1ra-118/2020 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-118/2020 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-118/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Cecan Igor cu inculpatul împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în

cauza penală în privința lui

Petcu Ghenadie x, născut la x, originar din

r-nul x, domiciliat în mun. Chișinău, str. x.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 25.11.2016 – 12.11.2018;

instanța de apel: 08.12.2018 – 09.04.2019;

instanța de recurs ordinar: 23.07.2019 – 05.05.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

CONSTATĂ:

noiembrie 2020, Petcu Ghenadie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și stabilită pedeapsă

penală sub formă de 2 (doi) ani închisoare.

În conformitate art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei stabilite lui Petcu Ghenadie pe o perioada de

probațiune de 1 (un) an, fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Acțiunea civilă înaintată de către Buțcu Ion a fost admisă parțial, în

rest acțiunea în partea reparării prejudiciului moral a fost respinsă ca

neîntemeiată.

fond a constatat că Petcu Ghenadie, la data de 19.05.2016, aproximativ la

ora 11:00, aflându-se în curtea blocului de locuit de pe str. Trandafirilor

31/7, mun. Chișinău, din intenții huliganice, încâlcind grosolan ordinea

publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și

manifestând o obrăznicie deosebită, fără careva motiv întemeiat, a aplicat

1

violență asupra cet. Buțcu Ion, manifestată prin lovituri cu pumnii în față,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2128/D din

15.08.2016 hemoragie totală în sclera ochiului drept, echimoze la nivelul

feței, fractură marginală a coroanei dintelui IV pe maxilă pe stânga, care au

fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate a condiționat dereglarea

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

ușoară.

Astfel, Petcu Ghenadie prin acțiunile sale a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal și anume huliganism, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică însoțite de aplicarea

violenței, acțiuni care se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

declarat apel:

- procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Botanica, Guțu

Aurelia, prin care a solicitat casarea sentinței în partea individualizării

pedepsei penale, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi decizii prin care

Petcu Ghenadie să fie condamnat conform art. 287 alin. (1) Cod penal la o

pedeapsa de închisoare pe un termen de 2 ani cu ispășirea pedepsei în

penitenciarul de tip semiînchis. De încasat de la inculpatul Petcu Ghenadie

cheltuieli judiciare în sumă de 57 lei.

- avocatul Cecan Igor în numele inculpatului Petcu Ghenadie, prin care a

solicitat casarea integrală a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, să fie

admisă plângerea depusă de Petcu Ghenadie.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal;

- consideră că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului,

neîntemeiat nu a luat în considerație că pedeapsa penală are drept scop

corectarea și reeducarea vinovatului în spiritul executării stricte a legii,

prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât

și a altor persoane, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, de persoana inculpatului;

- infracțiunea de huliganism, prezintă un pericol sporit pentru

societate și pedeapsa penală pentru astfel de categorii de infracțiuni trebuie

să fie nu numai legală, în sensul respectării cadrului legal de

individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie justă, adică să

fie respectat criteriul proporționalității, care presupune stabilirea

cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunilor și vinovăția

autorului;

2

- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de

judecată nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, că anterior a fost atras la

răspunderea penală, circumstanțele atenuante și agravante, precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului;

- prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație faptul,

că în privința inculpatului prin sentința judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 27.04.2016 au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, însă

acesta din nou a comis infracțiunea;

- în ambele cazuri cet. Petcu Ghenadie este acuzat în comiterea

faptelor, legate cu aplicarea violenței fizice față de alte persoane, consideră,

că aplicarea încă odată art. 90 Cod penal în privința acestuia nu va avea un

efect educativ;

- consideră că pedeapsa stabilită nu va atinge scopul nici pentru

reeducarea inculpatului, nici nu va avea un efect pozitiv în societate din

cauză, că este prea blândă;

3.2 În motivarea apelului avocatul Cecan Igor în numele inculpatului

Petcu Ghenadie a invocat că:

- soluția adoptată, în raport cu circumstanțele de fapt și de drept,

întră în contrazicere cu circumstanțele constatate, iar probelor acumulate a

fost dată apreciere denaturată, din care cauză sentința este una ilegală, și

urmează a fi casată, cu pronunțarea unei sentințe de achitare, din lipsa în

acțiunile acestora a componenței de infracțiune;

