1re-185/2020 — art.473CPP

Dosarul nr. 1re-185/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 septembrie

2020, declarat de condamnatul

Gagauz Oleg xxxxxx, născut la xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05 februarie 2020 pînă la 17 iunie 2020;

Instanța de recurs: 20 iulie 2020 pînă la 01 septembrie 2020;

Instanța de recurs în anulare: 13 noiembrie 2020 – 16 decembrie 2020.

A C O N S T A T A T :

condițiilor de detenție în Penitenciarul nr. 5 Cahul.

2020 a fost admisă parțial plângerea, a fost constatată deținerea lui

Gagauz Oleg în condiții contrare art. 3 CEDO în calitate de condamnat în

18.09.2010-10.11.19 în Penitenciarul nr. 5 Cahul pentru 53 zile. A fost

redusă pedeapsa neexecutată a lui Gagauz Oleg pentru condiții precare

de detenție în calitate de condamnat calculând 02 zile de reduceri pentru

10 zile de detenție în Penitenciarul nr. 5 Cahul, ceea ce constituie 10 zile.

În rest, plângerea lui Gagauz Oleg a fost respinsă.

Oleg prin care a solicitat casarea încheierii și trimiterea cauzei la

rejudecare.

3.1 În motivarea recursului a invocat că, a fost deținut în

penitenciar în condiții rele de detenție și pentru aceasta beneficiază de

aplicarea în privința sa a prevederilor Legii nr. 272 din 01.01.19. Acesta

indicând că a fost deținut și în stare de arest preventiv, cât și deținut

întru executarea sentinței de condamnare.

1

septembrie 2020, a fost respins ca nefondat recursul ordinar declarat de

către Gagauz Oleg și menținută încheierea atacată.

4.1. Instanța de apel a constatat, că la pronunțarea încheierii, prima

instanță corect a stabilit că plângerea este pasibilă admiterii așa cum, în

cauza CEDO Rezmives și alții contra României din data de 25 aprilie

2017 Curtea notează că încarcerarea nu reprezintă pentru un deținut

pierderea drepturilor garantate de Convenție.

Cu referire la starea sanitaro-igienică din penitenciar, în rapoarte s-

a făcut trimitere la prestarea serviciilor de deratizare și dezinsectizare cu

agenții economici de profil, referindu-se la general, însă a instanța a

reținut că careva schimbării privitor la starea de igienă a celulelor

preveniților/condamnaților nu este la nivel, fapt ce în atare situație prin

aceste acțiuni se atinge drepturile deținuților la integritatea și sănătatea

personală.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță just a reținut că

dificultățile cu care s-a confruntat condamnatul pe parcursul detenției

sale au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au atins

pragul de severitate contrar articolului 3 din Convenție, aceste condiții

fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în penitenciare.

Or, conform art. 3 a Convenției Europene pentru apărarea drepturilor

omului, „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau

tratamentelor inumane ori degradante”. Și, că întru constatarea

încălcărilor art. 3 CEDO, nu pot fi luate în vedere numai criterii generale,

precum suprafața, la care face referire condamnatul, condițiile sanitare,

la fel sistemul de canalizare, cantitatea și calitatea hranei, permisul la

serviciile medicale, permisul permanent la apă pentru respectarea igienei

personale, existența de lenjerie, care deseori în sistemul penitenciar al

RM, nu ajunge nivelul minim stabilit.

Instanța de apel concluzionat, că prima instanță corect a reinut

faptul că, termenul de prescripție intervine de la data când putea fi

depusă plângerea. Astfel, dacă remediul național a devenit aplicabil

începând cu 01.01.2019, plângerea putea fi depusă de către condamnat

până la 01.07.19. Cu toate acestea plângerea a fost depusă de Gagauz

Oleg este datată cu 09 ianuarie 2020, deci în afara termenului legal de

stipulat la art. 4732 alin. (5) Cod de procedură penală. Circumstanțe ce

denotă faptul că, just instanța de fond a stabilit necesitatea respingerii

plângerii ca fiind depusă tardiv pentru perioada 2010-2012 când s-a aflat

în Penitenciarul nr. 5 Cahul și IDP a IP Comrat. La data de 10.01.2013

Gagauz Oleg fiind eliberat și remediul național a devenit aplicabil

începând cu 01.01.2019, condamnatul urma să se conformeze

2

prevederilor legale, acesta a avut timp suficient întru depunerea

plângerii până la 01.07.2019.

Instanța de apel a constatat, că plângerea a fost înaintată în afara

termenului legal și fără motive temeinice ce ar justifica încălcarea acestui

termen iar, admiterea plângerii depuse peste termenul prevăzut de lege,

ar încălca principiul securității raporturilor juridice, dreptul părții

adverse la un proces echitabil.

