele infracțiunii imputate.

În final, instanța de apel a conchis ca fiind corectă concluzia primei instanțe

privind determinare și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute la art. 217 alin.(3) lit. c) Cod penal.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea totală a acesteia cu

menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel o

consideră în cazul dat neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei inculpatului. A

notat că, instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat acel fapt, că conform art.61

Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Astfel,

pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit,

fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal și anume

prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte

persoane, restabilirea echității sociale.

A relevat că, dispoziția art.90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice

expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei, care nu sunt motivate de către instanță, limitându-se doar la enumerarea

circumstanțelor care le consideră atenuante.

Consideră că, circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul

inculpatului denotă că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa

4

cu închisoarea, această concluzie derivând și din gravitatea faptei comise și de

pericolul social al acesteia.

Totodată, a indicat că reieșind din prevederile art.90 Cod penal, stabilirea

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în

considerație personalitatea vinovatului, în cazul existenței circumstanțelor

atenuante, legate dc scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia

până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea acesteia. În acest caz

instanța este obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate

atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc temei

pentru aplicarea art.90 Cod penal.

De asemenea, relevă că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod

penal are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele dc urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Conform

textului alin.(1) art.90 Cod penal, instanța numai motivat poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că

acesta se poate îndrepta fără executarea reală a pedepsei închisorii, motive care

trebuie arătate în decizie. În plus la cele menționate, instanța de judecată va ține

samă de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de comportare la locul

de muncă, în familie, în societate etc.

În final, a remarcat că instanța de apel greșit a conchis că corectarea

inculpatului este posibilă fără a fi izolat dc societate.

în numele inculpatului, care s-a expus pentru respingerea acestuia, cu menținerea

deciziei instanței de apel.

În motivare, a invocat că pedeapsa aplicată în privința inculpatului Burceac

Dumitru de către instanța de apel, a fost aleasă reieșind din atitudinea inculpatului

față de cele săvârșite, acesta pentru prima data a săvârșit o infracțiune și a

recunoscut vina pe deplin.

Totodată, a remarcat că instanța de apel a verificat argumentele inculpatului

Burceac Dumitru referitor la motivul absenței lui la examinarea cauzei penale în

prima instanță. Astfel, inculpatul a explicat instanței că pe parcursul examinării

cauzei respective în prima instanță, atât din partea procurorului cât și din partea

instanței au fost admise mai multe încălcări procesuale, ce țin de citarea legală a

inculpatului, ce au condiționat situația creată.

A evidențiat că, prin scrisoarea recomandată expediată de către grefier la

15.08.2018 a fost greșit indicată adresa inculpatului și anume str. Alecu Russo 1/4,

ap. 58, în loc de str. Alecu Russo 64/1, ap. 58. Prin avizul primit de instanță reiese

că nu există așa adresă (f.d.102). Însă, nici instanța și nici procurorul nu au atras

atenția asupra acestui fapt și ulterior expediau citațiile pe aceeași adresă incorectă.

În continuare, a explicat că la 29 ianuarie 2019 procurorul s-a adresat

instanței cu un demers privind aplicarea măsurii preventive - arest preventiv și

anunțarea în căutare a inculpatului Burceac Dumitru. Prin conținutului procesului

verbal din 16.04.2019, instanța anunță că a fost deschis dosarul de căutare în

5

privința inculpatului Burceac Dumitru.

Prin încheierea din 23.08.2018 demersul procurorului a fost admis, cu toate

că la materialele cauzei lipsește raportul organului de urmărire penală cu

informația precum că au fost efectuate careva măsuri de căutare în privința lui

Burceac Dumitru.

Astfel, inculpatul a declarat că neprezentarea lui la ședințele de judecată este

pur și simplu rezultatul citării lui cu încălcarea prevederilor art.319 Cod de

procedură penală, însă nu demonstrează atitudinea lui față de instanță, și nici de

cele săvârșite. Dimpotrivă, inculpatul Burceac Dumitru, pe parcursul examinării

cauzei a recunoscut vina pe deplin, a colaborat cu organele de drept.

A mai comunicat că, inculpatul aflându-se în Penitenciar reieșind din stare

lui de sănătate, a fost internat în spital. La moment, ultimul a primit tratamentul

necesar și se simte mai bine. Inculpatul s-a angajat în câmpul muncii.

În baza celor expuse, consideră că argumentele indicate în recursul

procurorului sunt lipsite de valoare probantă, conținutul recursului reprezintă o

formalitate din partea procurorului și nu are scop de a intra in esența cauzei,

precum și de a analiza personalitatea reală a inculpatului.

Concluzionează că, corectarea inculpatului Burceac Dumitru este posibilă

fără a-i aplica măsura de constrângere prin privațiune de libertate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la

pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia adoptată numai referitor la aplicarea pedepsei mai

6

blânde inculpatului și a suspendării condiționate a executării pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, pe o perioadă de probațiune, conform art.90

Cod penal, considerând că nu este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite

și vinovăția autorului.

Raportând norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată

că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Așadar, cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel corect a

ajuns la raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, ținând cont de

prevederile art.art.7, 16, 61, 75 Cod penal, și anume de faptul că, infracțiunea se

califică ca fiind mai puțin gravă, inculpatul anterior nu a fost tras la răspundere

penală, fiind la prima abatere infracțională, vina în comiterea infracțiunii imputate

a recunoscut-o la faza urmăririi penale, se caracterizează pozitiv și este angajat în

câmpul muncii.

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul modului de executare a

pedepsei inculpatului, aplicându-i dispozițiile art.90 Cod penal, instanța de recurs

relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vedere

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa

mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Potrivit alin.(1) art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționata

a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă, iar

aceste prevederi potrivit dispoziției alin.(4) al aceleiași norme nu se aplică în cazul

persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei periculoase și deosebit de periculoase.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art.4 Cod penal, cât și prevederile art.61 alin.(2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în

privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 ani.

Totodată, cu privire la critica recurentului precum că, ,,circumstanțele

comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă că cel mai eficient

mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoarea, această concluzie

derivând și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia”, Colegiul

penal o apreciază drept neîntemeiată și neargumentată. Mai mult ca atât, Colegiul

7

remarcă că recursul este motivat în linii generale, fără a fi adoptat speței, incluzând

fraze contradictorii cu poziția luată de procuror, criticând la general aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs evidențiază că recurentul invocă faptul că

inculpatul Burceac Dumitru nu este la prima abatere, însă nu sunt aduse careva

argumente în acest sens. Or, materialele cauzei indică contrariul celor invocate

(f.d.33).

Subsecvent, Colegiul penal reține că procurorul solicită menținerea sentinței

primei instanțe, însă nu argumentează și nu invocă ,,ilegalitatea” excluderii

cheltuielilor judiciare.

Prin urmare, instanța de apel fiind în prezența circumstanțelor atenuante și

lipsa circumstanțelor agravante, a adoptat o soluție corectă și care corespunde

prevederilor legale, suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului Burceac

Dumitru este echitabilă și va duce la realizarea scopului pedepsei penale, iar

argumentele recurentului în acest sens urmează a fi respinse, ca neîntemeiate.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța

de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna soluția în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Burceac

Dumitru Xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

9