- prima instanță nu a combătut nici într-un mod obiecțiile aduse de

către apărare asupra probelor acuzării lăsându-le absolut fără nici o

apreciere;

- faptul lovirii pe Pîrțu Olga de către Petcu Ghenadie a fost combătut

prin Raportul de constatare medico-legală nr. 2287 din 20 mai 2016 prin

care a fost examinată Pîrțu Olga, iar în concluzie experții au constatat că

careva leziuni corporale vizibile nu au fost depistate. Acest raport a fost

prezentat de apărare în calitate de probă a apărării asupra căruia instanța

de fond nici nu s-a expus și nici nu a amintit de el în sentința contestată;

- nu este clar cum după două lovituri în spate, în mod intenționat și

direct, cu statura și pumnul lui Petcu Ghenadie, în rezultatul examinării

medico legale în ziua imediat următoare la Pîrțu Olga nu au fost depistate

absolut nici un semn vizibil de leziune corporală, necătând la faptul că

aceasta declară în cadrul cercetării judecătorești că la ea au fost depistate

umflături, roșeață și dureri la spate. Consideră că aceste divergențe precum

și combaterea poziției martorului acuzării, precum și demonstrarea că

3

acesta a depus declarații care nu corespund adevărului au fost lăsate fără

examinare de către prima instanță;

- necătând la data indicată în Raportul de expertiză medico-legală nr.

2128/D început la 09.08.2016 și finisat la 15.08.2016 și confirmarea

expertului Buga Marin că leziunile corporale depistate la Buțcu Ion au fost

cauzate la 20.05.2016, prima instanță constată cu certitudine că anume în

baza acestui Raport, și declarațiile martorilor Petcu Ghenadie la data de

19.05.2016 a săvârșit infracțiunea ce i se incriminează;

Totodată au fost aduse critici pe marginea procesului de urmărire

penală și aprecierea instanței vi-a-vis de constatarea faptei incriminate lui

Petcu Ghenadie.

aprilie 2019, apelurile procurorului și a avocatului în numele inculpatului

Petcu Ghenadie au fost respinge ca nefondate, menținută sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 12.11.2018, fără modificări.

4.1 În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, în urma

verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apelanților, a ajuns la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar

putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Petcu Ghenadie, în comiterea

faptelor incriminate, astfel că la acest capitol se rețin drept declarative

argumentele atât ale inculpatei, cât și ale apărătorului acestuia cu referire la

faptul că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar

probele administrate de prima instanță și apreciindu-le din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria

convingere, instanța de apel a conchis că, prima instanță a stabilit corect

starea de fapt, acțiunile inculpatului Petcu Ghenadie, just încadrându-le în

dispoziția art. 287 alin.(1) Cod penal, - Huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-

un cinism sau obrăznicie deosebită.

Cu referire la motivele invocate, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului Petcu Ghenadie, aceasta

urma să fie achitată de sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că

prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea

sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în

comiterea acțiunilor infracționale.

4

Instanța de apel a considerat că afirmațiile avocatului în numele

inculpatului Petcu Ghenadie reprezintă opinia subiectivă a părții apărării,

prima instanță corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul

recunoașterii vinovăției inculpatul Petcu Ghenadie în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal, luând în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vederi al pertinenței,

utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia

corectă cu privire la vinovăția inculpatei în comiterea faptei și prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Instanța de apel, analizând declarațiile părții vătămate, martorilor a

considerat că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente,

consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele

materiale scrise cercetate în ședința de judecată. În context nu a constatat

existența vreunui temei pentru a da o nouă apreciere probelor, fiind

solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la

baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului Petcu Ghenadie

privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate

prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședința de judecată și anume prin declarațiile martorilor nominalizat

supra și probele scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Petcu

Ghenadie în comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin

cumulul de probe cercetate, enumerate mai sus, ce coroborează între ele iar

careva divergențe între declarațiile martorilor și probele scrise care ar trezi

dubii nu au fost reținute.