Instanța de apel a mai menționat că, prima instanță just a constatat

faptul deținerii lui Gagauz Oleg în condiții contrare art. 3 CEDO în

Penitenciarul nr. 5 Cahul în perioada 18.09.19-11.11.19, ceea ce constituie

53 zile. Ca rezultat, întemeiat prima instanță a considerat că se impune

necesitatea reducerii pedepsei neexecutate a lui Gagauz Oleg calculând

02 zile de reduceri pentru 10 zile de detenție în Penitenciarul nr. 5 Cahul,

ceea ce constituie 10 zile. Și că, în motivarea încheierii contestate, prima

instanță corect a indicat perioada 18.09.19-11.11.19, dar în dispozitiv a

fost strecurată o eroare mecanică, care nu afectează legalitatea încheierii

emise de instanța de fond, însă oferă dreptul părților de a depune cerere

în sensul art. 249 Cod de procedură penală, pentru corectarea erorii

materiale admise.

Referitor la cele 03 zile rămase, în care Gagauz Oleg s-a deținut la

Penitenciarul nr. 5 Cahul, fiind deținut întru executarea hotărîrii de

condamnare, instanța de apel a concluzionat că se încadrează la art. 4732

alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit căruia ”în cazul în care partea

neexecutată din pedeapsă nu permite deducerea integrală a reducerii

pedepsei sau perioada încălcării condițiilor de detenție este mai mică de

10 zile, în privința perioadei rămase condamnatul poate solicita

despăgubire în valoare bănească”. La caz, însă condamnatul nu a

solicitat aceasta și instanța de fond just a conchis că nu poate aplica

prevederile date, fapt ce denotă că corect a fost stabilită necesitatea

compensării în total a 10 zile.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță corect a

stabilit necesitatea respingerii plângerii condamnatului Gagauz Oleg din

09.01.2020 privind deținerea în condiții contrare art. 3 CEDO în

Penitenciarul nr. 5 Cahul și IDP a IP Comrat, în perioada anilor 2010-

2013, ca fiind înaintată cu omiterea termenului de depunere. Totodată,

pentru perioada 18.09.19-11.11.19 de detenție în Penitenciarul nr. 5

Cahul, ceea ce constituie 53 zile, corect s-a stabilit necesitatea reducerii

pedepsei neexecutate a lui Gagauz Oleg calculând 02 zile de reduceri

pentru 10 zile, ceea ce constituie în total 10 zile.

Instanța de apel a considerat că corect a fost respinsă ca tardivă

plângerea condamnatului privind deținerea în condiții contrare art. 3

3

CEDO în Penitenciarul nr. 5 Cahul și IDP a IP Comrat, în perioada anilor

2010-2013 așa cum, stingerea dreptului la depunerea plângerii constituie

o sancțiune a neglijenței titularului acelui drept, care manifestând o

pasivitate nejustificată nu și-a exercitat dreptul un timp îndelungat. De

altfel, o stare de fapt care se prelungește în timp, fără a fi modificată,

corespunde unei stări de drept, însemnând că dacă într-un interval

prevăzut de lege relațiile dintre participanții la un raport juridico - penal

se mențin într-o anumită formă, nu mai există rațiuni pentru a fi

schimbate, de vreme ce ele s-au consolidat tocmai prin trecerea timpului

într-un anumit fel.

către condamnatul Gagauz Oleg, prin care manifestând dezacord cu

soluția instanței de apel a solicitat trimiterea cauzei la rejudecare în

prima instanță, deoarece a fost examinată de către prima instanță cu

încălcarea legislației.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401

alin.(1) pct.2) și 3) Cod de procedură penală și în numele acestora,

apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de

Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de

procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă

motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în

art.453 Cod de procedură penală și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Potrivit prevederilor art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi

exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după

epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV,

4

Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea

apelului și recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța

dată, rezultă că, decizia instanței de apel prin care s-a dispus respingerea

ca nefondat a recursului împotriva încheierii judecătorului de instrucție,

referitor la condițiile de detenție, nu este susceptibilă de a fi atacată cu

recurs în anulare.

Or, legislația procesuală penală nu prevede această cale de atac și

astfel de hotărâri nu cad sub incidența celor prevăzute la art.452 alin.(1)

Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la

Curtea Supremă de Justiție, prin urmare recursul declarat fiind

inadmisibil.

Așadar, potrivit prevederilor art.art.455 alin.(2) pct.7), 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului, întrucât

acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art.455

Cod de procedură penală.

456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 01 septembrie 2020,

declarat de condamnatul Gagauz Oleg xxxxxxxx, deoarece nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

5