1re-113/2020 — art. 469 Cpp

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Cahul din 15 ianuarie 2020, s-a dispus: ” Se admite parțial plângerea. Se constată deținerea lui Caijber Veaceslav în condiții contrare art. 3 CEDO în calitate de prevenit în P-5 Cahul în intervalul 21.03.2016-31.03.2016, 20.06.16- 12.01.17, 10.03.17- 31.10.2017, în total pentru 451 zile, iar în perioada 01.11.2017- 07.12.17 pentru 36 zile calitate de condamnat. A reduce pedeapsa neexecutată a lui Caijber V. cu 451 zile pentru detenție în condiții contrare art. 3 CEDO în calitate de prevenit și pentru condiții precare de detenție în calitate de condamnat, calculând 2 zile de reduceri pentru 10 zile de detenție, ceea ce constituie 8 zile, iar în total a reduce pedeapsa neexecutată a lui Caijber Veaceslav cu 459 zile. În rest, plângerea se respinge ca neîntemeiată”. Instanța a statuat că plângerea condamnatului se încadrează în prevederile art. 4732 - 4734 Cod de procedură penală, fiind dovedite afirmațiile lui privind condițiile inumane de detenție.

Directorul Penitenciarului nr. 1 - Taraclia, comisar-șef de justiție, Andrei Bușmachiu, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri. 1 Recurentul a invocat că, prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală sunt aplicabile de către judecător sau completul de judecată doar la adoptarea sentinței, exclusiv pentru prevenit și nicidecum față de persoana condamnată care deja execută pedeapsa închisorii stabilită.

Potrivit deciziei din 26 mai 2020, Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul a dispus: ”Se admite recursul ordinar. Se casează parțial încheierea Judecătoriei Cahul din 15 ianuarie 2020, în cauza lui Caijber Veaceslav. Se rejudecă în această parte cauza, cu adoptarea unei noi hotărâri după cum urmează. Se constată deținerea lui Caijber Veaceslav în condiții contrare art. 3 CEDO, în calitate de prevenit în Penitenciarul nr. 5 Cahul, în intervalul de timp 10.03.2016 - 19.04.2016, 20.06.2016 - 25.08.2016, în total 107 (una sută șapte) zile, iar în perioada 26.08.2016 – 12.01.2017, 10.03.2017 – 07.12.2017 pentru 414 (patru sute paisprezece) zile în calitate de condamnat. Se reduce pedeapsa neexecutată lui Caijber Veaceslav cu 214 (două sute paisprezece) zile pentru detenție în condiții contrare art. 3 CEDO în calitate de prevenit și pentru detenție în calitate de condamnat, calculând 02 (două) zile de reduceri pentru 10 (zece) zile de detenție, ceea ce constituie 82 (optzeci și două) zile, iar în total se reduce pedeapsa neexecutată lui Caijber Veaceslav cu 296 (două sute nouăzeci și șase) zile. În rest, încheierea se menține”. Instanța de recurs a statuat că, prima instanță incorect a stabilit perioadele în care Caijber V. ar fi avut statut de prevenit, cât și deținut întru executarea sentinței de condamnare. Astfel, incorect au fost aplicate prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală la reducerea pedepsei pentru deținere în arest preventiv și a stabilit eronat numărul total al zilelor de reducere. Ori, condamnatul s-a aflat în condiții rele de detenție în Penitenciarul nr. 5 Cahul în calitate de prevenit în intervalul de timp 10.03.2016 - 19.04.2016, 20.06.2016 - 25.08.2016, în total 107 zile, iar în perioada 26.08.2016 - 12.01.2017 și 10.03.2017 - 07.12.2017 pentru 414 zile a fost deținut întru executarea sentinței de condamnare. Astfel, instanța de fond eronat a stabilit că Caijber V. până la 31.10.2017 a avut statut de prevenit, deoarece chiar dacă de la emiterea primei sentințe din 25.08.2016 și până la emiterea deciziei acesta a fost deținut în condiții contrare art. 3 CEDO, în perioada dată a fost deținut întru executarea sentinței de condamnare 25.08.2016, pedeapsa căreia a fost cumulată cu cea stabilită prin sentința din 26.08.2016 și cu cea din sentința din 11.04.2017. La 31.10.2017 fiind deja emisă decizia Curții de Apel Cahul. Deci, instanța de fond eronat a extins perioada în care Caijber V. ar fi avut statut de prevenit până la data emiterii deciziei Curții de Apel Cahul din 31.10.2017. Ca urmare, pentru deținere în condiții contrare prevederilor art. 3 CEDO, în calitate de prevenit în Penitenciarul nr. 5 Cahul, în intervalul de timp 10.03.2016 - 19.04.2016, 20.06.2016 - 25.08.2016, în total 107 zile, iar în perioada 26.08.2016 - 12.01.2017, 10.03.2017 - 07.12.2017 pentru 414 zile, deținut întru executarea sentinței de condamnare, fiind necesară reducerea pedepsei neexecutate cu 214 zile pentru detenție în condiții contrare art. 3 CEDO în calitate de prevenit și pentru detenție întru executarea pedepsei de condamnare, calculând 02 zile de reduceri pentru 10 zile de detenție, ceea ce constituie 82 zile, iar în total fiind necesar de redus pedeapsa neexecutată lui Caijber V. cu 296 zile. 2

La 11 iunie 2020, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea deciziei instanței de recurs și menținerea încheierii judecătorului de instrucție. Recurentul a invocat că decizia instanței de recurs este neîntemeiată, deoarece prin încheierea judecătorului de instrucție corect i-a fost redus pedeapsa, cu 459 zile.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) - 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că respectivul recurs în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 3., 4. din decizie). Pe lângă aceasta, potrivit art. 456 alin. (1), 429 alin. (1) și 430 pct. 3) - 5), 455 alin. (2) pct. 3) - 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Totodată, în recursul în anulare vizat, nu se regăsește denumirea instanței care a pronunțat sentința, judecând cauza penală în fond, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, denumirea instanței care a adoptat decizia în 3 recurs, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului (pct. 4. din decizie). Conform art. 456 alin. (1), Cod de procedură penală, actele procedurale preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile art. 431 și 432, care se aplică în mod corespunzător. Potrrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele de conținut, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Caijber Veaceslav XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 mai 2020, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4