Analizând temeiul invocat în apelul declarat de avocatul în numele

inculpatului Petcu Ghenadie, și anume nerecunoașterea vinovăției, prin

prisma art.66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, instanța de apel a

constatat că acesta nu și-a găsit confirmare, lipsind temeiuri de implicare a

instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea constatării

vinovăției inculpatului Petcu Ghenadie în comiterea infracțiunii.

5

Instanța de apel a considerat că prima instanță just și-a întemeiat

sentința în baza declarațiilor părții vătămate, a martorilor și probelor scrise

cercetate în ședința de judecată, iar prin analiza lor cu certitudine se

dovedește vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate, iar

acuzațiile sunt bine justificate standardului de dovadă „în afara dubiilor

rezonabile”, la această concluzia ajunge instanța de apel din analiza probelor

pertinente și concludente, utile administrate în ședința de judecată care r

au fost combătute de către partea apărării, astfel de dovadă rezultă din

existența deducerilor suficient de puternice, clare și concordante sau a

similarelor prezumției de fapt necombătute, care poate fi hiat în

considerație de comportamentul părților când sunt obținute dovezile

respective.

Instanța de apel a menționat, din conținutul apelului avocatului în

numele inculpatului Petcu Ghenadie, rezultă că autorul acestuia nu este de

acord cu condamnarea acestuia, considerând că lipsesc probe care ar

confirma vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate, solicitând să fie

achitat, pe motiv că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii imputate.

La acest capitol instanța de apel a menționat că, sub aspectul situației

de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, conform prevederilor

art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub

toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, succesorul

părții vătămate, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de

urmărire penală, pe zare le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură

penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în

cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și

concludenții, și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima

instanță privind vinovăția lui Petcu Ghenadie în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a făcut o descriere amănunțită a

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod

6

penal (obiectul juridic special, obiectul juridic special, obiectul material, latura

obiectivă latura subiectivă, motivele huliganice), și lea raportat la speța dedusă

,

judecății.

Instanța de apel a respins alegația apărării precum că în urma

conflictului, părții vătămate nu i-au fost cauzate careva vătămări, precum

că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de huliganism, și a

menționat că, în sensul art. 287 Cod penal, prin „violență” se are în vedere

violența soldată fie cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății fie cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă

durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de

muncă.

În speța examinată instanța de apel a reținut latura obiectivă a

infracțiunii determinate în acțiunile inculpatului Petcu Ghenadie, care

indubitabil s-a manifestat prin acțiuni concrete și anume Petcu Ghenadie,

la data de 19.05.2016, aproximativ la ora 11:00, aflându-se în curtea blocului

de locuit de pe str. Trandafirilor 31/7, mun. Chișinău, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate și manifestând o obrăznicie deosebită, fără

careva motiv întemeiat, a aplicat violență asupra cet. Buțcu Ion, manifestată

prin lovituri cu pumnii în față, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2128/D din 15.082016 hemoragie totală în sclera ochiului

drept, echimoze la nivelul feței, fractură marginală a coroanei dintelui IV

pe maxilă pe stingă, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate a

condiționat dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare ușoară.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului Petcu Ghenadie

privind nevinovăția sa în comiterea faptei penale încriminate se combate

prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate Buțcu Ion

date în ședința primei instanțe, a martorului Silva Oleg.

Instanța de apel a accentuat, că a avut loc o încălcare grosolană a

ordinii publice care exprimă o vădită lipsă de respect față de societate

manifestată prin acțiuni intenționate ale inculpatului Petcu Ghenadie ce

atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care au fost încălcate

într-un mod grosolan și demonstrativ de către inculpată, prin necuviință,

neobrăzare, comportament batjocoritor față de partea vătămată.

Instanța de apel a stabilit că incidentul a avut loc într-un loc public, și

anume aflându-se în curtea blocului de locuit de pe str. Trandafirilor 31/7,

7

mun. Chișinău, astfel fiind încălcată grosolan ordinea publică și având loc

o vădită lipsă de respect, față de partea vătămată Buțcu Ion și alte

persoane, reieșind din declarațiile părții vătămate, precum și a depozițiilor

martorilor date în ședința de judecată.

Instanța de apel a apreciat poziția de nerecunoaștere a vinovăției de

către inculpată drept o poziție de apărare a acesteia luată cu scopul de a

evita răspunderea penală pentru fapta comisă și care nu poate constitui un

motiv de adoptare a unei sentințe de achitare în privința acesteia.

Instanța de apel a considerat depozițiile inculpatului Petcu Ghenadie

ca o metodă de a-și ușura situația, versiunea inculpatului nefiind obiectivă

și neavând acoperire probatorie, fiind dezbătută integral prin depozițiile

părții vătămate și a martorilor.

Cu referire la argumentul invocat de partea apărării precum că

declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic, instanța de apel l-a

respins ca nefondat, întrucât declarațiile acesteia nu poartă un caracter

contradictoriu, pe parcursul examinării cauzei permanent a dat același

declarații, care nu sunt dubioase, coroborează cu declarațiile martorilor și

probele scrise cercetate.

Instanța de apel în concluzie a menționat că, în sensul vizat și în

raport cu circumstanțele invocate în apelul avocatului în numele

inculpatului Petcu Ghenadie, privind calificarea acțiunilor inculpatului, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de fond a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică

justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile părții vătămate Buțcu Ion, martorului Sliva Oleg; declarațiile

martorului Pîrțu Olga declarațiile martorului Vizitiu Igor; raportul de

expertiză medico - legală 2128/D2345678 din 15.08.2016, conform căror

inculpatul a aplicat violență asupra cet. Buțcu Ion, manifestată prin lovituri

cu pumnii în față, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, a

indicat clar și fără echivoc motivele pentru care a respins probele și

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând elocvent

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii revăzute la art.

287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

8

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Instanța de apel a menționat, că în acțiunile inculpatului sunt

prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către Petcu Ghenadie în comiterea infracțiunilor încriminate,

nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au

fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii nominalizate și este apreciată de către

instanța drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind

scopul evitării răspunderii penale.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului

avocatului în numele inculpatului Petcu Ghenadie, precum că acesta a

acționat în stare de legitimă apărare, deoarece la dispozițiile art.35 al

Codului penal sunt prevăzute cauzele care înlătură caracterul penal al

faptei, printre acestea regăsindu-se și legitima apărare, temei pentru

instituirea ultimei, servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta

prezentându-se ca o activitate social-utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci

făptuitorul nu acționează cu voință liberă, ci constrâns de necesitatea

apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac periculos.

Totodată, făcând trimitere la art.art.36 alin.(2) Cod penal, instanța de

apel a menționat că o altă condiție implicită a apărării legitime perfecte

impune proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul ori în condițiile în care s-au depășit

limitele acestei proporționalități, respectiv, a reținut argumentul invocat de

apărare (adică legitima apărare nu mai are un caracter perfect), ca fiind

invocat în apel fără a fi confirmată prin probe veridice.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului

avocatului în numele inculpatului Petcu Ghenadie, cu referire la admiterea

plângerii depuse de Petcu Ghenadie, de a anula ordonanța procurorului în

Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău, Cebotari Denis din 02.11.2016

prin care Petcu Ghenadie a fost pus sub învinuire în cauza penală nr.

2016421647, a anula ordonanța Procurorului Șef Procuraturii sect. Botanica,

Marcel Cimbir din 16.11.2016 privind respingerea plângerii ca neîntemeiate

cu menținerea ordonanței de punere sub învinuire din 02.11.2016 cu

dispunerea încetării procesului penal pornit în privința lui Petcu Ghenadie.

Argumentul avocatului prin care a reiterat depășirea termenului de

menținere a lui Petcu Ghenadie în calitate de bănuit stabilit la art. 63 alin.

(2) pct. 3) Cod procedură penală, invocând că el a fost recunoscut în calitate

9

de bănuit prin ordonanța din 03.08.2016, iar ulterior el a fost pus sub

învinuire prin ordonanța din 02.11.2016, însă el consideră că ordonanța de

punere sub învinuire a fost emisă la data de 10.11.2016 și nu la data de

02.11.2016 cum a indicat procurorul, deoarece el nu a fost citat pentru data

de 02.11.2016 pentru a se prezenta și a îi fi adusă la cunoștință ordonanța în

cauză nu a fost dispusă aducerea silită, a sa și respectiv nu a fost anunțat în

căutare, motiv din care consideră că procurorul prin ordonanța din

02.11.2016 a mușamalizat omiterea termenului de menținere a sa în calitate

de bănuit, instanța de apel a remarcat că alegațiile apărătorului la acest

capitol sunt formale, convenționale și neconvingătoare, făcând trimitere la

dispozițiile art. 63 și 64 Cod de procedură penală, precum și la hotărârea

Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 asupra excepției de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură

penală.

Instanța de apel a reținut că pretinsa încălcare a termenului de trei

luni odată cu pornirea urmăririi penale la data de 14.07.2016, iar înaintarea

acuzări a avut loc la data de 02.11.2016, nefondată și contradictorie stării de

drept, atâta timp cât pornirea urmăririi penale este actul, recunoașterea

persoanei în calitate de bănuit și punerea persoanei sub învinuire sunt acte

procedurale și sunt niște procedee legate de desfășurare normală a

urmăririi penale și prin sine însăși, pornirea urmăririi penale,

recunoașterea persoanei în calitate de bănuit, punerea persoanei sub

învinuire, nu afectează drepturile sau libertățile constituționale. Acestea

fiind măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-o societate

democratică, au un scop legitim de a asigura măsuri eficiente de luptă cu

criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot

avea loc în cadrul desfășurării acțiunilor menționate.

Cu referire la solicitarea procurorului privind aplicarea unei pedepse

mai aspre în privința lui Petcu Ghenadie, instanța de apel a reținut că din

conținutul apelului se constată că se invocă ca temei de casare sentinței este

individualizarea incorectă a pedepsei de către prima instanță.

Instanța de apel constatat că apelantul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor reținute în sarcina inculpatului, însă hotărârea instanței de fond

este criticată în partea stabilirii pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, care se consideră a fi una prea blândă reieșind din

personalitatea inculpatului Petcu Ghenadie.

La capitolul numirii pedepsei inculpatului Petcu Ghenadie, instanța

de apel a considerat concluzia primei instanțe corespunzătoare stării de

10

drept și întemeiată di punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei

penale. La adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, prima instanță a

respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1 și alin. (2)

Cod procedură penală.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, la locul de

muncă, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat că, prima

instanță făcând referire atât la prevederile art.219, 225 Cod de procedură

penală, cât și la prevederile art. 1422, 1423 alin.(1) Cod civil, și luând în

considerație că părții vătămate i-a fost cauzată vătămare corporală medie,

fapt ce provoacă în mod inevitabil disconfort și suferințe psihice, de

durerile, de situația materială a părții vătămate și a inculpaților, nivelul de

trai al populației (mărimea pensiilor și salariilor), a conchis corect că în

beneficiul părții vătămate urmează a fi încasat de la inculpat suma de 4 580

(patru mii cinci sute optzeci lei) lei cu titlu de prejudiciul material cauzat

prin infracțiune, suma de 5 000 (cinci mii lei) lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică și a sumei de 10000 (zece mii lei) lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat prin infracțiune, sumă ce este în opinia instanței de apel este

echitabilă, în coraport cu cea solicitată de partea vătămată, care este una

exagerată.

Cu referire la cerința acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Petcu Ghenadie a cheltuielilor de judecată în bugetul de stat

instanța de apel a respins apelul și a apreciat corectitudinea constatărilor

primei instanțe, care conducându-se de prevederile legale, just a reținut că

recuperarea cheltuielilor de judecată, în speță, nu poate fi pusă în sarcina

inculpatului.

recurs ordinar de către avocatul Cecan Igor cu inculpatul Petcu Ghenadie,

prin care invocând indecența pct. 6, alin. (1), art. 427 Cod de procedură

penală, au solicitat casarea deciziei, dispunerea încetării procesului penal

pornit în privința lui Petcu Ghenadie.

5.1 În motivarea recurs ordinar de către avocatul Cecan Igor cu

inculpatul Petcu Ghenadie, au expus propria apreciere a probatorului,

totodată au indicat următoarele aspecte:

- instanța de ареl nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apel, motivele ре саrе își întemeiază soluția sunt expuse nесlаr;

11

- instanța de ареl nu s-a ехрus аsuрrа relațiilor ostile dintre Buțcu Ion

și Petcu Ghenadie până lа data conflictului;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu s-a expus аsuрrа

admisibilității probelor precurm și asupra nulității рrоbеlоr, cum a fost

solicitat de către apărare;

- instanța de apel nu s-a expus asupra dății săvârșirii infracțiunii

indicate în actul de învinuire și data pretinselor cauzări a vătămărilor;

- consideră că au rămas fără apreciere raportul de constatare medico-

legală nr. 2287 din 20 mai 2016, încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

central din 21.04.2018, decizia Curții de apel Chișinău din 17.05.2018,

raportul de expertiză extrajudiciară nr. 2840/D din 04.01.2018, scrisoarea nr.

21035 din 30.10.2017 IP Botanica, depozițiile martorului Vizitiu Igor,

depozițiile martorului Gațmaniuc Ion, depozițiile expertului Buga Маrin,

Depozițiile martorului Negrescu Evghenii, contestația dерusă de Реtсu

Ghenadie аsuрrа оrdоnanței de рunеrе sub învinuire аdrеsаtă

Рrосurоrului Gеnеrаl înregistrată la Рrосurаturа Gеnеrаlă sub nr. 6329 la

15.11.2016, ordоnаnțа din 16.11.2016 а prосurоrului șef а Procuraturii

Botanica, Маrсеl Сimbir, totodată a făcut o apreciere proprie asupra

circumstanțelor cauzei.

Cecan Igor cu inculpatul Petcu Ghenadie, a depus procurorul prin care a

solicitat respingerea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca

inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului se desprind criticele exprimate prin

dezacordul cu aprecierea probelor acuzării, a probelor apărării și stabilirii

vinovăției inculpatului Petcu Ghenadie în comiterea infracțiunii imputate,

12

precum și afirmațiile recurenților precum că, în viziunea lor, decizia atacată

nu conține motivarea suficientă a soluției adoptate.

Astfel, instanța de recurs ordinar va supune verificării decizia

instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de ареl nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel, motivele ре саrе își întemeiază soluția sunt

expuse nесlаr.

Reieșind din această normă, Colegiul penal lărgit menționează că

argumentele invocate au un conținut doar declarativ, expus printr-o

analiză subiectivă, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a

conținutului sentinței primei instanțe cât și conținutul deciziei instanței de

apel, se constată că prima instanță în sentință (f.d. 85-99 vol. II) și-a motivat

soluția privind stabilirea în acțiunile inculpatului Petcu Ghenadie a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

În context, Colegiul penal lărgit, analizând decizia instanței de apel

prin prisma temeiului de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, constată, că asemenea erori nu se confirmă în speță, dat

fiind faptul, că și instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar

decizia contestată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Prin prisma criticelor invocate în recurs, Colegiul penal lărgit reține

că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor

fiind expusă versiunea proprie cum ar fi trebuit să fie apreciate de către

instanțele ierarhic inferioare.

13

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs ordinar

reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina primordială a instanțelor respective.

În sensul expus, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, (pct. 14 din decizia

recurată, f.d.192-202, vol. II), verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

privind recunoașterea vinovăției inculpatului Petcu Ghenadie în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

În aceste circumstanțe instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia,

că învinuirea înaintată lui Petcu Ghenadie nu este bazată pe presupuneri,

iar prin prisma administrate și aprecierii probelor de instanțele de judecată

în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, a stabilit prezența în acțiunile inculpatului elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, reieșind din fapta

constatată, conform căreia, Petcu Ghenadie la data de 19.05.2016,

aproximativ la ora 11:00, aflându-se în curtea blocului de locuit de pe str.

Trandafirilor 31/7, mun. Chișinău, din intenții huliganice, încălcând

grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate și manifestând o obrăznicie deosebită, fără careva motiv

întemeiat, a aplicat violență asupra cet. Buțcu Ion, manifestată prin lovituri

cu pumnii în față, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2128/D din 15.082016 hemoragie totală în sclera ochiului drept,

echimoze la nivelul feței, fractură marginală a coroanei dintelui IV pe

maxilă pe stingă, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate a

condiționat dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare ușoară.

Prin urmare, instanța de apel și motivat concluziile privind vinovăția

inculpatului Petcu Ghenadie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

14

alin. (1) Cod penal, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor. (pct.14, 16, 17 din decizia

recurată).

De asemenea, cu referire la faptul că atât prima instanță cât și instanța

de apel nu s-a expus аsuрrа admisibilității probelor precum și asupra nulității

рrоbеlоr, cum a fost solicitat de către apărare, faptul că instanța de apel nu s-a

expus asupra dății săvârșirii infracțiunii indicate în actul de învinuire și data

pretinselor cauzări a vătămărilor și că au rămas fără apreciere făcând trimitere

unele probe, Colegiul penal lărgit menționează că, decizia recurată a fost

motivată plenar și structurată în baza materialelor cauzei prin prisma

legislației pertinente, inclusiv cuprinzând o motivare argumentată și la

aceste aspecte (pct. 15,23,24,25,27,28 din decizia contestată).

Astfel, Colegiul penal lărgit concluzionează că, decizia instanței de

apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, consecvent conținând

o expunere amplă a circumstanțelor stabilite, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează

cu o motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6

CEDO.

Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța

de apel la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417

alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în

pct. 4.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din

CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de către avocatul Cecan Igor cu inculpatul.

15

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Cecan Igor cu inculpatul, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Petcu

Ghenadie xxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

16

Dosar nr. 1ra-118/20

O P I N I E S E P A R A T Ă

05 mai 2020 mun. Chișinău

în conformitate cu prevederile art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală, în cauza Petcu Ghenadie.

12 noiembrie 2020, Petcu Ghenadie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de 2 (doi) ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, iar în conformitate art. 90 Cod penal, a fost dispusă

suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de

1 (un) an.

numele inculpatului Petcu Ghenadie, au atacat-o cu apeluri.

Avocatul, a solicitat casarea integrală a sentinței cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a

admite plângerea depusă de Petcu Ghenadie cu anularea ordonanței

procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău, Cebotari Denis

din 02.11.2016 prin care Petcu Ghenadie a fost pus sub învinuire în c.p.

2016421647, a anula ordonanța Procurorului Șef a Procuraturii sect.

Botanica, Marcel Cimbir din 16.11.2016 privind respingerea plângerii ca

neîntemeiate, cu dispunerea încetării procesului penal pornit în privința lui

Petcu Ghenadie, sau Petcu Ghenadie să fie achitat conformitate cu prevederile

art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură penală.

În sensul plângerii depuse de Petcu Ghenadie, avocatul în apelul său a

prezentat o motivare desfășurată expusă la filele dosarului de la 113 verso

până la 117 verso, volumul 2 al respectivei cauze penale.

09 aprilie 2019, apelurile procurorului și a avocatului în numele inculpatului

Petcu Ghenadie au fost respinge ca nefondate, menținută sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Central) din 12.11.2018, fără modificări.

05 mai 2020, a fost respins ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

avocatul Cecan Igor cu inculpatul, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Petcu Ghenadie x.

Supreme de Justiție, îmi exprim dezacordul cu hotărârea majorității

judecătorilor privind menținerea deciziei atacate și invoc următoarele

argumente.

Deși în partea descriptivă a deciziei sale, instanța de apel a notat

argumentele apelului avocatului, iar la pct. 28 din decizia sa, a oferit careva

17

aprecieri asupra legalității ordonanțelor de recunoaștere în calitate de bănuit

și învinuit a lui Petcu Ghenadie în respectiva cauză penală, în opinia mea

instanța de apel a neglijat procedura legală de examinare a respectivei

plângeri.

Potrivit materialelor cauzei, conform scrisorii nr. 11-12908 din

23 noiembrie 2016, cauza penală nr. 2016421647 de învinuire a lui Petcu

Ghenadie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, a

fost expediată în adresa Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău pentru judecare

conform competenței.

La data de 25 noiembrie 2016, Petcu Ghenadie în ordinea prevederilor

art. 313 Cod de procedură penală, a depus în adresa judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, o plângere prin împotriva

ordonanței procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău,

Cebotari Denis din 02.11.2016 prin care Petcu Ghenadie a fost pus sub

învinuire în c.p. 2016421647, și ordonanței Procurorului Șef a Procuraturii

sect. Botanica, Marcel Cimbir din 16.11.2016 privind respingerea plângerii ca

neîntemeiate.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

06 decembrie 2016, judecătorul Damaschin Constantin, investit cu atribuții de

judecare în calitate de judecător de instrucție, și-a declinat competența de a

examina plângerea lui Petcu Ghenadie în favoarea judecătorului de drept

comun, Galușceac Eduard, în procedura căruia se afla judecarea în fond a

cauzei penale în privința lui Petcu Ghenadie.

În circumstanțele respective, atest faptul că din data de 25 noiembrie

2016, și până în prezent 05 mai 2020, plângerea lui Petcu Ghenadie

înaintată în ordinea prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, nu a

fost examinată în fond conform prevederilor legii procesual penale, fapt care

în opinia mea poate afecta drepturile lui Petcu Ghenadie prin prisma

prevederilor art. 2 Cod de procedură penală, art. 6 (dreptul al un proces

echitabil) CEDO și art. 2 a protocolului nr. 7 (dreptul la două grade de

jurisdicție în materie penală) la Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

În procesul verbal a ședinței de judecată din prima instanță nu se conțin

înscrisuri cu privire la faptul că instanța a acordat posibilitate părților de a se

expune asupra respectivei cererii, cu examinarea separată a acesteia și

emiterea unei încheieri așa cu reglementează prevederile art. 313 alin. (5)și

(6) Cod de procedură penală.

Totodată nici în dispozitivul sentinței, instanța nu s-a expus asupra

respectivei plângeri, iar, instanța de apel deși a fost sesizată inclusiv prin

apelul părții apărării care a invocat în recurs respectiva problemă, nu a

acordat apreciere prin prisma normelor legii procesual penale a respectivei

erori, menținând-o.

În acest sens consider oportun de a menționa jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 6 din Convenție, potrivit

cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în

18

mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptate împotriva sa.

Garanțiile oferite de art. 6 se aplică, în principiu, recursului în casație și

procedurilor constituționale [Gast și Popp împotriva Germaniei, pct. 65-66;

Caldas Ramirez de Arrellano împotriva Spaniei (dec.)] atunci când aceste

instanțe reprezintă o etapă ulterioară a procedurii penale corespunzătoare și

atunci când rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate.

Dreptul de acces la o instanță nu este un drept absolut, nici în materie penală,

nici în materie civilă. El se pretează la limitări implicite. Totuși, aceste limitări

nu-i pot restrânge exercitarea într-o asemenea manieră sau până la un punct

încât să fie afectat în însăși esența sa. Limitările trebuie să aibă un scop legitim

și este necesar să existe un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul vizat.

Deși dreptul de a exercita o cale de atac poate fi supus unor cerințe

legale, instanțele trebuie, în aplicarea normelor de procedură, să evite un

formalism excesiv care ar putea afecta echitatea procedurii (Walchli împotriva

Franței, pct. 29). În fapt, o aplicare deosebit de riguroasă a unei norme de

procedură afectează dreptul de acces la o instanță în însăși esența sa

(Labergere împotriva Franței, pct. 23), având în special în vedere importanța

căii de atac și miza acesteia pentru un reclamant.

Prin urmare, ignorarea erorii enunțate ar însemna nerespectarea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, fapt care atrage dup sine

încălcarea dreptului inculpatului Petcu Ghenadie la un proces echitabil, drept

garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Soluția instanței de recurs ordinar de a menține decizia instanței de apel

este neîntemeiată, întrucât eroarea evidențiată afectează respectivul proces

penal, iar cauza urma a fi remisă la rejudecare în instanța de apel.

Judecător Toma Nadejda

19

20